Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Vechi/A Maccaveilor a doua carte

 

CAP 1

Jidovii din Ierusalim scriu celor din Eghipet. Moartea lui Antioh în Persida. Mulțămirea cătră Dumnezău. Praznicul înfigerii corturilor și aflarea focului svânt.

1. „Fraților jidovilor ce sânt la Eghipet, să să bucure! Frații cei den Ierusalim jidovi și cei den țara Iudeii, pace bună!

2. Și să facă voao bine Dumnezău și să pomenească făgăduința lui, cea cătră Avraam și Isaac și Iacov, robilor lui celor credincioși.

3. Și să vă dea voao inimă tuturora, să vă închinați lui și să-i faceți lui voia, cu inimă mare și cu suflet voitoriu.

4. Și să deșchiză inima voastră întru leagea lui și întru porunci, și pace să facă.

5. Și să asculte voao rugile și să să împace cu voi și nu pre voi să vă părăsască în vreame rea.

6. Și acum, aicea sântem, rugându-ne pentru voi.

7. Împărățind Dimitrie în anul 169, noi, jidovii, scris-am voao den necaz și de întâmplarea vremii ce au venit asupra noastră în anii aceștea, de când s’au depărtat Iacov și cei ce au fost cu dânsul de la sfântul pământ și de la împărăție.

8. Și au ars poarta și au vărsat sânge nevinovat; și ne-am rugat Domnului și ne-au ascultat, și am adus jârtvă și făină de grâu, și am aprins luminătorii, și am pus înainte pâinile.

9. Și acum, ca să țineți zilele facerii de colibi ale lunii lui haselef“.

10. În anul 188, „Cei den Ierusalim și den Iudea și bătrânimea și Iuda –la Aristovul, dascalului lui Potolemeu împărat, care iaste den neamul preoților celor unși, și celor den Eghipet jidovi, să vă bucurați și să fiți sănătoși!

11. Den mari primejdii fiind mântuiți de Dumnezău, foarte mulțemim lui, ca cum cătră împărat am fi dat războiu.

12. Pentru că el au fiert pre ceia ce s’au rânduit în sfânta cetate.

13. Pentru că, la Persida fiind domnul și putearea cea ce era cu el, care i să părea a nu-i sta nimeni înainte, s’au tăiat de tot în beseareca Naneii, cu prilăstire făcând preoții Naneii.

14. Pentru că, ca când ar vrea să lăcuiască cu ea, au venit la locul acela și Antioh și cei dempreună cu el priateni, ca să ia banii în loc de zeastre.

15. Și puind aceastea înainte preoții Naneii și el apropiindu-se cu puțini la curtea besearecii, închizând beseareca,

16. Deaca au întrat Antioh, deșchizând ușa podului cea ascunsă, lovind cu pietri, uciseră pre domn și, părți făcând și luând capetele, le-au lepădat celor de afară.

17. Întru tot bine e cuvântat noao Dumnezău, carele au dat pre ceia ce au păgânit.

18. Vrând să aducem în 25 ale lunii haselef curățănia besearecii, cu cuviință am socotit să vă arătăm voao, pentru ca și voi să țineți până la facerea corturilor și a focului, când Neemias –zidiia și beseareca și jârtăvnicul– au adus jârtvă.

19. Că și când ducea la Persida pre părinții noștri, cei de atuncea bunii-credincioși preoți, luând den focul jârtăvnicului, cu taină au ascuns într’o groapă ca de puț, fiind fără de apă, întru care l-au astupat, cât la toți era neștiut locul.

20. Și trecând câțva ani, când să păru lui Dumnezău, trimițându-se Neemia de împăratul Persidii, pre nepoții preoților celor ce au ascuns i-au trimis la foc, precum ne-au arătat noao să nu fie aflat foc, ce apă iute;

21. Porunci ca să ia ei și să aducă; și deaca să aduseră cealea ale jârtvelor, porunci preoților Neemia să stropească cu apa și leamnele și cealea ce-s deasupra.

22. Și deaca fu și vreamea trecu și soarele străluci, după nori fiind mai nainte, să ațâță foc mare, cât toți s’au mirat.

23. Și rugă au făcut preoții, mistuindu-se jârtva; și preoții, și toți, începând Ionath, și ceialalți răspunzând ca Neemia.

24. Și era ruga în chipul acesta.

‘Doamne! Doamne Dumnezăule! Ziditoriul tuturor, cel înfricoșat și tare și dirept și milostiv,

25. Și cel sângur împăratu și bun, cel sânguru dătătoriu, cel sânguru dirept și atotțiitoriu și veacinic, cela ce mântuiești pre Israil den tot răul, cela ce ai făcut pre părinți aleși și ai sfințit pre ei,

26. Priimeaște jârtva pentru tot norodul tău, Israil, și păzeaște partea ta și o sfințeaște.

27. Adună răsipirea noastră, mântuiaște pre ceia ce slujescu în limbi, pre cei ocărâți și urâți îi socoteaște, și să cunoască limbile că tu ești Dumnezăul nostru.

28. Căzneaște pre ceia ce asuprescu și hulescu cu mândrie.

29. Răsădeaște pre norodul tău la locul cel sfânt al tău, precum au zisu Moisi’.

30. Și preoții cânta laudele.

31. Și îndată ce s’au topit ale jârtvei, și ceaealaltă apă ce au rămas porunci Neemia să o ție pre pietri mai mari.

32. Și deaca să făcu aceasta, pară de focu să ațâță, și cea de la jârtăvnicu lumină, ce străluciia împotrivă, să mistui.

33. Și deaca să făcu lucrul aiave, și s’au vestit la împăratul persilor că, la locul unde au ascunsu focul preoții cei ce s’au mutat, s’au ivitu apa, den care și cei ce era cu Neemia au curățit cealea ale jârtvei.

34. Și îngrădind împăratul locul, besearecă au făcut, ispitind lucrul.

35. Și cărora dăruia împăratul, multe dobânzi lua și le da.

36. Și numiră cei ce era cu Neemia pre aceasta Efthar, carea să tălmăceaște ‘Curățenie’; și să cheamă la cei mulți: Nefthar.

CAP 2

Partea a doua a cărții carea se pomeneaște în capul dentâiu.

1. Și să află în scrisori, Ieremia prorocul cum că au poruncit den focu să ia ceia ce să mută, precum s’au însămnat, și cum au poruncit celor ce să mută.

2. Prorocul, dându lor Leagea, pentru ca să nu uite poruncile Domnului și ca să nu rătăcească cu cugetele, văzând chipuri de auru și de argint și cea de premprejurul lor podoabă.

3. Și altele ca aceastea zicând, de să ruga să nu se depărteaze leagea de la inima lor.

4. Și era într’acea scriptură cum cortul și chivotul au poruncit prorocul, răspunsu făcându-se lui, să meargă după el. Și deaca ieși la munte, unde s’au suit Moisi și au văzut moștenirea lui Dumnezău,

5. Și viindu Ieremia, au aflat casă de peșteră și cortul și chivotul și jârtăvnicul tămâierii au băgat acolo și ușa au astupat.

6. Și apropiindu-se oarecarii den cei ce mergea după el ca să sămneaze calea, și n’au putut să o afle.

7. Și deaca află Ieremia hulind pre ei, zise că: „Și necunoscut va fi locul, până când va aduna Dumnezău adunarea norodului și blând să va face.

8. Și atuncea Domnul va arăta aceastea și să va ivi mărirea Domnului și norul, precum și la Moisi să arăta; în ce chip și Solomon s’au rugat, ca să să sfințească locul foarte,

9. Și să arăta; și precum, având înțelepciune, au adus jârtvă de târnosire și de săvârșirea besearicii.

10. Precum și Moisi s’au rugat cătră Domnul și să pogorî focu den ceriu și au mistuit ale jârtvei, așa și Solomon s’au rugat și, pogorându-să foc, au topit arderile-de-tot.

11. Și zise Moisi: ‘Pentru căci nu s’au mâncat cel pentru păcat, s’au topit’.

12. Așijderea și Solomon ceale 8 zile au ținut.

13. Și să povestiia și în scripturi și în pomenirile ceale de Neemia, ca și aceastea și, cum, adunând raclă de cărți, au adunat ceale de împărați, și de proroci, și ceale ale lui David, și cărțile ceale trimise ale împăraților pentru danii,

14. Așijderile și ale Iudii, câte s’au întâmplat, pentru războiul ce s’au făcut noao, le-au adunat toate și sânt la noi.

15. Dentru carele dară, de vă vor trebui, să trimiteți pre cei ce vor aduce voao.

16. Vrând dară a face curățenie, am scris voao; bine dară veți face, țiind zilele.

17. Și Dumnezău, cela ce au mântuit pre tot norodul lui și au dat moștenirea tuturor și împărăția și preoția și sfințenia,

18. În ce chipu au făgăduit pren leage, pentru că nădejduim pre Dumnezău că curând pre noi ne va milui și ne va aduna dentru cel de supt ceriu la locul cel svânt,

19. Pentru că ne-au scos pre noi den mare răutăți și locul au curățit“.

20. Iară ceale de Iuda Macaveul, și de frații lui, și de a besearicii cei mari curățenie, și a cuptoriului înnoire,

21. Și încă războaiele ce s’au făcut cătră Antioh al lui Epifan și cătră al acestuia fiiu, Efpator,

22. Și ceale den ceriu ce s’au făcut arătări celora ce pentru jidovime cu nevoință s’au vitejit, cât toată țara, puțini fiind, a o prăda și mulțimile de varvari a le goni,

23. Și cea vestită preste toată lumea besearecă să să zidească, și cetatea a o face slobodă, și legile, ceale ce era să să surpe, a să îndirepta, Domnul cu toată liniștea blând fiind lor;

24. Ceale de cătră Iason Chirineanul arătate pren cinci cărți, ne vom ispiti, prentr’o adunare tocmită, să o scurtăm.

25. Pentru că, socotind curgerea numerilor și surparea care iaste la cei ce vor să încungiure la poveștile istoriei, pentru mulțimea materiei,

26. Grijit-am celor ce vor vrea să citească, mângâiare sufletească, și celor ce iubesc a gândi ca să-ș aducă aminte, iușurare, și la toți ceia ce vor citi, folos.

27. Însă noao, celor ce patima cea rea am priimit a îngustării, nu e pre lesne, ce al sudorii și al privegherii iaste lucrul,

28. Precum la cela ce găteaște ospăț și cearcă al altora folos nu e pre lesne (dară); însă, pentru a celor mulți mulțămită, cu dulceață patema cea rea vom suferi.

29. Una –a aleage pre amăruntul, pentru fieștecarea –lăsând loc celui ce au scris; alta –ostenind a mearge spre pildele îngustării.

30. Pentru că, în ce chip meșterului de lemnu al casii cei noao iaste a purta grijă de toată așăzarea și celui ce să apucă a săpa și a zugrăvi, ceale ce sânt de treabă spre podoabă iaste a le cerceta, așa socotesc și la noi,

31. Că a cerceta și a cerca multe, întru ceale cu amăruntul, pentru toate a face cuvinte, celui ce înceape istoria să cad;

32. Iară a urma scurtarea zicerii și a lăsa cercetarea lucrării iaste la voia celui ce face tălmăcirea.

33. De aicea dară vom înceape poveaste la ceale ce mai sus zisem atâta adăogând, pentru că prostatec iaste cea mai nainte de istorie a mulți și istoria a o scurta.

CAP 3

Minunata apărare a vistieriei besearicii din Ierusalim împotriva lui Iliodoru răpitorul.

1. Svânta cetate lăcuindu-se cu toată pacea și legile cât de bine păzindu-se, pentru a lui Onie arhiereul bună-credință și urâre de răutate,

2. Să întâmpla și sânguri împărații a cinsti locul, și besearica cu trimiterile ceale prea bune a o cinsti,

3. Cât și Selefc, al Asiei împărat, a da dentru ale lui venituri toate ceale ce să cădea cătră slujbele jârtvelor cheltuiale.

4. Și Simon oarecarele, den fealiul lui Veniamin, ispravnic besearicii fiind pus, să prici cu arhiereul pentru cea dupren cetate nelegiuire.

5. Și a birui pre Onia neputând, venit-au cătră Apolonie al lui Thraseu, care pre aceaea vreame era Gropilatei Siriei și Finichii voivod,

6. Și spuse pentru că ar fi plină visteria cea den Ierusalim de bani nespuși, că mulțimea celor de multe fealiuri nenumărată să fie și nu s’ară cuveni aceastea să fie pre sama jârtvelor, ce ar fi cu putință supt a împăratului biruință a cădea toate aceastea.

7. Și împreunându-se Apolonie cu împăratul, pentru banii cei ce s’au poruncit lui au arătat; și el, chemând pre Iliodoru, cel ce era preste bani, și l-au trimis, dându-i porunci să aducă banii ce s’au zis mai sus.

8. Și îndată Iliodor făcea călătoria, însă cu veaste ca aceaea că mearge în cetățile Gropilatei Siriei și Finichii, iară cu lucrul porunca a împăratului săvârșind.

