XIII

 

De-aici culege fata fragi —
De-o zi nu te-a văzut, copile,
Și-o zi e lungă cât trei zile
Când nu se văd doi oameni dragi.
De-atâta vreme dragi.

De-aici adună fata flori —
De dragul cui le mai adună?
La ce ți-ar fi o floare bună,
Când plângi mereu și-ai vrea să mori!
Al vrea-n curând să mori!

Ea rumpe crini de pus la sân,
Dar desfoindu-l, umple vântul —
Ah, dacă ți-ar orna mormântul
Măcar aceste flori de crin,
Flori veștede de crin!