În preajma revoluției/Volumul I/Capitolul XXVI. Spicuiri

 

Din fericire, în momentul acesta Stephan Gheorghevici s-a ridicat pentru obligatoriul speech, în fața reprezentanților puterii și ai gloriei împărătești și cu un ușor salut la adresa guvernatorului si a generalului comandant, cochetând cu accentul lui rusesc, a rostit:

Doamnelor și domnilor! În numele nobilimii basarabene întregi, credincioasă, fără deosebire de origină, împărăției, supusă și devotată tronului, să-mi dați voie să închinăm paharul nostru în sănătatea Majestății Sale împăratul Alexandru Nicolaevici! Ura!

— Urra! — a prins în cor asistența.

Când s-a potolit puțin entuziasmul obștesc, se ridică guvernatorul, Hvost-Berezinski, un general scurt și gros, cu un glob rotund cărămiziu pe umeri, cu niște ochi ieșiți din orbite sub stufoasele-i sprâncene, și începu să tune de sub o enormă mustață, cu un glas sonor, dar răgușit:

— E-e-e, domnilor, nobilimea este pavăza tronului și temelia, e-e-e, împărăției. Așadar nu are decât, e-e-e, origina pravoslavnică rusească. Cu toții suntem fiii sfintei Rusii și, e-e-e, slugi împărătești. Și Basarabia pusă la hotarul împărăției va rămâne, e-e-e, un zid de oțel. Ridic paharul meu pentru mareșalul nobilimii basarabene, patriotul Stephan Gheorghevici Cazara, și pentru grațioasa lui soție Paulina Andreievna. Ura!

— Urrra! — clocoteau comesenii.

Orchestra a intonat „tușul“. Doamna Cazara era gata să dea semnalul de sfârșit, când pe neașteptate se ridică încă un orator — un bărbat foarte subțire, cu capul prea mare pentru statura-i mijlocie, dar parcă strivit din lături, cu profilul și mai ascuțit de un nas enorm, înaintat deasupra obrajilor, acoperiți cu o bărbuță rotundă, foarte îngrijită. Era candidatul rival al lui Stephan Gheorghevici, regulat „trântit“ până acuma, dar sigur de viitorul lui, ca reprezentant al vremii — Feodor Feodorovici Carpinschi.

Descendent dintr-o veche familie moldovenească, cu multe ramificațiuni și în Moldova de peste Prut, el totuși, slavofil si reacționar fervent, poză ca reprezentant al ideii pan-rusești și formă, împreună cu mulți membri ai numeroasei familii Carpinschi, un fel de clan politic, care-și făcea meritul din lupta pentru rusificarea cât mai grabnică și mai radicală a Basarabiei.

Această familie a dat imperiului rus miniștri, diplomați, generali, dar totuși șeful ei n-a putut să câștige voturile nobilimii basarabene, în majoritate încă moldovenească.

— Doamnelor și domnilor, — rosti el cu o graseiate pronunțată, — așa cum a spus excelența sa, nobilimea rusă formează temelia împărăției și pavăza tronului, în Basarabia, nobilimii îi incumbă o misiune deosebit de importantă: de a asocia la viață obștească a națiunii ruse această populațiune, de curând emancipată de cătră glorioasa oaste a Rusiei pravoslavnice de sub jugul păgân, populațiune, deși slavă de obârșie, înstrăinată însă de marea națiune mamă, care aduce lumina și triumful crucii creștinilor robiți de semilună. Ridic dar paharul meu pentru glorioasa oaste împărătească și falnicul ei reprezentant, excelența sa domnul general Dubrovin, comandant al diviziunii basarabene. Ura!

„Tușul“, urale, zgomote de scaune îndepărtate, și la semnalul dat de Paulina Andreievna banchetul a luat sfârșit.