Zadarnic (Octavian Goga, 1)

Zadarnic de Octavian Goga

Noroc, logofeți de-acum zece ani!
Primiți-mă, rogu-vă, iarăși
Și gândului vostru mă faceți părtaș
Și glumelor voastre tovarăș.

Departe-am fost eu, frățâni, la oraș,
Și legea pe-acolo nu-i bună,
Crâșmarii te mint și nu știu lăutarii
Aievea ce-i graiul din strună.

De-aceia venit-am să văd înc-odată
Senina și vesela horă,
Cumătră cu sufletul vostru curat,
Cu biata mea inimă, soră.

Așa! Să le văd închiegându-se-n lanț,
Vânjoasele brațe rotunde,
Și tropotul vostru din greu apăsat
Tărâmul să stea să-l scufunde.

Așa! M-așteptați, vin și eu cu voi,
Cămașa răsfrâng-o de mâneci,
Să-ncepem alaiul, vrășmașul alai,
De praznicul sfintei Dumineci.

Un pas înainte și doi înapoi
La dreapta, la stânga 'nainte...
Un pas...
................................
................................

Lăsați-mă! — Mă duc. Cetesc
În ochii voștri ai tuturora:
Nu e de rândul cetei noastre
Cel ce-a uitat să joace hora.