9. Și sosind la Ierusalim și prieteneaște de arhiereul cetății priimindu-se, au arătat pentru arătarea ce s’au făcut mai nainte și pentru care lucru au venit au spus; și întreba de vor fi cu adevărat aceastea.

10. Și arhiereul arătând cum sânt puse pentru văduve și pentru săraci,

11. Iară o samă și ai lui Ircan al Toviei, ce să află om foarte de cinste, iară nu precum au fostu pârât păgânul Simon; iară de toți sânt talanți de argint 400 și de auru 200.

12. Și avea strâmbătate ceia ce s’au încrezut cu a locului sfințire și cu cea mai cinstită prespre toată lumea a besearicii sfințenie; și nefurtișag întru tot nemeșterșugit să fie.

13. Iară Iliodor, pentru împărăteștile porunci ce avea, cu dinadinsul zicea cum că la împărăție sânt să să ia aceastea.

14. Și rânduind zi, întra ca socoteala acestora să caute; și nu puțină grijă era preste toată cetatea.

15. Iară preoții, înaintea jârtăvnicului, îmbrăcați cu ceale preoțești veșminte, căzând, chema den ceriu pre cel ce, pentru punerea aceasta, au pus leage, celor ce au pus aceastea, întregi să le păzască.

16. Și cine vedea fața arhiereului era a să răni la cuget, pentru că vedearea și schimbarea a feații arăta cea de cătră suflet grije.

17. Pentru că să răvărsase asupra omului teamere oarecare și frică trupului, pren carele vădită s’au făcut durearea cea de la inimă la cei ce vedea.

18. Și cei den case ca cirezile săriia spre ruga a tot norodului, pentru că era spre hulă a veni locul.

19. Și încinse pre supt țițe fiind muierile cu târsâni, pre drumuri să înmulțiia, și ceale închise fecioare, unele alerga la porți, și unele la ziduri, și unele pre ferestri să pleca.

20. Și toate, întinzând mânile la ceriu, făcea ruga.

21. Și era de a fi milă de cădearea mulțimei preste tot amestecată și de nădeajdea arhiereului celui ce foarte să trudiia.

22. Și ei dară ruga pre Domnul Atotțiitoriul, ceale încrezute, la cei ce s’au încrezut, întregi să le păzască, cu toată întărirea.

23. Iară Iliodor cea ce știia făcea, și așa acolea, împreună cu purtătorii de sulițe spre cămară fiind,

24. Cel al părinților Domnu și a toată putearea Putearnicu arătare mare au făcut, cât toți ceia ce au preaîndrăznit a veni, îngrozându-se de a lui Dumnezău puteare, spre amețală și spre frică să întoarsără.

25. Pentru că să arătă lor un cal groaznicu, având pre dânsul călărețu, și cu prea frumoasă acoperire împodobit, și, pornindu-se iute, lovi pre Iliodor cu copitele ceale denainte; și cel ce șădea deasupra să vedea având arme de auru.

26. Și alți doi s’au ivit mai nainte lui, tinerei la vitejie, prea cuvioși și prea frumoși la mărire, și luminoși la îmbrăcăminte, carii și stând de amândoao părțile, îl bătea pre el neîncetat, multe bătăi aruncând asupra lui.

27. Și fără veaste căzând pre pământ și cu multu întunearec împresurându-se, apucându-l și întru o năsilie puindu-l

28. Pre cel ce acum, cu multă alergare și cu toată purtarea de sulițe, au întrat la cea ce s’au zis mai sus vistierie, îl ducea, neajutorit pre el cu armele fiindu,

29. Aiave a lui Dumnezău puternicie cunoscându și acela, pentru cea dumnezăiască lucrare, fără de glas zăcea, lipsit de toată nădeajdea și mântuirea.

30. Iară ceia pre Domnul binecuvânta, pre cel ce măreaște pre al său loc; și beseareca, care cu puțin mai nainte era plină de teamere și de gâlceavă, Domnul Atotțiitoriul arătându-se, de bucurie și de veselie să împluse.

31. Și curându oarecarii dentru ai lui Iliodor cunoscuți să ruga Oniei să chiame pre Cel Preaînalt și viața să dăruiască celui ce zăcea de săvârșit la cea de apoi răsuflare.

32. Și fiind la îndoială arhiereul, ca nu cândai să gândească împăratul că vro răutate să să fie făcut lui Iliodor de cătră jidovi, au adus jârtvă pentru a omului mântuire.

33. Și făcând arhiereul curățenia, aceșteași tineri iarăși s’au ivitu la Iliodor, cu acealeaș haine împodobiți, și stând zisără: „Multe Oniei arhiereului mulțămită să aibi, că pentru el au dăruit Domnul ție viața.

34. Și tu, de la ceriu fiind bătut, povesteaște la toți cea slăvită a lui Dumnezău puteare“. Și aceastea zicând, nevăzuț s’au făcut.

35. Și Iliodor, jârtvă aducând Domnului și făgăduințe prea mari făgăduindu-se celui ce viață i-au dăruit, și pre Onia priimindu-l, să înturnă cătră împăratul.

36. Și mărturisiia la toți ceale ce era supt vedeare, fiind el văzut lucrurile celui prea mare Dumnezeu.

37. Și împăratul întrebând pre Eliodor carele ar mai fi vreadnic încă o dată a să trimite la Ierusalim, zise:

38. „De ai pre cineva vrăjmaș sau al lucrurilor viclean, trimite pre el acolo și bătut îl vei priimi, însă de va și scăpa; pentru că împrejurul locului cu adevărat iaste oarecarea a lui Dumnezău puteare.

39. Pentru că cela ce are lăcașul ceresc socotitoriu iaste și ajutoriu acelui loc, și pre cei ce vin spre răutate, bătându-i, îi piarde“.

40. Și însă ceale despre Iliodor și pentru a cămării pază așa s’au tâmplat.

CAP 4

Simon pârând la Selevc pre Onia preotul cel mare, îl omoară Andronic din porunca lui Menelau.

1. Și cel de mai nainte zis Simon, cel ce al banilor și al moșiei arătătoriu s’au făcut, de rău grăiia pre Onia, cum el să fie pre Iliodor scuturat și al realelor lucrătoriu să să fie făcut,

2. Și pre făcătoriul de bine al cetății și pre otcârmuitoriul celor de o limbă și râvnitoriu legilor, viclean lucrurilor îndrăzniia a zice.

3. Și vrajba până într’atâta adăogându-se, cât și, pren oarecarele den cei ce de Simon s’au ispitit, ucideri a să face.

4. Socotind Onia pâra cea cu greu și cum că să va turbura Apolonie cel al Gropiloasei Siriei și al Finichii voivod, adăogând răutatea lui Simon, la împăratul să duse,

5. Nu făcându-se cetățeanilor pârâș, ce folosul de obște, de osebi, la toată limba socotind,

6. Pentru că vedea a fi peste putință, fără de împărăteasca socoteală, a afla pace încă lucrurile și pre Simon cum nu va lua încetare de nebunie.

7. Și premenindu-ș viața Selevc și luând împărăția Antioh, cela ce s’au chemat Elpifanun, au streinat vlădicia Iason, fratele Oniei,

8. Făgăduindu-se împăratului, prin rugăciune, talanzi de argint 360 și alt venit oarecarele talanzi 80.

9. Și cătră aceastea să făgăduia și altele să scrie, 150, de se va da pren biruința lui școală și copii tineri să puie lui și pre cei den Ierusalim antiohiani să-i scrie.

10. Și priimind împăratul, și luând el stăpânirea, îndatăș spre cea elinească furmă pre cei de un fealiu cu el îi muta.

11. Și ceale împărătești iubiri de oameni ce era la jidovi pren Ioan, tatăl lui Efpolem, celuia ce au făcut solia pentru prieteșug și ajutoriu cătră râmleani, le-au lepădat și, ceale legiuite stricând politii, fără de leage obiceaie înnoia.

12. Pentru că, cu veselie, supt acea marginea cetății școală au întemeiat și, pre cei mai tari den cei tinerei supuindu-i, supt curvărie îi aducea.

13. Și era așa o pripă a eleniei și apropiare de înstreinare de fealiu pentru a acelui păgân, și nu arhiereu, Iason, multa necurăție,

14. Cât nu era a mai fi preoții nevoitori la ceale de prejur jârtăvnic slujbe, ce, beseareca hulind și de jârtve părăsire făcând, sârguia a fi părtași dării cei fără de leage de la luptă, după chemarea înainte, la piatră,

15. Și cea părintească cinste întru nemică puindu-o, iară ceale elinești măriri mai bune socotindu-le.

16. Pentru carele, îi cuprinseră pre ei grea primejdie și, cărora râvniia petreacerile și întru tot vrea să să aseamene, pre aceștea vrăjmaș și căznitori i-au avut.

17. Pentru că a păgâni la dumnezăieștile legi nu e pre lesne; ce aceastea cea viitoare vreame le va arăta.

18. Și făcându-se praznicul lui Agon, la al cincilea an, în Tiros, și împăratul fiind de față,

19. Au trimis Iason pângăritul privitori de la Ierusalim pre cei ce era antioheani, aducând drahme de argint 300, spre a lui Iracleu jârtvă, carele li s’au și rugat ceia ce le aducea ca să nu le facă spre jârtvă, pentru că nu se cuvine, ce la altă cheltuială să să facă.

20. Trimis-au dară aceastea, una, pentru cel ce le-au trimis, la a lui Iracleu jârtvă, alta, pentru voia celor ce le-au adus, la diresul cătărgilor.

21. Și trimițându-se la Eghipet Apolonie al lui Menesteu, pentru șădearea cea mai sus a lui Ptolomeu al lui Filomitor împăratul, înțelegând Antioh a fi el înstreinat de aceasteaș lucruri, de cea pentru eluș întemeiare grijiia; pentru aceaea la Iopa mergând, au sosit la Ierusalim.

22. Și cu mare cuviință de cătră Iason priimindu-se, cu făclii aprinse și cu strigări s’au priimit; și de-acii la Finichi au purces cu tabăra.

23. Și după al treilea an, au trimis Iason pre Minelau, fratele lui Simon, celui ce s’au zis mai nainte, aducând banii împăratului și pentru lucruri de folos pomeniri având să facă.

24. Și el tocmindu-se cu împăratul și mărindu-l pre el cu fața biruinței, la sine au tras arhieria, întrecând pre Iason cu talanzi de argint 300.

25. Și luând ceale împărătești porunci, au venit, de vlădicie nemică vreadnic aducând, ce mânii de crud tiran și de hiară varvară urgii având.

26. Și Iason, cel ce pre al său frate au înstreinat, înstreinându-se și el de altul, pribeag la țara Amanitii s’au gonit.

27. Iară Menelau stăpânirea ținea, iară de banii cei făgăduiți împăratului nimica nu rânduia, și făcând cearerea Sostrat, diregătoriul margenii cetății,

28. Că pre acesta era treaba birurilor; pentru care pricină amândoi de cătră împăratul să chemară.

29. Și Menelau au lăsat vlădiciei ispravnic pre Lisimah, fratele său, iară Sostrat pre Cratita, cel preste Chiprii.

30. Și ca aceastea întâmplându-se, să întâmplă tharseanilor și maloteanilor a râdica gâlceavă, pentru căci au dat pre Andiohida, posadnica împăratului, în dar.

31. Degrabă dară împăratul au venit ca să potolească lucrurile, lăsând în locul lui pre Andronic, cel ce era dentru cei de cinste.

32. Și gândind Menelau că au aflat vreame cu bun prileju, niște vase de aur de ale besearecii furându-le, au dăruit lui Andronic; și altele au fost vândut la Tir și la ceale de premprejur cetăți.

33. Și cu adevărat prinzând de veaste Onia, îl mustra, fiind ferit la loc fără teamere, la Dafne, ceaea ce iaste cătră Antiohia.

34. Pentru aceaea Menelau, luând osebi pre Andronic, să ruga să prinză pre Onia. Și cela, mergând la Onia și încrezându-se cu vicleșug și direapte cu jurământuri dând și, macară că întru bănuiale era, îl făcu a ieși den locul cel fără teamere, pre carele și îndată l-au ucis, nerușinându-se de direptate.

35. Pentru care pricină nu numai jidovii, ce mulți și den cealealalte limbi tânjiia și să mâhniia pentru a bărbatului nedireaptă moarte.

36. Și împăratul, întorcându-se de la locurile despre Chilichia, să ruga cei den cetate jidovi, urând împreună și elinii vicleșugul, cum că afară den socoteală Onia s’au omorât.

37. Sufleteaște dară Antioh mâhnindu-se și întorcându-se spre milă și lăcrămând, pentru a celuia ce s’au prestăvit înțelepciune și multă bună rânduială,

38. Și ațâțându-se cu mâniile, îndată lui Andronic îi luo haina cea mohorâtă, și hainele rumpându-i-le, încungiurându-l pren toată cetatea, într’acelaș loc unde la Onia au păgânit, acolo pre pângăritul cu ucidere l-au omorât, Domnul cea vreadnică lui certare dându-i.

