Amiază
Nu știu ce-a fost mai demult.
Am uitat. Din trecut m-am ales
ca să fiu singură, ca să te-ascult
înainte de-amurg si cules.
Cu fiecare lucru, azi știu,
mă-nrudesc și de zarea mea țiu.
Revolta s-a făcut surâs, durează
această plină, fără greș amiază.
Ce-a fost mai demult am uitat.
Poate-am dormit și-am visat.
În bulbii de morcovi și cepe
e încă un vis care-ncepe.
În toate-i prea multă lumina.
Soarele l-as culege cu mâna.
Dar pân’ la urmă eu voi fi cules
și voi cădea în întunerec des.
Această lucrare se află în domeniul public deoarece drepturile de autor au expirat. Se aplică în Statele Unite, Canada, Uniunea Europeană și în acele țări cu o limită a drepturilor de autor acoperind întreaga viață a autorului acesteia plus 70 de ani. Traducerile publicate ulterior pot fi supuse drepturilor de autor. |