Baia Mare de altădată
Proiectul "Baia Mare de altădată" vizează exclusiv perioada 1945 - 1989, de la instaurarea comunismului în România și până la Revoluția din decembrie 1989.
Între 1950 și 1955, Maramureșul s-a numărat printre principalele centre preferate de comuniști în vederea exterminării elitelor politice și intelectuale, active în perioada interbelică, prin închisoarea care a funcționat în Sighetu Marmației și coloniile de muncă forțată de la minele de plumb din Baia-Sprie, Cavnic și Valea Nistrului.
După al Doilea Război Mondial, urbea noastră a cunoscut o perioadă de evoluție. Fiecare decadă din vremea socialismului a adus ceva nou, conform planului de sistematizare impus de regim.
„De-a v-ați ascunselea”, „Hoții și Vardiștii”, „Lapte gros”, „Leapșa”, „Șotron”, „Baba-oarba”, „Rațele și Vânătorii”, „Castel” sunt doar câteva dintre jocurile de altădată.
De-a lungul timpului, Baia Mare a fost ba centru de școală de pictură, ba oraș mineresc, ba centru de plasă în județul Satu Mare. Ca orice așezare urbană care se respectă și-a avut instituțiile sale de cultură, dar și localuri, unde lumea să iasă spre seară la o prăjitură, cafea sau limonadă. Lumea zicea că iese la promenadă pe farfurie, căci centrul vechi al orașului, actuala piață Millennium, semăna într-adevăr cu o farfurie.
"Râde iară primavara, peste câmpuri, peste plai, / Veselia umple țara, c-a venit Întâi de Mai!" Acesta era hitul epocii de aur, fredonat mai de voie, mai de nevoie, de toți românii.
În orice colț de lume te-ai duce, e destul să rostești trei nume și, automat, orice străin va spune: "aaa, România!". Este vorba de Hagi, Nadia și Ceaușescu. Dacă Hagi și Nadia sunt nume care, cel puțin pentru români, au o rezonanță pozitivă, în schimb Nicolae Ceaușescu trezește încă amintiri nu tocmai plăcute pentru cei care au trăit (sau mai bine zis au supraviețuit) sub regimul condus de el.
Perioada comunistă a avut și bune și rele. Chiar dacă au avut de înfruntat nedreptățile regimului, băimărenii și-au făcut întotdeauna timp liber pentru a petrece momente de neuitat împreună; pentru că socialismul a constituit și perioada în care familiile erau mai unite.
Cu toate că regimul Ceaușescu era privit ca unul dictatorial, atitudinea independentă pe care o afișa față de Uniunea Sovietică a făcut ca Occidentul să-i ofere anumite beneficii materiale liderului comunist de la București. Regimul Ceaușescu a beneficiat, așadar, de unele împrumuturi pentru finanțarea programelor sale economice. Până la urmă, însă, datoria creată a devenit o povară pentru economia românească. Între 1971 și 1982, datoria externă a țării a crescut de la 1,2 miliarde la aproape 13 miliarde dolari.
După o jumătate de secol, în care ideologiile comuniste păreau invincibile și de neînlocuit, sfârșitul anului 1989 a adus apocalipsa pentru sistemele politice ce și-au tras seva din Revoluția Sovietică.
Această lucrare a fost eliberată în domeniul public de către deținătorul drepturilor de autor. |