Voiesc să cânt

 

Voiesc să cânt!
Pădure scumpă, leagăn sfânt,
Tu, ce-ai scăldat în poezie
Apusa mea copilărie,
Din nou redă-mi avânt!

Voiesc să cânt!
Să fiu ce-am fost să uit ce sânt...
Cântarea e re-ntinerire,
E un ecou de fericire,
E cerul pe pământ.

Voiesc să cânt!
Să uit că totul e cuvânt,
Vis, nălucire trecătoare,
Că viața este ca o floare
Ce crește pe-un mormânt.

Voiesc să cânt!
Voiesc să cânt!

Sinaia, 1893