Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Vechi/Iezechiil
_pagina_1.png)
| ←Plânsurile Ieremiei | DUMNEZEIASCA SCRIPTURĂ VEACHE IEZECHIIL |
Daniil→ |
CAP 1 modifică
1. Și fu la al treizecilea an, la al 4 lună, în cinci ale lunei, și eu eram în mijlocul robirei, la râul lui Hovar, și să deșchiseră ceriurile și am văzut vederi ale lui Dumnezeu,
2. În cincea a lunii (acesta e anul al cincelea al robirei împăratului Ioachim)
3. Și să făcu cuvântul Domnului cătră Ezechiil, feciorul lui Vuzi preotul, în pământul haldeilor, pre râul lui Hovar; și să făcu asupra mea mâna Domnului.
4. Și văzuiu și iată, vânt rădicându-se ieșiia de la miazănoapte, și nor mare întru el, și strălucire premprejurul lui, și foc fulgerând.
5. Și în mijlocul lui – ca vedearea chehribariului în mijlocul focului și lucire întru el; și în mijloc – ca o asămănare de patru vite, și aceasta vedeare a lor – asămănare de om preste dânsele.
6. Și patru obraze la una și patru aripi la una.
7. Și fluierele picioarelor lor, direapte, și cu aripi picioarele lor, și scântei ca arama ce fulgeră, și iușoare aripile lor.
8. Și mână de om dedesuptul aripilor lor, preste ceale patru părți ale lor, și feațele lor, și aripile acelor patru
9. Țiindu-se una de alaltă; și obrazele acestor patru nu să întorcea când îmbla aceastea, fieștecarele în preajma feaței lor mergea.
10. Și asămănarea feaței lor – obraz de om, și obraz de leu den direapta celor patru, și obraz de vițel den stânga acelor patru, și obraz de vultur la ceale patru.
11. Și aripile lor întinse deasupra celor patru, la fieștecarele dentr’amândoi doao, încleștate una la alaltă, și doao acoperiia deasupra trupului lor.
12. Și fieștecarele în preajma feații ei mergea; unde vrea fi vântul mergând, mergea, și nu se întorcea.
13. Și în mijlocul vitelor – vedeare de cărbuni de foc arzători, ca vedeare de făclii, învoltându-se între mijlocul dobitoacelor și lucirea focului, și den foc ieșiia fulger.
14. Și vitele alerga și să înturna, ca vedearea fulgerului.
15. Și văzuiu și iată, o roată pre pământ, țiindu-se de câteșpatru vite.
16. Și vedearea roatelor – ca vedearea tharsisului și asămănare întru ceale patru, și lucrul lor era în ce chip are fi roată în roată.
17. Preste patru părți ale lor mergea, nu să înturna când mergea eale.
18. Nici umerile lor, și înălțime era la eale. Și văzuiu pre eale și umerile lor, pline de ochi împrejur la cei patru.
19. Și când mergea vitele, mergea roatele, țiindu-se de eale; și când să rădica vitele de la pământ, să rădica roatele.
20. Unde vrea fi norul, acolo era vântul a mearge; mergea vitele și roatele să rădica împreună cu eale, pentru căci duh de viață era în roate.
21. Mergând, eale mergea, și când sta, eale sta; și când să rădica aceastea de pre pământ, să rădica împreună cu eale, că duh de viață era în roate.
22. Și asămănare preste capetele vitelor, ca o întărire, ca vedearea criștalului, întins preste aripile lor deasupra.
23. Și dedesuptul întăriturii – aripile lor întinse aripindu-se una la alaltă, la fieștecarele doao încleștate, acoperind trupurile lor.
24. Și auziiam glasul aripilor lor când zbura eale ca glas de câtăva apă, când mergea eale, glasul cuvântului, ca glas de tabără; și când sta eale, înceta aripile lor.
25. Și iată, glas deasupra întăriturei cei deasupra capului lor; când sta aceastea, să lăsa aripile lor.
26. Și deasupra întăriturii cei deasupra capului lor, ca vedearea pietrii zamfirului, asămănare de scaun preste el și preste asămănarea scaunului, asămănare ca un chip de om deasupra.
27. Și văzuiu ca vedearea chehrivarului, ca vedearea focului denlăuntrul lui împrejur, de la vedearea mijlocului, și în sus, și de la vedearea mijlocului în jos, văzuiu vedeare de foc și lucirea lui premprejur.
28. Ca vedearea curcubeului când va fi în nor în ziua ploii, așa era vedearea lucirei premprejur.
CAP 2 modifică
1. Aceasta e vedearea asămănării mărirei Domnului. Și văzuiu și căzuiu preste fața mea, și auziiu glas ce grăia.
2. Și zise cătră mine: „Fiiul omului, stăi pre picioarele tale și voiu grăi cătră tine“.
3. Și veni asupra mea Duh și mă râdică și mă sculă și mă puse pre picioarele meale. Și auziiam pre el grăind cătră mine și zise cătră mine: „Fiiul omului, trimite-voiu Eu pre tine la casa lui Israil, la cei ce m’au amărât pre mine, carii m’au amărât; ei și părinții lor au defăimat întru mine până în ziua de astăzi.
4. Și fii tari de obraz și năsâlnici la inimă; Eu te voiu trimite pre tine la ei și vei grăi cătră ei:
5. ‘Aceastea zice Domnul Domnul’. De vor doară auzi, să vor spământa, căci casă amărâtoare iaste. Și vor conoaște că proroc ești tu în mijlocul lor.
6. Și tu, fiiul omului, să nu te temi de ei, nici să te spari de cătră fața lor, căci vor strechea și să vor râdica asupra ta împrejur și în mijlocul scorpiilor tu lăcuiești; de cuvintele lor să nu te înfricoșăzi, și de cătră fața lor să nu te spăimântezi, pentru că casă amărâtoare iaste.
7. Și vei grăi cuvintele meale cătră ei, de vor doară auzi au să vor spământa, căci casă amărâtoare iaste.
8. Și tu, fiiul omului, auzi celui ce grăiaște cătră tine, și nu te face amărâtoriu, ca și casa aceaea ce amăraște, cască gura ta și mănâncă ceale ce-ți dau Eu ție“.
9. Și văzuiu și iată, mână întinsă cătră mine. Și întru ea, răvășel de carte.
10. Și-l desfăcu pre el înaintea mea și era într’însul scrise ceale denainte și ceale denapoi. Și era scris întru el plângere și viers și vaiu.
CAP 3 modifică
1. Și zise cătră mine: „Fiiul omului, mănâncă răvașul acesta și pasă și grăiaște fiilor lui Israil“.
2. Și deșchise gura mea și mă hrăni cu răvașul acela
3. Și zise cătră mine: „Fiiul omului, gura ta va mânca și pântecele tău să va sătura de răvașul acesta, carele să dă la tine“. Și-l mâncaiu pre el și să făcu în gura mea ca miarea ce îndulceaște.
4. Și zise cătră mine: „Fiiul omului, pasă și întră la casa lui Israil și grăiaște cuvintele meale cătră ei.
5. Că nu te trimiț tu cătră norod adânc la buze și greu la limbă, ce cătră casa lui Israil.
6. Nici cătră noroade multe, alte glasuri, sau de alte limbi, nici grei la limbă fiind, cărora să nu auzi cuvintele lor. Și de te-aș fi trimis cătră aceia, aceia doară te-ar fi ascultat.
7. Iară casa lui Israil nu vor vrea să te asculte, pentru că nu vor să asculte pre mine; căci toată casa lui Israil pricealnici sânt și năsâlnici la inimă.
8. Iată, am dat fața ta tare pre denaintea obrazelor lor și biruința ta voiu întări în preajma biruinții lor.
9. Și va fi pururea mai tare decât piatra. Dat-am biruința ta să nu te temi de ei, nici să te spari de cătră fața lor, căci casă amărâtoare iaste“.
10. Și zise cătră mine: „Fiiul omului, toate cuvintele carele am grăit cu tine le ia în inima ta și cu urechile tale auzi.
11. Și pasă la robime, întră cătră fiii norodului tău și vei grăi cătră ei și vei zice cătră ei: ‘Aceastea zice Domnul’. De vor însă auzi, doară să vor muia“.
12. Și mă luo Duh și auziiu denapoia mea glas de cutremur mare, zicând: „Binecuvântată e mărirea Domnului, den locul lui“.
13. Și văzuiu glasul aripilor vitelor zburând una cătră alaltă și glasul roatelor țiindu-se de eale și glasul cutremurului.
14. Și Duhul Domnului mă rădică și mă luo și merș rădicat întru pornirea Duhului mieu. Și mâna Domnului să făcea asupra mea tare.
15. Și întraiu la robime rădicat și veniiu împrejur spre cei ce lăcuiesc la râul lui Hovar, ceia ce sânt acolo. Și am șezut acolo 7 zile, amestecându-mă pren mijlocul lor.
16. Și fu după ceale 7 zile și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
17. „Fiiul omului, straje te-am dat casei lui Israil. Și vei auzi den gura mea cuvânt și vei înfricoșa pre ei de la mine.
18. Când voiu zice Eu celui fără de leage: ‘Cu moarte te vei omorî!’ și n’ai osebit, nici ai grăit ca să osebești celui fără de leage, ca să să întoarcă de la căile lui ca să trăiască el, cel fără de leage, acela cu strâmbătatea lui va muri și sângele lui den mâna ta îl voiu ceare.
19. Și tu, de vei osebi celui fără de leage, și nu se va întoarce de cătră fărădeleagea lui și de la calea lui cel fără de leage, acela întru strâmbătatea lui va muri, și tu sufletul tău vei mântui.
20. Și când vei întoarce pre cel dirept de la direptățile lui și va face greșală și voiu da certarea la fața lui, el va muri, căci n’au osebit lui și întru păcatele lui va muri, pentru căci nu se vor pomeni direptățile lui, carele au făcut, și sângele lui den mâna ta îl voiu ceare.
21. Și tu, de vei osebi direptului ca să nu greșască, și el nu va greși, cel dirept cu traiu va trăi, căci ai osebit lui, și tu sufletul tău vei mântui“.
22. Și să făcu asupra mea mâna Domnului și zise cătră mine: „Scoală-te, și ieși la câmp, și acolo se va grăi cătră tine“.
23. Și mă sculaiu, și veniiu la câmp și iată, acolo mărirea Domnului sta în ce chip era vedearea și precum era mărirea carea am văzut la râul lui Hovar; și căzuiu preste fața mea.
24. Și veni asupră-mi Duh, și mă puse în picioare, și grăi cătră mine, și zise mie: „Întră și te închide în mijlocul casii tale.
25. Și tu, fiiul omului, iată, să deaderă asupra ta legături, și te vor lega pre tine cu eale, și nu vei ieși den mijlocul lor.
26. Și-ț voiu lega limba, și te vei asurzi, și nu vei fi lor om mustrătoriu, căci casă amărâtoare iaste.
27. Și când voiu grăi cătră tine, deșchide-voiu rostul tău și vei grăi cătră ei: ‘Aceastea zice Domnul Domnul! Cel ce aude auză, și cel ce nu ascultă nu asculte, pentru căci casă amărâtoare iaste’“.
CAP 4 modifică
1. Și tu, fiiul omului, ia ție leaspede, și vei pune pre ea înaintea feații tale, și vei scrie într’însa cetatea Ierusalimului.
2. Și-i vei face ei îngrădire, și vei zidi la ea băști, și o vei împrejura cu șanțu, și vei pune asupra ei tabere, și vei rândui împrejur puneri de săgeți.
3. Și tu ia o tigaie de fier, și o vei pune pre ea zidu de fier între mijlocul tău și între mijlocul cetății, și vei găti fața ta asupra ei, și va fi întru încuiare, și vei închide pre ea, sămnu va fi; și vei pune fiilor lui Istrail.
4. Și tu vei dormi pre coasta ta cea stângă, și vei pune strâmbătățile casei lui Israil pre după numărul zilelor care vei dormi pre dânsa, și vei lua strâmbătățile lor.
5. Și eu am dat ție ceale doao strâmbătăți ale lor, spre număr de 390 de zile, și vei lua păcatele casei lui Israil.
6. Și vei săvârși aceastea toate, și vei dormi preste coasta ta cea direaptă, și vei lua strâmbătățile casei Iudei 40 de zile, o zi la un an am pus ție.
7. Și la încuiarea Ierusalimului găti-vei fața ta, și brațul tău vei întări, și vei proroci asupra ei.
8. Și Eu, iată, am dat preste tine legături. Și să nu te întorci după o coastă a ta pe alta până să vor săvârși zilele închiderii.
9. Și tu ia ție grâu și orzu și bob și linte și mălaiu și ovăs, și vei pune pre eale ție spre pâine, și după numărul zilelor cărora tu dormi pre coasta ta, trei sute și 90 de zile, vei mânca pre eale.
10. Și mâncarea ta carea vei mânca să fie cumpănă, 20 de sicli pre zi, de la vreame până la vreame vei mânca pre eale.
11. Și apa cu măsură vei bea și al șasea parte den vreame până la vreame vei bea.
12. Și turtă de orzu vei mânca pre eale, în balegă de scârnă omenească le vei învoalbe pre eale înaintea ochilor lor.
13. Și vei zice: ‘Aceastea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: ‘Așa vor mânca fiii lui Israil necurate întru limbi, unde voiu răsipi pre ei acolo’“.
14. Și ziș: „Nici într’un chip, Doamne, Dumnezăul lui Israil, de nu s’au pângărit sufletul mieu întru necurăție, și mortăciună și mâncată de hiară n’am mâncat den nașterea mea până acum, nici au întrat în gura mea toată carnea spurcată“.
15. Și zise cătră mine: „Iată, am dat ție balege de boi pentru balegile ceale de om, și vei face pâinile tale într’însele“.
16. Și zise Domnul cătră mine: „Fiiul omului, iată, Eu zdrobescu întăritura pâinii în Ierusalim, și vor mânca pâinea cu cumpăna și cu lipsă, și apă cu măsură și cu stingere vor bea,
17. Ca lipsiți să să facă de pâine și de apă și să va stinge omul și fratele lui și să vor topi întru strâmbătățile lor.
CAP 5 modifică
1. „Și tu, fiiul omului, ia ție sabie ascuțită mai mult decât briciul bărbiariului, să-ți câștigi pre ea ție, și vei aduce pre ea preste capul tău și preste barba ta; și vei lua cumpănă de dramuri și vei osebi pre ei.
2. A patra parte cu foc vei arde den mijlocul cetății, după împlearea închiderii zilelor, și vei lua a patra parte și o vei arde de tot în mijlocul ei. Și a patra parte vei tăia de tot cu sabie pre împrejurul ei. Și a patra parte vei răsipi cu duhul și sabia o vei deșerta denapoia lor.
3. Și vei lua de acolo puțini cu număr și vei lua pre ei împreună întru acoperimântul tău.
4. Și dentr’aceștea vei mai lua și vei arunca pre ei în mijlocul focului și vei arde de tot pre ei cu foc. Dentru aceasta va ieși foc la toată casa lui Israil.
5. Și vei zice la toată casa lui Israil: ‘Aceastea zice Adonai Domnul: ‘Acesta iaste Ierusalimul; pusu-l-am pre el în mijlocul limbilor și pre țările ceale de pre împrejurul lui,
6. Și vei grăi direptățile meale celui fără de leage dentru limbi și legiuirile tale den țările ceale de premprejurul lui, căci direptățile meale le-au lepădat și întru legile meale n’au mersu întru eale.
7. Pentru aceaea, aceastea zice Adonai Domnul: Pentru căci iaste pricina voastră den limbile ceale de pre împrejurul vostru și întru legiuirile meale n’ați mersu și direptățile meale n’aț făcut, ce nice după direptățile limbilor celor de pre împrejurul vostru nu ați făcut.
8. Pentru aceaea, aceastea zice Adonai Domnul: Iată, Eu sânt asupra ta și voiu face în mijlocul tău judecată înaintea limbilor.
9. Și voiu face întru tine ceale ce n’am făcut, și nu voiu face încă aseamene lor, după toate urâciunile tale.
10. Pentru aceaea, părinții vor mânca feciorii în mijlocul tău și feciorii vor mânca pre părinți. Și voiu face întru tine judecăți și voiu răsipi pre toți cei rămaș ai tăi la tot vântul.
11. Pentru aceaea viu, Eu – zice Adonai Domnul– adevărat, pentru căci sfintele meale ai spurcat cu toate ale tale ceale neplăcute și întru toate urâciunile tale, și Eu te voiu lepăda pre tine; nu se va milostivi ochiul mieu, și Eu nu voiu milui pre tine. A patra parte a ta cu moarte să va topi.
12. Și a patra parte a ta cu foamete să va conceni în mijlocul tău. Și a patra parte a ta la tot vântul voiu răsipi pre ei. Și a patra parte a ta cu sabie vor cădea împrejurul tău, și sabia voiu deșerta denapoia lor.
13. Și să va conceni mânia mea și urgia mea preste ei și mă voiu mângâia și vor conoaște că Eu, Domnul, am grăit cu râvnirea mea, după ce am săvârșit Eu urgia mea preste ei.
14. Și voiu pune pre tine în pustiire și spre ocara limbilor celor de premprejurul tău. Și pre featele tale, împrejurul tău, înaintea a tot călătoriului.
15. Și vei fi suspinată și ticăloasă întru limbile ceale demprejurul tău, făcând întru tine judecăți cu urgie și cu mânie și cu izbândirea mâniei meale. Eu, Domnul, am grăit.
16. Când am trimis Eu segețile meale ceale de foamete asupra lor, și vor fi la sfârșire, și voiu zdrobi întăririle pâinei tale.
17. Și voiu trimite preste tine foamete și hiară reale, și te voiu certa pre tine, și moarte și sânge va treace preste tine, și sabie voiu aduce preste tine de premprejur. Eu, Domnul, am grăit’“.
CAP 6 modifică
1. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
2. „Fiiul omului, întăreaște fața ta asupra măgurilor lui Israil și proroceaște preste eale.
3. Și vei zice: ‘Măgurile lui Israil, auziți cuvântul lui Adonai Domnul! Aceastea zice Adonai Domnul munților, și dealurilor, și văilor, și codrilor: ‘Iată, Eu aduc preste voi sabie, și vor pieri de tot ceale înalte ale voastre.