39. Și făcându-se multe furteșaguri de besearecă la cetate de cătră Lisimah, cu a lui Menelau știre, și dându-se veastea afară, s’au adunat mulțimea asupra lui Lisimah, multe dară vase de aur fiind cheltuite.

40. Și râdicându-se asupră-i gloatele și cu urgii fiind pline, înarmând Lisimah ca vro 3000, început-au la mâni nedireapte, povățuind înainte oarecare tiran bătrân de vârstă, nimica mai puțin și la cuget.

41. Și văzând râdicarea lui Lisimah asupră-le, apucând unii pietri, alții leamne groase și alții den cenușa ce era aproape, apucându-se amestecați, zvârliia în ceia ce era împrejurul lui Lisimah și spre cei ce să râdicase asupră-le.

42. Pentru care pricină, pre mulți dentr’înșii au rănit și pre unii i-au oborât și pre toți spre fugă i-au împins, și pre acesta fur de besearecă lângă visterie l-au prins.

43. Și pentru aceastea stătu judecată cătră Menelau.

44. Și nemerindu-se împăratul la Tir, la dânsul direptatea cuvintelor au făcut cei trei bărbați ce s’au trimis de cătră bătrânime.

45. Și așa, prins fiind Menelau, au făgăduit bani mulți lui Potolomeu al lui Dorimenus, ca să îmblânzască pre împăratul.

46. Pentru aceaea, apucând Potolomeu pre împăratul la un cerdac pentru odihna, l-au mutat

47. Și pre cel de toată răutatea vinovat Menelau l-au slobozât de cătră cealea ce să pârâia; iară celor ticăloși, carii zicea că macară și de la tătari s’ar fi slobozit nevinovați, acestora moarte le judecă.

48. Degrabă dară, cea nedireaptă pagubă suferiră cei ce pentru cetate și noroade și sfintele vase au grăit înainte.

49. Pentru care lucru și tiriii, scârbindu-se de răutate, ceale cătră astrucarea lor, cu mare cuviință, au dat.

50. Iară Menelau, pentru ale celor ce biruia lăcomii, era la cinste, adăogându-se spre răutate, mare viclean stând cetățeanilor.

CAP 5

Minunata arătare a ostașilor care s’au văzut războindu-se în văzduh preste Ierusalim timp de patruzeci de zile; păgânătatea lui Iason și tirania lui Antioh.

1. Și pre vreamea aceasta, a doua călătorie Antioh la Eghipet au călătorit.

2. Și să întâmplă mai preste toată cetatea, în 40 de zile, a să vedea pren văzduh alergând călăreți, podoabe de aur având, și cu sulițe în chip de stol înarmați,

3. Și pâlcuri de cai rânduite, și lovituri făcându-se, și alergături de amândoao părțile, și porniri de paveze, și mulțime de chiloame, și zmulgeri de sabii, și lovituri de săgeți, și străluciri de podoabe de aur, și de toate fealiurile de înzăoturi.

4. Pentru aceaea, toți să ruga ca să să facă arătarea spre bine.

5. Și făcându-se voroavă mincinoasă cum ș’au primenit Andioh viața, luând Iason nu mai puțini de 1000, fără veaste asupra cetății au lovit și, cei de pre zidu împingându-se, și la cea de apoi luându-se cetatea,

6. Menelau la marginea cetății au fugit; iară Iason făcea jungheri cetățeanilor lui fără de milă, nesocotind cea de la rudeniile lui bună norocire cea mai mare nenorocire a fi și părându-i că ale vrăjmașilor și nu ale celor de o limbă biruințe surpă.

7. Și stăpânirea nu birui, iară săvârșitul vicleniei, rușine luând, pribeag iarăș la Ammanitida s’au dus.

8. Săvârșitul dară realii amestecături au luat, închizându-se [de] cătră Areta, tiranul arapilor; den cetate în cetate fugând, gonindu-se de cătră toți și urându-se ca un viclean al legii și scârbit fiind ca un gâde moșiei lui și al cetățeanilor gâde, la Eghipet să lepădă.

9. Și ca o țărână de la moșie înstreinându-se, în streinătate au pierit, cătră lachidemoneani ducându-se ca, pentru conoștința, să afle acoperemânt.

10. Și cel ce mulțime de neîngropați au lepădat, nejelit fu și de astrucare nici într’un chip, nici de părintescul mormânt avu parte. Și înțelegându-se la împăratul

11. Pentru cealea ce s’au făcut, socoti că au viclenit Iudea; pentru aceaea, purcegând de la Eghipet, sălbătăcit la suflet, luă cetatea în pradă

12. Și porunci ostașilor să taie fără milă pre cei ce să nemeresc, și pre cei ce să suie în casă să-i junghe.

13. Și să făcea de tineri și de bătrâni ucideri, și bărbaților și muierilor și feciorilor stingere, fecioarelor și pruncilor jungheri.

14. Și 80000 în trei zile să stricară, însă 40000 întru împărțealele mânilor lor, și nu mai puțini de cei jungheați s’au vândut.

15. Și nu fiind destul cu aceastea, au cutezat la cea decât tot pământul mai svântă besearecă a întra, povățuitoriu având pre Menelau, pre cela care și legilor și moșiei vânzătoriu s’au făcut,

16. Și, cu ceale pângărite mâni, svintele vase luând și ceale ce de alți împărați s’au pus spre creaștere și mărirea locului și cinste, cu pângăritele mâni trăgându-le, le da.

17. Și să semețiia cu cugetul Antioh, nu socotind că, pentru păcatele celor ce lăcuia cetatea, s’au urgisit puțin Stăpânitoriul, pentru aceaea s’au făcut pre acel loc nebăgare de seamă.

18. Iară să nu să fie întâmplat de mai nainte a fi cuprinși cu multe păcate, precum Iliodor, cela ce s’au fost trimis de cătră Selefcu împăratul spre socoteala visteriei, acesta, înainte năvălind, îndată să întoarse den dârjie, bătându-se.

19. Ce nu pentru loc limba, ce pentru limbă locul Domnul au ales.

20. Pentru aceaea și locul acesta, având parte de ale limbii reale nesilnicii ce s’au făcut, mai apoi de bune faceri au avut parte de Domnul; și cel ce s’au cuprins cu a Celui Atotțiitoriului urgie, iarăș la a Celui mare Stăpânitoriu împăcăciune cu toată mărirea s’au îndireptat.

21. Deci Antioh, 1000 și opt sute de talanzi luând de la bisearecă, degrabă la Antiohia să osăbi, gândind de mândrie pământul să înoate și genunea mergătoare să o facă, pentru semeția inemii.

22. Și au lăsat și ispravnici a chinui neamul, însă în Ierusalim pre Filip, de neam frighian, iară chipul mai varvar având decât cela ce l-au pus,

23. Și în Garizin pre Andronic, și cătră aceștea pre Menelau, carele mai rău decât ceialalți să rădica asupra cetățeanilor.

24. Și, vrăjmaș gând având cătră jidovii cetățeani, și au trimis pre începătoriul urâciunii, Apolonie, cu oaste 22000, poruncind pre cei de vârstă pre toți să-i junghe, iară pre muieri și pre cei mai tineri să-i vânză.

25. Și acesta, viind la Ierusalim și chip de pace fățărnicind, au așteptat până la svânta zi a sâmbetei și, apucând pre jidovi fără de lucru fiind ei, celor de supt ascultarea lui înarmare au poruncit.

26. Și pre toți cei ce au ieșit spre privală i-au împuns împreună și, în cetate cu armele întrând, destule mulțimi așternu.

27. Iară Iuda Macaveul, al zeacelea cu sine făcându-se, și depărtându-se la pustiiu, ca fiarăle în munți trăiia, împreună cu cei ce era cu dânsul; și cu hrana cea de buruieni petrecea, ca să nu aibă parte de pângăriciune.

CAP 6

Despre spurcarea besearicii de cătră păgâni; idololatria și moartea lui Eleazar.

1. Și nu după multă vreame, au trimis împăratul pre un bătrân athineu să îndeamne pre jidovi să să mute den legile ceale părintești și cu ale lui Dumnezău legi să nu petreacă,

2. Și să pângărească și pre cea den Ierusalim besearică și să o numească a lui Dia Olimbiul, și cea den Garizin, în ce chip era ceia ce lăcuia locul, a Diii, iubitoriul de oaspeț.

3. Și grea era gloatelor și cu greu săvârșită isprăvnicia răutății.

4. Pentru că beseareca de curvie și de beții să împluse de limbi, desfătându-se cu sodomii, și sfintele curți, cu muieri împreunându-se, și încă cealea ce nu să cădea înlăuntru aducând,

5. Iară jârtăvnicul de ceale necuviitoare, osebite de cătră legi, să împluse,

6. Și era nici a ținea sâmbetele, nici părintești sărbători a păzi, nici măcară jidov a să mărturisi că iaste,

7. Și să aducea cu amară nevoie, la cea după lună a împăratului zi de naștere, spre jârtvă, și, făcându-se sărbătoarea Dionisilor, să siliia jidovii, având iadere, să facă pompă lui Dionisu,

8. Și răspuns au ieșit la ceale de pren vecini cetăți elinești, Potolomeu puind aceastaș petreacere asupra jidovilor a face și a jârtvui,

9. Iară pre ceia ce nu vor să să mute spre ceale elinești, să-i junghe de tot, era dară a vedea dosada ce să întâmplase.

10. Pentru că doao muieri s’au adus, obrăzuind eale pre pruncii lor, și acestora, spânzurându-le pruncii de țâțe și pren gloată purtându-le pre eale pren cetate, după zid le-au surpat.

11. Și alții, pre aproape alergând la peșteri, pre ascuns ca să sărbeaze ziua sâmbetei, dându-se știre lui Filip, i-au ars, pentru că cu sfială era a să ajutori, după mărirea cei prea cinstite zile.

12. Rog dară pre cei ce vor ceti la această carte să nu se îndoiască pentru primejdii, ce să socotească muncile, nu spre pierzare, ce spre învățătura neamului nostru a fi.

13. Și a nu să lăsa în multă vreame cei răi credincioși, ce îndată a cădea la certări, semn de mare facere de bine iaste,

14. Pentru că nu ca și la cealealalte limbi, îngăduiaște cu îndelungă răbdare Stăpânitoriul până vor veni ei cătră plinirea păcatelor, decii să-i muncească, ce asupra noastră așa au socotit a fi, ca nu, la săvârșitul păcatelor viind noi, apoi să izbândească asupra noastră.

15. Pentru aceaea niciodinioară mila despre noi nu depărteaze și certând cu primejdii nu părăseaște pre nărodul Lui.

16. Însă până încât vom pomeni, aceastea să să zică.

17. Și preste puțin să cade să venim la poveaste.

18. Eleazar, oarecare om den cei de frunte cărturari, trecut fiind cu vârsta și la chipul obrazului prea frumos fiind, căscându-se să siliia să mănânce carne de porc.

19. Iară el moartea cea cu bună cinste mai vârtos decât viața cu urâciune priimind, așa de bunăvoie la muncă să apropia;

20. Și scuipind, mai nainte în ce chip să cădea să să apropie cei ce îngăduia a să apăra, cărora nu să cade să mănânce, pentru dragostea vieții.

21. Iară cei ce era rânduiț la cea fără de leage jârtvă, pentru cea de vechi ani a omului cunoștință, luându-l pre el deosebi, îl ruga să aducă cărnurile carele să cuvin lui, ceale ce era de el făcute, să mănânce și să fățărească, ca cum are mânca ceale ce de împăratul sânt rânduite, den cărnurile cealea ale jârtvei,

22. Pentru ca, făcând aceasta, să să sloboază den moarte și, pentru cel de mai nainte cătră ei prieteșug, va afla milă.

23. Și el, gând bun luând și vreadnic fiind vârstei și celor adânci bătrâneațe și celor câștigate și luminate cărunteațe și cei den copilărie foarte bună creaștere și mai vârtos cei sfinte și de Dumnezeu zidite facere de leage, pre urmă au răspuns curând zicând să-l petreacă la iad:

24. „Pentru că nu iaste vreadnic vârstei noastre a fățărnici, ca mulți den cei tineri, socotind pre Eleazar, cel de 90 de ani, să fie premenit spre streinare de fealiu

25. Și ei, pentru a mea fățărnicie și pentru cea puțină și scurtă viață, să vor rătăci pren mine, și urâciune și pângăriciune bătrâneațelor voiu pune.

26. Că, macară că într’această vreame voiu scăpa de la cea de la oameni muncă, iară den mâinile Atotțiitoriului nici trăind, nici murind voiu scăpa.

27. Pentru aceaea vitejaște acum premenind viața, bătrâneațelor vreadnic mă voiu arăta.

28. Și celor tineri pildă vitejască lăsând ca, cu nevoință și cu bărbăție, pentru ceale cinstite și sfintele legi a muri“. Și, atâta zicând, spre muncă îndată au venit.

