Zadarnic (Hildebrand Frollo)
Zadarnic deci eu plâng și scriu
De nu e nimeni să mă crează,
De geaba ari într-un pustiu
Și uzi pe uliți la amiază.
De geaba strigi când ai călcat
În văi sălbatice, de unde
C-un vaet surd și-nfricoșat
Ecoul singur îți răspunde.
E crud, când ai voi să spui,
Și nu e om să te asculte,
Când vrei să scrii și nu ai cui,
Zdrobit de chin și taine multe,
Zâmbești la lume, te prefaci,
Iar dorul nu te mai încape,
Și ars de viu înduri și taci
Dorind ca moartea să te scape,
Atunci în versul scurt și trist
Durerea glasul își răsfrânge,
O! nu-i o toană de artist,
Ci este omul care plânge!