Căzând din nori,
ploile capătă crengi și flori.
Aud și vizuinile și-aripa
care bate deasupra mea clipa.
Piticii care bat pe sub pământ,
căutând vâna de aur, râul sfânt,
ochii diamantului nesăgetat
și degetul unui urs împărat.
Toate le-aud.
Și-auzul încă mi-i crud.
Clopotul sângelui molatec, rotund
Ține veștile care nu mai pătrund.
Ține veștile de la stea,
să n-ajungă în inima mea.
Ține veștile de la șerpii de casă,
și-n amiaza cuprinsă mă lasă
să cad și s-adorm profund,
clopotul sângelui molatec, rotund.