29. Și ceia ce-l aducea cătră ea, cea de mainte cu puțină bună voie spre rea voie premenind, pentru cuvintele care mai nainte au grăit, precum ei socotiia a fi, fără socoteală.

30. Și vrând de rane să moară, suspinând zise: „Domnului, celuia ce are sfânta înțeleagere, arătat iaste că, putând a mă slobozi de moarte, greale durori sufăru, pre trup bătându-mă; iară spre suflet, cu dulceață, pentru a Lui frică aceastea pătimescu“.

31. Și acesta dară într’acesta chip muri, nu numai tinerilor, ce la mai mulți ai limbii a sa moarte pildă vitejiei și pomenire bunătății lăsând.

CAP 7

Despre statornicia în credință și chinurile celor șapte frați Maccavei și a mumei lor.

1. Întâmplatu-s’au și la 7 frați carii, cu maică-sa prinzându-să, să siliia de cătră împăratul să să atingă de ceale fără cuviință cărnuri de porcu, cu bice și cu vine căznindu-să.

2. Și unul dentru dânșii, făcându-să grăitoriu întâi, așa zise: „Ce vei să întrebi și să afli de la noi? Pentru că gata a muri sântem, decât a călca ceale părintești legi“.

3. Și, plin de mânie făcându-să împăratul, porunci tigăi și căldări a înfierbânta;

4. Și acealea înfierbântându-să, îndată pre cela ce s’au făcut dentru ei grăitoriu înainte porunci să-i taie limba și, belindu-l premprejur, să-i taie marginile trupului, ceialalți frați și muma împreună văzându.

5. Și olog el cu totul făcându-să, porunci la foc să-l aducă viu și să-l prăjască. Și sfara tigăii preste câtva timp ajungând, unii pre alții să mângâia, împreună cu maică-sa, vitejaște să moară, zicând așa:

6. „Domnul Dumnezău priveaște și cu adevărurile asupra noastră să mângâie, în ce chip Moisi, pren cântarea cea ce mărturiseaște, în față au arătat, zicând: ‘Și întru robii lui să va mângâia’“.

7. Și săvârșindu-se cel dentâi într’acesta chip, pre al doilea aducea cătră bătjocorire și, pialea capului cu părul belind, îl întreba: „Au mânca-vei mai nainte de ce a-ți căzni trupul, câte un mădulariu?“

8. Iară el, răspunzând cu cel părintescu glas, zise: „Ba“.

9. Pentru aceaea și acesta ș’au luat munca pre rând, ca și cel dentâiu și, la cea de apoi răsuflare fiind, zise: „Tu dară, ticăloase, dentru această viață pre noi ne slobozi, iară Împăratul lumii, murind noi pentru ale Lui legi, spre veacinică de iznoavă înviare a vieții, pre noi ne va învia“.

10. Și după acesta, al treilea să batjocoriia și limba-i, cerșindu-să, degrabă înainte o întinse, și mâinile cu bună îndrăznire le întinse, și vitejaște zise:

11. „De la ceriu aceastea le câștig și pentru ale Lui legi nu bagu samă de aceastea, că de la El aceastea iarăș nădejduiesc să le iau“.

12. Cât și sângur împăratul și cei ce era cu el să îngroziia de al tinerelului suflet, că întru nemică durorile nu le punea.

13. Și acesta săvârșindu-se, pre al patrulea așijderilea-l munciia, căznindu-l.

14. Și, fiind a să săvârși, așa zise: „Bine e, cel ce primeneaște ceale de cătră oameni, ceale de cătră Dumnezău a aștepta nădejdi; iarăș să va învia de cătră El, pentru că ție înviarea spre viață nu va fi“.

15. Și îndatăș pre al cincelea aducându-l, îl munciia; și el, cătră el căutând, zise:

16. „Biruință la oameni având, putred fiind, ce ți-e voia faci; și nu ți să pară că neamul nostru de Dumnezău va fi părăsit,

17. Ce tu îngăduiaște și vezi cea mărită a Lui tărie, că pre tine și sămânța ta o va căzni“.

18. Și după acesta, aduseră pre al șaselea; și vrând să moară, zise: „Nu te înșela în deșert, noi și pentru noi aceastea le pătimim, greșind la Dumnezăul nostru, vreadnici și de mirare s’au făcut.

19. Și tu să nu gândești că vei fi nevinovat, apucându-te a te învrăjbi cu Dumnezău“.

20. Și de prisosit maica lor fiind minunată și de pomenirea cea bună vreadnică, carea văzând pierindu-i 7 fii în vreame de o zi, cu bun suflet îngăduia, pentru ceale de la Domnul nădejdi.

21. Și pre fieștecarele dentru ei îl mângâia cu cel părintesc glas, plină fiind de vitejască gândire și gândul cel fămeiesc cu bărbătească mânie rădicându-l, zicând cătră ei:

22. „Nu știu în ce chip v’ați arătat în pântecele mieu, nici eu duhul și viața voao v’am dăruit și a fieștecăruia închipuire nu o am tocmit eu,

23. Ce dară cel al lumii Ziditoriu, ce au zidit nașterea omului și au aflat facere și tuturor duhul și viața voao iarăș va da, cu milă, în ce chip acum nu vă socotiț pre voi întru nemică pentru ale Lui legi“.

24. Iară Antioh, gândind că să huleaște și fiind la bănuială de glasul cel ce ponosluia, încă cel mai tânăr fiind viu, nu numai pren cuvinte făcea mângâiarea, ce și pren jurământuri încredința dempreună să-l îmbogățască și fericit să-l facă, schimbându-se dentru ceale părintești și priatin să aibă și la treabe să i să încrează.

25. Iară tinerelul nici într’un chip luând aminte, chemând împăratul pre maică-sa, o învăța ca tinerelului să să facă sveatnică spre mântuire.

26. Și multe el învățându-o, priimi să domolească pre fiiu.

27. Și plecându-se la el, amăgind pre cel crud tiran, așa zise cu cel părintesc glas: „Fiiule, fie-ț milă de mine, ceaea ce în pântece te-am purtat noao luni și ț’am dat țâță trei ani și te-am hrănit și te-am adus la vârsta aceasta și te-am crescut purtându-te în brațe.

28. Rogu-te, fiiule, căutând la ceriu și la pământ și ceale dentru eale toate văzându-le, să cunoști că, de unde n’au fost, le-au făcut pre eale Dumnezău, și pre neamul omenesc

29. Așa l-au făcut. Să nu te temi de gâdea acesta, ce, fraților vreadnic făcându-te, priimeaște moartea, pentru ca în milă împreună cu frații tăi să te iau“.

30. Și încă ea grăind, tinerelul zise: „Pre cine așteptați? Nu ascultu de porunca împăratului, ce de porunca legii ascult, ceaea ce s’au dat părinților noștri pren Moisi.

31. Iară tu, de toată răutatea aflătoriu făcându-te spre jidovi, nu vei scăpa de mânile lui Dumnezău;

32. Pentru că noi pentru ale noastre păcate pătimim,

33. Iară de iaste pentru certare și pedeapsă Domnul cel viu spre noi, puțin s’au urgisit, și iară să va împăca cu ai săi robi;

34. Și tu, o, necurate și decât toți oamenii mai pângărite, nu te semeți în deșărt, zburdându-te pre nearătate nădejdi, preste ceale cerești slugi rădicându mâna,

35. Că încă n’ai scăpat de judecata Atotțiitoriului, celui de asupra văzătoriu Dumnezeu.

36. Pentru că acum frații miei, puțină dureare suferind, căzut-au întru a lui Dumnezău făgăduință a veacinicii vieți; și tu, cu a lui Dumnezău judecată pre dirept, ceale de lângă cinstea mândriei vei suferi.

37. Iară eu, în ce chip frații și trupul și sufletul dau înainte, pentru ceale părintești legi, rugând pre Dumnezău curând blând limbii să să facă și pre tine cu cercetări și bătăi să te scoață de mărturie, pentru că sângur Acesta iaste Dumnezău,

38. Iară întru mine și întru frații miei să stea a Totțiitoriului urgie, cea preste tot neamul nostru pre direptate adusă“.

39. Și mânios făcându-se împăratul, acestuia decât celoralalți mai rău i-au făcut, amar suferind pentru batjocurie.

40. Și acesta dară curat viața ș’au premenit, întru tot pre Domnul nădejduind.

41. Și pe urma fiilor, maica lor s’au săvârșit.

42. Deci aceastea, pentru jârtvă și pentru ceale preste măsură cazne, pre atâta să să dovedească.

CAP 8

Războaiele și biruințele lui Iuda Macaveul împotriva lui Nicanor și a lui Timotheu.

1. Iară Iuda Macaveul și cei dempreună cu el, întrând pre ascuns pre la sate, îș chema pre rudeniile; și pre cei ce au fost rămaș în leagea jidovească luându-i lângă ei, au strâns ca vro șase mii.

2. Și să ruga Domnului să caute spre cel de toți supus nărod și să să milostivească și să nu se îndure de beseareca ceaea care de păgâni oameni s’au spurcat,

3. Și să miluiască și pre cea de tot stricată cetate și care întocma cu pământul va să să facă, și sângiurile ceale ce tot strigă cătră El să să asculte.

4. Și să-Ș aducă aminte de pierzarea cea fără de leage a celor fără de păcate prunci, și pentru hulele cealea ce s’au făcut la numele Lui, și să urască răutatea.

5. Și făcându-se întru adunare, Maccaveu nerăbdătoriu limbilor să făcea, urgia Domnului spre milă înturnându-se.

6. Și cetăți și sate, fără nădeajde viind, le ardea; și locurile ceale cu prilejuri apucându-le, nu pre puțini den nepriateni biruia, înfrângându-i.

7. Și mai vârtos nopțile spre vicleșuguri ca aceastea ajutoare le lua; și voroavă oarecarea a bunei vitejiei lui să răvărsa petutindenea.

8. Și văzând Filip că, câte puțin, vine omul spre procopsală și mai adease spre norocire ieșind înainte, cătră Ptolomeu, voivodul Gropiloasei Siriei și al Finichiii, au scris să ajutorească la lucrurile împăratului.

9. Și el îndată alegând pre Nicanor al lui Patroclu, care era den cei de frunte priateni, l-au trimis, supuind de toate fealiurile de limbi, nu mai puțini decât 20000, să râdice tot neamul jidovesc. Și însoți lui și pre Gorghia sărdariul și întru ale războiului trebi ispită având.

10. Și făgădui Nicanor, birul împăratului la râmleani fiind talanzi 2000, dentru a jidovilor robime să-l plinească.

11. Și îndată la ceale de pre lângă mare cetăți au trimis să-i cheame spre cumpărarea de robi jidovi, făgăduind 90 de trupuri să dea la un talant, neașteptând certarea cea ce era să urmeaze asupra lui de la Totțiitoriul.

12. Iară Iudii să făcu știre pentru a lui Nicanor venire.

13. Și vestind el celor ce era împreună cu el de venirea taberii, cei ce era fricoși și nu credea judecata lui Dumnezău fugiia și ieșiia den locurile lor.

14. Iară alții, ce le rămăsease, toate le vindea și împreună pre Domnul ruga să mântuiască pre cei vânduți de cel rău credincios Nicanor, mai nainte de a se împreuna.

15. Și de nu pentru ei, iară pentru ceale cătră părinții lor făgăduințe și pentru cea de asupra lor chemarea celui cinstit și prea cuvios numelui Lui.

16. Și adunând Maccaveu pre cei ce era cu el, fiind la număr 6000, îi ruga să nu se îngrozască de cătră nepriateni, nici a să teame de cea ce cu strâmbătate vine asupra lor a limbilor multă mulțime, ce să să nevoiască cu vitejie, înaintea ochilor luând cea fără de leage făcută de dânșii ocară la sfântul loc

17. Și a cei a batjocoritei cetăți caznă și încă a cei de la stremoși politii surpare.

18. Deci ei ziseră că: „Aceia și armelor nădejduiesc și îndrăznirilor, iară noi pre Atotțiitoriul Dumnezău, cel ce poate și pre cei ce vin asupra noastră, și pre toată lumea întru clipeală să surpe, nădejduim“.

19. Și cătră aceastea, arătând lor și ceale de la strămoși ce s’au făcut ajutoriri, și cea de pre vreamea lui Sinahirim, a celor 185000 cum au pierit,

20. Și cea den Vavilon, cătră franțozi, rânduială ce s’au făcut, cum toți au venit la treabă 8000, cu 4000 de machidoneani, și machidoneanii lipsându-se numai ceale 8000, pre ceale 120000 au pierdut, pentru cel ce li s’au făcut lor den ceriu ajutoriu, și folos mult au luat,

21. Pre carii aceastea cu bună îndrăznire pre ei puindu-i și gata pentru leage și pentru moșie a muri, în patru părți oastea au făcut,

22. Rânduind și pre frații lui înainte-povățuitori, den marginea șireagului, pre Simon și pre Iosif și pre Ionathan, supuind supt fieștecarele câte 1500.