4. Și să vor zdrobi jârtăvnicile voastre și bisearicile voastre, și voiu surpa răniții voștri înaintea idolilor voștri.
5. Și voiu da stârvurile fiilor lui Israil înaintea feații idolilor lor, și voiu răsipi oasele voastre împrejurul jârtăvnicilor voastre.
6. Și în toată lăcuința voastră, cetățile să vor pustii și ceale înalte stinge-se-vor, pentru ca să să piarză de tot jârtăvnicile voastre, și să vor sfărâma idolii voștri, și să vor rădica bisearicile voastre, și să vor stinge faptele voastre.
7. Și vor cădea răniți în mijlocul vostru, și veți cunoaște că Eu sânt Domnul.
8. Și făcându-se dentru voi scăpaț de sabie întru limbi și întru răsipirea voastră pren țări,
9. Și-ș vor aduce aminte de mine cei scăpați dentru voi întru limbi, unde s’au robit, acolo jurat-am cu inema lor, ceaea ce curveaște de la mine, și ochilor lor celor ce curvesc denapoia tocmealelor lor, și să vor tângui obrazele lor pentru răutățile carele au făcut întru toate urâciunile lor.
10. Și vor cunoaște pentru că Eu, Domnul, nu în zădar am grăit, ca să le fac lor toate realele aceastea’.
11. Aceastea zice Adonai Domnul: ‘Bate cu mâna și loveaște cu piciorul și zi: ‘Bine e, bine e’. Preste toate urâciunile casei lui Israil cu sabie și cu foamete și cu moarte vor cădea.
12. Cel de aproape cu sabie va cădea, iară cel de departe cu moarte va muri și cel ce iaste cuprins cu foamete să va conceni. Și voiu săvârși urgia preste ei.
13. Și veți cunoaște că Eu sânt Domnul, fiind răniții voștri în mijlocul idolilor voștri, împrejurul jârtăvnicilor voastre, preste toată măgura înaltă, și în toate vârfurile măgurilor, și supt copaciul umbros, și supt stejariul stufos, unde au dat miros de bună mirosire la toți idolii lor.
14. Și voiu întinde mâna mea preste ei, și voiu pune pământul spre stingere și spre pierire de la pustiiul Devlatha, dentru toată lăcuința lor, și veți cunoaște că Eu sânt Domnul’“.
CAP 7 modifică
1. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
2. „Și tu, fiiul omului, zi: ‘Aceastea zice Adonai Domnul pământului lui Israil: ‘Sfârșitul vine preste ceale patru aripi ale pământului.
3. Vine sfârșitul, acum e sfârșitul cătră tine; și voiu trimite Eu cătră tine, și voiu izbândi întru căile tale, și voiu da spre tine toate urâciunile tale.
4. Nu să va scumpi ochiul mieu spre tine, nici voiu milui, pentru căci calea ta preste tine voiu da, și urâciunile tale în mijlocul tău vor fi, și vei cunoaște pentru că Eu sânt Domnul.
5. Pentru căci aceastea zice Adonai Domnul: ‘Răutate, o răutate, iată, vine.
6. Săvârșitul vine, vine săvârșitul, să rădică cătră tine, iată, vine!
7. Vine împletitură preste tine. Celor ce lăcuiesc pământul venit-au vreamea, apropiatu-s’au ziua, nu cu gâlcevi, nici cu chinuri.
8. Acum, de aproape voiu vărsa urgia mea preste tine, și voiu săvârși mânia mea întru tine, și voiu judeca pre tine întru căile tale, și voiu da preste tine toate urâciunile tale.
9. Nu să va scumpi ochiul mieu, nici voiu milui, pentru căci calea ta asupra ta voiu da, și urâciunile tale în mijlocul tău vor fi, și vei cunoaște că Eu sânt Domnul, Cel ce bat. Iată, ziua Domnului vine.
10. Iată, săvârșitul vine! Ieși împletirea și înflori toiagul. Să sculă mândria.
11. Și va surpa întărirea celui fără de leage, și nu cu gâlceavă, nici cu sârguială, și nu den ei sânt, nici înfrumusețare e întru ei.
12. Venit-au vreamea, iată ziua! Cel ce câștigă să nu se bucure, și cel ce vinde nu plângă, căci urgie e la toată mulțimea ei.
13. Pentru că cela ce câștigă cătră cela ce vinde încă nu se va mai întoarce, și nu e încă în viață a trăi lui, căci vedeare la toată mulțimea ei nu se va întoarce, și om în ochii vieții lui nu va birui.
14. Trâmbițați cu trâmbița și judecați toate, și nu va fi cel ce mearge la războiu, căci urgia mea e preste toată mulțimea ei.
15. Războiul cu sabie denafară, și foametea pre denlăuntru. Cei de la câmp cu sabie vor muri, iară pre cei den cetate foametea și moartea îi va conceni.
16. Și vor scăpa cei ce scapă dentru ei și vor fi preste munți ca niște porumbițe cercetătoare. Și pre toți voiu omorî, pre fieștecarele întru strâmbătățile lui.
17. Toate mâinile să vor slobonogi și toate coapsele să vor spurca cu umezală.
18. Și se vor încinge cu saci și va acoperi pre ei spaimă. Și preste tot obrazul – rușine asupra lor, și preste tot capul – pleșuvire. Argintul lor lepăda-se-va în ulițe, și aurul lor să va treace cu vedearea.
19. Argintul lor și aurul lor nu va putea să-i scoață pre ei în ziua urgiei Domnului. Sufletele lor nu se vor sătura, și pântecele lor nu se vor împlea, pentru căci certare strâmbătăților lor s’au făcut.
20. Ceale alease ale lumii spre mândrie le-au pus și chipurile urâciunilor și scârbele lor au făcut dentru ei. Pentru aceasta da-voiu aceastea lor spre necurăție.
21. Și le voiu da pre eale la mâinile streinilor lor, ca să le apuce pre eale, și omorâtorilor pământului în prăzi, și le vor spurca pre eale.
22. Și voiu întoarce fața mea de cătră ei, și vor pângări socoteala mea, și vor întra la eale fără pază, și vor pângări pre eale.
23. Și vor face frământare, căci pământul iaste plin de năroade și cetatea e plină de fărădeleage.
24. Și voiu aduce pre cei vicleani ai limbilor, și vor moșteni casele lor, și voiu întoarce înhierbântarea puterii lor, și se vor spurca sfintele lor.
25. Și curățenia va veni, și va cerca pacea, și nu va fi.
26. Vai preste vai și veaste peste veaste va fi, și se va căuta vedeare de la proroc, și leagea va pieri de la preot, și sfatul dentru cei bătrâni.
27. Împăratul va plânge și boiarinul se va îmbrăca cu stingere. Și mâinile nărodului pământului să vor slăbănogi; după căile lor face-voiu lor, și întru judecățile lor Îm voiu izbândi pre ei, și vor cunoaște că Eu sânt Domnul’“.
CAP 8 modifică
1. Și fu în al șaselea an, în luna a cincea, în 5 ale lunii. Eu șădeam în casa mea și cei bătrâni ai Iudei șădea înaintea mea. Și să făcu preste mine mâna lui Adonai Domnului.
2. Și văzuiu și iată, asămănare – ca chipul omului, de la mijlocul lui și până jos, foc, și de mijlocul lui în sus, ca vedearea aburului, ca chipul chehribariului.
3. Și întinse asămănare de mână, și mă luo de creaștetul mieu, și mă luo Duh în mijlocul pământului și în mijlocul ceriului, și mă aduse la Ierusalim, cu vedearea lui Dumnezău, la tinda porții cei mai denlăuntru, ceaea ce caută cătră crivăț, unde era stâlpul celui ce câștigă.
4. Și iată, era acolo mărirea Domnului Dumnezăului lui Israil, după vedearea care am văzut la câmp.
5. Și zise cătră mine: „Fiiul omului, caută cu ochii tăi cătră crivăț!“. Și căutaiu cu ochii miei spre crivăț, și iată, de la crivăț preste poarta cea de cătră răsărit a jârtăvnicului, chipul răvnirei aceștiia, când întra ea.
6. Și zise cătră mine: „Fiiul omului, văzut-ai ce fac aceștea fărădelegi mari, carele casa lui Israil fac aicea, ca să să ferească de la sfintele meale? Și încă vei vedea fărădelegi mai mari“.
7. Și m’au băgat la tinzile curții, și văzuiu, și iată, o gaură în păreate.
8. Și zise cătră mine: „Fiiul omului, sapă dară în păreate!“. Și săpaiu în păreate, și iată, o ușă.
9. Și zise cătră mine: „Întră și vezi fărădelegile ceale reale, carele aceștea fac aicea astăzi“.
10. Și întraiu, și văzuiu, și iată, toată asămănarea de jiganii și de dobitoace, deșarte urâciuni. Și văzuiu toți idolii casei lui Israil scriș asupra lor împrejur.
11. Și 70 de bărbați den cei bătrâni ai casii lui Israil; și Iezonia al lui Safan în mijlocul lor sta, înaintea feaței lor; și fieștecarele dentru ei cădelniță avea în mâna lui, și fumul tămâiei să suia.
12. Și zise cătră mine: „Fiiul omului, văzut-ai ceale ce fac aici bătrânii casii lui Israil, fieștecarele în cămara cea ascunsă a lor? Pentru căci au zis: ‘Au lăsat Domnul, nu caută Domnul pământul’“.
13. Și zise cătră mine: „Încă vei vedea fărădelegi mai mari carele aceștea fac“.
14. Băgatu-m’au la tinzele porții casii Domnului, cei ce caută cătră crivăț; și iată, acolo muieri șăzând, plângând pre Thammus.
15. Și zise cătră mine: „Văzut-ai, fiiul omului? Încă vei vedea tocmeale mai mari decât aceastea“.
16. Și m’au băgat în curtea casii Domnului cea mai denlăuntru. Și iată, la tinzele besearecii Domnului, între mijlocul elamilor și între mijlocul jârtăvnicului, ca vro 25 de bărbați fiind dați cu dosurile lor cătră beseareca Domnului, și obrazele lor den preajmă; și aceștea să închină soarelui spre răsărit.
17. Și zise cătră mine: „Văzut-ai, fiiul omului? Au doară puține sânt casii lui Israil a face fărădelegile carele au făcut aicea? Căci au împlut pământul de fărădelegi și întoarseră a mă urgisi. Și iată, ei întind vița ca când ș’ar bate joc.
18. Și Eu voiu face lor cu mânie; nu va cruța ochiul mieu, nici voiu milui; și vor chema la urechile meale cu glas mare, și nu voiu asculta pre ei“.
CAP 9 modifică
1. Și strigă la urechile meale glas mare, zicând: „Apropiatu-s’au izbânda cetății și fieștecarele avea unealtele pierzării de tot în mâna lui“.
2. Și iată, șase oameni veniia despre calea porții ceii ce caută cătră răsărit, și la fieștecarele – săcure în mâna lui; și un om în mijlocul lor, îmbrăcat cu haină până în pământ, și brâu de zamfir preste mijlocul lui; și întrară și stătură alăturea cu jârtăvnicul cel de aramă.
3. Și mărirea Dumnezăului lui Israil suitu-s’au preste heruvimi, ceaea ce era preste el la descoperitul casii. Și chemă pre bărbatul cel îmbrăcat cu haina până în pământ, carele avea pre mijlocul lui brâul.
4. Și zise Domnul cătră el: „Treci pren mijlocul Ierusalimului și dă semnul preste frunțile oamenilor celor ce suspină și celor ce-s chinuiți, preste toate fărădelegile cealea ce să fac în mijlocul lor“.
5. Și acestora zise, auzând eu: „Păsați la cetate denapoia lui, și tăiați, și nu cruțați cu ochii voștri, și să nu miluiț!
6. Bătrân, și tânăr, și fecioară, și prunci, și muiare omorâți spre stingere, iară de toți cei ce au sămnul să nu vă atingeți! Și de la sfinții miei înceapeți!“. Și începură de la oamenii cei bătrâni, carii era înlăuntru în casă.
7. Și zise cătră ei: „Pângăriți casa și împleți căile de morți, ieșind și tăiați!“
8. Și fu tăind ei, și căzuiu preste fața mea, și strigaiu, și ziș: „Vai, Adonai Doamne, stingi Tu pre cei rămași ai lui Israil, vărsându-ți mânia preste Ierusalim?“
9. Și zise cătră mine: „Strâmbătatea casii lui Israil și a Iudii măritu-s’au foarte foarte, căci să împlu pământul de noroade multe, și cetatea să împlu de strâmbătate și necurăție, căci zisără: ‘Lăsat-au Domnul pământul, nu socoteaște Domnul’.
10. Și Eu sânt. Nu să va milostivi ochiul mieu, nici voiu milui. Căile lor la capetele lor le-am dat“.
11. Și iată, bărbatul cel îmbrăcat cu haină până în pământ și încinsu cu brâul mijlocul lui și răspunsă, zicând: „Făcut-am precum mi’ai poruncit mie“.
CAP 10 modifică
1. Și văzuiu și iată, deasupra întăriturii cei de preste capul heruvimilor, ca piatra zamfirului, asămănare de scaun preste ei.
2. Și zise cătră bărbatul cel îmbrăcat cu veșmântul: „Întră în mijlocul roatelor celor dedesuptul heruvimilor și împle mânile tale de cărbuni de foc den mijlocul heruvimilor și răsipeaște preste cetate!“ Și întră înaintea mea.
3. Și heruvimii sta de-a direapta casii când întra bărbatul, și norul împlu curtea cea mai denlăuntru.
4. Și să rădică mărirea Domnului de la heruvimi la descoperitura casii și împlu norul casa, și curtea să împlu de lumina măririi Domnului.
5. Și glasul aripilor heruvimilor să auziia mai naintea curții cei den afară, ca glasul Dumnezăului Saddai grăind.
6. Și fu poruncind bărbatului celui îmbrăcat cu veșmântul cel sfânt, zicând: „Ia foc den mijlocul roatelor și den mijlocul heruvimilor!“ Și întră și stătu, țiindu-se de roate.
7. Și întinse heruvimul mâna lui în mijlocul focului ce era în mijlocul heruvimilor și luo și deade în mânile celui îmbrăcat cu veșmântul cel sfânt; și luo și ieși.
8. Și văzuiu heruvimii – asămănare de mâni de om dedesuptul aripilor lor.
9. Și văzuiu și iată, patru roate sta țiindu-se de heruvim, o roată țiindu-se de un heruvim, și vedearea roatelor, ca vedearea pietrii anthracului.
10. Și vedearea lor în ceale patru, ca când ar hi roată în mijlocul roatei.
11. Și când mergea eale, la patru părți ale lor mergea, nu să întorcea când mergea eale; căci la care loc are fi socotit o începătură, denapoia ei mergea, și nu să întorcea când mergea eale.
12. Și umerile lor, și mânile lor, și aripile lor, și roatele – pline de ochi premprejur la ceale patru roate ale lor.
13. Și roatelor acestora să cheamă Ghelghel, auzind eu.
14. Și patru obraze la una, obrazul uniia – obrazul heruvimului, și obrazul cei al doilea – obrazu de om, și al treilea – obrazul leului, și al patrulea – obrazul vulturului.
15. Și să rădicară heruvimii; aceasta e vita carea am văzut, la râul lui Hovar.
16. Și mergând heruvimii, mergea roatele; și aceștea, țiindu-se de eale. Și când rădica heruvimii aripile lor, ca să să înalțe de la pământ, și nu să întorcea roatele lor; și aceastea să ținea de ei.
17. Când sta ei, sta; și când să rădica ei, să rădica cu eale, căci duh de viață era întru eale.
18. Și ieși mărirea Domnului den descoperemântul casii și stătu preste heruvimi.
19. Și rădicară heruvimii aripile lor și să înălțară de la pământ înaintea mea, ieșind ei și roatele țiindu-se de ei; și stătură la tinda porții casii Domnului, ce e în preajmă; și mărirea Dumnezăului lui Israil era preste ei deasupra.
20. Această vită iaste carea am văzut dedesuptul Dumnezăului lui Israil, la râul lui Hovar. Și conoscuiu că heruvim iaste.
21. Patru obraze, la unul și patru aripi, la unul, și asămănare de mâni de omu, dedesuptul aripilor lor.
22. Aceastea obraze sântu carele am văzut dedesuptul mărirei Dumnezăului lui Israil, la râul lui Hovar, vedearea lor și pre eale; fieștecarele dentru eale după fața lor mergea.
CAP 11 modifică
1. Și mă luo Duh și mă aduse la poarta casei Domnului cei den preajmă, ceaea ce caută cătră răsărit. Și iată, la tinda porții, ca vro 25 de oameni. Și văzuiu în mijlocul lor pre Iezonia a lui Azer, și pre Faltia a lui Vaneu, cei ce povățuiesc norodul.
2. Și zise Domnul cătră mine: „Fiiul omului, aceștea-s oamenii cei ce socotesc deșarte și sfătuiesc sfat rău în cetatea aceasta,
3. Ceia ce zic: ‘Nu s’au zidit de curând casele; aceasta iaste căldarea și noi, cărnurile!’
4. Pentru aceaea, proroceaște asupra lor, proroceaște, fiiul omului!“
5. Și căzu asupră-mi Duhul Domnului și zise cătră mine: „Zi: ‘Aceastea zice Adonai Domnul: ‘Așa ziceți, casa lui Israil, și svaturile duhului vostru Eu știu.
6. Înmulțit-aț morții voștri în cetatea aceasta și ați împlut căile ei de răniț’.
7. Pentru aceaea, aceastea zice Adonai Domnul: ‘Pre morții voștri, carii au lovit în mijlocul ei, aceștea sânt cărnurile și ea căldarea iaste; și pre voi voiu scoate den mijlocul ei.
8. De sabii vă teameț, și sabie voiu aduce preste voi – zice Adonai Domnul –
9. Și voiu scoate pre voi den mijlocul ei, și voiu da pre voi pre mânile striinilor, și voiu face întru voi judecăți.
10. Cu sabie veț cădea, și preste măgurile lui Israil voiu judeca pre voi, și veți cunoaște că Eu sânt Domnul.
11. Aceasta voao nu va fi întru căldare, și voi nu veți face în mijlocul ei în loc de cărnuri; preste munții lui Israil judeca-voiu pre voi.
12. Și veți cunoaște pentru că Eu sânt Domnul’“.
