În preajma revoluției/Volumul I/Capitolul XXXIII. Habemus Papam!

În ziua de deschidere a Sobraniei, afluența dvorenilor a fost mai mare ca de obicei.

După „molebenul“ (tedeum) de rigoare la „Sobor“, boierii s-au adunat în salonul cel mare al palatului nobilimii. Guvernatorul, Excelența Sa Apolon Apolonovici Hvost-Berezinski, ca reprezentant al Maiestății Sale Țarului, a adresat Sobraniei celebrul său discurs — același pe care îl pronunța, fără multă variație, ori de câte ori era silit să ia cuvântul.

— Domnilor dvoreni... e-e-e-e... ca reprezentant al împărăției, e-e-e... țin să vă salut, e-e-e!.. Nobilimea este pavăza tronului și e-e-e... temelia împărăției. Așadar, e-e-e-e... nu are decât originea pravoslavnică rusească... e-e-e cu toții sântem, spun cu tărie... e...e...e... vrasăzică, fii ai Sfintei Rusii, și vrasăzică, e...e...e... slugi împărătești, e...e...e... Basarabia pusă la hotarul Sfintei Rusii... e...e...e... Dumneavoastră ca dvoreni, e...e...e... să stăm cu toții ca un zid de oțel. În numele Maiestății Sale Imperiale Țarului Alexandru Nicolaevici declar Sobrania deschisă și e...e...e... vă urez spor la muncă. Vă veți face datoria, justificând încrederea Majestății Sale Imperiale în e...e...e... în credința și spiritul de jertfă a nobilimii, și veți răspunde de înaltul apel ce vi se adresează, e...e...e... în acest moment solemn, istoric. Așadar, să trăiască Majestatea Sa imperială Țarul Alexandru Nicolaevici. Ura!

— Urrra!.. Vivat! Să trăiască? — au răspuns în cor boierii.

După plecarea guvernatorului, fotoliul preșidențial a fost ocupat de Stephan Gheorghevici Cazara. Dar acesta, după încheierea formalităților, s-a ridicat cu o deosebită solemnitate și a propus ca:

— În vederea acestui moment solemn și istoric, cum a declarat Excelența Sa, întrucât urmează o alegere care va avea o deosebită însemnătate și pentru care trebuie să ne dezbrăcăm de orice considerațiuni personale sau de coterie, rog Adunarea să hotărască să fie prezidată de prințul Spiridon Spiridonovici Vatați, al cărui nume și situație, ca și respectul general de care se bucură, vor fi chezășia unor hotărâri înțelepte și patriotice.

— Rugăm, rugăm! — s-a auzit în toate părțile: — Vivat!

Pe tribună s-a urcat un domn bătrân, cu o barbă albă foarte decorativă, cu trăsături fine, desprins parcă din portretul vreunui împărat bizantin, la care, de altfel, se unea genealogia familiei.

— Onorată, Adunare! Vă mulțumesc pentru cinstea pe care mi-o faceți: Sânt mândru de a prezida această sesiune a nobilimii basarabene, ale cărei hotărâri vor avea urmări de mare însemnătate. Să trecem dar la lucrările de la ordinea zilei.

Dar „lucrările de la ordinea zilei“' au fost expediate cu o repeziciune vertiginoasă. De altfel, chestiunile cele mai importante au fost: votul unor subvențiuni pentru „pensionatul nobilimii“ de lângă „gimnaziul regional“ și stăruința pentru a grăbi construcția liniei ferate care urma să lege Chișinăul cu Odesa...

După sfârșitul acestor lucrări, urma să se procedeze la alegerea de mareșali — interesul real al Sobraniei.

Dar, pe neașteptate, a cerut cuvântul Constantin Petrovici Cașmir din Țelina, în județul S***, un boier relativ tânăr, care până atunci nu prea se amesteca în treburile dvorenești.

Cuvântarea lui a căzut ca un trăsnet asupra adunării — mai întâi, prin faptul că a avut îndrăzneala de a cere de la candidați declarații programatice, apoi prin îndrăzneala și mai mare de a fi vorbit românește!

— Boieri Dumneavoastră! — grăi răspicat Constantin Petrovici.— În ceasul acesta nu vă puteți mărgini numai să cinstiți prin alegeri pe un fruntaș al Domniilor Voastre. Cel ales va fi purtătorul de cuvânt al Domniilor Voastre — ai Basarabiei — fiindcă astăzi în Basarabia numai Domniile Voastre aveți dreptul de a grăi. Trebuie dar neapărat să știm: ce va vorbi și ce va înfăptui în numele nostru, în numele norodului nostru, alesul Domniilor Voastre. Se pregătesc mari și multe primeniri în legiuirile împărăției — toate așezămintele urmează sa fie zidite din nou pe alte temelii. Boieri Dumneavoastră! Să fie dar buni boierii, cari râvnesc la cinstea de a fi stegari ai Basarabiei, să ne spună ce cred Domniile lor despre desființarea boierescului, și cum trebuie să se facă aceasta? Așijderea, cum socot Dumnealor că ar trebui întocmită cârmuirea satelor, a târgurilor, a ținuturilor și a guberniei? Precum, și cum urmează a se orândui dregătoriile și judecătoriile țării? Numai după aceasta vom ști și noi cine este vrednic de a grăi în numele nostru și ai norodului nostru...

