Baia Mare de altădată/Cuvânt înainte
Materialele din această lucrare au fost publicate în Glasul Maramureșului, în intervalul 2006 - 2012 și poartă semnătura redactorilor responsabili de pagină (Daniela Dragoș, Amalia Babici-Man, Cătălin Țineghe, Ionuț Horoba, Ioan Buda Țețu, Dragomir Ignat) sau a altor redactori (Alina Talpoș, Liviu Șiman, Alina Andreica, Alexandru Ruja etc.). În cei șase ani au fost documentate și redactate peste 500 de articole pe această temă; de aici baza de selecție pentru structura acestei lucrări. Prea puține sunt mărturii directe ale redactorilor, mulți dintre ei fiind tineri și foarte tineri. Majoritatea aprecierilor și descrierilor aparțin băimărenilor trăitori sub regimul comunist, sau chiar a celor direct implicați în "făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate": foști directori de întreprinderi și instituții, persoane cu funcții în aparatul de partid și de stat, arhitecți, constructori etc.
Proiectul "Baia Mare de altădată" vizează exclusiv perioada 1945 - 1989, de la instaurarea comunismului în România și până la Revoluția din decembrie 1989.
Structura cărții a avut în vedere, în linii mari, un parcurs cronologic al evenimentelor: Capitolul 1 tratează primii ani de comunism, începând de la câștigarea frauduloasă a alegerilor din 1946 de către forțele politice prosovietice, continuând cu gulagul maramureșean (Sighet, Cavnic, Baia-Sprie, Nistru), cu procesul forțat de colectivizare. Capitolul 2 abordează etapa construcției orașului. Aici trebuie să precizăm că, de la bun început, a existat un plan de sistematizare; se lucra (de altfel, în toate domeniile) pe sistemul "cincinal în patru ani și jumătate", într-un ritm uluitor; deci s-a construit foarte mult, pe alocuri bine, însă nu o dată cantitatea a primat în locul calității. În capitolul Anii de școală am dorit să reconstituim nu atât sistemul educațional (considerat mult mai eficient decât cel din prezent), cât faptul că școala era un bun prilej de îndoctrinare a copiilor și adolescenților, grație organizațiilor politice din care făceau parte șoimii patriei, pionerii, uteciștii, viitoare cadre de nădejde ale Partidului Comunist. Capitolul Timp liber poate părea oglinda unui sistem oarecum permisiv, însă trebuie precizat faptul că în acele timpuri se lucra șase zile pe săptămână, de aceea românii profitau din plin de orice moment de relaxare. Sărbătorile în comunism (capitolul 5) erau sărace și marcate de același spirit ideologic. Cu toate acestea, marile praznice bisericești (Paștile și Crăciunul) se țineau cu sfințenie. În capitolul Ceaușescu. Partidul. Securitatea am reunit câteva mărturii despre oameni care au făcut parte din sistem și despre instituții care au întreținut regimul. Un ciclu de articole vorbesc despre stilul de viață al românilor. Raționalizarea (capitolul 8) descrie cel mai negru deceniu din perioada comunistă (anii '80), marcat de lipsuri inimaginabile, implicit de tehnicile de supraviețuire (furtișagurile, corupția, mita etc.), dar și disperarea și revolta oamenilor. Firesc, lucrarea se închide cu Revoluția din decembrie, anticeaușistă și anticomunistă, prin definiție, pigmetată de câteva secvențe ale evenimentelor din Baia Mare.
Trebuie să precizăm că nu ne-am propus o abordare monografică, motiv pentru care în lucrare nu sunt cuprinse toate instituțiile emblematice, toate clădirile reprezentative din Baia Mare, toate personajele-cheie din perioada respectivă. Probabil o ediție revăzută și adăugită ar rezolva acest inconvenient.
De asemenea, această carte nu este o lucrare cu caracter științific, de aceea informațiile (care vizează cifre, cronologii, cantități etc.) trebuie privite cu circumspecție. Memoria celor care ne-au relatat evenimentele poate juca feste. Scopul declarat al lucrării este să oferim o imagine despre stilul de viață a băimărenilor în timpul regimului comunist.
Un alt deziderat a fost relatarea fără patimă, dar și fără nostalgie a evenimentelor din acea perioadă, deși obiectivitatea e dificilă. Pe de altă parte, orice relatare despre un regim dictatorial nu poate să nu se transforme într-o lecție de istorie, pentru ca generațiile ce vin să nu repete experimentul (nedemocratic și coercitiv, prin definiție).
Istoria e cea care conferă repere pentru ziua de mâine. Cei care nu-și cunosc trecutul au parte de un viitor incert.
Dorin Ștef, redactor șef Glasul Maramureșului