Balada morții
Cobora pe Topolog
Dintre munți, la vale...
Și la umbra unui stog
A căzut din cale.
În ce vară? În ce an?
Anii trec ca apa...
El era drumeț sărman
Muncitor cu sapa.
Oamenii l-au îngropat
Într-un loc aiurea,
Unde drumul către sat
Taie-n lung pădurea.
Și de-atunci, lângă mormânt,
Plopi cu frunză rară
S-au zbătut ușor în vânt,
Zile lungi de vară.
Soarele spre asfințit
Și-a urmat cărarea.
Zi cu zi l-au troienit
Vremea și uitarea.
Dimineața ca un fum
Urcă pe coline,
Zvon de glasuri dinspre drum
Până-n preajmă-i vine.
Peste vârfuri lunecând
În argint, condurii
Înfioară când și când
Liniștea pădurii...
Numai colo-ntr-un frunzar
Galben în lumină,
Stă pe-o creangă de arțar
Pasăre străină.
Stă și-așteaptă fără glas
Parcă — să măsoare
Cum se mută, ceas cu ceas,
Umbra după soare...
Astfel, tot mai neștiut
Spre adânc îl fură
Și-l îngroapă-n sânu-i mut
Veșnica Natură.
Vara trece; pe cărări
Frunza-n codru sună.
Trec cernite înserări,
Nopți adânci cu lună.
Iar când norii-nvăluiesc
Alba nopții Doamnă,
Peste groapa lui pornesc
Vânturi lungi de toamnă...
Rapsodii de primăvară - Cântec - Balada morții - Balada călătorului - Balada popii din Rudeni - Balada munților - Pastel - Rapsodii de vară - Broaștele - Acceleratul - Sfârșit de vară - Rapsodii de toamnă - Balada unui greier mic - Catrene - Manon și Des Grieux - Balada chiriașului grăbit - Noapte de mai - Noapte de iarnă - Singuri - În drum - Noapte de toamnă - Romanță - Păinjiniș - Epilog - Distih eroic - Infernul