XXXII
de George Coșbuc

Unii vreți să aibă multe,
Alții vreau să aibă tot —
Două lucruri cer eu numai,
Două ah! și nu mai pot!

Eu aș vrea să fiu un fulger,
Să scobor tunând din cer,
Să orbesc o lume-ntreagă
O clipită, și să pier!

Și-n mormânt, culcat pe spate
Eu să simt că nu mai port
Greul vieții, să am veșnic
Conștiința că sunt mort!