Zăriți veșnicul munte?

 

Zăriți veșnicul munte,
După atâtea dealuri mărunte?

Desfășurați drapelul!
Ați pregătit oțelul?

L-ați turnat în zale și săbii?
De nu ne-ar întrece alte corăbii...

După munții mărunți,
cel mai înalt dintre munți.

Avem, oare, lauri destui
pentru colinele lui?

Printre munții mărunți,
vreau s-ajung cea dintâi sus pe munți.

Drapelul meu cu falduri grele,
să fâlfâie întâiul între drapele.

Tot mai sus și mai sus!
Întâi l-a urcat Domnul Isus,

printre facle, printre grădini,
cu cunună de spini.

Vreau s-azvârl lumii dinari:
pentru vameși, pentru tâlhari.

Toți cei străini, fără casă,
să șadă cu mine la masă.

Ce-ar fi și tu să te-nalți
cu mine, peste munții înalți,

să fim, împreună, holdă și soare
în alte câmpii, viitoare?