Versuri scrise pe un album

 

XVI

Ziua toată în tăcere a o trece îs silit,
Să m-arăt cu nepăsare, să mă fac că-s liniștit.
Căci de groază mă cutremur, nu cumva vreun oftat
Dușmanilor să vădească focul ce mi-ai atâțat.

XVIII

Veacuri trecură în veacuri, cu ani mulți acoperiți;
Așa ani s-au dus cu anii, ce de vremi ne sunt râpiți.
Unde zac, nime nu știe și nici vrodată va ști;
Din întunerec vremea se naște, și-n întunerec în veci va fi.