A urmat o tăcere înghețată.

Chiar și „baronul Gulfstream“ numai peste câteva minute s-a priceput să urle:

— Trădător! Separatist! Vândut jidanilor! Afară cu el! La duel american!..

Boierii însă tăceau.

Erau cuprinși de spaimă? Le impunea curajul civic? Aduceau involuntar omagiul jertfei de sine?

Cine știe? Poate că și toate acestea împreună.

Cu acest prilej însă Alexandru Matveevici Vătruță dovedi talentul său de tactician. Folosindu-se de confuziunea produsă, el salvă situația, ridicându-se deodată pentru a declara că socoate necesară, înainte de alegeri, redactarea, în numele adunării a unei adrese către Țar, în care nobilimea Basarabiei să-și afirme devotamentul ei nemărginit și să asigure Majestatea Sa Imperială că e gata la toate sacrificiile, cerute de la ea în interesul Tronului și al țării.

Declarația, al cărei înțeles nu putea fi îndoielnic, fiind salutată cu aplauze, preșidenția o proclamă primită în unanimitate.

Atunci Alexandru Matveevici, spre mirarea adunării, propune o comisiune de redactare a adresei, în care să între Fiodor Feodorovici Carpinschi și încă alți doi dvoreni din „partida“ acestuia.

— Rugăm, rugăm! — răsună în adunare.

Fiodor Feodorovici Carpinschi a înțeles imediat meșteșugul, dar n-a putut refuza însărcinarea și s-a mărginit să insiste ca în comisiunea de redactare să intre și domnul Stephan Gheorghevici Cazara și Chiril Chiriacovici Leon.

— Rugăm, rugăm! — au repetat cu docilitate boierii.

Cuvântarea domnului Cașmir a fost uitată — nici n-a mai fost amintită de nimeni, ca și, cum nici n-ar fi fost pronunțată...

Ivan Nicolaevici Telega se apropie de Constantin Dimitrievici Chirilă și de Alexandru Matveevici Vătruță și-i salută ironic până la pământ: „Cu glorioasă victorie asupra inamicului!“...

În sfârșit, după suspendarea pentru câteva minute a ședinței pentru „consultare“, adunarea putu păși la adevărata ei lucrare.

— Domnilor Dvoreni! — declară președintele, urmează să procedăm întâi la alegerea mareșalului gubernial. Care din domnii dvoreni își pun candidatura?

În sală deodată se întronă o tăcere solemnă. Nici o mișcare.

Stephan Gheorghevici Cazara cu modestie privea în jos, fără să-și ridice capul.

Fiodor Feodorovici Carpinschi, cu indiferență, șoptea ceva la ureche unui boier voluminos și coleric din sudul Basarabiei.

— Așadar, domnilor dvoreni, cine sânt candidații? — întrebă din nou Spiridon Spiridonovici Vatați.

Aceeași tăcere solemnă.

— Propun,— sări deodată în mijlocul sălii baronul Gulfstream,— propun pe Fiodor Feodorovici Carpinschi.

— Rugăm, rugăm, rugăm! — strigau boierii din toate părțile, închinându-se spre cel propus.

Fiodor Feodorovici Carpinschi se ridică însă zâmbind și declară:

— Mulțumesc adunării. Dar nu cred ca aș putea în zilele acestea servi nobilimea provinciei noastre. Va rog să mă scutiți de această onoare. Nu o pot primi!

— Rugăm, rugăm, rugăm! — se aud din toate părțile aplauzele sălii, și boierii se închină jos, în fața domnului Carpinschi.

Fiodor Feodorovici, cu același zâmbet, se pleacă în fața boierilor, refuzând cinstea cu un gest elocvent.

— Eu propun pe Stephan Gheorghevici Cazara! — s-aude deodată glasul lui Costea Ursu.

— Rugăm, rugăm, rugăm! — strigară iarăși, toți boierii, aplaudând și aplecându-se de data aceasta spre Stephan Gheorghevici Cazara.

Acesta, foarte modest și vorbind încet, încât ca să-l audă boierii, a trebuit să se stabilească o tăcere desăvârșită în adunare — refuză și el cinstea:

— Domnilor dvoreni! De zece ani aproape am purtat sarcina de a reprezenta interesele nobilimii din gubernia noastră. Nu pot pretinde că am fost întotdeauna la nivelul misiunii pe care mi-ați încredințat-o. Dar în zilele acestea este nevoie să facem apel la forțe noi. Mulțumindu-vă dar din inimă pentru marea cinste ce mi-o faceți, vă rog să îndreptați voturile dumneavoastră spre unul mai demn decât plecata slugă a dumneavoastră, și mai capabil de a realiza dorințele dumneavoastră.

— Rugăm, rugăm, rugăm! nu se lăsau boierii.

Dar Stephan Gheorghevici rămase, cu toată modestia lui, neclintit.

