Balcic (Ion Pillat, 1940)/Stella maris
La plaja liniștită când stelele înnumeri
Coboară pe poteca pustie sub smochin
Colina, cumpănindu-și izvoarele pe umeri
Ca o fecioară greacă purtând urciorul plin.
Pâraea în șoptire ascund prin seara sură
Străvechile tulpine cu tinere mișcări;
Treptat mai șters amurgul în ritmică măsură
Sandala de lumină o joacă peste mări.
Oglinzi se sparg cu zgomot și se refac puzderii,
Colina se ridică pe cerul tot mai clar,
Când le aștern pe piatră poverile durerii
Privind cum crește steaua pe valul solitar.