Balcic (Ion Pillat, 1940)/Zori de primăvară

 

Cu vălu-i roz pe ceruri azurii
A’ncremenit aerian migdalul —
Sineala golfului își frânge valul
Molatec peste scoici trandafirii.

E-atât de clar văzduhul, că nu știi
Ce proaspăt vis și-a limpezit cristalul:
Balcicul își descopere tot malul
Și’n soare norii se topesc fâșii.

Pe plaja potopită de lumină
Un turc bătrân vopsește un caic,
Pescari cârpesc năvod cu plasă fină.

Și piersicul, ieri gol, e azi în floare,
Pe când — petală albă — tot mai mic
În zări catarg cu pânze stă pe mare.