Întârziat...

 

Târziu, când sărbătoarea e-ncheiată
Și flăcările jertfei s-au gătat,
Cerea-un copil înfrigurat să bată
La porțile regescului palat.

„Lăsați-mă să intru la Regina,
Sunt Imnul celor slabi și fără rost,
La Ea ’n ferești mai fâlfâie lumina,
Nu-i cer decât iubire și-adăpost!“

Ostași severi îl îmbrâncesc de-o parte...
Și tu copil orfan — cântecul meu —
Îți strângi la piept dorințele deșarte
Și mori în drum... uitat de Dumnezeu!