Zina-Doamna

Zina-Doamna de Dimitrie Bolintineanu

Zina-doamna se coboară
Pe-ale serii dese scări,
Scuturând din aripioară
Ale lunii sărutări.

Printre valuri fugătoare
De lumină ce treceau
Și sub albele-i picioare
Crini de aur se spărgeau.
Pe cosițele-i râzânde
Mii de raze s-aninau
Și în aurele blânde
Grațios se legănau.

Mii de păsări poleite
Cântă-n arbori înfloriți,
Unii-n roade aurite,
Alții încă-abia-nverziți.
Iar pe unde ea se duce,
Unde pașii-i rătăcesc,
Păsările cânt mai dulce,
Florile îmbobocesc.

Alba, juna zinuliță
Șade sub un plop de-argint
Și ascultă în cosiță
Vântul nopții murmuind.
Dar mai colo-n depărtare
Auziți un dulce cânt,
Răsunând cu desfătare
Printre pomi și printre vânt?

— „Stele dulci și drăgulițe!
Unde este zina mea,

Ce vă poartă în cosițe
Și vă are tot cu ea?
Spuneți mie, viorele
Care-n ochii-i străluciți!
Spuneți, mărgăritărele
Ce sub buze-i înfloriți!

Cosicioara-i strălucește
Ca-arcul ploaiei printre nor
Și pe față-i pârguiește
Floricica de bujor.
Este mândră și ușoară
Ca un flutur aeros
Scuturând din aripioară
Roua plaiului voios.

Spuneți mie, florioare!
Ați văzut un păstorel
Ce-are-n plete flori din soare
Și la brâu un fluierel?
El e viața vieții mele.
Pentru dânsul am venit
Printre flori și printre stele
Din eternul înflorit."

La luimina călătoare,
Iată, trece-un păstorel
Ce-are-n plete flori din soare
Și la brâu un fluierel.
— „Vino, dulcea mea iubită!
Și pe anii-mi râzători,
Din cosița-ți înflorită

Scutură-ale vieții flori."
Zina-doamna se uimește;
Turnă chipu-i rumenel;
Alba-i mână rătăcește
Printre păru-i aurel.

— „Du-te! Du-te de la mine!
Du-te! Eu nu te iubesc!"
Și se-neacă în suspine.
Lacrimile-i râuresc.
Și c-o vorbă înfocată
— „Vino! vino! zise ea,
Și din viața mea te-mbată,
Tu ești fericirea mea!"

Zice și cu răsfățare
Îi dă scumpele-i comori,
Sânul ei de desfătare
Și gurița ei de flori.

Printre umbrele tăcute
Mii de raze se strecor,
Zbor ca visele plăcute
Într-un negru viitor.
Stelele scânteietoare
Legănate strălucesc
Și-n cereasca lor vulvoare
Se topesc și înfloresc.
Iar în vânturi profumate,
Flutureii auriți
Peste florile rouate
Se balanță adormiți.

Printre flori și printre rouă
Zinele voioase zbor
Și din genele lor plouă
Un torent scânteietor.