După mai multe încercări, în cari boierii zadarnic rugau când pe Stephan Gheorghevici, când pe Fiodor Feodorovici, președintele constatând că nimeni din membrii adunării nu acceptă candidatura, ceru conform cu legea, ca adunarea să fixeze ea însăși prin buletine secrete, candidaturile, asupra cărora ar urma votul cu bile, în ordinea numărului de buletine depuse pe numele fiecărui candidat.

Fixarea candidaturilor prin buletine, constituia interesul culminant al adunării, fiindcă votul cu bile nu putea fi, în cazul când un nume întrunea cele mai multe buletine, decât o pură formalitate.

Boierii cunoscuți ca partizani mai aprinși ai vreunui partid în luptă, se adunară în grupuri, își șopteau la ureche sau se certau gesticulând cu violență, dar cei mai mulți se retraseră în colțuri discrete ca să-și scrie buletinul.

Rezultatul scrutinului a dat 171 de buletine cu numele Cazara și 143 cu numele Carpinschi.

Un număr neînsemnat de buletine cuprinde și alte nume din care unul al „baronului Gulfstream“, ceea ce l-a adus imediat pe acesta în starea de incandescență. El vocifera amenințând și provocând, nici el nu mai știa pe cine, la duelul american.

Ambii candidați principali au fost decepționați de acest rezultat.

Stephan Gheorghevici a adresat „mulțumirile sale din toată inima“ boierilor, care l-au onorat, propunându-i candidatura, dar a repetat din nou că nu o poate accepta.

Aceeași declarație a urmat, cu un ton de mândrie jignită, și din partea lui Fiodor Feodorovici Carpinschi.

— Rugăm, rugăm, rugăm! — vociferau boierii, fără ca nimeni să mai poată spune pe cine îl rugau.

Ivan Nicolaevici Telega se ținea de coaste în hohot de râs ireverențios, Vasile Petrovici Bartic rânjea.

Prințul Spiridon Vatați, ca președinte, dispuse atunci să se procedeze la votul cu bile.

Stephan Gheorghevici Cazara, al cărui nume întrunise cele mai multe buletine, urma să fie votat cei dintâi.

— Domnilor Dvoreni,— declară președintele cu gravitate.— întrucât niciunul din candidații propuși nu acceptă, urmează să votăm întâi pentru candidatul propus de dumneavoastră, care a întrunit cele mai multe buletine.

Îndată boierii începură să treacă pe rând la urne.

Stephan Gheorghevici s-a retras din momentul acesta într-o sală de alături; iar Fiodor Feodorovici Carpinschi, cu prietenii săi, ocupând punctele strategice din sală, observau cu multă atențiune atitudinile și gesturile votanților.

— Domnilor dvoreni,— declară președintele rezultatul voturilor.— Stephan Gheorghevici Cazara a întrunit 211 bile albe și 87 de bile negre. Acum urmează să votăm cu bile pe următorul candidat, după ordinea buletinelor primite.

— Domnule Președinte, — îl întrerupe nervos Fiodor Feodorovici.— Cu insistență am rugat onorata adunare să nu-mi pună candidatura. Mulțumesc celor care au socotit că aș putea fi util nobilimii, dar declar încă o dată că nu accept candidatura și rog să considerați pe onoratul meu prieten Stephan Gheorghevici Cazara ca singurul candidat.

— Ura! — izbucni deodată Costea Ursu. — Bilele pe tavă boierilor! Pe tavă! Trăiască alesul nostru în unanimitate Stephan Gheorghevici Cazara!

Nu se știe de unde se găsi o enormă tavă, pe care fură vărsate toate bilele albe. Și boierii, în frunte cu Chiril Chiriacovici Leon, care ținea tava sus, s-au îndreptat spre salonul în care se retrăsese Stephan Gheorghevici. Acesta însă, tot modest și ferm, declară că onoarea este pentru el prea mare și nemeritată, sarcina prea grea pentru puterile lui, și emoționat rugă pe boieri să insiste ca să urmeze și votul pentru stimatul său amic Fiodor Feodorovici Carpinschi.

— Rugăm, rugăm, rugăm! Nu se poate! Să trăiască alesul nostru în unanimitate! Ura! Ura! Urrra! Trăiască

Fiodor Feodorovici! Ura! Trăiască Stephan Gheorghevici,— urlă atunci aproape întreaga adunare.

În sfârșit, după mai multe încercări zadarnice, ca această cupă să treacă pe lângă el, Stephan Gheorghevici se resemnă să fie pentru o patra oară ales mareșal al nobilimii guberniale.

Ivan Nicolaevici Telega, cu solemnitate, felicită pe domnii Vătruță și Chirilă:

— Habemus Papam! — aclama el cu un tremolo melodramatic în voce...

Alegerile pentru mareșalii de județe s-au desfășurat peste tot cu același ceremonial, și peste tot, afară de județul Bender, unde a reușit un membru al familiei Carpinschi, a biruit „partida moldovenească“.

În județul S*** a rămas mareșal tot conu Petrache Bârsianu din Boroseni.