Baladă (Iosif)

Baladă de Ștefan Octavian Iosif

Prin crîngul străbătut de lună,
De primăvară înflorit,
Pribeagă, cîntă o nebună
Trecînd cu părul despletit.
Și-n păru-i poartă o cunună
De mirt, și mirtu-i veștejit...

— Copilă dragă, fiii cuminte
Și fugi de dragoste în mai...
O, nu te-ncrede-n jurăminte
Și nu iubi în luna mai !...
Copilă dragă, fii cuminte...

Te-așteaptă ceasul rău în cale
Pe înfloritele poteci,
Și tot norocul vieții tale
Se va întuneca pe veci...
Te-așteaptă ceasul rău în cale...

Și-atunci vei plînge-așa,-n neștire,
Și vei înnebuni de dor,
Nici n-o să afli liniștire,
Că nu e leac alinător,
Vei plînge singură,-n neștire...

Doar am iubit și eu ca tine
În mai, și n-am avut noroc !
Privește și ia seama bine
Cum rătăcesc din loc în loc,
Doam am iubit și eu ca tine...

Dar tu, copilă, fii cuminte
Și fugi de dragoste în mai !
O, nu te-ncrede-n jurăminte
Și nu iubi în luna mai...
Copilă dragă, fii cuminte...

Prin crîngul luminat de lună,
De primăvară înflorit,
Pribeagă, cîntă o nebună :
Ea poartă părul despletit,
În păr i-atîrnă o cunună
De mirt, și mirtu-i vestejit...