23. Și încă și pre Eleazar, să cetească sfânta carte și, dând hasnă a ajutoriului lui Dumnezău, celui dentâiu stol el înainte-povățuind, lovitu-s’au cu Nicanor.

24. Și făcându-se lor ajutoriul Atotțiitoriului, au jungheat den vrăjmași mai mulți decât 9000, iară cea mai multă parte a oștii lui Nicanor o au făcut răniț și de mădulare ologi, și pre toți a fugi i-au silit.

25. Iară banii celor ce spre cumpărarea lor au venit i-au luat și, gonindu-i pre ei împreună câtva, conteniră, de vreame oprindu-se,

26. Pentru că era ziua cea mai nainte de sâmbătă, pentru care pricină n’au îndelungat cu mânia gonindu-i pre ei.

27. Și armele luând de la ei și dezbrăcând prăzile vrăjmașilor, fură șăzători sâmbătă pre loc, mult binecuvântând și mărturisindu-se Domnului, celui ce i-au mântuit în ziua aceasta, începătură de milă rânduind lor.

28. Iară după sâmbătă, celor căzniți și văduvelor și săracilor împărțându-le den prăzi, cealealalte ei și copiii au împărțit.

29. Și aceastea făcându-le și de obște rugă făcând, pre cel milostiv Domn ruga desăvârșit să să împace cu ai lui robi.

30. Și pre cei ce era cu Timotheu și cu Vacchid lovindu-i, mai mult decât 20000 dentr’înșii au ucis și de tării înalte foarte bine biruitori s’au făcut și pleanuri prea multe au împărțit, tocma pre ei părtași făcându-se cu cei căzniți, și săraci, și văduve, și încă și cu cei bătrâni.

31. Și adunând armele de la ei, cu socoteală toate le-au pus împreună, la locurile ceale de treabă, iară cealealalte den prăzi le-au adus la Ierusalim.

32. Și pre Filarhin, cel ce era cu Timotheu, l-au omorât, foarte om spurcat fiind și multe scârbe făcând jidovilor.

33. Și biruințe aducând la moșie, pre Calisten, cel ce au ars sfintele porți, l-au aprins întru o cășcioară, fiind fugit, și cea vreadnică a realei credințe au luat plată.

34. Iară cel de trei ori dosădit Nicanor, cel ce pre cei 1000 de neguțători spre vânzarea jidovilor au adus,

35. Smerindu-se de ceia ce după el să gândiia că sânt mai mici, cu al Domnului ajutoriu cea de mărire lepădând haină, pren mare, ca un fugariu, pustiiu pre sine făcând, au venit la Antiohia, foarte viind la nenorocire, pentru a oștii stricăciune.

36. Și cel ce au priimit ca să întărească bir râmleanilor den robimea irusalimleanilor au mărturisit pre jidovi a avea pre Dumnezău războinic, și pentru aceaea sânt jidovii nerăniț, căci urma ei legile ceale rânduite de El mai nainte.

CAP 9

Despre rușinoasa moarte a lui Antioh și scrisoarea lui pentru urmași.

1. Și pre vreamea aceaea să întâmplase Antioh întors fără cinste de la locurile ceale despre Persida,

2. Pentru că au întrat la ceaea ce să cheamă Persopolis și s’au apucat a jefui beseareca și a opri cetatea, pentru aceaea dară gloatele, pornindu-se spre ajutoriul armelor, să înturnară, și să întâmplă înfrângându-se Antioh de cătră cei de loc, rușinată i să făcu întoarcerea.

3. Și fiind el spre Ecvatana, au înțeles ceale ce s’au întâmplat lui Nicanor și celor ce au fost cu Timothei.

4. Și înălțându-se cu mânie, gândiia și răutatea celor ce l-au gonit pre el la jidovi să o razime; pentru aceaea porunci carâtașului să mâie neîncetat, să săvârșască călătoria, cea den ceriu judecată fiind împreună cu dânsul, pentru că așa cu mândrie zise: „Movilă de jidovi voiu face Ierusalimul sosând acolo“.

5. Iară Atotțiitoriul, Domnul Dumnezăul lui Israil, l-au lovit pre el cu nevindecată și nevăzută rană și așa, el săvârșind cuvântul, apucatu-l-au pre el nesuferită dureare la ficați și amară munci celor denlăuntrul lui,

6. Foarte cu direptate, pre cel ce cu multe și cu îngrozite primejdii ai altora ficați au căznit, și el nici într’un chip de semeție să ostoia.

7. Și încă și de mândrie era plin, foc suflând cu mâniile asupra jidovilor și poruncind să grăbască cu meargerea, așa să întâmplă de au și căzut el den car, mergând tare; și cu rea cădeare căzând, toate mădularele trupului s’au strămutat.

8. Și cel ce atuncea i să părea la valurile mării a porunci, de mândria cea ce avea, peste hirea omenească, și cu cumpăna lărgimile munților gândind înălțiri să le puie, pre pământ fiind, întru o năsilie să ducea, a lui Dumnezău puteare arătată cătră toți făcându-o,

9. Cât și den trupul acestui păgân viermii herbea și, trăind cu chinuri și cu dureri, cărnurile lui cădea și de putoarea lui toată tabăra s’au fost îngreuind cu putoarea.

10. Și pre cel ce cu puțin mai nainte i să părea a să atinge de ceale cerești steale, a-l aduce nimeni nu putea, pentru a putorii nesuferită greutate.

11. Aicea dară au început cea multă a mândriei a să potoli, zdrobit fiind, și spre cunoștință a veni, cu bătaia cea dumnezăiască premenit, adăogându-să cu durerile.

12. Și nici putorii lui putând să sufere, aceastea zise: „Dirept iaste a să supune lui Dumnezău, și nu, pămintean fiind, tocma cu Dumnezeu a gândi cu mândrie“.

13. Și să ruga pângăritul cătră Stăpânul, Cela ce nu va mai milui pre el, așa zicând:

14. Sfântă aceaea cetate, carea, sârguind, mergea întocma cu pământul să o facă, și movilă de oameni,

15. Să o zidească, slobodă să o facă, și pre jidovi, pre carii au fost socotit nici de îngropare a-i învrednici, ce mâncați de pasări, împreună cu pruncii, să-i leapede la hiară; pre toți aceștea întocma cu athineii să-i facă;

16. Și pre cea ce mai nainte au prădat sfântă besearică, cu prea bune danii să o împodobască, și sfintele vase cu multe părți toate să le dea, și ceale ce să cuvin cătră jârtve porunci, dentru ale lui venituri să le dea;

17. Și spre aceastea, și jidov să fie, și tot locul ce e lăcuit de oameni să meargă, mărturisind a lui Dumnezău tărie.

18. Și nici într’un chip încetând durorile, pentru că venise asupra lui cea direaptă a lui Dumnezău judecată, și de ceale despre el nenădejduindu-să, scris-au cătră jidovi iscălită carte, iscălit cu chip de rugăciune, carea cuprindea așa:

19. „Celor buni jidovi cetățeanilor, multu a să bucura și a fi sănătoș și bine a face –împăratul și voivodul Antioh.

20. De sânteți sănătoși și fiii voștri și ale voastre după voie vă sânt voao, rogu-mă dară lui Dumnezău cel prea mare har, la ceriu nădeajde având.

21. Și eu, boleac zăcând, de a voastră cinste și bună gândire mi’aș fi adus aminte cu dragoste. Întorcându-mă de la locurile ceale despre Persida și căzând în boală grea, de folos socotiiu a griji pentru cea de obște a tuturor întemeiare.

22. Nu nenădejduindu-mă de ceale ce-m sânt asupră, ce având multă nădeajde a scăpa de boală

23. Și văzând că încă și tată-mieu, pre vremile carele au oștit la locurile ceale de sus, au arătat pre cel ce va fi în urma lui

24. Ca, de să va întâmpla ceva fără de nădeajde sau de să va vesti ceva cu greu, știindu cei de pren țară la carele sânt lăsate lucrurile, să nu să turbure;

25. Și cătră aceastea, socotind pre cei de aproape putearnici și vecini împărăției vremile așteptând, adăstând să vază ce s’are întâmpla, pus-am pre fiiul mieu, Antioh, împărat, pre carele de multe ori, îmblând pre domniile ceale de sus, la mai mulți dentru voi îl adevăram și-l întăriiam; și am scris cătră el ceale de mai jos scrise.

26. Rogu dară pre voi și poftesc, aducându-vă aminte de facerile de bine de obște și de osăbi, fieștecarele să păzască cea ce iaste bunăvoință la mine și la feciorul mieu.

27. Pentru că adeverit sânt că el, cu blândeațe și cu iubire de oameni, urmând la voia mea, să petreacă cu voi“.

28. Deci acel ucigătoriu de oameni și hulitoriu, ceale ce era mai reale pătimind, precum altora el au făcut pren streinătate, în munți, cu prea jalnică moarte îș săvârși viața.

29. Și aducea trupul Filip, soțiia lui, carele și temându-se de fiiul lui Antioh, cătră Ptolomeu Filomitor, la Eghipet, s’au dus.

CAP 10

Curățirea besearicii și marea biruință împotriva edomiteanilor și asupra lui Timotheu.

1. Iară Maccaveu și cei dempreună cu el, Domnul aducând înainte pre ei, besearica au luat și cetatea.

2. Iară cealea de pren târg cuptoare, ce era făcute de cei striini de fealiu,

3. Încă și capiștile, le-au surpat. Și besearica curățindu-o, alt jârtăvnic au făcut și, înfierbântând pietri și foc dentru eale luând, au adus jârtvă după al doilea an și încă și 6 luni, și tămâie și luminători și a pâinilor puneri-înainte au făcut.

4. Și aceastea făcând, rugatu-s’au Domnului, căzând pre pântece, să nu mai cază ca la aceastea răutăți, ce, de vor și greși vreodinioară, de cătră el cu blândeațe să să cearte, și nu la ceale hulitoare și varvari limbi să să dea.

5. Și în care zi s’au pângărit beseareca de cei striini de fealiu, într’aceaea zi și curățenia besearicii a fi s’au întâmplat, în 25 ale lunii aceștiia, care iaste haselef;

6. Și cu veselie au ținut zile 8, în chip de colibi, aducându-ș aminte că mai nainte cu puțină vreame, făcând sărbătoarea colibilor în munți și în peșteri, ca hiarăle era păscându-se.

7. Pentru aceaea stâlpări și ramuri frumoase, încă și finici având, laude da Celui ce bine au sporit să să curățască locul Lui.

8. Și au poruncit cu poruncă de obște și cu răspuns la toată limba jidovească den an în an să ție zilele aceastea.

9. Și ceale ale săvârșirii lui Antioh, celui ce s’au numit Epifanu, așa au fost.

10. Iară acum ceale de Efpator Antioh, și fiiu celui necredincios fiind, să arătăm, scurtându aceastea ce cuprind răutățile războaielor.

11. Pentru că el, luând împărăția, au pus diregătoriu preste lucruri pre oarecarele Lisia, și a Gropiloasei Siriei și Finichii voivod dentâiu mai mare.

12. Pentru că Ptolomeu, cel ce să chema Macron, socotind a păzi direptatea la jidovi, pentru cea ce s’au făcut la ei strâmbătate, ispitiia ceale cătră ei cu pace a le petreace.

13. Pentru aceaea, pârându-se de priatini cătră Efpator și auzind de toate părțile că iaste vânzătoriu, pentru căci au părăsit Chiprul, care să încrezuse de Filomitoriu, și cătră Antioh Epifan s’au dus, nici blagorodnică având biruința, de voie rea, otrăvindu-se pre sine, părăsi viața.

14. Și Gorghia, făcându-se voivod locurilor, hrăniia striini și dupre tutindine împotriva jidovilor hrăniia războiu.

15. Și împreună cu acesta și idumeii, biruitori de cetăți tari fiind, certa pre jidovi și, pre cei ce au fugit de la Ierusalim luându-i cătră ei, a hrăni războiu să apuca.

16. Iară cei ce era cu Maccaveu, făcând rugă și rugând pre Dumnezău ca să le fie lor ajutoriu, spre cetățile idumeilor s’au pornit,

17. La carele și lovind cu bună vitejie, biruitori să făcură locurilor și spre toți ceia ce să bătea de pre zid izbândiră; și pre cei ce să nemeriia, pre toți îi junghea, și uciseră nu mai puțini decât 20000.

18. Și fugind unii, nu mai puțini decât 9000, la doao turnuri foarte cu tărie bună și toate ceale de ’nchisoare având,

19. Maccaveu, la locuri ce era de treabă lăsând pre Simon și pre Iosif și încă pre Zaccheu și pre câțva care era împreună cu el spre a acestora încunjurare, el s’au despărțit.

20. Iară cei ce era cu Simon, iubind argintul, de oarecarii den cei den turnuri s’au amăgit cu bani și, 70000 de drahme de argint luând, au lăsat pre oarecarii de au scăpat.

