XXXVI

 

Pe Caraiman ai pus o cruce,
Creștin și tu, ca toți ai tăi —
Dar vântul a venit cu vuiet
Și-a smuls-o aruncând-o-n văi!

Acolo-n creștetul de munte
Tu dovedeai, că-n Domnul crezi,
Că dânsul e stăpân și-acolo
El râde însă de dovezi.

E blasfemie să pui cruce
În cerul Lui, într-acel loc
În care Dumnezeu e totul —
El arde crucea ta cu foc!

Nu-n vârf de munți se pune crucea
Și dac-o pui ești un nebun!
Cruci pui pe piept de om nemernic
Și prin biserici cruci se pun!