Voi năbuși durerea mea

 

Voi năbuși durerea mea
Stăpân peste mânie,
Și-nchis în mine voi tăcea,
Ori ce va fi să fie.

Mă voi lupta cu negrul val,
Ce vrând să mă răpue,
Mă-ndepărtează de la mal
Și-n jurul meu se sue.

Și-n zgomotul asurzitor
Al apei mâniate
Voi trece-n ciuda tuturor
Cu pânzele umflate.

Voi face marele noian
Nainte să mă poarte,
Cârmind mereu în spre liman,
Mereu pândit de moarte;

Iar tu, a mării albă stea,
Fecioară Preacurată,
Îndură-te de luntrea mea
Aproape sfărâmată!