21. Și vestindu-se lui Maccaveu pentru lucrul ce s’au făcut, adunând pre povățuitorii nărodului, i-au hulit, că pentru argint au vândut pre fraț, slobozând pre nepriatini asupra lor.

22. Pre aceștea dară, vânzători fiind, i-au omorât și îndată pre ceale doao turnuri au luat.

23. Și cu armele toate în mâni sporindu-se, pierdu, într’amândoao tăriile, mai mulți de 20000.

24. Iară Timotheu, cel ce mai înainte s’au biruit de jidovi, adunând streine puteri prea multe și adunând nu puțină călărime care au fost a Asiei, veni ca să ia pre Iudea cu robie.

25. Iară cei ce era cu Macaveu, apropiindu-se el, cătră ruga lui Dumnezău s’au întorsu;

26. Cu pământ capetele presărând și mijlocile cu saci încingându-le, pre cea denaintea jârtăvnicului vatră căzând, să ruga, blând să le fie lor, să să învrăjbască cu vrăjmașii lor și să stea împotrivă celor ce să pun împotrivă, precum leagea dovedeaște.

27. Și întorcându-se de la rugă, luând armele, ieșiră den cetate mult înainte; și apropiindu-se de vrăjmaș, de eluș era.

28. Și, în răsărita soarelui, să loviră amândoao părțile, ceștia chizășuită având buna norocire și biruința cu bunătate, cea spre Domnul scăpare, iară ceia povățuitori ostenealelor rânduise mânia.

29. Și făcându-se tare războiu, arătară-să vrăjmașilor de la ceriu 5 bărbaț străluciț, pre cai cu frâne de aur.

30. Și povățuind pre jidovi cei doi și pre Macaveu în mijloc luându-l și acoperindu-l cu armele lor, nerănit îl păziia, iară la vrăjmași săgetături și trăsnete arunca. Pentru aceaea, turburându-se cu nevedeare, de tot să tăia, fiind plini de gâlceavă.

31. Și să junghiară 20000 și 500, și călăreți 600.

32. Și sângur Timotheu au fugit la Gazara, ce să chema tărie, foarte bună palancă, căpitănind acolo Hereu.

33. Iară cei ce era cu Macaveu cu bucurie au șezut prejur palancă 4 zile.

34. Iară cei denlăuntru, întru tăria locului nădejduind, foarte mult blestema și cuvinte necuvioase răspundea.

35. Și luminând a cincea zi, voinicii cei ce era a lui Macaveu, ațâțându-se cu mâniile pentru blesteame, lovind la zid bărbăteaște și cu sălbatecă mânie, pre cel ce să nemeri îl tăia.

36. Și alții așijderea, suindu-se cu nevoință cătră cei denlăuntru, aprindea turnurile și, focuri aprinzând, vii pre cei blăstemători ardea de tot.

37. Și ceialalți porțile tăia și, priimind înlăuntru și ceaealaltă rânduială, luară cetatea și pre Timotheu ascuns într’o groapă l-au junghiat și pre al acestuia frate, Hereu, și pre Apolofani.

38. Și aceastea făcând, cu laudă și mărturisiri binecuvânta pre Domnul, cel ce mult bine face lui Israil și biruința lor le da.

CAP 11

Iuda omoară oștirea lui Lisia; Lisia face pace între Iuda și între împăratul.

1. Și după puțină vreame, Lisia, vezirul împăratului și rudenie și ispravnic preste trebi fiind, foarte îi era cu greu de aceasta ce s’au făcut.

2. Adunând aproape de 80000 și călărimea toată, au venit asupra jidovilor, gândind cetatea lăcaș elenilor să o facă

3. Și beseareca cu bani vândută, precum sânt cealealalte ale limbilor capiști, și vândută vlădicia pre an să o facă;

4. Nici într’un chip gândind a lui Dumnezău tărie, ce semețându-se cu zecile de mii ai pedestrimei și cu miile călăreților și cu pilii cei 80.

5. Întrând la Iudea și apropiindu-se la Vethsura, fiind într’un loc tare, și de la Ierusalim în laturi fiind ca de 5 stadii, pre aceasta o bătea.

6. Și deaca înțeleasără cei ce era cu Maccaveu că bate el pălăncile, cu plângere și cu lacrămi să ruga, împreună cu gloatele, la Domnul, bun înger să trimiță, cătră mântuirea lui Israil.

7. Și el întâiu, Maccaveul, luând armele, au îndemnat pre ceialalți împreună cu el să stea la primejdii, să ajute fraților lor.

8. Și împreună cu osârdie au pornit; și acolea și cătră Ierusalim fiind ei, să arătă povățuindu-i pre ei un călăreț cu haină albă, toate armele de aur clătind.

9. Și împreună toți au binecuvântat pre cel milostiv Dumnezău și să întăriră cu inima nu numai oamenii, ce și tocma fiarăle ceale sălbatece, fiind gata și ziduri de her a răni,

10. Să apropia cu tocmeale, pre cel den ceriu ajutoriu având, miluind pre ei Domnul,

11. Și, ca leii lovind în vrăjmași, așternură den ei 11000 și călăreț 1000 și 600.

12. Și pre toți i-au pornit a fugi și mai mulți dentr’înșii răniț goli au scăpat și sângur Lisia, grozav fugind, au scăpat.

13. Și nu fără minte fiind, spre sine socotind scădearea cea ce i s’au făcut lui și socotind nebiruiți a fi jidovii, cel ce toate poate Dumnezău ajutorind lor,

14. Trimițând îi siliia să să tocmască spre toate direptățile și cum că pre împăratul va pleca a-l îndemna priatin lor să să facă.

15. Și priimi Maccaveu de toate carele Lisia să ruga, cea de folos grijind; pentru că, câte au dat Macaveu Lisiei pren scrisori pentru jidovi, au iertat împăratul.

16. Că era ceale scrise ale jidovilor cărți de la Lisia cuprinzând într’acesta chip:

17. „Lisia –mulțimei jidovilor, să să bucure! Ioan și Avesalom, carii s’au trimis de cătră voi, dând cartea cea iscălită cu răspuns, să ruga pentru ceale ce pren ei sânt arătate.

18. Deci, câte trebuia împăratului a să arăta, am arătat, și ceale ce era de întâmplare le-au iertat.

19. Deci, de veți păzi cea de la lucruri bună cugetare, și de acum înainte mă voiu ispiti pricină voao de bunătăți a mă face.

20. Și pentru aceastea am poruncit și acestora pre amăruntul și celor de la mine să vorovască cu voi. Fiți sănătoși.

21. În anul 148, la a lui dioscorinthie, 24“.

22. Iară a împăratului carte cuprindea într’acesta chip: „Împăratul Antioh –fratelui Lisiei, să să bucure!

23. Părintele nostru la dumnezăi pristăvindu-se, vrând ca să fie cei ce sânt întru împărăție neturburați întru a lor purtare de grijă,

24. Auzind pre jidovi că nu priimesc a tătâne-mieu spre ceale elinești primenire, ce a lor petreacere alegând, pentru aceaea rugându-se să să iarte lor ceale ce sânt de leagea lor,

25. Vrând dară și această limbă fără de gâlceavă a fi, aleagem și beseareca lor să să isprăvască și să petreacă după ale strămoșilor lor obiceaie.

26. Bine dară vei face trimițând cătră ei și dându-le direapte, pentru ca, știind a noastră voie, veaseli să fie și cu dragoste să vor afla cătră a lor ajutoriu“.

27. Iară cătră limbă cartea împăratului într’acesta chip era: „Împăratul Antioh –bătrânimei jidovilor și celoralalți jidovi, să să bucure!

28. De sânteți sănătoși, fie în ce chip am vrea, și noi sântem sănătoși.

29. Arătat-au noao Menelau că ați vrea să vă pogorâți voi, să fiți la ale voastre.

30. Deci, celor ce vor mearge până la 30 ale lunii lui xanthic, fi-va direaptă cu volnicie,

31. Să petreacă jidovii cu ale lor cheltuiale și legi ca și mai nainte și nimeni dentru dânșii nici într’un chip să va dodei pentru ceale greșite.

32. Trimis-am și pre Menelau, să vă mângâie pre voi. Sănătoși fiți.

33. Anul 148, ale lunii lui xanthic, 15“.

34. Trimis-au și râmleanii cătră dânșii carte, scriind așa: „Cointu Memmiu, Tit Maneu, bătrânii râmleanilor –norodului jidovilor, să să bucure!

35. Pentru ceale ce Lisia, ruda împăratului, au iertat voao, și noi împreună bine ne vom.

36. Și ceale ce au ales să să aducă la împăratul, tremiteți pre cineva îndată, socotind pentru aceastea, pentru ca să punem cum să cuvine voao, pentru că noi ne apropiem cătră Antiohia.

37. Drept aceaea, grăbiți și trimiteți pre oarecarii, pentru ca și noi să conoaștem de ce gând sânteți.

38. Sănătoși fiți. Anul 148, ale lui xanthic, 15“.

CAP 12

Biruințele lui Iuda Macaveul. Iuda bătând multe cetăți și învingând pre neamuri premprejur; mare învingere face asupra lui Gorghia și a lui Timotheu; iară căzând și unii dintre jidovi, carii adusese daruri la idoli, Iuda rânduiaște să să aducă jârtve pentru dânșii.

1. Făcându-se și legăturile aceastea, Lisia s’au dus cătră împăratul, iară jidovii spre lucrarea pământului să afla.

2. Iară cei depre alocurea voivozi, Timotheu și Apolenie al lui Gheneu și încă Ieronim și Dimofon și cătră aceștea Nicanor, mai marele chiprianilor, nu-i lăsa pre ei să să așaze bine și a avea liniște.

3. Și ioppianii atâta au săvârșit cea rea credință, rugând pre jidovii ceia ce lăcuia împreună cu ei să între în vasele ceale ce era grijite de ei împreună cu muierile-ș și cu feciorii, că nici o pizmă nu iaste cătră dânșii.

4. Iară după cel de obște răspuns al cetății, și ei priimiră, vrând ca să fie împăcați și nici o bănuială nu avea; și vâslindu-i pre ei, îi afundară, fiind nu mai puțini decât 200.

5. Și înțelegând Iuda răutatea ce s’au făcut la cei de o limbă, poruncind oamenilor celor ce era cu el

6. Și chemând pre cel dirept judecătoriu Dumnezău, au mers spre pângăriții ucigători de frați și limanul noaptea l-au ars și vasele le-au ars și pre cei ce fugise acolo i-au junghiat.

7. Și orașul închizându-se, să întoarse și iarăș să mai vie și toată politia iopianilor cu totul să o dezrădăcineaze.

8. Și înțelegând și de cei den Iamlia că vrea să facă într’acestaș chip celor ce lângă ei lăcuia jidovi,

9. Și la iamniteani, noaptea lovind, au aprinsu vadul cu armata, cât s’au fost văzând zările luminii la Ierusalim, fiind doao sute și patruzeci de stadii.

10. Și de acolo trăgându-să, stadii 9 făcând călătorie asupra lui Timotheu, loviră-l arapi pre el, nu mai puțini decât 5000, și călăreți 500.

11. Și făcându-se războiu tare și cei ce era cu Iuda, pentru cel de la Dumnezău ajutoriu sporindu-să și împuținându-să lăiașii arapi, să ruga să le dea Iuda lor direapte, făgăduindu-să și dobitoace să dea și întru cealealalte să le folosască lor.

12. Și Iuda, socotind cu adevărat întru multe pre ei de folos, îngădui pace să facă cătră ei și, luând direapte, la corturile lor s’au osăbit.

13. Și au lovit și la oarecare cetate, cu pod tare, și cu ziduri îngrădită, și cu de toate amestecăturile de limbi lăcuindu-să, și numele ei –Caspi.

14. Și cei denlăuntru, nădejduindu-să pre a zidurilor tărie și cu punerea bucatelor, mai cu nalsusul făcea celor ce era ai Iudii, suduind și încă blăstămând și grăind ceale ce nu să cuvin.

15. Iară cei ce era cu Iuda, chemând pre Marele Putearnic al lumii, pre cela ce fără de berbeci și unealte de meșterșuguri au surpat Ierehonul pre vremile lui Isus, loviră ca în chip de fiară la zidu.

16. Și luând cetatea cu a lui Dumnezău voie, nepovestite jungheri au făcut, cât iazerul ce era aproape, fiind de doi stadii de lat, plinu de curgerea sângelui să vedea.

17. Și de acolo trăgându-se stadii 750, au sosit la Șanțu, cătră ceia ce să zic tuvini jidovi.

18. Și însă pre Timotheu la aceale locuri nu l-au apucat, și fără nice o ispravă de la locurile acealea întorcându-să, și lăsând strajă la oarecare loc și foarte tare.

19. Dositheu și Sosipatru, cei den căpeteniile ce era cu Macaveu, mergând, au pierdut pre cei lăsați de Timotheu pren cule, mai mulți de 10000 de bărbați.

