Visurile

 

Scumpă, albă lăcrimioară!
Vezi tu roua de pe flori
Cum lucește ș-apoi zboară
De se schimbă-n negri nori?

Astfel gingașa lucire
Din ochi dulci, veselitori,
Trist în lacrimi de mâhnire
Se preface-adeseori!

Câte inimi înflorite
La lumină vesel zbor,
Și deodată vestejite
Fără vreme cad si mor!

Câte visuri de iubire,
Dulci a inimei comori,
Trec, se sting ca nălucire
Și ca fulgeri trecători!

Asta-i legea crudei soarte,
Lege fâr' de mângâieri!
Azi e viață, mâni e moarte,
Azi plăcere, mâni dureri!...

Fericit care-mplinește
Visul său pe-acest pământ!
Fericit care iubește
Păn-a nu cădea-n mormânt!

Căci iubirea din junie
Schimbă lumea-n vesel rai,
Și cu sufletul renvie
In cerescul dulce plai!

Fevruar, 1847.— Villa Delfina. — Palermo.