13. Și fu prorocind eu, și Faltias al lui Vaneu au murit. Și căzuiu pre fața mea, și strigaiu cu glas mare, și ziș: „Vai, vai, Adonai Doamne, spre concenire faci tu pre cei rămaș ai lui Israil?“
14. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
15. „Fiiul omului, frații tăi, și bărbații robiei tale, și toată casa lui Israil sfârșitu-s’au, cărora au zis lor ceia ce lăcuiesc Ierusalimul: ‘Departe sânteț, depărtați de la Domnul; voao s’au dat pământul spre moștenire’.
16. Pentru aceaea, aceastea zice Adonai Domnul: ‘Că voiu lepăda pre ei la limbi, și voiu răsipi pre ei preste tot pământul, și voiu fi lor spre svințenie mică în țări, oriunde vor întra acolo’.
17. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul: ‘Și voiu priimi pre ei dentru limbi, și voiu aduna pre ei de pren țări, unde i-am răsipit pre ei întru eale, și voiu da lor pământul lui Israil.
18. Și vor întra acolo, și vor rădica toate urâciunile ei și toate fărădelegile ei (dentru ea).
19. Și voiu da lor altă inemă, și duh nou voiu da lor, și voiu zmulge inema lor cea de piatră den trupul lor, și voiu da lor inemă de trup.
20. Pentru ca întru poruncile meale să meargă, și direptățile meale să păzască, și să facă pre eale; și vor fi mie întru norod, și Eu voiu fi lor întru Dumnezeu’ zice Domnul.
21. ‘Și după inimile urâciunilor lor și fărădelegilor lor, cărora au făcut precum inema lor mergea, căile lor la capetele lor le-am dat’, zice Domnul“.
22. Și rădicară heruvimii aripile lor și roatele – țiindu-se de ei, și mărirea Dumnezeului lui Israil – preste eale, deasupra lor.
23. Și să sui mărirea Domnului din mijlocul cetății și stătu pre muntele care era în preajma cetății.
24. Și mă luo Duh și mă duse la pământul haldeilor, la robime cu vedeare, cu Duhul lui Dumnezeu; și mă suiiu de la vedearea carea am văzut.
25. Și am grăit cătră robime toate cuvintele Domnului, carele au arătat mie.
CAP 12 modifică
1. Și fu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
2. „Fiiul omului, în mijlocul strâmbătăților lor tu lăcuiești, carii au ochi a vedea, și nu văd, și urechi au ca să auză, și nu aud, căci casă amărâtoare iaste.
3. Și tu, fiiul omului, fă ție dichise de robire și te robeaște câteva zile înaintea lor și te robeaște den locul tău într’alt loc înaintea lor, pentru ca să vază căci casă amărâtoare iaste.
4. Și vei scoate dichisele tale, dichise de robie, câteva zile înaintea lor; tu vei ieși sara înaintea lor, cum mearge cel robit.
5. Sapă-ț ție în păreate și vei ieși pren el.
6. Înaintea lor preste umere te vei lua și ascuns vei ieși. Fața ta să o acoperi și să nu vezi pământul, pentru căci minune am dat pre tine casei lui Israil“.
7. Și am făcut așa după toate câte au poruncit mie, și am scos ca niște vase de robire ziua, și sara am săpat mie păreatele cu mâna, și ascuns am ieșit, preste umere mă luaiu înaintea lor.
8. Și să făcu cuvântul Domnului demineața cătră mine, zicând:
9. „Fiiul omului, n’am zis cătră tine că casa lui Israil iaste cea ce amăraște? Ce faci tu? Zi cătră ei:
10. ‘Aceastea zice Domnul Domnul celui ce stăpâneaște, și celui ce povățuiaște în Ierusalim, și la toată casa lui Israil, carii sânt în mijlocul lor’.
11. Zi că Eu minuni facu în mijlocul lui; în ce chip am făcut, așa va fi lui, întru înstreinare și robire vor mearge.
12. Și stăpânitoriul lor, în mijlocul lor, preste umere să va rădica și ascuns va ieși; pren păreate săpa-va, să iasă el pentr’însul. Fața lui va acoperi, pentru ca să nu se vază cu ochiul, și el pământul nu va vedea.
13. Și voiu întinde mreaja mea preste el, și să va prinde întru îngrădirea mea, și voiu aduce pre el la Vavilon, la pământul haldeilor, și pre el nu-l va vedea, și acolo va muri.
14. Și pre toți cei de premprejur ai lui, pre ajutorii lui și pre toți ceia ce să sprejenesc de el răsipi-i-voiu la tot vântul, și sabie voiu turna denapoia lor.
15. Și vor cunoaște că Eu sânt Domnul, când voiu răsipi pre ei întru limbi și voiu sămăna pre ei pren țări.
16. Și voiu lăsa dentru ei bărbați cu număr den sabie, și den foamete, și den moarte, pentru ca să să povestească toate fărădelegile lor la limbi, unde vor fi merși acolo, și vor cunoaște că Eu sânt Domnul“.
17. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
18. „Fiiul omului, pâinea ta cu lipsă o vei mânca și apa ta cu caznă și cu necaz o vei bea.
19. Și vei grăi cătră nărodul pământului: ‘Aceastea zice Adonai Domnul celor ce lăcuiesc Ierusalimul, pre pământul lui Israil: ‘Pâinile lor cu lipse le vor mânca și apa lor cu prăpădire o vor bea, pentru ca să să stingă pământul cu împlearea lui, pentru că întru necurăție sânt toți ceia ce lăcuiesc într’însul’.
20. Și cetățile lor ceale ce să lăcuiesc se vor pustii și pământul lor spre stingere va fi și veți cunoaște pentru că Eu sânt Domnul’“.
21. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
22. „Fiiul omului, carea iaste voao pilda aceasta pre pământul lui Israil, zicând: ‘Îndelungate-s zilele, pierit-au toată vedearea’?
23. Pentru aceaea, zi cătră ei: ‘Aceasta zice Adonai Domnul: ‘Întoarce-voiu pilda aceasta și încă nu vor mai zice pilda aceasta casa lui Israil’, căci vei grăi cătră ei: ‘Apropiatu-s’au zilele și cuvântul a toată vedearea’.
24. Căci nu va mai fi încă toată vedearea mincinoasă și vrăjind ceale spre daru în mijlocul fiilor lui Israil.
25. Pentru că Eu, Domnul, voiu grăi cuvintele meale, grăi-voiu și voiu face și nu voiu îndelunga încă, căci în zilele voastre iaste casa cea ce amăraște; grăi-voiu cuvânt și voiu face –zice Adonai Domnul’“.
26. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
27. „Fiiul omului, iată casa lui Israil, ceaea ce amăraște, zicând zicu: ‘Vedearea carea acesta veade –în zile multe, și în vremi îndelungate acesta va proroci’.
28. Pentru aceaea zi cătră ei: ‘Aceastea zice Domnul: ‘Nu se vor mai îndelunga încă toate cuvintele meale, oricarele voiu grăi, căci voiu grăi cuvânt și voiu face –zice Adonai Domnul’“.
CAP 13 modifică
1. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
2. „Fiiul omului, proroceaște asupra prorocilor lui Israil, ceia ce prorocesc ale lui Israil, și vei grăi prorocilor celor ce prorocesc de la inima lor, și vei proroci și vei grăi cătră ei: ‘Auziți cuvântul Domnului.
3. Aceastea zice Adonai Domnul: ‘Vai celor ce prorocesc de la inima lor, și nemică nu văd!
4. Prorocii tăi, Israil, ca vulpile în pustiiu.
5. N’au stătut întru întărire și adunară turme preste casa lui Israil, nu s’au rădicat la războiu ceia ce zicu: În ziua Domnului’.
6. Văzând mincinoasă, vrăjind deșarte, ceia ce zic: ‘Zice Domnul’, și Eu n’am trimis pre ei. Și au început a rădica cuvânt.
7. Au nu vedeare mincinoasă ați văzut? Și vrăji deșarte ați văzut? Și ziceați: ‘Zice Domnul’, și Eu n’am grăit.
8. Pentru aceaea, zi: ‘Aceastea zice Adonai Domnul: ‘Pentru căci sânt cuvintele voastre mincinoase și vrăjile voastre deșarte, pentru aceaea iată, Eu preste voi – zice Adonai Domnul.
9. Întinde-voiu mâna mea preste prorocii ceia ce văd mincinoase și ceia ce răspund deșarte; întru certarea norodului mieu nu vor fi, nici în scrisoarea casii lui Israil nu să vor scrie; și la pământul lui Israil nu vor întra, și vor cunoaște că Eu sânt Adonai Domnul.
10. Pentru care lucru au înșelat pre norodul mieu, zicând: ‘Pace, pace’, și nu iaste pace; și acesta zideaște zidul, și ei îl spoiescu, de va cădea.
11. Zi cătră cei ce-l spoiescu pre el: ‘Cădea-va’, și va fi ploaia înecând și voiu da pietri, zvârlituri de pietri, la legăturile lor; și vor cădea și, vânt rădicând, sparge-să-va.
12. Și iată, au căzut păreatele, și nu vor zice cătră voi: ‘Unde iaste spoitura carea ați spoit?’
13. Pentru aceasta, aceastea zice Adonai Domnul: ‘Și voiu sparge suflarea ce să rădică, cu mânie, și ploaie înecând cu urgia mea va fi, și pietrile ceale zvârlitoare cu mânie voiu aduce spre concenire.
14. Și voiu săpa de tot păreatele carele ați spoit, și va cădea, și-l voiu pune pre el pre pământ, și să vor descoperi temeliile lui, și va cădea, și veți conceni cu mustrări, și veți cunoaște că Eu sânt Domnul.
15. Și voiu obârși mânia mea preste păreate și preste ceia ce-l spoiescu pre el, și va cădea. Și zișu cătră voi: Nu iaste păreatele, nici cei ce spoiescu pre el,
16. Prorocii lui Israil, ceia ce prorocescu asupra Ierusalimului și ceia ce văd lui pace, și nu iaste pace – zice Adonai Domnul’.
17. Și tu, fiiul omului, întăreaște obrazul tău asupra featelor norodului tău, cealea ce prorocescu de la inima lor, și proroceaște asupra lor.
18. Și vei grăi: ‘Aceastea zice Adonai Domnul: ‘Vai celor ce cos perine preste tot cotul mânii și fac acoperituri preste tot capul a toată vârsta ca să întoarcă suflete! Sufletele norodului mieu s’au strămutat și suflete ocrotiia’.
19. Și mă spurca pre mine cătră norodul mieu, pentru o mână de orzu și pentru o bucățea de pâine, ca să omoară suflete carele nu se cădea a muri, și ocrotiia suflete carele nu să cădea să trăiască, când răspundeați voi la norod ce ascultă răspunsuri deșarte.
20. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul Domnul: ‘Iată, Eu – preste pernile voastre, preste carele voi acolo strămutați sufletele; rumpe-le-voiu pre eale de la brațul vostru și voiu slobozi sufletele, pre carele voi le strămutați, sufletele lor spre răsipire.
21. Și voiu rumpe acoperemânturile voastre, și voiu mântui pre norodul mieu den mâna voastră, și nu vor mai fi în mânile voastre spre strămutare, și veți cunoaște că Eu sânt Domnul.
22. Pentru căci întoarceți inima direptului pre strâmbătate, și Eu nu-l strămutam pre el, și a întări mânile celui fără de leage, ca întru tot să nu să întoarcă el de la fărădeleagea lui și de la calea lui cea rea, și să trăiască el,
23. Pentru aceaea minciuni nu veți mai ști și vrăji nu veți mai vrăji încă; și voiu mântui pre norodul mieu den mâna voastră, și veți cunoaște că Eu sânt Domnul’“.
CAP 14 modifică
1. Și veniră cătră mine bărbați den cei mai bătrâni ai norodului lui Israil și șezură înaintea feații meale.
2. Și să făcu cătră mine cuvântul Domnului, zicând:
3. „Fiiul omului, bărbații aceaște au pus socotealele lor pre inimile lor și certarea strâmbătăților au pus înaintea feații lor! Au răspunzând voiu răspunde lor?
4. Pentru aceaea, grăiaște cătră ei și vei grăi cătră ei: ‘Aceastea zice Adonai Domnul: ‘Om, om den casa lui Israil, carele va pune socotealele lui preste inima lui, și certarea strâmbătății lui va rândui înaintea feații lui, și va veni cătră proroc, Eu, Domnul, voiu răspunde lui întru ei, întru care să ține cugetul lui,
5. Pentru ca să pleace casa lui Israil după inimile lor ceale înstreinate de la mine, în gândurile lor’.
6. Pentru aceaea, zi cătră casa lui Israil: ‘Aceastea zice Domnul: ‘Întoarceți-vă și vă întoarceți de cătră tocmealele voastre și de cătră toate necurățiile voastre și întoarceți feațele voastre cătră mine,
7. Pentru căci om, om den casa lui Israil și den nemearnicii cei ce nemernicesc în Israil, oricarele să va înstreina de la mine și va pune gândurile preste inima lui, și certarea inimii lui va rândui înaintea feații lui, și va veni cătră proroc, ca să-l întreabe pre el întru mine, Eu, Domnul, voiu răspunde lui întru carea să ține întru el.
8. Și voiu întări fața mea preste omul acela, și-l voiu pune pre el întru sămn și întru stingere, și-l voiu râdica pre el den mijlocul norodului mieu, și veți conoaște că Eu sânt Domnul.
9. Și prorocul de să va rătăci și va grăi cuvânt, Eu, Domnul, am rătăcit pre prorocul acela; și voiu întinde mâna mea preste el și voiu stinge pre el den mijlocul norodului mieu, Israil.
10. Și vor lua strâmbătatea lor după strâmbătatea celui ce întreabă, și așijderea și prorocului, după strâmbătate va fi,
11. Pentru ca să nu să rătăcească încă casa lui Israil de la mine și pentru ca să nu să pângărească întru toate greșalele lor; și vor fi mie întru norod, și eu voiu fi lor spre Dumnezău – zice Adonai Domnul’“.
12. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
13. „Fiiul omului, pământul de-m va greși mie ca să-m greșască greșală, și voiu întinde mâna mea preste el, și voiu sfărâma lui întărirea pâinii, și voiu trimite preste el foamete, și voiu râdica de preste el om și dobitoace.
14. Și de vor fi acești trei bărbați în mijlocul lui: Noe, și Daniil, și Iov, aceștea întru direptatea lor să vor mântui – zice Adonai Domnul.
15. Iară și hiară reale de voiu aduce pre pământ, și-l voiu certa pre dânsul, și va fi întru stingere, și nu va fi călătoriu de cătră fața hiarălor.
16. Și vor fi acești trei oameni în mijlocul lui, viu Eu – zice Adonai Domnul – de să vor mântui fii sau feate, fără numai ei sânguri să vor mântui, iară pământul va fi la pieiri.
17. Iară și sabie de voiu aduce pre pământul acela, și voiu zice: ‘Sabie să treacă preste pământ’, și voiu râdica dentr’însul om și dobitoc.
18. Și vor fi acești trei bărbați în mijlocul lui, viu Eu – zice Adonai Domnul – că nu vor izbăvi fii și feate, fără numai ei sânguri să vor mântui.
19. Iară săvai și moarte voiu trimite pre pământul acela, și voiu turna mânia mea preste el cu sânge, ca să pierzu dentru el om și dobitoc,
20. Și Noe, și Daniil, și Iov vor fi în mijlocul lui; viu Eu – zice Adonai Domnul – de vor rămânea fii au feate; ei întru direptatea lor vor mântui sufletele lor’.
21. Aceastea zice Adonai Domnul: ‘Iară de voiu trimite și aceaste patru izbândiri ale meale, ceaste reale: sabia, și foametea, și hiară reale, și moartea preste Ierusalim, ca să pierzu de tot dentru el om și dobitoc,
22. Și iată, rămași întru el vor fi cei scăpați dentr’însul, aceștea vor scoate pre fii și pre feate. Iată, aceștea vor ieși cătră voi, și veți vedea căile lor, și vă veți căi de realele carele am adus preste Ierusalim, toate realele carele am adus asupra lui.
23. Și vor mângâia pre voi, pentru căci veți vedea căile lor și gândurile lor, și veți conoaște că nu în deșărt am făcut toate câte am făcut întru el – zice Adonai Domnul’“.
CAP 15 modifică
1. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
2. „Și tu, fiiul omului, ce s’ar face lemnul viei, den toate leamnele vițelor celor ce sânt în leamnele dumbrăvii?
3. Au lua-vor dentr’însul lemn ca să facă spre lucru? Au lua-vor dentr’însa cuiu, să spânzure într’însul vas?
4. Afară den care s’au dat focului spre topire: cea preste tot anul a ei curăție mistuiaște focul și sfârșaște desăvârșit; au de folos va fi spre lucru?
5. Nice încă ea fiind întreagă, nu va fi spre lucru; nu doară că de o va și topi focul pre ea desăvârșit, au mai fi-va spre lucrare?
6. Pentru aceaea zi: ‘Aceastea zice Adonai Domnul: ‘În ce chip e lemnul viei în leamnele dumbrăvii pre care le-am dat focului spre topire, așa am dat pre cei ce lăcuiesc Ierusalimul.
7. Și voiu întări obrazul mieu preste ei; den foc vor ieși, și foc pre ei va mistui, și vor cunoaște că Eu sânt Domnul, întărind Eu obrazul mieu preste ei.
8. Și voiu da pământul spre stingere pentru căci au căzut la greșală – zice Adonai Domnul’“.
CAP 16 modifică
1. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
2. „Fiiul omului, mărturiseaște Ierusalimului fărădelegile lui.
3. Și vei grăi: ‘Aceastea zice Adonai Domnul Ierusalimului: ‘Rădăcina ta și nașterea ta iaste den pământul lui Hanaan, tată-tău – amoreu și mumă-ta – hetteancă.
4. Și nașterea ta, în carea zi te-ai născut, buricul tău nu s’au tăiat, și n’ai legat țițele tale, și cu apă nu te-ai scăldat, nici cu sare te-ai sărat, și cu făși nu te-ai înfășat.
5. Nici nu s’au îndurat ochiul tău asupra ta ca să-ț facă ție una dentru toate aceastea a păți ceva pentru tine și te aruncași preste fața câmpului cu îndărătnicirea sufletului tău în ziua carea te-ai născut.