20. Și Maccaveu, rânduindu-ș oastea lui cu șireaguri, i-au pus pre ei preste polcuri și asupra lui Timotheu s’au pornit, care, având lângă dânsul 120000 de pedestri și călăreți 1500,

21. Și înțelegând de venirea Iudii, au trimis Timotheu muierile și copiii și ceaealaltă zbirștină la locul ce să chema Carnion, pentru că era rău de ’ncungiurat și rău de apropiat locul, pentru a tuturor locurilor strâmtoare.

22. Și arătându-să stolul Iudii întâiu și făcându-să frică asupra vrăjmașilor și făcându-să teamere asupra lor de arătarea Celuia ce toate le veade, spre fugă să porniră, care cum putea, cât, de multe ori, dentru ei s’au fost vătămând și în ascuțișurile sabiilor lor s’au fost împungând.

23. Și făcea goana mai tare Iuda, împungând pre cei păgâni și strică ca vro 30000 de bărbați.

24. Și acesta Timotheu, căzând la cei despre partea lui Dositheu și Sosipatru, să ruga cu multă vrăjitorie să-l lase întregu pre el, pentru că mai multora părinți, unora și frați, avea den jidovi și aceștea să va întâmpla de să vor uita, de va pieri el.

25. Și încrezându-i pre ei, pren a mai multora poruncă îl sloboziră pre el, pentru a fraților mântuire, ca să-i așaze nevătămați.

26. Și ieșind Macaveul asupra Carnului și Atargationului, au jungheat 25000 de trupuri.

27. Și după a acestora înfrângere și pierzare, au oștit Iuda și asupra Efronului, cetatea cea tare, întru carea lăcuia Lisia și de toate fealiurile de mulțime; și voinici bărbați, stând înaintea zidurilor, să bătea cu bună vitejie. Acolo puneri de arme și de săgeți multe era.

28. Și chemând pre Cel Putearnic, care cu tărie zdrobeaște putearea vrăjmașilor, au luat cetatea supt mânile lor și au așternut den cei denlăuntru ca vro 25000.

29. Și purcegându de acolo, s’au pornit asupra cetății schithilor, depărtată fiind de la Ierusalim stadii 600.

30. Și mărturisând ceia ce lăcuia acolo jidovi dragostea carea cătră ei schithopolitheanii avea și cum că întru ale nenorocului vremi blând întimpinare le făcea, mulțimindu-le lor [Iuda]

31. Și iarăș rugându-i ca și de cei înainte cătră norod cu bunăvoie a fi, au venit la Ierusalim, fiind sărbătoarea supt mâna lor aproape.

32. Iară după Rusalii s’au pornit cătră Gorghia, voivodul Idumeii.

33. Și ieși cu 3000 de pedestrime și cu patru sute de călăreți

34. Și, bătându-se, să întâmplă de au căzut puțini dentru idumei.

35. Iară Dositheu, oarecarele de ai lui Vachinor, călărețu bărbat și tare, să ținea de Gorghia și, apucându-l de veșmânt, îl aducea pre el cu bună vitejie; și vrând pre osânditul să-l prinză viu, den călăreții thrachilor oarecare venind asupră-i și preste umere lovindu-l, scăpă Gorghias la Marisa.

36. Și cei demprejurul Gorghiei mult bătându-se și osteniț fiind, chemând Iuda pre Domnul ajutoriu să să arate și Înainte-povățuitoriu războiului,

37. Începând cu cel părintesc glas cea cu laudă strigare strigând, fără nădeajde celor ce era cu Gorghia înfrângere le-au făcut lor.

38. Și Iuda, luând oastea, o aducea la Odolam cetatea; și săptămâna sosând, după obiceaiu curățându-se, acolea au petrecut ziua sâmbetei.

39. Și a doua zi veniră la Iuda, în ce chip treaba s’au fost făcut, ale celor de mai nainte căzute trupuri să le ia și cu rudeniile să le așaze la ceale părintești mormânturi.

40. Și aflară supt cămășile fieștecăruia dentr’acei morți sfințenii den idolii Iamniei, de carele leagea opriia pre jidovi; și la toți s’au dovedit că pentru această pricină aceștea să fie căzut.

41. Și toți, binecuvântând celui dirept judecătoriu Domn, celui ce ascunsele ivite le face,

42. La rugă întorcându-să, să rugară pentru păcatul ce s’au făcut, de tot să să stângă. Și viteazul Iuda rugă mulțimea să să păzască pre eiș, negreșiț să fie, cu ochii văzând ceale ce s’au făcut pentru al celor ce au căzut mai nainte păcat.

43. Și făcând după numărul bărbaților gătiri spre de drahme de argint 2000, au trimis la Ierusalim să aducă pentru păcat jârtve, foarte bine și iscusit făcând, pentru înviare socotind.

44. Pentru că de nu ar fi nădejduind a învia cei ce au căzut mai nainte, de prisosit are fi și bârfealnic lucru pentru morți a să ruga.

45. Și apoi, văzând la cei ce cu bună credință sânt adormiț aflându-se prea bună mulțămită,

46. Svântă fiind și bună credincioasă cugetarea, dirept aceaea pentru cei morți curățenie au făcut, pentru păcat să să slobozească.

CAP 13

Despre moartea lui Menelau și despre pacea lui Antioh cu Iuda.

1. Și în anul 149 să înțăleasă la cei ce era cu Iuda, de Antioh Efpator, că vine cu mulțime asupra Iudii

2. Și, împreună cu el, Lisia epitropul, care și preste trebi era, fieștecarele având puteare elinească: pedestri 110000 și călăreți 5000 și 300, și pili 22, și cară purtătoare de seaceri 300.

3. Iară Menelau s’au împreunat cu ei și ruga cu multă lingușire pre Antioh nu de mântuirea moșiei, ce gândind căpetenie să-l puie.

4. Iară Împăratul împăraților rădică mânia lui Antioh asupra păgânului și, Lisia arătând că acesta e pricina tuturor răutăților, porunci, precum iaste obiceaiul la acel loc, să-l piarză, aducându-l pre el la Veria.

5. Și iaste în locul acela un turn de 50 de coți, plin de cenușă, și acesta avea un meșterșug, lucru rătund, de toate părțile povârnit la cenușă.

6. Aicea pre cel ce era vinovat de furtișagul bisearicii, au și de alții care ar face răutăți mari, toți să să împingă spre pieire.

7. Cu această moarte cel fără leage Menelau să întâmplă a muri, nici îngropare aflând;

8. Foarte cu direptate, pentru că, de vreame ce au făcut multe păcate asupra jârtăvnicului căruia era focul curat și cenușa, în cenușă dară moartea au luat.

9. Și cu gândurile împăratul prea varvar veniia, ceale mai reale, ce în zilele tătâne-său s’au făcut, să facă jidovilor.

10. Și înțelegând Iuda aceastea, porunci nărodului pren zi și în noapte să să roage Domnului, cândai și altă dată, și acum să ajutorească

11. Celor ce de leage și de moșie și de besearecă svântă vor să să lipsească, și pre nărodul ce atunce puțin au răsuflat să nu-l lase celor hulitoare limbi să fie supuși.

12. Și toți aceasta făcând împreună și rugând pre cel milostiv Domn cu plânsoare și cu posturi și cu cădeare înainte, în 3 zile neîncetat, mângâind pre ei Iuda, porunci să vie.

13. Și sângur cu cei bătrâni împreună fiind Iuda, au sfătuit, mai nainte de ce va întra oastea împăratului în Iudeea și a să face cetății biruitori, ieșind ei, să aleagă lucrurile cu a lui Dumnezeu ajutoriu.

14. Și dând diregătoria Domnului lumii, rugând pre cei ce era împreună cu el bărbăteaște să să nevoiască până la moarte, pentru legi, pentru besearecă, și cetate, și moșie, și politie, pus-au împrejurul Modimului tabăra oștii.

15. Și dând celor ce era ai lui haslă: „Biruința lui Dumnezeu“, cu voinici prea buni aleși lovind noaptea asupra curții împărătești, la tabără, omorât-au ca vro 4000 de bărbați și, pre cel ce era fruntaș preste pili, cu cea de casă gloată l-au pus împreună.

16. Și la săvârșit tabăra de frică și de gâlceavă o au împlut și să întoarsără cu bine.

17. Și, ivindu-se ziua, aceasta s’au făcut, pentru cea ce ajutoriia lui a Domnului acoperire.

18. Și împăratul, luând gustare de a jidovilor bună îndrăznire, ispiti pren meșterșuguri locurile.

19. Și asupra Vethsurei, care era strajă tare a jidovilor, să apropia și să biruia, loviia și să scădea.

20. Și celor denlăuntru Iuda ceale ce trebuia le-au trimis.

21. Și spuse tainele la vrăjmaș oarecarele Rodocos, care era den tabăra jidovilor; și să cercă și să prinse și să închise.

22. Al doilea rând au avut împăratul cuvânt cu cei ce era în Vethsura, direapta au dat, au luat, și s’au dus; lovitu-s’au cu cei ce era cu Iuda, scăzut fu.

23. Și înțelegând cum să să fie ficlenit Filip la Antiohia, cel ce era lăsat preste trebi, să turbură și pre jidovi au mângâiat; să supuse și să jură, preste toate ceale direapte, să împăcă și jârtvă aduse, cinsti beseareca și locul au miluit.

24. Și pre Macaveu au priimit, lăsatu-l-au voivod de la Ptolemaida până la domnia gherineanilor.

25. Venit-au la Ptolemaida, cu greu le părea pentru tocmeale ptolemeanilor, pentru că tânjiia, căci vrea să strice legăturile.

26. Veni la divan Lisia, răspunse cu priimire, i-au așezat, i-au potolit, cu bunăvoie i-au făcut. Purceasă la Antiohia; așa ale venirei împăratului și ale întoarcerii s’au isprăvit.

CAP 14

Necredința lui Nicanor; ascunderea lui Iuda și moartea vitejească a lui Razia.

1. Și după vreamea al treilea an, întâmplatu-s’au celor ce era cu Iuda, Dimitrie al lui Selefc, pren al Tripoliei vad trecând cu mulțime tare și stol,

2. Biruitoriu a fi țării, omorând pre Antioh și pre Lisia, ispravnicul acestuia.

3. Iară oarecare Alchim, fiind arhiereu, și de bunăvoie pângărit fiind în vremile amestecăturii, socotind că nici într’un chip nu iaste lui mântuire, nici cătră sfântul jârtăvnic încă alăturare,

4. Veni cătră împăratul Dimitrie, în anul 151, aducând lui coroană de aur și finic și cătră aceastea și den cealea ce să socotesc flori de ale besearecii. Și în ziua aceaea liniște avu.

5. Și vreamea nebuniei lui luând ajutoare, chemându-se la sfat de cătră Dimitrie și întrebându-se cu ce voie și sfat să află jidovii, cătră aceastea zise:

6. „Ceia ce să cheamă den jidovi asidei, pre carii povățuiaște Iuda Macaveul, hrănesc oști și să împărechează, nelăsând împărăția bună așezare să aibă.

7. Pentru aceaea, luând cea de strămoșie mărire, zic adecă vlădicia, aicea acum am venit:

8. Întâiu, pentru ceale ce să cuvin împăratului cu direptate gândind și, al doilea, și pentru ai miei cetățeani socotind, pentru că, cu a celor de mai nainte ziș nesocotință, tot neamul nostru nu puțin nenoroceaște.

9. Și fieștecarele dentr’aceastea cunoscându-le, tu, împărate, și țării și celui ce pre împrejur stă, neamului nostru, mai nainte cugetă după cea ce ai cătră toți bună timpinată iubire de oameni.

10. Pentru că, până iaste Iuda, preste putință iaste pace a avea lucrurile“.

11. Și ca aceastea zicându-să de cătră el, îndată ceialalți priateni, cu vrăjmășie fiind spre Iuda, ațâțară pre Dimitrie.

12. Și chemând îndată pre Nicanor, cela ce au fost mai-mare preste pili, și voivod făcându-l Iudeii, l-au trimis,

13. Dându-i porunci pre Iuda acesta să-l omoară și pre cei ce vor fi cu el să-i răsipască și să puie pre Alchimu arhiereu besearicii ceii prea mari.

14. Iară limbile, cealea ce de la Iudea au fost fugite de Iuda, să amesteca ca cerezile cu Nicanor, nenorocirile și primejdiile jidovilor ale lor norociri le părea a fi.

15. Și auzind de venirea lui Nicanor și rădicarea limbilor care pridedise pământu, ruga pre Cel ce până în veac au întemeiat pre al său norod și Cel ce pururea cu arătare au sprijenit partea sa.

16. Și poruncind povățuitoriul, de acolo îndată au purcesu și să împreunară cu ei la satul Dessau.

17. Iară Simon, fratele Iudii, să lovise cu Nicanor și puțân pentru cea fără de veaste a vrăjmașilor tăceare au fost greșit.

