XXXVIII

XXXVIII de George Coșbuc

Inima dacă ți-ar fi
Mănăstire,
Tu frumoaso și subțire,
Mâne m-aș călugări!

Nimeni legea de creștin
Să n-o strice —
Te-aș ținea la piept și-aș zice,
Că țin legea pe deplin.

Noi am fi ascunși prin văi!
Sărutarea
Știi ce-ar fi? Cuminecarea.
Iar psaltire — ochii tăi.

Să tot cânt, să cânt mereu
La prohimeni!
Cântăreț să n-am pe nimeni,
Cântăreț de-ajuns sunt eu!

Dar cu asta nu mă-mpac,
Cu nimica!
Eu aș cere la Vlădica
Slujbă de trei popi să fac.

Ei, dar uite cum aș vrea,
Frumușică:
Mănăstire-atât de mică
Numai eu să-ncap în ea!