Balcic (Ion Pillat, 1940)/Balcic

 

Balcic, nostalgic cum e luna,
Albind pereții râpelor pustii,
Podind pe valuri licărite bruma,
Veghind cu basme moarte vremuri vii.

Balcic încins cu ziduri de cenușă,
Balcic cuprins cu murmuri de fântâni,
Încununat cu ceruri de brândușă,
Împodobit cu semne din păgâni.

Cu dealurile surelor cămile,
Cu case vechi: încremenite oi,
Balcic, păstorule din alte zile,
Cobori pe țărmul biblic pân’la noi.

Cetate mai bătrână decât morții,
Loc sfânt, ca tinerețea de senin:
Migdalii să’nflorească pragul porții
Când în lumina ta mă’ncbin.