Balcic (Ion Pillat, 1940)/Lună pe mare

 

Taci: totul nu e decât
O slabă cutremurare.
Taci: suie numai decât
Păunii lunii din mare.

Își lasă cozile lungi
Pe înflorirea de valuri
Și tot mai adânci, mai prelungi
Se’nchiagă albe portaluri.

Și stelele, boabe de-argint,
Cad lin din fluier de lună,
Și sufletul tău în argint
Departe pe ape mai sună.

Dar tot mai adânc lunecând,
Se surpă albe portaluri
Și floarea penelor blând
Se ofilește pe valuri.

Taci: duși sunt numai decât
Păunii lunii în mare.
Taci: totul ne e decât
O slabă cutremurare.