6. Și trecuiu preste tine, și te văzuiu cruntată în sângele tău, și ziș ție: ‘Den sângele tău vei trăi!
7. Înmulțeaște-te, ca răsăritul țarinei te-am dat pre tine, și te-ai înmulțit, și te-ai mărit, și ai întrat la cetățile cetăților; țâțele tale s’au îndireptat, și părul tău au răsărit, și tu erai goală și grozavă.
8. Și trecuiu pren tine și văzuiu pre tine, și iată, vreamea ta și vreamea celor ce strică. Și întinșu aripile meale asupră-ț și am acoperit grozăvia ta, și am jurat ție, și am întrat la făgăduință cu tine – zice Adonai Domnul – și te-ai făcut mie.
9. Și te-am scăldat pre tine cu apă, și am spălat sângele tău de la tine, și te-am uns cu untdelemnu.
10. Și te-am îmbrăcat cu împistrite, și te-am încălțat cu vânăt, încinsu-te-am cu vison, și te-am îmbrăcat cu haină de păr țăsută.
11. Și te-am împodobit cu podoabă, și am pus brățări prejur mâinile tale, și gherdan prejur grumazul tău.
12. Și am dat cercel în narea ta și veriguțe în urechile tale și cunună de fală pre capul tău.
13. Și te-ai împodobit cu podoabă de aur și de argint, și veșmintele tale – de vison și de păru țăsute și împistrite; făină aleasă de grâu și miare și untdelemn ai mâncat, și te făcuși frumoasă foarte.
14. Și ieși numele tău întru limbi întru frumuseațea ta, că săvârșit era cu bunăcuviință întru frumuseațea care am pus pre tine – zice Adonai Domnul.
15. Și te nădejduiș pre frumuseațele tale, și ai curvit pre numele tău, și ai vărsat curvia ta pre toată trecătoarea unde nu va fi.
16. Și ai luat den hainele tale, și ai făcut ție idoli cusuți, și ai curvit preste ei; și nu vei întra, și nu se va face.
17. Și ai luat vasele laudei tale și den aurul mieu și den argintul mieu, den care am dat ție, și ai făcut ție chipuri bărbătești, și ai curvit întru eale.
18. Și ai luat îmbrăcămintea cea împistrită a ta, și le-ai îmbrăcat pre eale, și untul-de-lemnul mieu și tămâia mea ai pus înaintea feații lor,
19. Și pâinile meale carele am dat ție, făină de grâu și untdelemn, și cu miare am hrănit pre tine, și ai pus înaintea feații lor spre miros de bună mirosire; și să făcu după aceastea – zice Adonai Domnul.
20. Și ai luat pre fiii tăi și pre featele tale carii ai născut și ai junghiat lor; cât de mici ai curvit.
21. Și ai junghiat pre fiii tăi și ai dat pre ei, când te descântai cu ei lor.
22. Aceasta e mai mult decât toată curvia ta și urâciunile tale; și nu ți-ai adus aminte de zilele prunciei tale când erai goală și grozavă, frământată în sângele tău ai trăit.
23. Și să făcu după toate răutățile tale, vai, vai ție – zice Adonai Domnul – și ai zidit ție casă curvească, și ai făcut ție punere în toată ulița.
24. Și întru începătura a toată calea ai zidit curvăriile tale, și ai stricat frumuseațile tale, și ai petrecut picioarele tale la tot trecătoriul și ai înmulțit curvia ta.
25. Și ai curvit preste fiii Eghipetului cei ce să hotărăsc cu tine, cei mari la trup; și în multe fealiuri ai curvit ca să mă mânii pre mine.
26. Iară de voiu întinde mâna mea asupra ta, și voiu rădica legiuirile tale și te voiu da la sufletele celor ce te urăsc pre tine, featele celor striini de fealiu, cealea ce te abat pre tine de la calea ta carea ai păgânit.
27. Și ai curvit preste featele Assur, și nici așa nu te-ai săturat.
28. Și ai curvit și nu te împleai, și ai înmulțit făgăduința ta cătră pământul lui Hanaan și al haldeilor, și nici cu aceastea nu te-ai săturat.
29. Ce voiu pune featele tale – zice Adonai Domnul – făcând aceastea fapte de muiare curvă? Și ai curvit întreit
30. Întru featele tale, și curvăria ta o ai zidit preste toată începătura drumului, și vatra ta o ai făcut în toată ulița, și te-ai făcut ca o curvă adunând năiemituri.
31. Muiarea ce preacurveaște aseamenea e ție, cea ce ia de la bărbatul ei plată.
32. Și la toți ceia ce au curvit le da năiemiri, și tu ai dat năimiri la toți ibovnicii tăi și îmbrăcai pre ei ca să vie cătră tine după împrejur întru curvia ta.
33. Și să făcu întru tine îndărătnicire mai multă decât la muieri întru curvia ta, și după tine n’au curvit dând tu năimiri, și ție năimiri nu s’au dat, și să făcu întru tine îndărătnicii.
34. Pentru aceaea, curvă, auzi cuvântul Domnului!’
35. Aceastea zice Adonai Domnul: ‘Pentru căci ț’ai vărsat arama ta și să va descoperi rușinea ta întru curvia ta cătră ibovnicii tăi și la toate gândurile fărădelegilor tale și în sângiurile fiilor tăi cărora ai dat lor,
36. Pentru aceaea, iată, Eu asupră-ț adun toți ibovnicii tăi, întru carii te-ai amestecat întru ei, și pre toți pre carii ai iubit, împreună cu toți carii urâiai, și voiu aduna pre ei asupră-ț de premprejur și voiu descoperi răutățile tale cătră ei și vor vedea toată grozăvia ta.
37. Și voiu izbândi asupra ta izbânda preacurvei și cei ce varsă sânge și voiu pune pre tine cu sânge de mânie și de râvnire.
38. Și te voiu da la mânile lor, și vor săpa de tot curvăria ta, și vor surpa vatra ta, și vor dezbrăca pre tine de îmbrăcămintea ta, și vor lua vasele laudei tale, și te vor lăsa goală și grozavă.
39. Și vor aduce asupră-ț gloate, și te vor ucide cu pietri, și de tot te vor junghea cu sabiile lor.
40. Și vor arde casele tale cu foc, și vor face întru tine izbândire înaintea a multora muieri, și voiu întoarce dentru curvia ta, și năimiri nu voiu da încă.
41. Și voiu slobozi mânia mea asupra ta, și să va rădica râvnirea mea dentru tine, și mă voiu odihni, și nu voiu griji încă.
42. Căci nu ț’ai adus aminte de ziua prunciei tale și mă mâhniiai cu toate aceastea și, iată, Eu căile tale la capul tău le-am datu – zice Adonai Domnul; și așa ai făcut bunăcredința întru toate fărădelegile tale.
43. Aceastea sântu toate câte au zis asupra ta, cu pildă zicându: ‘În ce chip muma, așa și fata’.
44. Fiică maicii tale și tu ești ceaea ce au lepădat pre bărbatul ei, și pre fiii ei, și surorile fraților tăi, și lepădând pre bărbații lor, și pre fiii lor. Muma voastră e hetteancă, și tatăl vostru, amoreu.
45. Sora voastră cea mai bătrână, Samaria, ea și featele ei, ceaea ce lăcuiaște den stânga ta; și soru-ta cea mai tânără de tine, lăcuind den direapta ta, Sodomul și featele ei.
46. Și nici așa în căile ei ai mersu, nici după fărălegile lor ai făcut pre puțin: covârșești pre eale în toate căile tale.
47. Viu Eu – zice Adonai Domnul – de au făcut Sodomul, soru-ta, aceasta și featele ei, în ce chip ai făcut tu și featele tale.
48. Însă aceasta e fărădeleagea Sodomului, surorii tale: mândria; întru săturare de pâine și întru ieftinătate de vin să răsfăța ea și featele ei; aceasta covârșiia pre ea și pre featele ei; și mâna săracului și measerului nu o sprijiniia.
49. Și să făliia și au făcut fărădelegi înaintea mea, și le-am rădicat pre eale precum am văzut.
50. Și Samaria pre jumătate de păcatele tale n’au greșit; înmulțit-ai fărădelegile tale mai mult decât eale, și ai îndireptat pre surorile tale întru toate fărădelegile tale carele ai făcut.
51. Și tu îț poartă certarea ta întru carea ai stricat pre surorile tale întru păcatele tale și întru toate fărădelegile tale carele ai nelegiuit mai mult decât eale și ai îndireptat pre eale mai mult decât pre tine. Și tu rușinează-te și ia fărădeleagea ta, îndireptând tu pre surorile tale.
52. Și voiu întoarce întoarcerile lor, întoarcerea Sodomului și featelor ei, și voiu întoarce întoarcerea Samariei și a featelor ei, și voiu întoarce întoarcerea ta în mijlocul lor,
53. Pentru ca să-ți iai cazna ta și te vei necinsti dentru toate carele ai făcut mâniindu-mă tu pre mine.
54. Și soru-ta, Sodoma, și featele ei să vor așeza, în ce chip era de ’nceput; și Samaria și featele ei să vor așeza, precum era de ’nceput; și tu și featele tale vă veți așeza, precum ați fost de ’nceput.
55. Și de n’are fi Sodomul, soru-ta, într’auz în gura ta în zilele mândriei tale,
56. Mai nainte de ce s’au descoperit răutățile tale, în ce chip acum ești ocară featelor Siriei și tuturor celor de premprejurul ei, featelor celor striine de fealiu, celor ce te-au încungiurat împrejur.
57. Cu necurățiile tale și cu fărălegile tale tu le-ai adus pre eale – zice Adonai Domnul’.
58. Aceasta zice Adonai Domnul: ‘Și voiu face întru tine precum ai făcut, precum ai necinstit aceastea a călca făgăduința mea.
59. Și-m voiu aduce aminte de făgăduința mea cea ce e cu tine den zilele prunciei tale și voiu rădica ție făgăduință veacinică.
60. Și-ți vei aduce aminte calea ta și te vei necinsti când vei lua tu pre surorile tale ceale mai tinere decât tine împreună cu ceale mai bătrâne de tine și voiu da pre eale ție spre ispită, și nu dentru făgăduința ta.
61. Și voiu rădica Eu făgăduința mea cu tine și vei cunoaște că Eu sânt Domnul,
62. Pentru ca să-ți aduci aminte și să te rușinezi și să nu-ți fie încă ție a mai deșchide gura ta de cătră fața necinstii tale, când voiu curăți Eu ție după toate câte ai făcut – zice Adonai Domnul’“.
CAP 17 modifică
1. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
2. „Fiiul omului, povesteaște poveaste și zi pildă cătră casa lui Israil.
3. Și vei zice: ‘Aceastea zice Adonai Domnul: ‘Vulturul cel mare, cel cu aripi mari, cel lungu la întindere, plin de unghi, care are povățuirea a întra la Livan, și au luat ceale alease ale chedrului,
4. Margenile moleciunii au scărpinat și le-au adus pre eale la pământul lui Hanaan, la cetate zidită le-au pus pre eale.
5. Și au luat den sămânța pământului, și au dat pre ea la câmp răsad spre ape multe, și rădăcinele lui supt el vor fi, socotitoriu rândui pre el.
6. Și răsări și să făcu vie, slăbită fiind și mică la mărime, ca să să vază vițele ei preste ea, și rădăcinele ei dedesuptul ei era; și să făcu vie mare, și au făcut săpături, și au întins vița ei.
7. Și să făcu alt vultur mare cu aripile mari și mult la unghi; și iată, via aceasta împletită cătră el, și rădăcinele ei cătră el, și vițele ei dedesuptul ei; trimis-au lui ca să adape pre ea cu roaua răsăditurii ei.
8. La câmp bun spre ape multe aceasta să îngrașe, ca să facă odrasle și să scoațe roadă, ca să fie întru vie mare’.
9. Pentru aceaea zi: ‘Aceastea zice Adonai Domnul: ‘De să va îndirepta? Au nu rădăcinele moliciunii ei și roada va putrezi și să vor usca toate ceale ce răsar mai nainte ale ei? Și nu cu braț mare, nici cu norod mult ca să o zmulgă pre ea den rădăcinele ei.
10. Și iată, să îngrașe: au doară să va îndirepta? Au nu îndată ce să va atinge de ea vântul cel arzătoriu, să va usca cu uscăciune? Împreună cu bulgărul răsăriturii ei să va usca?’“
11. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
12. „Fiiul omului, zi dară cătră casa lui Israil, ceaea ce amăraște pre mine: ‘Nu știți ce sânt aceastea carele am zis? Când va veni împăratul Vavilonului asupra Ierusalimului, și-l va lua pre el și pre împăratul lui și pre boiarii lui, și va scoate pre ei cătră el la Vavilon,
13. Și va lua den sămânța împărăției, și va pune cătră el făgăduință, și va băga pre el la osândă, și pre povățuitorii pământului va lua,
14. Ca să să facă spre împărăție slabă, întru tot să nu se înalțe, ca să păzască făgăduința lui și să întărească pre ea.
15. Și să va depărta de la el a trimiterea vestitori la Eghipet ca să-i dea lui cai și norod mult. De să va îndirepta au mântui-să-va cela ce face împotrivă? Și calcă făgăduința au mântui-să-va?
16. Viu, Eu – zice Adonai Domnul – de nu va muri în locul celui ce l-au împărățit pre el, carele au necinstit osânda mea și care au călcat făgăduința mea împreună cu el în mijlocul Vavilonului.
17. Și nu cu puteare mare, nici cu gloată multă va face el cătră el Farao războiu cu bătaie de șanț și întru zidire punerilor de săgeți, ca să rădice suflete multe.
18. Și necinsti jurământul a călca făgăduința și iată, deade mâna lui și toate aceastea au făcut lui, ca să nu scape’.
19. Pentru aceaea zi: ‘Aceastea zice Adonai Domnul: ‘Viu sânt Eu, de nu e făgăduința mea, carea au călcat, și jurământul mieu, care au necinstit, și voiu da pre eale la capul lui.
20. Și voiu întinde preste el mreaja mea și să va prinde întru îngrădirea lui și voiu aduce pre el la Vavilon și mă voiu judeca acolo cu el de strâmbătatea lui carea au făcut asupra mea.
21. Și toate fugile lui întru toată rânduiala lui cu sabie vor cădea, și pre cei rămaș ai lui la tot vântul îi voiu răsipi și veți conoaște că Eu, Domnul, am grăit’.
22. ‘Pentru aceaea, aceastea zice Adonai Domnul: ‘Și voiu lua eu den ceale alease ale chiedrului celui nalt, den vârfu, și voiu da preste capul odraslelor lui; inimile lor voiu scărpina și voiu răsădi de tot Eu pre munte nalt și voiu spânzura pre el.
23. În munte nalt al lui Israil și voiu răsădi, și va scoate odrasle, și va face roadă, și va fi chedru mare, și să va odihni dedesuptul lui toată hiara, și și toată pasărea supt umbra ramurilor lui să va odihni, și vițele lui să vor așăza.
24. Și vor cunoaște toate leamnele câmpului pentru că Eu sânt Domnul, cel ce smerescu lemnul cel nalt, și înalț lemnul cel smerit, și usuc lemnul cel vearde, și înverzesc lemnul cel uscat; Eu, Domnul, am grăit și voiu face’“.
CAP 18 modifică
1. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
2. „Fiiul omului, ce e voao pilda aceasta întru fiii lui Israil, zicând: ‘Părinții au mâncat aguridă și dinții ficiorilor s’au strepezit!’?
3. Viu sânt Eu – zice Adonai Domnul – de va mai fi grăită pilda aceasta întru Israil.
4. Căci toate sufletele ale meale sânt; în ce chip sufletul tatălui, așa și sufletul fiiului, ale meale sânt; sufletul cel ce greșaște, acela va muri.
5. Iară omul care iaste dirept, cela ce face judecată și direptate,
6. Preste măguri nu va mânca și ochii lui nu-i va rădica cătră idolii casii lui Israil; și pre muiarea aproapelui său nu o va pângări, și cătră muiarea ce va avea pre sine nu se va apropia.
7. Și pre om nu va asupri, zălogul celui ce e datoriu va da înapoi, și jaf nu jăfuiaște, pâinea lui celui flămând o va da, și pre cel gol îmbrăca-l-va cu haină.
8. Și argintul lui cu camătă nu-l va da, și adaos nu va lua; de la strâmbătate întoarce-va mâna lui, judecată direaptă va face întru mijlocul bărbatului și întru mijlocul aproapelui lui.
9. Și cu poruncile meale au mers și direptățile meale au păzit ca să le facă pre eale, direptul acesta iaste, cu viață va trăi – zice Adonai Domnul.
10. Și de va naște fiiu pierzătoriu, vărsătoriu fiind de sânge și făcătoriu fiind de păcate, în calea tatălui lui celui dirept n’au mers,
11. Ce și preste munți au mâncat, și muiarea aproapelui său au spurcat,
12. Și pre sărac și pre measer au asuprit, și jaf au jăfuit, și zălogul nu l-au dat înapoi, și la idoli au pus ochii lui, fărădeleage au făcut.
13. Cu camătă au dat și adaos au luat; acesta cu traiu nu va trăi; toate fărădelegile aceastea au făcut, cu moarte se va omorî, sângele lui asupra lui va fi.
14. Iară de va naște fiiu, și va vedea toate păcatele tatălui care au făcut, și se va teame, și nu va face după eale,
15. Preste măguri n’au mâncat, și ochii lui n’au pus la poftele casei lui Israil, și pre muiarea aproapelui lui n’au spurcat,
16. Și pre om n’au asuprit, și zălog n’au zălojit, și jaf n’au jăfuit, pâinea lui celui flămând au dat, și pre cel gol l-au îmbrăcat cu haină,
17. Și de la strâmbătate au întors mâna lui, camătă și adaos n’au luat, direptate au făcut, și întru poruncile meale au mers, nu va muri întru strâmbătățile tatălui său, cu viață va trăi.
18. Iară tatăl lui, de va necăji cu năcaz și va jăfui jaf, împotrivă au făcut în mijlocul nărodului mieu și va muri întru strâmbătățile lui.
19. Și veț zice: ‘Pentru căci n’au luat feciorul strâmbătatea tatălui său?’ Căci feciorul direptate și milă au făcut, toate legiuirile meale au păzit și le-au făcut pre eale, cu viață va trăi.
