Autor:George Marchisiu

George Marchisiu (1836, Tămaia – 1884, Carei) a fost un preot greco-catolic, cărturar și traducător român.^[1]

Viața

Școala primară a urmat-o la Baia Mare, iar liceul la Oradea. S-a remarcat aici printre membrii Societății de lectură. Teologia a studiat-o la Viena, loc unde a editat revista manuscrisă „Armonia”. Căsătorit cu Iulia Vultur, fiica parohului Daniel Vultur din Bârsãu de Sus. Este tatăl memorialistei, traducătoarei și publicistei Otilia Marchiș-Bölöni.

Pentru puțină vreme a fost profesor la Beiuș. Din 1863 a funcționat pe meleaguri sătmărene, slujind pe rând la Resighea, Homorodu de Mijloc și Carei. La Carei a venit pentru a ocupa funcția de arhidiacon al locurilor, aici dându-și obștescul sfârșit.

Opera

Fervent publicist, a colaborat la Gazeta Transilvaniei, Foaie pentru minte, inimă și literatură, Muza Română, Familia, Aurora Română. A fost primul traducător român al poetului maghiar Sándor Petőfi.

• Omul (Az ember) În: revista Aurora română, 1865.
• Juneția (Ifjúság) În: revista Aurora română, 1865.^[2]

1. Viorel Câmpean, Oameni și locuri din Sătmar, Editura Citadela, Satu-Mare, 2008, p. 21.
2. Dorothea Sasu-Zimmermann, Petöfi în românește în anul 1865. (Petöfi románul 1865-ben). În: Utunk, Cluj, 1957, Nr. 28, iulie 11, p. 2.