Vine iarna

 

Fuge toamna alungată
Ca un orfan gonit de rude,
În zarea cu mălinii goi
Doar croncănit de corb s'aude.

Tremură coarda la vie
De lapovița prea de vreme
Și greerul subt bolovani
Cu țârăitul lui tot geme.

Trec spre vetre bieții oameni
Venind din lume cete, cete,
Își duc truda dintr'o vară
Legată 'n spate de-un curmete.

Ciripesc vrăbii în pomi
Și plâng lacrimi de ghiață,
Stăruie moartea în drum,
Rânjind, mai ridic' o vieață.