20. Iară sufletul cel ce greșaște, acela va muri. Iară fiiul nu va lua strâmbătatea părintelui său și tatăl nu va lua strâmbătatea fiiului lui; direptatea direptului preste el va fi și fărădeleagea celui fărădeleage preste el va fi.
21. Și cel fărădeleage, de se va întoarce den toate fărădelegile lui care au făcut, și va păzi toate poruncile meale, și va face direptate și milă, cu viață va trăi și nu va muri.
22. Toate strâmbătățile lui, câte au făcut, nu se vor pomeni, ce întru direptatea lui carea au făcut va trăi.
23. Au cu vreare voiu vrea moartea celui fărădeleage – zice Adonai Domnul – ca să să întoarcă el den calea lui cea rea și să trăiască el?
24. Și când să va întoarce cel dirept den direptatea lui și face strâmbătate după toate strâmbătățile carele au făcut cel fărădeleage, toate direptățile lui carele au făcut nu să vor pomeni întru greșala lui, carea au greșit, și întru păcatele lui, carele au păcătuit, întru eale va muri.
25. Și ați zis: ‘Nu va îndirepta calea Domnului’. Ascultați dară, toată casa lui Israil, au calea mea nu va îndirepta? Au nu calea voastră îndireptează?
26. Întorcându-se direptul den direptatea lui și va face greșală, și va muri întru ea, întru greșala carea au făcut, într’însa va muri.
27. Și când să va întoarce cel fărădeleage de la fărădeleagea lui carea au făcut și va face judecată și direptate, acesta sufletul lui au păzit.
28. Și văzu și-l întoarsă dentru toate necurățiile lui carele au făcut, cu viață va trăi și nu va muri.
29. Și zic casa lui Israil: ‘Nu îndireptează calea Domnului’. Casa lui Israil, calea mea nu îndireptează? Au calea voastră nu îndireptează?
30. Pre fieștecarele după calea lui judeca-voiu pre voi, casa lui Israil – zice Adonai Domnul –, întoarceți-vă și vă întoarceți de cătră toate necurățiile voastre și nu vor fi voao spre certare de strâmbătate.
31. Lepădați de la voi toate necurățiile voastre, carele ați făcut spre mine, și faceți voao inimă noao și duh nou și faceți toate poruncile meale. Și pentru ce muriți, casa lui Israil? – Zice Domnul.
32. Pentru că nu voiu moartea celui ce moare – zice Adonai Domnul –, și vă întoarceți și veți trăi’“.
CAP 19 modifică
1. „Și tu, fiiul omului, ia plângere preste boiarenul lui Israil
2. Și vei zice: ‘Ce e maica ta? Puiu de leu. În mijlocul leilor să născu, în mijlocul leilor înmulți puii ei.
3. Și sări unul den puii ei, leu să făcu și să învăță a hrăpi hrăpituri, oameni au mâncat.
4. Și au auzit asupra lui limbi, întru stricarea lor s’au prinsu, și-l aduseră pre el cu căpăstru în pământul Eghipetului.
5. Și văzu că s’au lepădat de la ea și pieri statul ei și luo altul den puii ei, leu îl rândui pre el.
6. Și să amesteca pren mijlocul leilor, leu s’au făcut și să învăța a hrăpi hrăpiri, oameni au mâncat.
7. Și păștea cu îndârjirea lui și cetățile lor au pustiit și au stinsu pământul și plinirea lui de glasul răcnirii lui.
8. Și au dat preste el limbi den țările de premprejur și au întinsu preste el mreaja lor, întru stricarea lor s’au prinsu.
9. Și l-au pus pre el în căpăstru și în teascu au venit cătră împăratul Vavilonului și-l băgară pre el la temniță, pentru ca să nu să auză glasul lui preste munții lui Israil.
10. Maica ta, ca o vie, ca o floare de rodie în apă răsădită; roada ei și odrasla ei s’au făcut den apă multă.
11. Și să făcu ea toiagul puterii preste fealiul povățuitorilor și să înălță cu mărimea ei în mijlocul rădăcinilor și au văzut mărimea ei în mulțimea vițelor ei.
12. Și să frânse cu mânie, la pământ s’au lepădat și vântul cel pălitoriu uscă vițele ei; izbânditu-s’au și s’au uscat toiagul puterii ei, foc au topit pre ea.
13. Și acum răsădiră pre ea în pustiiu, în pământu fără de apă și sătos.
14. Și ieși foc den toiagul celor aleși ai ei și mâncă de tot pre ea și nu era întru ea toiagul vârtutei; fealiu spre pildă de plânsu iaste și va fi spre plânsu’“.
CAP 20 modifică
1. Și fu în anul al șaptelea, la a cincea lună, în 10 ale lunii, vinit-au bărbați den cei mai bătrâni ai casii lui Israil să întreabe pre Domnul și au șezut înaintea feații meale.
2. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
3. „Fiiul omului, grăiaște cătră cei mai bătrâni ai casii lui Israil și vei grăi cătră dânșii: ‘Aceastea zice Adonai Domnul: ‘Au a mă întreba pre mine voi veniți? Viu Eu, de voiu răspunde voao – zice Adonai Domnul’.
4. Au izbândi-voiu pre ei cu izbândire, fiiul omului? Păcatele părinților lor mărturiseaște lor!
5. Și vei grăi cătră ei: ‘Aceastea zice Domnul: ‘Den ziua care am ales casa lui Israil și m’am cunoscut sămenției casei lui Iacov și m’am cunoscut lor în pământul Eghipetului și am sprejenit cu mâna mea, zicând: ‘Eu – Domnul Dumnezeul vostru’;
6. Întru aceaea zi sprejeniiam cu mânia mea pre ei, ca să scoț pre ei den pământul Eghipetului cătră pământul carele am gătit lor, pământ ce cură miare și lapte, fagur iaste dicât tot pământul.
7. Și am zis cătră ei: ‘Fieștecarele urâciunile ochilor lui să leapede și întru tocmealele Eghipetului nu vă pângăriți. Eu – Domnul Dumnezeul vostru!’
8. Și s’au depărtat de la mine și n’au vrut să mă asculte pre mine; fieștecarele urâciunile ochilor lui n’au lepădat și tocmealele Eghipetului n’au părăsit; și ziș a vărsa mânia mea preste ei și ca să obârșăsc urgia mea întru ei în mijlocul Eghipetului.
9. Și am făcut ca numele mieu mai mult să nu să pângărească înaintea limbilor cărora sânt ei în mijlocul lor, întru carii m’am cunoscut cătră ei înaintea lor, ca să-i scoț pre ei den pământul Eghipetului.
10. Și am scos pre ei den pământul Eghipetului, și am adus pre ei la pustiiu.
11. Și am dat lor poruncile meale, și direptățile meale am arătat lor, în ce chip ar face pre eale omul și va trăi întru eale.
12. Și simbetele meale am dat lor, ca să fie spre sămn între mine și între ei, ca să cunoască ei pentru că Eu-s Domnul, cel ce svințesc pre ei’. Și am zis cătră casa lui Israil la pustiiu: ‘Întru poruncile meale meargeț și direptățile meale păziți ca să le faceț pre eale, care va face pre eale omul și va trăi întru eale’.
13. Și m’au amărât pre mine casa lui Israil în pustiiu, întru poruncile meale n’au mers și direptățile meale le-au lepădat, carele va face pre eale om, și va trăi întru eale; și simbetele meale le-au spurcat foarte; și ziș ca să vărs mânia mea preste ei în pustiiu, ca să-i topesc pre ei.
14. Și am făcut pentru ca mai mult numele mieu să nu să spurce înaintea limbilor cărora am scos pre ei înaintea ochilor lor.
15. Și Eu am rădicat mâna mea preste ei în pustiiu, ca mai mult să nu-i bag pre ei la pământul carele am dat lor, pământ ce cură miare și lapte, fagur iaste decât tot pământul.
16. Căci direptățile meale au lepădat, și întru poruncile meale n’au mers, și sâmbetele meale le spurca, și denapoia gândurilor inemilor lor mergea.
17. Și nu să îndură ochiul mieu de ei ca să-i sting pre ei, și n’am făcut lor spre concenire în pustiiu.
18. Și am zis cătră fiii lor în pustiiu: ‘Întru legiuirile părinților voștri nu meargeți, și direptățile lor nu păziți, și întru tocmealele Eghipetului nu vă amestecați împreună, și nu vă pângăriț.
19. Eu – Domnul Dumnezeul vostru, și întru poruncile meale umblaț, și direptățile meale păziț, și le faceți pre eale.
20. Și sâmbetele meale svințiț, și fie întru sămn între mijlocul mieu și al vostru, ca să cunoașteț pentru că Eu sânt Domnul Dumnezeul vostru’.
21. Și mă amărâră și feciorii lor: întru poruncile meale n’au mers, și direptățile meale n’au păzit ca să le facă pre eale, care va face pre eale omul și va trăi întru eale; și sâmbetele meale le spurca foarte; și ziș ca să vărs mânia mea preste ei, ca să săvârșesc urgia mea preste ei în pustiiu.
22. Și am făcut pentru ca numele mieu mai mult nu să va spurca înaintea limbilor lor cărora am scos pre ei înaintea ochilor lor.
23. Și eu am rădicat mâna mea preste ei în pustiiu ca să-i răsipesc pre ei întru limbi și să-i împrăștiesc pre ei pren țări,
24. Căci direptățile meale n’au făcut, și poruncile meale au lepădat, și întru poruncile meale n’au mers întru eale, și sâmbetele meale le spurca, și denapoia gândurilor părinților lor era ochii lor.
25. Și am dat lor porunci nu bune și direptăț întru carele nu vor trăi întru eale.
26. Și voiu pângări pre ei întru obiceaiurile lor, mergând Eu, tot cel ce deșchide zgăul, pentru ca să-i sting pre ei; pentru ca să cunoască că Eu sânt Domnul’.
27. Pentru aceaea grăiaște cătră casa lui Israil, fiiul omului, și vei grăi cătră ei: ‘Aceastea zice Adonai Domnul: ‘Până într’aceasta m’au scârbit pre mine părinții voștri întru greșalele lor întru carele au greșit întru mine.
28. Și am băgat pre ei la pământul carele am râdicat mâna mea ca să-l dau pre el lor; și văzură toată măgura înaltă și tot lemnul umbros, și au jirtvuit acolo dumnezăilor lor, și au rânduit acolo miros de bună-mirositura lor, și au făcut acolo turnările lor.
29. Și am zis cătră ei: ‘Ce iaste Avama de întrați voi acolo?’ Și au numit numele lui Avama până în ziua de astăzi’.
30. Pentru aceaea, zi cătră casa lui Israil: ‘Aceastea zice Adonai Domnul Dumnezău: ‘De vreame ce întru fărădelegile părinților voștri vă pângăriți și denapoia urâciunilor voastre voi curviți,
31. Și întru începăturile dărilor voastre, întru osăbirile fiilor voștri cu foc voi vă pângăriți, întru toate gândurile voastre până în ziua de astăzi, și Eu voiu răspunde voao, casa lui Israil? Viu Eu – zice Adonai Domnul – de voiu răspunde voao și de să va sui preste duhul vostru acesta.
32. Și nu va fi în ce chip ziceți voi: ‘Fi-vom ca limbile și ca fealiurile pământului a sluji leamne și la pietri!’
33. Și pentru aceaea, viu Eu – zice Adonai Domnul – de nu adevărat cu mână tare, și cu braț înalt, și cu mânie vărsată voiu împărăți preste voi.
34. Și voiu scoate pre voi den noroade și voiu priimi pre voi den țări, unde v’ați răsipit întru eale, cu mână tare și cu braț înalt întru mânie vărsată.
35. Și voiu aduce pre voi la pustiiul noroadelor și mă voiu judeca cătră voi acolo față cătră față.
36. În ce chip m’am judecat cătră părinții voștri în pustiiu, când am scos pre ei den pământul Eghipetului, așa voiu judeca pre voi – zice Domnul Dumnezău.
37. Și voiu treace pre voi pre supt toiagul mieu și voiu băga pre voi cu număr.
38. Și voiu aleage dentru voi pre cei necurați și pre cei depărtați, pentru căci dentru nemernicirea lor voiu scoate pre ei, și la pământul lui Israil nu vor întra, și veți conoaște că Eu sânt Domnul Dumnezău.
39. Și voi, casa lui Israil, aceastea zice Domnul Dumnezău: ‘Fieștecarele tocmealele; lui râdicați, și după aceasta de veți asculta voi, și numele mieu cel sfânt nu-l veț mai spurca încă cu darurile voastre și cu tocmealele voastre.
40. Căci preste măgura cea sfântă a mea, preste măgura cea înaltă a lui Israil – zice Domnul Domnul –, acolo vor sluji mie toată casa lui Israil desăvârșit; și acolo voiu priimi pre ei, și acolo voiu socoti începăturile voastre și începăturile osăbirilor voastre, întru toate sfințirile voastre.
41. Cu miros de bună mirosire priimi-voiu pre voi când voiu scoate Eu pre voi den noroade și a vă priimi pre voi den țări în carele v’ați răsipit întru eale și mă voiu sfinți întru voi înaintea ochilor noroadelor.
42. Și veți cunoaște că Eu sânt Domnul, băgând Eu pre voi la pământul lui Israil, la pământul la carele am râdicat mâna mea ca să-l dau pre el părinților voștri.
43. Și vă veți aduce aminte acolo de căile voastre, întru carele v’ați pângărit întru eale, și veți bate obrazele voastre întru toate strâmbătățile voastre.
44. Și veți conoaște că Eu sânt Domnul, făcând Eu așa voao ca numele mieu să nu să spurce după căile voastre ceale reale și după tocmealele voastre ceale stricate, casa lui Israil, – zice Adonai Domnul’“.
45. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
46. „Fiiul omului, întăreaște obrazul tău preste Theman și priveaște preste Dagon și proroceaște preste dumbrava cea povățuitoare a lui Naghev.
47. Și vei grăi dumbrăvii Naghevului: ‘Auzi cuvântul Domnului! Aceastea zice Domnul Domnul Dumnezău: ‘Iată, Eu aprinzu în tine foc și va mânca întru tine tot lemnul vearde și tot lemnul uscat; nu să va stânge para cea ce s’au ațâțat și va arde de tot întru ea toată fața, de la austru până la crivăț.
48. Și va conoaște tot trupul că Eu, Domnul, am ațâțat pre el și nu se va stinge’“.
49. Și ziș: „Nici într’un chip, Doamne, Doamne! Ei zicu cătră mine: ‘Nu iaste pildă zicându-se aceasta?’“.
CAP 21 modifică
1. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
2. „Fiiul omului, întăreaște obrazul tău preste Ierusalim și priveaște preste sfintele lor și vei proroci preste pământul lui Israil.
3. Aceastea zice Domnul Dumnezău: ‘Iată, Eu cătră tine și voiu scoate cuțitul mieu den teaca lui și voiu piarde dentru tine pre cel fără de leage și pre cel nedirept.
4. Pentru care voiu piarde de tot dentru tine pre cel strâmb și pre cel fără de leage, așa va ieși cuțitul mieu den teaca lui preste tot trupul, de la apiliot până la crivăț.
5. Și va cunoaște tot trupul pentru că Eu, Domnul, am zmult cuțitul mieu den teaca lui și nu se va întoarce încă’.
6. Și tu, fiiul omului, suspină întru zdrobirea mijlocului tău și în chinuri vei suspina înaintea ochilor lor.
7. Și va fi de vor zice cătră tine: ‘Pentru care lucru tu suspini?’ Și vei zice: ‘Pentru veaste, pentru căci vine, și să va înfrânge toată inima, și toate mâinile se vor slobonogi, și va înțepeni tot trupul și tot duhul, și toate coapsele se vor pângări de umezală, iată vine și va fi – zice Domnul Dumnezău’“.
8. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
9. „Fiiul omului, proroceaște și vei grăi: ‘Aceastea zice Adonai Domnul’. Zi: ‘Sabie, sabie, ascute-te și te mânie,
10. Pentru ca să junghi jungheri; ascute-te pentru ca să te faci spre sclipire, gata spre deznodare, junghe, ocăraște, pune tot lemnul.
11. Și au dat pre ea gata a ținea în mâinile lui, ascuțitu-s’au sabia, iaste gata a să da ea la mâinile celui ce împunge’.
12. Strigă și te vaietă, fiiul omului, căci aceasta s’au făcut întru nărodul mieu, aceasta întru toți povățuitorii lui Israil; vor nemernici, spre sabie s’au făcut nărodul mieu; pentru aceaea plesneaște în mâna ta.
13. Căci s’au îndireptat și încă de se va lepăda și fealiu nu iaste – zice Domnul Domnul.
14. Și tu, fiiul omului, proroceaște și plesneaște mâna preste mână și îndoiaște sabia, a treia sabie de rane iaste, sabia ranelor cea mare, și vei spământa pre ei.
15. Pentru ca să să înfrângă inima, și să vor înmulți cei ce slăbesc în toată poarta lor, dau-se spre junghiarea sabiei, bine s’au făcut spre sclipire, bine s’au făcut spre jungheare, și treci.
16. Ascute-te den na direapta și den na stânga, oriunde se va rădica fața ta.
17. Și Eu încă voiu ținea mâna mea cătră mâna mea și voiu slobozi mânia mea; Eu, Domnul, am grăit“.
18. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
19. „Și tu, fiiul omului, rânduiaște ție doao căi a întra sabia împăratului Vavilonului; dentru o țară vor ieși doao începături și mâna vor găti la începătura căii cetății, la începutul căii vei rândui,
20. Și tu găteaște și rânduiaște cale ca să între sabie în Ravvath, în fiii lui Ammon, și în Iudea, și în Ierusalim, în mijlocul lui.
21. Pentru că va sta împăratul Vavilonului la calea cea veache, la începutul celor doao căi, ca să vrăjască vrajă, ca să undeaze toiag, și a întreba întru ceale cioplite, și a socoti
22. Den direapta lui; și să făcu vrăjitorie asupra Ierusalimului, ca să puie șanț și a deșchide gura cu strigare, a nălța glas cu strigare, a pune șanțu la porțile ei și a pune pământ și a zidi stări de săgeți.
23. Și el lor – ca când ar vrăji vrajă înaintea lor; și el aducând aminte strâmbătățile lui a le pomeni.
24. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul Domnul Dumnezău: ‘Pentru căci aț pomenit strâmbătățile voastre, descoperindu-se necurățiile voastre, ca să să vază păcatele voastre întru toate necurățiile voastre, întru tocmealele voastre, pentru care aț pomenit, întru acealea vă veț prinde.
25. Și tu, pângărite, fără de leage povățuitoriule lui Israil, căruia vine ziua, în vreamea strâmbătății săvârșitului,
26. Aceastea zice Domnul Domnul: ‘Ia chivăra și leapădă cununa, ea nu ca aceasta va fi, smerit-ai pre cel înalt și ai înălțat pre cel smerit.
27. Strâmbătate, strâmbătate pune-o-voiu pre ea; nici ea ca aceasta va fi, până unde va veni la care să cade, și voiu da lui’.
28. Și tu, fiiul omului, proroceaște și vei zice: ‘Aceastea zice Domnul Domnul Dumnezău cătră fiii lui Ammon și cătră ocara lor’. Și vei zice: ‘Sabie, sabie zmultă spre jungheare și zmultă spre concenire, rădică-te, pentru ca să sclipești
29. Întru vedearea ta cea deșartă și vrăjind tu minciuni, ca să dea pre tine preste grumazii răniților celor fără de leage, cărora au venit ziua, în vreamea strâmbătății săvârșit.
30. Întoarce-te în teaca ta și să nu poposești în locul acesta carele te-ai născut, în pământul tău judeca-voiu pre tine.
31. Și voiu vărsa preste tine urgia mea; cu focul urgiei meale sufla-voiu preste tine și voiu da pre mânile bărbaților celor varvari ce meșterșuguiesc stricăciune.
32. În foc vei fi mâncare, sângele tău va fi în mijlocul pământului tău; nu să va face ție pomenire, pentru căci Eu, Domnul, am grăit’“.
CAP 22 modifică
1. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
2. „Și tu, fiiul omului, au judeca-vei cetatea sângiurilor? Și arată ei toate fărădelegile ei, și vei grăi:
3. ‘Aceastea zice Domnul Domnul Dumnezeu: ‘O, cetatea care verși sângiuri în mijlocul ei, ca să vie vreamea ei, și făcând gânduri asupra ei ca să pângărească pre ea!
4. Cu sângele lor carele ai vărsat ai căzut, și întru gândurile tale carele făceai te pângăriiai, și ai apropiat zilele tale, și ai adus vreamea anilor tăi. Pentru aceaea, dat-am pre tine întru ocară limbilor și spre batjocură la toate țările
5. Ceale ce să apropie cătră tine și ceale ce-s departe de tine, și vor batjocuri întru tine: Necurată e cea numită și multă întru fărădeleage’.
6. Iară povățuitorii casei lui Israil, fieștecarele cătră rudeniile lor să frământă într’un loc ție, pentru ca să vearse sânge.
7. Pre tată și pre maică grăiia de rău întru tine și cătră cel prișleț să purta cu strâmbătăți întru tine, pre sărăiman și pre văduvă asupriia întru tine.
8. Și svintele meale defăima și sâmbetele meale spurca întru tine.
9. Bărbați tâlhari era întru tine, pentru ca să vearse întru tine sânge, și preste măguri mânca întru tine, necurate făcea întru tine.
10. Rușinea tatălui descoperiră întru tine și întru necurății pre cea ce are pre sine smeriia întru tine.
11. Și fieștecarele pre muiarea aproapelui lui păgânit-au, și fieștecarele pre nora lui pângăriia cu necurății, și fieștecarele pre sora lui și pre fata tatălui lui smeriia întru tine.
12. Daruri lua întru tine, pentru ca să vearse sânge; camătă și adaos lua întru tine; și ai concenit concenirea răutății tale, cea dentru asupreală, și pre mine m’ai uitat – zice Domnul Domnul.
13. Iară de voiu lovi mâna mea cătră mâna mea, preste carii să isprăveaște care ai făcut și preste sângeriurile tale ceale făcute în mijlocul tău,
14. De va suferi inema ta? De vor ținea mânile tale în zilele care eu fac întru tine? Eu, Domnul, am grăit, și voiu face, și te voiu răsipi întru limbi,
15. Și te voiu împrăștiia în țări, și va lipsi necurăția ta dentru tine,
16. Și voiu moșteni de tot întru tine înaintea limbilor, și veți cunoaște că Eu sânt Domnul’“.
17. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
18. „Fiiul omului, iată, făcutu-s’au mie casa lui Israil amestecaț tot cu aramă, și cu cositoriu, și cu fier, și cu plumb, în mijlocul cuptoriului argintului amestecată iaste.
19. Pentru aceaea, zi: ‘Aceastea zice Domnul Domnul:
20. ‘Pentru căci v’ați făcut toți într’o amestecătură, pentru aceaea, iată, Eu priimesc pre voi în mijlocul Ierusalimului, în ce chip priimeaște argintul, și arama, și fierul, și cositoriul, și plumbul în mijlocul cuptoriului, a sufla la el foc a să topi; așa voiu priimi cu urgia mea, și voiu aduna,
21. Și voiu topi pre voi, și voiu sufla preste voi cu focul urgiei meale, și vă veț topi în mijlocul lui.
22. În ce chip să topeaște argintul în mijlocul cuptoriului, așa vă veți topi în mijlocul lui, și veți cunoaște pentru căci Eu, Domnul, am vărsat mânia mea preste voi’“.
23. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
24. „Fiiul omului, zi lui: ‘Tu ești pământul cela ce nu să udă, nici ploaie să va pogorî preste tine în ziua urgiei.
25. Căruia povățuitorii în mijlocul lui – ca leii ceia ce răcnesc apucând hrăpiri, sufletele mistuind cu asupreală, cinste luând cu strâmbătate, și văduile tale înmulțitu-s’au în mijlocul tău.
26. Și preoții lui au defăimat leagea mea și spurca sfintele meale; între cel sfânt și între cel spurcatu nu osebiia, și între mijlocul celui necuratu și celui curatu nu despărțiia; și de la sâmbetele meale acoperiia ochii lor, și sâmbetele meale le spurca în mijlocul lor.
27. Boiarii lui în mijlocul lui – ca lupii hrăpind hrăpituri, ca să vearse sânge, pentru ca cu lăcomie să lăcomească.
28. Și prorocii lui ucigând pre ei vor cădea, văzând deșarte, vrăjind minciuni, zicând: ‘Aceastea zice Adonai Domnul’, și Domnul n’au grăit.
29. Norodul pământului storcând strâmbătate și hrăpind hrăpiri, pre sărac și pre measer asuprindu-l și cătră cel nemearnic neîntorcându-se cu judecată.
30. Și cercam dentru ei bărbat purtându-se dirept și ca să stea despre fața mea cu tot denadinsul în vreamea urgiei, ca nu desăvârșit să-l stingă pre el, și n’am aflat.
31. Și am vărsat pre el mânia mea, în focul urgiei meale, ca să-i concenescu pre ei, căile lor la capetele lor le-am dat – zice Domnul Domnul’“.
CAP 23 modifică
1. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
2. „Fiiul omului, doao muieri era feate unii maice.
3. Și au curvit la Eghipetu; întru tinereațele lor curvit-au, acolo au căzut țițele lor și acolo ș’au stricat fecioria.
4. Și numele lor: Oola, cea mai bătrână, și Ooliva – sora ei; și s’au făcut mie și născură fii și feate; și numele lor: Samaria era Oola și Ierusalimul era Ooliva.
5. Și curvi Oola de la mine și au pus preste ibovnicii ei, preste assirianii ceia ce să apropia de ea,
6. Îmbrăcați cu vinete, povățuitori și voivozi, voinici aleși toți, călăreți încălecând cai.
7. Și au dat curvia ei preste ei, cei aleși ai asirianilor toți, și preste toți preste carii au pus preste ei; cu gândurile lor să pângăriia.
8. Și curvia ei cea de la Eghipet n’au părăsit, căci cu ea dormiia în tinereațele ei; și ei i-au stricat fetia ei și au vărsat curvia lor preste ea.
9. Pentru aceaea am dat pre ea la mânile ibovnicilor ei, la mânile feciorilor asirianilor, asupra cărora să punea.
10. Aceștea au descoperit rușinea ei, fiii și featele ei au luat, și pre ea cu sabia au omorât, și s’au făcut graiu întru muieri, și au făcut izbândiri întru ea la featele ei.
11. Și au văzut sora ei, Ooliva, și au stricat punerea ei deasupra mai mult decât ea
12. Și curvia ei, mai mult decât curvia sororii ei; preste fiii assirianilor au pus povățuitori și voivozi aproape de dânsa, îmbrăcați cu bune țesute, călăreți încălecând cai, tineri aleși toți.
13. Și văzuiu că s’au pângărit o cale dentr’amândoao.
14. Și adaose cătră curvia ei și văzu bărbați zugrăviți pre păreate, chipurile haldeilor zugrăvite cu condeiul,
15. Încinși cu împistrituri preste mijloacele lor și chivere văpsite preste capetele lor, vedeare întreită tuturor, asămănarea fiilor Vavilonului, haldeilor, ai pământului moșiei lor.
16. Și să puse asupra lor cu vedearea ochilor ei și au trimis soli cătră ei, la pământul haldeilor.
17. Și au venit cătră ea fiii Vavilonului, la așternutul popositorilor, și pângăriia pre ea întru curvia ei și să pângări întru ei și să depărtă sufletul ei de la dânșii.
18. Și descoperi curvia ei și descoperi rușinea ei, și să depărtă sufletul mieu de la ea în ce chip s’au depărtat sufletul mieu de la sora ei.
19. ‘Și ai înmulțit curvia ta, a pomeni zilele tinereațelor tale, întru carele ai curvit la Eghipet.
20. Și te-ai pus preste haldei, cărora era ca ale măgarilor cărnurile lor, și boașe ca de cai boașele lor.
21. Și ai socotit fărădeleagea tinereațelor tale, carele ai făcut la Eghipetu la poposirea ta, unde au căzut țițele tinereațelor tale.
22. Pentru aceaea, Ooliva, aceastea zice Domnul Domnul: ‘Iată, Eu rădic pre ibovnicii tăi asupra ta, de la carii s’au depărtat sufletul tău de la ei, și voiu aduce pre ei asupra ta de premprejur:
23. Pre fiii Vavilonului și pre toți haldeii, Facuth și Sie și Cuth și pre toți fiii assiriilor împreună cu ei, tinerii aleș povățuitori și voivozi, pre toți întreiți și numiți, călăriți pre cai toți.
24. Veni-vor asupra ta de la crivăț cară și roate cu gloată de noroade, scuturi și pavețe, și vor pune pază preste tine împrejur; și voiu da înaintea feații lor judecată și vor izbândi pre tine întru judecățile lor.
25. Și voiu da râvnirea mea întru tine și vor face împreună cu tine cu urgie de mânie; nasul tău și urechile tale vor tăia și pre cei rămaș ai tăi cu sabie îi vor lovi; aceștea pre fiii tăi și pre featele tale vor lua, și pre cei rămaș ai tăi cu foc îi vor topi.
26. Și te vor dezbrăca de îmbrăcămintea ta, și vor lua vasele ceale de fala ta.
27. Și voiu întoarce păgânătățile tale de la tine și curvia ta den pământul Eghipetului, și nu vei râdica ochii tăi preste ei, și de Eghipet nu-ț vei mai aduce aminte încă.
28. Pentru căci aceastea zice Domnul Domnul: ‘Iată, dau pre tine la mânile celora ce-i urăști, de la carii s’au depărtat sufletul tău de la ei.
29. Și vor face întru tine cu urâciune, și vor lua toate trudele tale și ostenealele tale, și vei fi despuiată și grozăvită, și să va descoperi rușinea curviei tale întru necurăția ta. Și curvia ta
30. Făcut-au aceastea ție, când curviiai tu denapoia limbilor și te pângăriiai întru gândurile lor.
31. În calea surorii tale ai mers, și voiu da păharul ei la mânile tale’. Aceastea zice Domnul Domnul:
32. ‘Păharul surorii tale vei bea, cel adânc și cel larg, va fi spre râs și spre batjocură, cel ce prisoseaște a să săvârși.
33. De beție și de leșinare te vei împlea, păharul stingerii și al pustiirii, păharul surorii tale, Samariei.
34. Și-l vei bea pre el și-l vei scură, și sărbătorile și lunile ceale noao ale ei le voiu întoarce, pentru căci eu am grăit – zice Adonai Domnul’.
35. Pentru aceaea, aceastea zice Adonai Domnul: ‘Pentru care ai uitat pre mine și ai lepădat pre mine denapoia trupului tău, și tu ia necurăția ta și curvia ta’“.
36. Și zise Domnul cătră mine: „Fiiul omului, judeca-vei pre Ola și pre Oliva și vei vesti lor fărădelegile lor!
37. Căci preacurvia și sânge – în mânile lor, cu gândurile lor curviia, și fiii lor carii au născut mie îi petrecea lor pren foc.
38. Și aceastea au făcut mie: sfintele meale pângăriia în ziua aceaea și sâmbetele meale spurca.
39. Și junghind ei pre fiii lor idolilor lor, și întra la sfintele meale în zilele acealea, ca să le spurce pre eale, și iată, așa făcea în mijlocul casii meale.
40. Și căci bărbaților celor ce vin de departe, la carii olăcari trimitea cătră ei, și cum veniia ei, îndată te scăldai și-ți încondeiai ochii și te împodobiiai cu podoabă.
41. Și șădeai pre pat așternut, și masă împodobită – înaintea feații ei, și tămâia mea și untdelemntul mieu să veseliia întru ei.
42. Și glas de asămănare răspundea, și cătră bărbaț den mulțimea oamenilor ce era veniți plini de vin den pustiiu, și le punea brățări la mânile lor și cunună de fală pre capetele lor.
43. Și am zis: ‘Nu întru aceastea preacurvescu? Și faptele curviei și ea au curvit’.
44. Și mergea cătră ea în ce chip merg cătră muiarea curvă, așa întra cătră Oola și cătră Ooliva, ca să facă fărădeleage.
45. Și bărbaț direpți, ei vor izbândi pre eale cu izbânda celor preacurve și cu izbândirea sângelui, căci preacurve sânt, și sânge – în mânile lor.
46. Căci aceastea zice Domnul Domnul: ‘Scoate pre ei gloate și dă preste eale turburare și jehuire.
47. Și ucide cu pietri preste eale, cu pietri de noroade, și vor preaîmpunge pre eale cu sabiile lor; pre fiii lor și pre featele lor vor omorî, și casele lor cu foc vor arde.
48. Și voiu întoarce necurăția den pământ, și să vor certa toate muierile, și nu vor face după necurățiile lor.
49. Și să va da necurăția voastră preste voi, și păcatele gândurilor voastre veț lua; și veți conoaște că Eu sânt Domnul Domnul’“.
CAP 24 modifică
1. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, în anul al noualea, în luna a zeacea, la a zeacea a lunii, zicând:
2. „Fiiul omului, scrie-ț ție întru zi den ziua aceasta, dentru carea au răzimat împăratul Vavilonului preste Ierusalim, den ziua de astăzi.
3. Și zi cătră casa cea ce amăraște pildă și vei grăi cătră ei: ‘Aceastea zice Domnul Domnul:
4. ‘Pune căldarea și toarnă într’însa apă, și pune într’însa despicăturile ei, toată despicătura bună: fluierul și umărul tăiate de pe lângă oase,
5. Dentru alease dobitoace fiind luate, și arde dedesuptul lor oasele, deaderă undă și să fiarsără oasele ei în mijlocul ei’.
6. Pentru aceaea, aceastea zice Adonai Domnul: ‘O, cetate a sângiurilor, căldare întru carea iaste rugină întru ea și rugina n’au ieșit dentr’însa! După mădulariul ei au scos, n’au căzut preste ea sorțu.
7. Căci sângele ei în mijlocul ei iaste, pre piatră neatedă am pus pre el, n’am vărsat pre el pre pământ ca să-l acopere pământul.
8. Ca să să suie mânie spre izbândire, a să izbândi dat-am sângele ei pre piatră neatedă, ca să nu acopere pre el’.
9. Pentru aceaea, aceastea zice Adonai Domnul: ‘Vai, cetatea sângiurilor, și Eu voiu mări tăciunele
10. Și voiu înmulți leamnele, și voiu ațâța focul, pentru ca să să topească cărnurile și să va împuțina zama, și oasele să vor fărâma.
11. Și va sta pre cărbunii ei, fiarse-le pentru ca să să arză și să să înfierbânte, pentru ca să să prăjască arama ei; și să va topi în mijlocul ei necurăția ei și să va sfârși rugina ei.
12. Și nu va ieși dentru ea, multă e rugina ei, și să va rușina rugina ei.
13. Întru necurăția ta, undezare, pentru care te pângăriiai tu și nu te-ai curățit de necurăția ta; și ce de nu te vei curăți până unde voiu împlea mânia mea întru tine.
14. Eu, Domnul, am grăit: Și va veni și voiu face; nu voiu osebi, nici voiu milui: după căile tale și după tocmealele tale judeca-te-voiu – zice Adonai Domnul –, pentru aceaea Eu te voiu judeca, după sângiurile tale și după gândurile tale judeca-te-voiu, cea necurată, cea numită și multă a amărârea’“.
15. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
16. „Fiiul omului, iată, Eu iau de la tine poftele ochilor întru rânduiala războiului, nu te vei tăia, nici te vei plânge.
17. Suspinul sângelui plânsul mijlocului iaste; nu va fi părul tău împletit preste tine și ciobotele tale în picioarele tale; nu te vei mângâia cu buzele lor și pâinea oamenilor nu vei mânca“.
18. Grăit-am cătră norod dimeneața, în ce chip au poruncit mie, și au murit muiarea mea seara; și am făcut dimeneața în ce chip mi s’au poruncit.
19. Și zise cătră mine norodul: „Nu ne spui noao ce sânt aceastea ce faci tu?“
20. Și ziș cătră ei: „Cuvântul Domnului fu cătră mine, zicând:
21. ‘Zi cătră casa lui Israil: ‘Aceastea zice Adonai Domnul: Iată, Eu spurc svintele meale, semeția puterii voastre, poftele ochilor voștri și pentru carele nu să îndură sufletele voastre; și fiii voștri, și featele voastre, pre carii ați părăsit, cu sabie vor cădea.