18. Însă auzând Nicanor vitejia carea avea cei ce era cu Iuda și bărbăția ce avea întru ceale pentru moșie nevoințe, să temea să-ș aleagă pren facere de sânge.

19. Pentru aceaea au trimis pre Posidonie și pre Theodot și pre Mattathia să dea și să ia direapte.

20. Și mult făcându-se pentru aceastea socoteală și povățuitoriul gloatelor vorovindu-se cu obștea și arătându-se cel împreună de toți răspuns, sfat plecară spre tocmeale.

21. Și rânduiră zi întru carea osebi vor veni la un loc. Și au venit și de la fieștecare multe scaune puseră.

22. Rândui Iuda oameni înarmați gata la locurile ceale de treabă, ca nu cândai dentru vrăjmași, fără veaste, vreun lucru rău să să facă; și cea de obște voroavă ce s’au căzut au făcut.

23. Iară Nicanor să zăboviia la ierusalimleani și nici un lucru fără cale făcea și gloatele ceale ce să adunase ca cirezile le-au slobozit.

24. Și avea pre Iuda pururea în față, sufleteaște spre dânsul să afla.

25. Rugatu-l-au pre el să să însoare și să facă feciori; însuratu-s’au, bine s’au așezat, luat-au împreunare de viață.

26. Iară Alchim, văzând cea dentru ei dragoste și luând tocmealele ceale ce s’au făcut, veni cătră Dimitrie și zicea că Nicanor altele socotiia pentru lucruri, pentru că pre Iuda cel ficlean al împărăției l-au ales să fie în locul lui, după dânsul.

27. Iară împăratul, plin de mânie făcându-se și întărâtându-se de pârăle, vrăjmaș au scris lui Nicanor, zicând că pentru aceale tocmeale cu greu îi iaste a le îngădui, poruncind pre Macaveu legat curând să-l trimiță la Antiohia.

28. Și nemerind aceastea la Nicanor, s’au mâhnit și cu greu i să părea de va călca ceale osăbite tocmeale, nimică omul făcând strâmbătate.

29. Iară de vreame ce a face împotrivă împăratului nu să putea, cerca prilej cu meșterșug aceasta să săvârșască.

30. Iară Macaveu, văzând pre Nicanor răspunzând cătră el mai cu posomorâre și cea obiciuită întâmpinare mai sălbatică având, socoti că nu de bine posomorârea aceasta iaste; strângându nu puțini dentr’ai lui, să ascunsă de cătră Nicanor.

31. Și cunoscând celalalt că vitejaște de cătră bărbat s’au meșterșuguit, mergând la cea mare și sfântă besearică, preoții ceale cuviitoare jârtve aducând, porunci să dea pre bărbat.

32. Și ceia cu jurământuri zicând că nu știu pre cel ce caută unde iaste, întinzând direapta la besearică, aceastea s’au jurat:

33. „De nu-m veți da mie legat pre Iuda, aceasta a lui Dumnezău casă câmpu o voiu face, și jârtăvnicul voiu săpa, și besearică aicea lui Dionis vestită voiu face“.

34. Și atâtea zicând, să dusă; iară preoții, întinzând mânile la ceriu, chema pre Cel de-a pururea ajutoriu limbii noastre, aceastea zicând:

35. „Tu, Doamne, de toate nelipsit fiind, binevruș, besearecă sălășluirei tale întru noi să să facă.

36. Și acum, Sfinte a toată sfințenia, Doamne, păzeaște în veac nepângărită această casă, ce de curund s’au curățit, și vei astupa toată gura nedireaptă“.

37. Iară oarecarele ce-l chema Razis, dentru ai ierusalimleanilor bătrâni, să vesti lui Nicanor, de om iubitoriu de cetățeani și foarte bun nume având și, după bună cugetare, părinte jidovilor să chema,

38. Pentru că era, în ceale de mai nainte vremi ale neamestecării, purtând judecata jâdoviei, și trup și suflet pentru jidovime puind cu toată nevoința.

39. Și vrând Nicanor arătată să facă vrajba carea avea cătră jidovi, trimise oșteani mai mulți decât 500 să-l prinză pre el,

40. Pentru că i se păru, prinzând pre acela, acestora să le facă primejdie.

41. Și, mulțimea vrând ca să ia turnul, și ușa curții silind, și poruncind foc să aducă și ușăle să le aprinză, socotindu-se întru sine, supus-au lui sabie,

42. Cu bună cinste vrând să moară, decât păgânilor să să supuie și de cătră a lui cinste cu nevrednicie să să ocărască.

43. Și cu rana nu dirept nemerind, pentru graba nevoii, și gloatele denlăuntru de ușă întrând, el, alergând vitejaște pre zidu, să surpă pre sine vitejaște la gloate.

44. Și ceia curând dându-se îndărăt, făcându-se loc, căzu tocma în deșărt.

45. Și încă viu fiind, și înfierbântat cu mâniile sculându-se, curând ca șipotele sângiurile și greale fiind ranele, cu alergare pren gloate trecând,

46. Și stând pre oarecare piatră despicată, de tot fără de sânge făcându-se, întinzându-ș mațele și luându-le cu amândoao mânile, le răsipi cătră gloate și, rugând pre Cel ce stăpâneaște viața și duhul aceastea iarăș lui să le dea, într’acestaș chip s’au prestăvit.

CAP 15

Iuda pierde pre Nicanor și mulțime din oștirea lui, și porunceaște să taie capul și mâinile lui Nicanor celui mort, și să le spânzure în Ierusalim spre pomenirea puterii cei Dumnezeești.

1. Iară Nicanor, înțelegând de cei ce era cu Iuda că sânt în locurile ceale de pre împrejurul Samariei, sfătuitu-s’au, la ziua cea de odihnă, cu toată întemeiarea, spre ei să lovească.

2. Iară cei ce de nevoie împreună cu el mergea jidovi zicea: „Nici într’un chip așa sălbătăceaște și varvareaște să-i pierzi; cinste împarte zilei cei ce cu sfințenie iaste mai denainte cinstită de Cel ce toate priveaște“.

3. Cel de 3 ori păgân au întrebat: „Au iaste în ceriu Cel putearnic, Care au poruncit să ție ziua sâmbetelor?“

4. Și ei răspunzând: „Iaste Domnul viu, El în ceriu Cel putearnic, Cel ce au poruncit să nu lucrezi a șaptea zi“.

5. Iară celalalt: „Și eu –zice– sânt putearnic pre pământ, care poruncesc a râdica armele și ceale împărătești trebi a le săvârși“. Însă nu se lipsi a nu face cea becisnică a lui voie.

6. Și Nicanor, cu toată semeția înălțându-se, socotiia de obște să facă biruința asupra Iudii.

7. Iară Macaveu era neîncetat nădejduind, cu toată nădeajdea, avea ajutoriu de la Domnul

8. Și ruga pre cei ce era cu el să nu se spară de a limbilor venire, ce, având în gând ceale mai denainte făcute lor den ceriu ajutorii, și acum să așteapte cea ce va să fie lor de la Atotțiitoriul biruință și ajutoriu.

9. Și mângâind pre ei den leage și den proroci și pomenindu-le și ostenealele ceale ce mai nainte au fost făcut, mai cu osârdie pre ei făcu.

10. Și cu mâniile râdicându-i pre ei, porunci împreună arătând a limbilor nețineare și a jurământurilor călcare.

11. Și pre fieștecarele dentr’înșii înarmându-i nu cu a pavețelor și a sulițelor întemeiare, ca cu cea dentru ceale bune cuvinte mângâiare, și povestindu-le vis vreadnec de credință oarece aiavea lucru pre toți au veselit.

12. Și era vedearea acestuia într’acesta chip: Onia, cela ce au fost arhiereu, om bun și cuvios, smearen la întimpinare, blând la chip, și voroava răspundea cu cuviință, și den copilărie au cercetat toate ceale ale bunătății avute, acesta, mânile întinzând, s’au fost rugând pentru toată a jidovilor adunare.

13. După aceasta s’au arătat un bărbat cu cărunteațe și cu mărire, osebit fiind, și minunată oarecarea și prea cuvioasă era cea de prejur el mărire.

14. Și răspunzând Onia, să fie zis: „Cel iubitoriu de frați acesta iaste, cel ce mult să roagă pentru norod și pentru sfânta cetate, Ieremia, prorocul lui Dumnezău“.

15. Și întinzând înainte Ieremia direapta, au dat Iudei sabie de aur și, dând, să-i fie răspuns aceastea:

16. „Ia sfânta sabie aceasta, dar de la Dumnezeu, pren carea vei surpa pre vrăjmași“.

17. Și mângâindu-se cu ale Iudei cuvinte foarte bune și putând spre bunătate a îndemna și sufletele voinicilor a le îndirepta, socotiră să nu să tăbărască, ce vitejaște să să lovască și, cu toată bună vitejia cuprinzându-se și apucându-se, ca să aleagă lucrurile, pentru că și cetatea și sfintele și beseareca stă la primejdie.

18. Pentru că era pentru muieri și fii, și încă de frați și rudenii, la mai mică parte pusă primejdia, iară cea dentâiu și mai mare frică era pentru sfințita besearecă.

19. Și era și celor den cetate cuprinși nu fără de lucru grijă, turburându-se pentru cea den văzduh lovire.

20. Și toți așteptând judecata ce era să fie, și amestecându-se vrăjmașii, și oastea rânduindu-se, și fiarăle despre parte cu prilej bun rânduindu-se, și călărimea despre cornuri fiind rânduită,

21. Văzând Macaveul a mulțimelor venire și a armelor cea de multe fealiuri gătire și a fiarălor sălbătăcire, întinzând mâinile la ceriu, au rugat pre cel de seamne făcătoriu Domn, pre Cel păzitoriu, conoscând că nu iaste pren arme biruința, ce, precum la El se va judeca, la cei vreadnici câștigă biruința.

22. Și zicea, rugându-se, întru acesta chip: „Tu, Doamne, ai trimis pre îngerul tău în zilele Ezechiei, împăratul Iudei, și ucise den tabăra lui Senahirim la vro 185000.

23. Și acum, Putearnice al ceriurilor, trimite înger bun înaintea noastră, spre frica și cutremurul lor; cu mărirea brațului tău

24. Spămintează-se ceia ce cu hulă vin asupra sfântului tău nărod“. Și acesta întru aceastea încetă.

25. Iară cei de prejur Nicanor cu trâmbițe și cântări veniia.

26. Iară cei ce era cu Iuda, cu chemare și rugi, s’au amestecat cu vrăjmașii și, cu mâinile ostenindu-se,

27. Iară cu inimile cătră Dumnezău rugându-se, au așternut nu mai puțini decât 35000, foarte veselindu-se cu arătarea lui Dumnezău.

28. Și lăsându-se de la treabă și cu veselie așăzându-se, au conoscut înainte căzut pre Nicanor, cu toată înarmarea.

29. Și făcându-se strigare și turburare, binecuvânta pre Cel Putearnic cu părintescul glas.

30. Și porunci cel întru tot, cu trup și suflet, înainte-ostenitoriu pentru cetățeani, cela ce a vârstei bună-cugetare la cei de o leage au păzit, capul lui Nicanor să-l taie și mâna cu umărul să o aducă la Ierusalim.

31. Și sosând acolo și chemând împreună pre cei de o leage și pre preoți înaintea jârtăvnicului puindu-i, au chemat pre cei de la margine.

32. Și arătând al pângăritului Nicanor cap și mâna celui rău hulitoriu, carea, întinzându-o asupra ceii sfinte a Totțiitoriului casă, s’au simețit.

33. Și limba celui rău credincios Nicanor tăind, zisă să o facă bucăți mărunte, să o dea pasărilor; și ceale de răsplătirea nebuniei în preajma besearicii să le spânzure.

34. Și ceia toți la ceriu au binecuvântat pre cel luminos Domnu, zicând: „Binecuvântat Cela ce au păzit al Lui locu nepângărit“.

35. Și legă capul lui Nicanor la margine, arătat la toț și ivit al ajutoriului Dumnezău semnu.

36. Și porunciră toți cu de obște poruncă nici într’un chip să lase neînsemnată această zi,

37. Ce să aibă însemnată ziua a 13 a lunii a 12, care să zice adar cu siriinescul glas, cu o zi mai nainte a zilii lui Mardoheu.

38. Deci ceale ce au fost pentru Nicanor așa s’au întâmplat și, den vremile acealea țiindu-se cetatea de jidovi, și eu aici voiu înceta cuvântul și, de e bine și cu bună nemereală la tocmire, aceasta și eu vream.

39. Iară de e prosteaște și mijlocie, aceasta de ajunsu îm era mie, că, precum vinul sângur a bea, așijderea iară și apa, împotrivă e;

40. Ce, în ce chip vinul, cu apa amestecându-să, e dulce și înfrumsețat darul săvârșaște, așa și a meșterșuguirii cuvântului veseleaște auzirile celor ce citescu cu tocmeală. Și aicea săvârșitul va fi.

▲ Începutul paginii.