Ziua păstorului
de Stefan George, traducere de Ion Pillat
38470Ziua păstoruluiIon PillatStefan George


Grăbiră turmele din țarc de iarnă.
Păstorul tânăr, după lung răgaz,
Porni pe câmpul luminat de ape.
Trezite-ogoare îl primeau voios,
Priveliști cântătoare îl chemau
Dar el zâmbea în sine și mergea
Plin de vestiri pe drumul primăverii.
Sări cu bățul ciobănește vadul,
So-opri pe cellalt țărm, pe unde aur
De val, încet curgând printre pietrișuri,
L-a 'nveselit și multele făpturi
Și scoici plăpânde i-au menit noroc.
Nu-i behăiau nici mieii la ureche.
Pătrunse ’n codru ’n răcoroase chei;
Acolo cad șuvoaie sus prin stânci
Pe care mușchiul picură și goale
Dau ramuri rădăcinile de fag.
În liniști și fior de-adânci frunzare
A adormit când soarele sta sus,
Și apele goneau cu solzi de-argint.
Ajunse, deșteptat, în vârf de munte
Serbarea, când lumina se trăgea;
Se ’ncunună cu rugi și frunză sfântă
Și in ușor mișcatele umbriri
De nori închiși, răzbi sonoru-i cântec.