Zdreanța glorioasă

 

Ca, printr-o vrajă mi-am uitat
Durerea și necazu,
În clipa când am salutat
Drapelul ce-a fost decorat
Ieri cu „Mihai Viteazu“

Răsplata steagului român
E proaspătă, străluce..,
Dar steagu-i vechi, este bătrân,
Și-n fața lui smerit rămân,
Mă-nchin ca la o cruce

Un petecuț, bravi vânători, —
În pumn l-ai putea strânge;
Ș-ale mătasei vii culori
S-au șters bătute deseori
De ploile de sânge

E-așa de mic al vostru steag,
Că nu poți face-o fundă.
Din el... Dar îl urmați cu drag,
Cum steaua lui Iisus un Mag,
Cu-ncredere profundă.

Și n-ai vrea zdreanța ta s-o schimbi
Scump Regimente 9,
Căci poart-ai nemuririi nimbi,
Și mândru mâine o s-o plimbi
Prin România Nouă!