Balcic (Ion Pillat, 1940)/Plajă pustie

 

Și val și barcă au atins pământul
Deodată și deodată mi l-au dat,
Umbritul țărm și’n depărtare chipul
Balcicului de-amurguri înălțat.

Izvorul, alergând cu unde repezi,
Pe sub finap m’a prins; pe povârniș
A smuls din soare horbote pe lespezi
Sărind, păgân și gol, în vânturiș.

Pe mări țesute’n firele luminii
Nori vișinii mi-au înflorit și duși
De aur viu, s’au arcuit delfinii
Și’n peruzeaua zării, pescăruși.

Iar eu tăcut am așteptat pe plajă
Hotărîtoare zodii pe tării,
Căci scrie’n cartea lor să stau de strajă:
Corăbii cu minune vor veni!