XII

XII de George Coșbuc

Eu am plecat în urmă-i și-am prins-o de veștmânt -
Ea sta pe loc ca moartă cu ochii la pământ.
«O, nu fii supărată! Zi-mi numai un cuvânt!»

Ea a glumit cu mine, iar eu — ce fiară sunt!
Ea a-nceput să plângă de asprul meu cuvânt —
Și-acum ea stă ca moartă cu ochii la pământ.

«O nu fii supărată! Zi-mi numai un cuvânt!»
Eu aș fi vrut mai bine să intru în pământ
De cât s-ajung și ceasul durerii ce vi-o cânt!