Vrăjitoarea

 

(După Deranger)

Copilași! Trăia o data,
Nu știu când, nici în ce loc,
Vrăjitoarea minunată
Ce da minte și noroc!
Cu vergeaua-i lucitoare
Pe sărac făcea avut!
O! iubită vrăjitoare,
Spune-ne ce te-ai făcut!

Când pleca la drum, — purtată
Într-o scoică de safir
De opt fluturi înhămată
Zbura pe-aripi de zefir!
Țări întregi adesea oare
Le lua subt al tău scut!
O! Iubită vrăjitoare,
Spune-ne ce te-ai făcut!

Regi, miniștri-n multe State
Ea crea în vremea sa
Și să cadă în păcate
Nici-o dată, nu-i lăsa!
Lumea, recunoscătoare,
Îi era-n ori-ce minut!
O! Iubită vrăjitoare,
Spune-ne ce te-ai făcut!

Iubitoare a dreptății,
Ea avea judecători
Închinați onestității
Și de lege temători!
Tot un drept avea subt soare
Cel sărac și cel avut!
O! Iubită vrăjitoare,
Spune-ne ce te-ai făcut!

Când s-afla vreo țară slabă
În pericol de-a pieri,
O vedeai venind de grabă
Ajutor a-i oferi
Inamicul cu teroare
Îndărăt fugea bătut!
O! Iubită vrăjitoare,
Spune-ne ce te-ai făcut!

Dar azi toate sunt schimbate...
Ea la pensie s-a tras...
Egoism și nedreptate
Întâlnești la ori-ce pas!
Tremur-micile popoare...
Regii spadele și-ascut...
O! Iubită vrăjitoare,
Spune-ne ce te-ai făcut!

1877.