XIV

XIV de George Coșbuc

Eu văd ades pe stradă,
Palidă cu pași grăbiți —
Rătăcită-i e privirea
Și obrajii desfloriți.

Uneori un râs ironic
Înflorește-obrajii ei,
Cine știe ce-i durerea
Astei palide femei!

Mi-au spus mulți că e nebună
Și râdeau. Eu n-am crezut,
Și-am voit s-o-ntreb odată,
Dar am stat în față-i mut

Și-am plecat fără de vorbă
Și cu ochii la pământ
Parcă eu m-apropiasem
Un profan de-un lucru sfânt!