22. Și veț face în ce chip am făcut: despre rostul lor nu vă veți mângâia și pâinea bărbaților nu o veț mânca.
23. Și chicile voastre – pre capul vostru, și ciobotele voastre – în picioarele voastre; nici veți tângui, nici veți plânge; și vă veți topi întru strâmbătățile voastre și nu veți mângâia fieștecarele pre fratele său.
24. Și va fi Iezechiil voao întru minune; și toate câte au făcut faceț, când vor veni aceastea; și veți cunoaște că Eu sânt Adonai Domnul’.
25. Și tu, fiiul omului, nu în ziua carea iau vârtutea lor de la ei, înălțarea laudei lor, poftele ochilor lor și semeția sufletului lor, pre fiii lor și pre featele lor,
26. În ziua aceaea veni-va cel ce să mântuiaște cătră tine, ca să spuie ție la urechi;
27. În ziua aceaea deșchide-se-va gura ta cătră cel ce hălăduiaște, și vei grăi, și nu te vei mai asurzi încă, și vei fi lor întru minune; și vor cunoaște că Eu sânt Domnul’“.
CAP 25 modifică
1. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
2. „Fiiul omului, întăreaște obrazul tău spre fiii lui Ammon și proroceaște spre ei.
3. Și vei zice fiilor lui Ammon: ‘Auziți cuvântul lui Adonai Domnul. Aceastea zice Adonai Domnul: ‘Pentru căci v’aț bucurat de sfintele meale, căci s’au pângărit, și de pământul lui Israil, căci s’au stins, și de casa Iudei, căci au mersu întru robire,
4. Pentru aceaea, iată, Eu dau pre voi fiilor lui Chedem spre moștenire, și vor sălășlui cu îndestularea lor întru tine, și vor da întru tine lăcașurile lor; ei vor mânca roadele tale și ei vor bea grăsimea ta.
5. Și voiu da cetatea lui Ammon spre pășune de cămile și pre fiii lui Ammon spre pășune de oi și veț cunoaște că Eu – Adonai Domnul’.
6. Pentru căci aceastea zice Domnul Domnul: ‘Căci ai bătut cu mâna ta, și ai buhnit cu piciorul tău, și te-ai veselit den sufletul tău de pământul lui Israil,
7. Pentru aceaea, întinde-voiu mâna mea preste tine, și te voiu da în jaf la limbi, și te voiu piarde de tot dentru năroade, și te voiu piarde dentru țări cu pierzare, și vei cunoaște că Eu sânt Domnul’.
8. Aceastea zice Adonai Domnul: ‘Pentru căci au zis Moav și Siir: ‘Iată, ca și toate limbile e casa lui Israil și a Iudei’,
9. Pentru aceaea, iată, Eu deznod umărul lui Moav de la cetățile vârfărilor lui, pământul cel ales, casa Vethiasimuthului, deasupra izvorului și cetății pre lângă mare.
10. Pre fiii lui Chedem preste fiii lui Ammon dat-am lui întru moștenire, pentru ca nu pomenire să să facă fiilor Ammon întru limbi.
11. Și întru Moav voiu face izbândire și vor cunoaște că Eu sânt Domnul’.
12. Aceastea zice Adonai Domnul: ‘Pentru căci au făcut Idumea izbândind ei izbândă la casa Iudei și ținură minte răul și izbândiră certarea de la ei,
13. Pentru aceaea, aceastea zice Adonai Domnul: Și voiu întinde mâna mea asupra Idumeii și voiu piarde tot dentr’însa, om și dobitoc, și voiu face pre ea pustie, și de la Theman gonindu-se cu sabie vor cădea.
14. Și voiu da izbânda mea preste Idumea în mâna norodului mieu Israil; și vor face asupra Idumeii după urgia mea și după mânia mea și vor cunoaște izbândirea mea – zice Adonai Domnul’.
15. Pentru aceaea, aceastea zice Adonai Domnul: ‘Pentru căci au făcut cei streini de fealiu cu izbândă și au rădicat izbânda bucurându-se den suflet ca să stingă până în veac’,
16. Pentru aceaea, aceastea zice Adonai Domnul: ‘Iată, Eu întinz mâna mea preste cei streini de fealiu, și voiu piarde criteanii, și voiu piarde pre cei rămași, pre ceia ce lăcuiescu pre lângă mare.
17. Și voiu face întru ei izbândire mare, și vor cunoaște că Eu sânt Adonai Domnul, dând izbânda mea preste ei’“.
CAP 26 modifică
1. Și să făcu întru al 11 an întru una a lunii, făcutu-s’au cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
2. „Fiiul omului, pentru căci au zis Sor de Ierusalim: ‘Bine să sfărâmă, pieriră limbile, întoarse-să cătră mine, cea plină pustiitu-s’au’.
3. Pentru aceaea, aceastea zice Adonai Domnul: ‘Iată Eu asupra ta, Sor, și voiu aduce preste tine limbi multe, în ce chip să suie marea întru valurile ei.
4. Și vor oborî zidurile cetății Sor, și vor oborî turnurile tale, și voiu vântura țărâna ei de la ea, și voiu da pre ea spre piatră măruntă.
5. Zbicire de mreji va fi în mijlocul mării, căci Eu, Domnul, am grăit – zice Domnul Domnul – și va fi întru pradă limbilor.
6. Și featele ei la câmp cu sabie se vor omorî și vor cunoaște că Eu sânt Domnul’.
7. Căci aceastea zice Adonai Domnul: ‘Iată, Eu aduc preste tine, Sor, pre Navuhodonosor, împăratul Vavilonului, de la crivățu; împărat împăraților iaste, cu cai, și cu cară, și călăreți, și adunare de limbi foarte multă.
8. Acesta featele tale ceale de la câmpu cu sabie le va omorî, și va pune asupra ta strajă înainte, și va zidi împrejur, și va face asupră-ți șanțu și împrejurare de arme.
9. Și fușturile lui în preajma ta va da preste zidurile tale și turnurile tale le va oborî cu sabiile lui.
10. De mulțimea cailor lui acoperi-te-va praful lor, de glasul călăreților și de roatele carălor lui clăti-se-vor zidurile tale, întrând el pen porțile tale ca când are întra în cetate de la câmpu.
11. Cu copitele cailor lui călca-vor toate ulițile tale, pre norodul tău cu sabie îl va omorî și statul vârtutei tale pre pământ va aduce.
12. Și va prăda putearea ta, și va jehui unealtele tale, și va oborî zidurile tale, și casele tale ceale pohtite le va surpa, și pietrile tale, și leamnele tale și țărâna ta în mijlocul mării va băga.
13. Și va afunda mulțimea cântăreților tăi, și glasul canoanelor tale nu să va auzi încă întru tine.
14. Și te voiu da spre piatră măruntă, zbicire mrejilor vei fi; nu te vei mai zidi încă, căci eu am grăit – zice Adonai Domnul’.
15. Pentru căci aceastea zice Domnul Domnul cătră Sor: ‘Au nu den glasul căderii tale zmulgându-se sabie în mijlocul tău să vor clăti ostroavele?
16. Și să vor pogorî den scaunile lor toți boiarii den limbile mării, și vor lua mitrele den capetele lor, și de îmbrăcămintea cea împistrită a lor să vor dezbrăca, cu spământare să vor spământa; pre pământ vor dormi, și să vor teame de pierzarea lor, și vor suspina asupra ta.
17. Și vor lua asupra ta plânsu, și vor zice ție: ‘Cum ai pierit și te-ai surpat den mare, cetatea cea lăudată, carea s’au făcut vârtoasă în mare, ea și cei ce lăcuiescu într’însa, ceaea ce au dat frica ei la toți ceia ce lăcuiescu într’însa!’
18. Și să vor teame ostroavele den ziua căderii tale și să vor turbura ostroavele în mare de ieșirea ta.
19. Căci aceastea zice Domnul Domnul: ‘Când voiu da pre tine cetate pustiită, ca cetățile ceale ce nu să vor lăcui, să aduc Eu asupra ta pre cea fără de fundu și te va acoperi apă multă.
20. Și te voiu pogorî cătră cei ce să pogoară în groapă, cătră norodul vacului, și te voiu lăcui la adâncurile pământului, ca un pustiiu veacinicu, cu cei ce să pogoară în groapă, pentru ca să nu te lăcuiești, nici să te scoli pre pământul vieții.
21. Pierzare te voiu da și nu vei mai fi, și te vei cerca, și nu te vei afla în veac – zice Domnul Domnul’“.
CAP 27 modifică
1. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
2. „Și tu, fiiul omului, ia spre Sor plângere.
3. Și vei zice cătră Sor, ceiia ce lăcuiaște la întrarea mării, la scala noroadelor de la multe ostroave: ‘Aceastea zice Domnul Domnul cătră Sor: ‘Tu ai zis: ‘Eu mi’am pus mie frumseațea mea’.
4. În inima mării lui Veelim fiii tăi ț’au pus frumseațea.
5. Chedru de la Inir s’au zidit ție, șindile de scânduri, chiparoși de la Livan s’au luat ca să facă catarturi
6. De brad; de la Vasanitida au făcut vâslele tale, besearicile tale făcutu-s’au den elefand, casă frunzoasă, de la ostroavele Hettiimilor.
7. Vison cu împistritură de la Eghipet făcutu-s’au ție așternut ca să puie prejur tine mărire și să te îmbrace vânăt și mohorât, bătute s’au făcutu veșminte ție.
8. Și boiarii tăi ceia ce lăcuiescu Sidonul și aradiii s’au făcut vâslari ție; măiestrii tăi, Sor, carii era întru tine, aceștea-s cârmacii tăi.
9. Cei bătrâni ai cărților și învățații lor carii era întru tine, aceștea întăriia sfatul tău; și toate vasele mării și vâslarii lor fură ție spre apusurile apusurilor.
10. Persii și lidiii și leviii era întru putearea ta, bărbații cei războinici ai tăi; scuturile și misurcile au spânzurat întru tine, aceștea au dat mărirea ta.
11. Fiii aradiilor și putearea ta preste zidurile tale împrejur paznici în turnurile tale era; sahaidacele lor au spânzurat de zăbrealele tale împrejur, aceștea au săvârșit frâmseațele tale.
12. Carhidoneanii, neguțătorii tăi, de mulțimea a toată putearea ta, argint, și aur, și aramă, și fier, și cositoriu, și plumb au dat cumpărătura ta.
13. Toată Elada și ceale ce sânt alăturea aceștea neguțitoriia ție, cu suflete de oameni și vase de aramă au dat neguțitoria ta.
14. Den casa Thorgavei cai și călăreți și mușcoi au dat cumpărătura ta.
15. Fiii rodeanilor, neguțătorii tăi de la ostroave, au înmulțit neguțătoria ta, dinți de elifandu, și celor ce să aducea înlăuntru le dai plățile tale.
16. Oamenii neguțitoriei tale, de mulțimea amestecățișului tău, în afec, zmirnă aleasă și împistrituri de la Tharsis și Ramoth și Hor au dat cumpărătura ta.
17. Iuda și fiii lui Israil, aceștea-s neguțitorii tăi cu vânzare de grâu și miruri, și casia; și frunte de miare, și untdelemn, și rășină au dat la cel amestecat al tău.
18. Damascul, neguțitorii tăi, den mulțimea a toată putearea ta; vin de la Helvon și lâni sclipicioase de la Melit.
19. Și vin de Dedan și de Ioian și de Meozel la cumpărătura ta au dat; de la Asiil fier lucrat și roată întru amestecătura ta iaste.
20. Didanul e neguțitorii tăi, cu dobitoace alease spre cară.
21. Aravia și toți boiarii Chidarului, aceștea-s neguțâtori: pren mânile tale, cămile, și miei, și berbeci, cu carii te neguțitoriiai.
22. Neguțâtorii de la Sava și Ramma, aceștea-s neguțâtorii tăi: cu dulcețile ceale de frunte, și pietri scumpe, și aur au dat târguirea ta.
23. Harran, și Hanan, și Dedan, aceștea-s neguțâtorii tăi; și Savva, și Assur, și Halman, neguțâtorii tăi,
24. Aducând neguțâtorie, vânăt și mohorât, și odoară alease legate cu funi și de chiparos,
25. Corăbii, întru ei carhidoneanii, neguțătorii tăi, în mulțime întru amestecățișul tău, și te săturași și te îngreuiaș foarte, în inima mării.
26. În apă multă te aducea vâslarii tăi, vântul austrului te-au sfărâmat în inima mării.
27. Era puterile tale, și plata ta, și amestecații tăi, și vâslarii tăi, și cârmacii tăi, și sfeatnicii tăi, și cei amestecați ai tăi dentru cei amestecați ai tăi, și toți oamenii cei războinici ai tăi întru tine, și toată adunarea ta în mijlocul tău vor cădea în inima mării, în ziua căderii tale.
28. Cătră glasul strigării tale, cârmacii tăi cu frică să vor spământa.
29. Și să vor pogorî den corăbiile lor toți vâslarii tăi, și corăbiarii, și păscarii mării, pre pământ vor sta.
30. Și vor clicui asupra ta cu glasul lor, și vor striga amar, și vor pune pământ pre capul lor, și cenușe vor aștearne.
31. Și vor pleșuvi asupra ta pleșuviri, și să vor încinge cu sac, și vor plânge pentru tine cu amărăciunea sufletului și cu tânguire amară.
32. Lua-vor fiii lor pentru tine plângere, și vor plânge plângere ție: ‘Care era ca Tiros [ce] s’au ostoit în mijlocul mării?’.
33. Ca ce fealiu de plată ai aflat de la mare? Împlut-ai limbi de mulțimea ta și den amestecățișul tău ai îmbogățit pre toți împărații pământului.
34. Acum te-ai zdrobit în mare, în adâncul apei, amestecătura ta și toată adunarea ta în mijlocul tău au căzut.
35. Toți vâslarii tăi, toți ceia ce lăcuiesc ostroavele s’au mâhnit spre tine și împărații lor cu spământare s’au spământat și au lăcrămat fața lor asupra ta.
36. Neguțătorii limbilor te-au șuierat, pierzare te făcuși și nu vei mai fi în veac – zice Domnul Dumnezău’“.
CAP 28 modifică
1. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
2. „Și tu, fiiul omului, zi boiarinului Tirului: ‘Aceastea zice Domnul: ‘Pentru căci s’au înălțat inima ta și ai zis: ‘Dumnezău sânt eu, lăcuința lui Dumnezău am lăcuit în inima mării’, și tu ești om, și nu Dumnezău, și ai dat inima ta ca inima lui Dumnezeu,
3. Au mai înțelept ești tu decât Daniil? Au înțelepții nu te-au învățat pre tine cu știința lor?
4. Au cu știința ta, au cu mintea ta ai făcut ție puteare și ai făcut aur și argint în visteriile tale?
5. Au întru multă știința ta și neguțătoria ta ai înmulțit putearea ta, înălțatu-s’au inima ta întru putearea ta?’
6. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul Domnul: ‘De vreame ce ai dat inima ta ca inima lui Dumnezău,
7. Pentru aceaea, iată, Eu aduc preste tine streini pierzători de la limbi și vor deșărta sabiile lor asupra ta și preste frumuseațele științei tale și vor aștearne frumuseațele tale
8. Spre pieire. Și te vor pogorî și vei muri cu moartea ranelor în inima mării.
9. Au vei zice înaintea celora ce te ucig pre tine: ‘Dumnezău sânt eu’, și tu ești om, și nu Dumnezău? Întru mulțimea celor ce te rănesc.
10. În moartea celor neobrezuiț vei muri, în mâinile streinilor, căci eu am grăit – zice Adonai Domnul’“.
11. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
12. „Fiiul omului, ia plânsoare preste biruitoriul Tirului și-i zi lui: ‘Aceastea zice Domnul Domnul: ‘Tu ești pecetluirea asămănării plină de înțelepciune și cununa frumuseațelor.
13. Întru desfătăciunea raiului lui Dumnezău te-ai născut; cu toată piatra bună te-ai îmbrăcat: sardiu și topazion, și zmaragdu, și anthrac, și zamfir, și iaspin, și argint, și aur, și leghiriu, și ahat, și amethist, și hrisolith, și viriliu, și onihion; și de aur ai împlut visteriile tale, și raclele tale întru tine, den care zi te-ai zidit.
14. Cu heruvim am dat pre tine în muntele cel sfânt al lui Dumnezău; te-ai născut tu în mijlocul pietrilor ceale de focu, te-ai născut
15. Tu nevinovat în zilele tale, den care zi tu te-ai zidit până s’au aflat strâmbătățile întru tine.
16. De mulțimea neguțătoriei tale împlut-ai cămărâle tale de fărădeleagea ta, și greșiș, și te-ai rănit de la muntele lui Dumnezău, și te-au adus pre tine heruvimul den mijlocul pietrilor de foc.
17. Înălțatu-s’au inima ta de frumuseațile tale, stricatu-s’au știința ta împreună cu frumuseațele tale. Pentru mulțimea păcatelor tale pre pământ te-am lepădat, înaintea împăraților am dat pre tine a te arăta.
18. Pentru mulțimea păcatelor tale și strâmbătățile neguțătoriei tale ai spurcat sfintele tale; și voiu scoate focu den mijlocul tău, acesta te va mânca de tot pre tine; și te voiu face cenușă pre pământul tău înaintea tuturor celor ce te văd.
19. Și toți ceia ce te știu întru limbi se vor mâhni spre tine; pieire te-ai făcut și nu vei mai fi încă în veac’“.
20. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
21. „Fiiul omului, întăreaște fața ta asupra Sidonului și proroceaște preste el și zi:
22. ‘Aceastea zice Adonai Domnul: ‘Iată, Eu asupra ta, Sidonule, și mă voiu mări întru tine și vei cunoaște că Eu sânt Domnul; și făcând întru tine judecăți, și mă voiu sfinți întru tine.
23. Și voiu trimite asupra ta moarte, și sânge întru ulițele tale va fi, cădea-vor răniți cu sabie întru tine împrejurul tău; și vor conoaște că Eu sânt Domnul.
24. Și nu vor mai fi încă casei lui Israil piadecă de amărâciune și ghimpu de dureare de cătră toți cei de premprejurul lor, celor ce au necinstit pre ei; și vor cunoaște că Eu sânt Adonai Domnul’.
25. Aceastea zice Adonai Domnul: ‘Și voiu aduna casa lui Israil dentru limbi, unde s’au rășchirat acolo, și mă voiu svinți întru ei înaintea năroadelor și limbilor; și vor lăcui pre pământul lor, carele am dat robului mieu Iacov.
26. Și vor lăcui preste el cu nădeajde, și vor zidi case, și vor răsădi vii, și vor lăcui cu nădeajde, când voiu face judecată întru toți ceia ce au necinstit pre ei întru cei ce sânt premprejurul lor; și vor cunoaște că Eu sânt Domnul Dumnezăul lor și Dumnezăul părinților lor’“.
CAP 29 modifică
1. În anul al zeacelea, în luna a zeacea, într’una a lunii, făcutu-s’au cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
2. „Fiiul omului, întăreaște fața ta preste Faraon, împăratul Eghipetului, și proroceaște preste el și preste tot Eghipetul, grăiaște și zi:
3. ‘Aceastea zice Domnul Domnul: ‘Iată, Eu asupra ta, Faraone, împăratul Eghipetului, pre bălaurul cel mare, cela ce șade în mijlocul râurilor Eghipetului, pre cela ce zice: ‘Ale meale-s râurile și eu am făcut pre eale’.
4. Și eu voiu pune lațu în fălcile tale, și voiu lipi peștii râului tău cătră aripile tale, și te voiu scoate pre tine den mijlocul râului tău, și pre toți peștii râului.
5. Și te voiu oborî pre tine de pripă, și pre toți peștii râului tău; preste fața câmpului vei cădea și nu te vei aduna și nu te vei ocroti; fiarălor pământului și pasărilor ceriului te-am dat spre mâncare.
6. Și vor cunoaște toți ceia ce lăcuiesc la Eghipet că Eu sânt Domnul, pentru căci te-ai făcut toiag de trestie casei lui Israil.
7. Când să apuca de tine cu mâna lor, te-ai frânt; și când plesniia asupra lor – toată mâna, și când au odihnit asupra ta, te-ai sfărâmatu și ai frânt lor tot mijlocul’.
8. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul Domnul: ‘Iată Eu aduc asupra ta sabie și voiu piarde de la tine om și dobitoace.
9. Și va fi pământul Eghipetului pierzare și pustiiu, și vor cunoaște că Eu-s Domnul, pentru căci zicând tu ‘Râurile ale meale sânt și eu am făcut pre eale’,
10. Pentru aceaea, iată Eu asupra ta și preste toate râurile tale, și voiu da pământul Eghipetului spre pustiiu și spre sabie și pieire, de la Magdol și Siinu și până la hotarăle arapilor.
11. Nu va treace pren ea picior de om, și picior de dobitoc nu va treace pren ea, și nu să va lăcui 40 de ani.
12. Și voiu da pământul ei spre pieire în mijlocul pământului celui pustiiu; și cetățile ei în mijlocul cetăților celor pustiite fi-vor 40 de ani stingere; și voiu răsipi Eghipetul întru limbi, și voiu vântura pre ei pren țări’.
13. Căci aceastea zice Domnul Domnul: ‘După 40 de ani aduna-voiu pre eghipteani de la limbi, unde s’au răsipit acolo,
14. Și voiu întoarce robirea eghipteanilor și voiu lăcui pre ei în pământul Pathurii, în pământ de unde s’au luat; și va fi începătura smerită.
15. Decât toate începăturile va fi mai smerită și nu să va mai înălța încă preste limbi; și împuținați pre ei voiu face, ca să nu fie ei mai mulți întru limbi.
16. Și nu vor mai fi întru Israil spre nădeajde ce pomeneaște fărădeleagea, urmând ei denapoia inemilor lor; și vor cunoaște că Eu sânt Adonai Domnul’“.
17. Și când fu la 27 de ani, într’una a lunii dentâiu, fu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
18. „Fiiul omului, Navuhodonosor, împăratul Vavilonului, robit-au putearea lui robire mare asupra Tirului; tot capul pleșuvire și tot umărul zmulgând, și plată nu s’au făcut lui, și puterii lui asupra Tirului, și slujbei carei au slujit preste el.
19. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul Domnul: ‘Iată, dau lui Navuhodonosor, împăratul Vavilonului, pământul Eghipetului; și va lua mulțimea lui, și va prăda prăzile lui, și va plenui pleanul lui, și va fi plată puterii lui.
20. Pentru slujba lui, carea au slujit la Tir, dat-am lui pământul Eghipetului, pentru câte au făcut mie’. Aceastea zice Domnul Domnul:
21. ‘În ziua aceaea răsări-va cornu la toată casa lui Israil și ție voiu da gură deșchisă în mijlocul lor; și vor cunoaște că Eu-s Domnul’“.
CAP 30 modifică
1. Și fu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
2. „Fiiul omului, proroceaște și zi: ‘Aceastea zice Adonai Domnul: ‘Văietați-vă: ‘O! O, zi!’
3. Căce aproape e ziua și aproape e ziua Domnului, zi de noru, șfârșitul limbilor va fi.
4. Și va veni sabia preste Eghipet și va fi turburare în Ethiopia, și vor cădea răniți în Eghipet, și vor lua mulțimea lui, și vor cădea temeliile lui.
5. Persi și criteani, lidii și livii, și toți cei amestecați, și den fiii făgăduinții meale întru el cu sabie vor cădea’.
6. Aceastea zice Domnul: ‘Și vor cădea răzimăturile Eghipetului și să va pogorî sămeția puterii lui de la Magdol până la Siinu; cu sabia vor cădea întru el – zice Adonai Domnul.
7. Și să va pustii în mijlocu de țări stânse și cetățile lor în mijlocul cetăților celor pustiite vor fi.
8. Și vor cunoaște că Eu sânt Domnul, cându voiu da foc preste Eghipet și să vor zdrobi toți ceia ce ajutorescu lui.
9. În ziua aceaea ieși-vor vestitori de la fața mea, sârguindu a stinge Ethiopia; și va fi turburare întru ei, în ziua Eghipetului, căce iată că vine’.
10. Aceastea zice Domnul Domnul: ‘Și voiu piarde mulțimea eghipteanilor pren mâna lui Navohodonosor, împăratul Vavilonului,
11. Lui și norodului lui, împreună cu el, pierzători de la limbi, trimiși ca să piarză pământul; și vor deșerta toț sabiile lor preste Eghipet și să va împlea pământul de răniți.
12. Și voiu da râurile lor pustiite, și voiu da pământul în mâna celor răi; și voiu piarde pământul și plinirea lor împreună cu plinirea lui în mânile celor striini, căci Eu, Domnul, am grăit’.
13. Căci aceastea zice Domnul Domnul: ‘Și voiu piarde urâciunile, și voiu potoli pre cei măriți de la Memfeos și pre boiarii den pământul Eghipetului, și nu vor mai fi încă, și voiu da frică în pământul Eghipetului.
14. Și voiu piarde pământul Pathurii, și voiu da foc preste Tanin, și voiu face izbândă întru Diospolis.
15. Și voiu vărsa mânia mea preste Sain, putearea Eghipetului, și voiu piarde mulțimea Memfiii.
16. Și voiu da foc preste Eghipet, și cu turburare să va turbura Sais, și întru Diospolis va fi spărtură, și să vor vărsa apele.
17. Tinerii cetății Iliupoleos și Vuvastii cu sabie vor cădea și muierile în robie vor mearge.
18. Și în Tafnis va întuneca ziua, zdrobind Eu acolo buzduganul Eghipetului; și va pieri acolo semeția puterii lui; și pre el noru îl va acoperi și featele lui roabe să vor rădica.
19. Și voiu face judecată în Eghipet; și vor cunoaște că Eu sânt Domnul’“.
20. Și când fu la unsprăzeacelea an, în luna dentâiu, la șapte ale lunii, făcutu-s’au cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
21. „Fiiul omului, brațele lui Farao, împăratului Eghipetului, le-am zdrobit și iată, nu să rugă ca să să dea leac, ca să să puie preste el unsoare ca să să dea vârtute, să să apuce de sabie.
22. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul Domnul: ‘Iată, Eu preste Farao, împăratul Eghipetului, și voiu zdrobi brațele lui ceale tari și pre cei ce să bat și pre cei ce să zdrobesc, și voiu oborî sabia lui den mâna lui.
23. Și voiu răsipi Eghipetul la limbi, și voiu vântura pre ei pren țări.
24. Și voiu întări brațele împăratului Vavilonului, și voiu da sabia mea la mânile lui, și o va aduce pre ea preste Eghipet și va prăda prada ei și va plenui pleanurile ei.
25. Și voiu întări brațele împăratului Vavilonului, iară brațele lui Farao cădea-vor; și vor conoaște că Eu sânt Domnul, dând Eu sabia mea la mânile împăratului Vavilonului și va întinde pre ea preste pământul Eghipetului.
26. Și voiu răsipi Eghipetul la limbi, și voiu vântura pre ei pren țări; și vor conoaște toți eghipteanii că Eu sânt Domnul’“.
CAP 31 modifică
1. Și fu în al 11 an, la a treia lună, într’una a lunii, făcutu-s’au cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
2. „Fiiul omului, zi cătră Farao, împăratul Eghipetului, și mulțimei lui: ‘Cu cine te-ai asămănat pre tine cu înălțimea ta?
3. Iată Assur, chiparos den Livan, bun la odrasle, și des întru acoperemânt și înalt la mărime; și la mijlocul norilor făcutu-s’au începătura lui.
4. Apa l-au hrănit pre el, cel fără de fund l-au înălțat pre el, râurile lui le-au adus împrejurul răsăditurilor lui și adunările ei au trimis la toate leamnele câmpului.
5. Pentru aceasta s’au înălțat mărimea lui decât toate leamnele câmpului, și să înmulțiră cranghinile lui, și să înălțară odraslele lui, preste apă multă întinzându-să eale.
6. În odraslele lui au încuibat toate pasările ceriului, și dedesuptul crăngilor lui năștea toate hiarăle câmpului, și la umbra lui au lăcuit toată mulțimea limbilor.
7. Și s’au făcut frumseațe întru înălțimea lui pentru mulțimea crăngilor lui, căci s’au făcut rădăcinile lui în apă multă.
8. Chiparoș nu-s ca aceștea în grădina lui Dumnezău, și molidvi nu-s aseamenea cu odraslele lui, și brazi nu s’au făcut aseamenea cu crangele lui; tot lemnul în grădina lui Dumnăzău nu s’au asămănat lui întru frumseațele lui.
9. Frumos l-am făcut pre el pentru mulțimea crăngilor lui; și l-au râvnit pre el leamnele grădinii desfătăciunei lui Dumnezău.
10. Pentru aceaea, ceastea zice Domnul Domnul: ‘Pentru căci te-ai făcut mare la mărime și ai dat începătura ta în mijlocul norilor și am văzut când să înălțase el,
11. Și l-am dat pri el la mânile boiarilor limbilor, și au făcut pierzarea lui.
12. Și l-au pierdut de tot pre el striini pierzători de la limbi; și l-au oborât pre el preste măguri, în toate văile au căzut crăngile lui, și să zdrobiră odraslele lui în tot câmpul pământului; și s’au pogorât de la acoperirea lor toate gloatele limbilor, și l-au trântit pre el la pământ.
13. Și s’au odihnit toate pasările ceriului, și la buciumii lui s’au făcut toate hiarăle țarenii,
14. Pentru ca să nu se înalțe întru măria lor toate leamnele ceale den apă, și n’au dat începătura lor la mijlocul norilor, și n’au stătut întru înălțimea lor cătră el toți ceia ce beau apă; toț s’au dat la moarte, la adâncul pământului, în mijlocul fiilor oamenilor, cătră cei ce să pogoară la groapă.
15. Aceastea zice Domnul Domnul: ‘În carea zi s’au pogorât la iad, l-au plâns pre el bezna; și am oprit râurile ei, și am contenit mulțimea apei, și au întunecat preste el Livanul; toate leamnele câmpului preste el slăbiră.
16. De glasul căderii lui s’au cutremurat limbile, când pogorâia pre el la iad cu cei ce să pogoară la groapă și-l mângâia pre el la pământ jos toate leamnele desfătăciunii și ceale alease și ceale mai frumoase ale Livanului, toate cealea ce beau apă.
17. Pentru că și ei s’au pogorât cu el la iad, întru cei răniți de cătră sabie; și sămânța lui, cei ce lăcuiescu supt acoperemântul lui, în mijlocul vieții lor au pierit.
18. Cu cine te-ai asămănat întru mărire și întru puteare și întru mărime în leamnele desfătăciunii? Pogoară-te și să te pogori cu leamnele desfătăciunii la adâncul pământului, în mijlocul celor neobrezuiț vei dormi, cu cei răniți de sabie; așa Faraon și toată mulțimea puterii lui – zice Domnul Domnul’“.
CAP 32 modifică
1. Și fu întru al 12 an, în luna a 12, într’una a lunii, fu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
2. „Fiiul omului, ia plângere preste Faraon, împăratul Eghipetului, și vei zice lui: ‘Cu leul limbilor te-ai asămănat tu și ca bălaurul cel den mare: și împungeai cu cornul întru râurile tale, și turburai apă cu picioarele tale, și călcai râurile tale.
3. Aceastea zice Domnul Domnul: ‘Și voiu pune preste tine mrejile meale și întru adunare de limbi multe și te voiu scoate pre tine cu undița mea.
4. Și te voiu întinde pre pământ, câmpii se vor împlea de tine, și voiu așăza preste tine toate pasările ceriului, și voiu sătura dentru tine toate hiarăle a tot pământul.
5. Și voiu da cărnurile tale preste munți, și voiu sătura de sângele tău tot pământul.
6. Și se va adăpa pământul de gunoaiele tale, de mulțimea ta preste munți, văile voiu împlea de tine.
7. Și voiu acoperi ceriul când te voiu stinge, și voiu întuneca stealele lui, soarele cu nor îl voiu acoperi, și luna nu va lumina lumina ei.
8. Pre toate stealele ceriului, pre tot ce luminează lumină den ceriu vor întuneca preste tine și voiu da întunearec preste tine – zice Domnul Domnul.
9. Și voiu urgisi inima a năroade multe, când va scoate robirea ta la limbi, la pământul carele nu l-ai știut.
10. Și se vor mâhni asupra ta limbi multe și împărații lor cu întristare să vor întrista, zburând sabia mea preste feațele lor, așteptând cădearea lor de la ziua căderii tale’.
11. Căci aceastea zice Domnul Domnul: ‘Sabia împăratului Vavilonului veni-va ție.
12. Cu sabiile uriașilor voiu oborî vârtutea ta; toți omorâtorii de la limbi, și vor strica simeția Eghipetului, și să va sfărâma toată vârtutea.
13. Și voiu piarde toate dobitoacele lui de la apa cea multă și [nu] o va turbura pre ea picior de om încă, și urmă de dobitocu nu o va călca.
14. Așa atuncea vor înceta apele lor; și râurile lor ca untul-de-lemnu vor mearge – zice Adonai Domnul.
15. Când voiu da Eghiptul la pieire și se va pustii pământul împreună cu plinirea lui, când voiu răsipi pre toți ceia ce lăcuiescu întru el, și vor conoaște că Eu-s Domnul.
16. Plângere iaste și vei plânge pre el; featele limbilor plânge-l-vor pre el. Preste Eghipet și preste toată vârtutea lui plânge-l-vor pre el – zice Domnul Domnul’“.
17. Și să făcu în al doisprăzeacelea an, în luna dentâiu, în 15 ale lunii dentâiu, făcutu-s’au cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
18. „Fiiul omului, plânge preste vârtutea Eghipetului, și vor pogorî limbile featele lui moarte la adâncul pământului, cătră ceia ce să pogoară în groapă.
19. Den ape cu bună cuviință pogoară-te și dormi cu cei neobrezuiți.
20. În mijlocul celor răniți cu sabie vor cădea cu el și va dormi toată vârtutea lui.
21. Și vor zice uriașii: ‘În adâncul gropii te fă, de cine ești mai bună? Pogoară-te și dormi cu cei neobrăzuiți în mijlocul celor răniți de sabie’.
22. Acolo e Assur și toată adunarea lui, toți răniți.
23. Acolo s’au dat îngroparea lor, întru adâncul gropii, și să făcu adunarea lui premprejurul mormântului lui; toți răniții cei căzuți cu sabie, carii au dat îngropările ei în coastele gropii și s’au făcut adunare premprejurul îngropării lui, toți aceștea răniții, cei ce cad cu sabie, cei ce au dat frica lor preste pământul vieții.
24. Acolo Elam și toată putearea lui premprejurul mormântului lui; toți răniții cei căzuți cu sabie și cei ce să pogoară neobrăzuiți la adâncul pământului, ceia ce au dat a lor frică preste pământul vieții și au luat certarea lor împreună cu cei ce să pogoară la groapă
25. În mijlocul răniților, acolo s’au dat Mosoh și Thovel și toată vârtutea lui premprejurul mormântului lui, toți neobrăzuiții răniți de sabie, cei ce au dat frica lor pre pământul vieții.
26. Și n’au dormit cu uriașii ceia ce au căzut den veac, carii s’au pogorât la iad cu arme de războiu ale lor și au pus sabiile lor supt capetele lor și s’au făcut fărădelegile lor preste oasele lor, căci au înfricoșat uriaș întru viața lor?
27. Și tu în mijlocul celor neobrăzuiți te vei sfărâma și vei dormi cu cei răniți cu sabie.
28. Acolo – Edom și împărații ei, și toți boiarii ei, ceia ce au dat vârtutea lor spre rană de sabie, aceștea cu răniții au adormit, cu cei ce să pogoară la groapă.
29. Acolo – boiarii crivățului toți aceștea, toți voivozii lui Assur, cei ce să pogoară răniți împreună cu frica lor și cu vârtutea lor au dormit neobrăzuiți cu răniții de sabie și au luat munca lor cu cei ce să pogoară la groapă.
30. Pre aceia va vedea Faraon și să va mângâia preste toată vârtutea lor răniții sabiei lui Faraon și toată putearea lui – zice Domnul Domnul – căci am dat frica lui preste pământul vieții și va dormi în mijlocul celor neobrăzuiți, cu răniții sabiei lui Faraon și toată mulțimea lui – zice Domnul Domnul“.
CAP 33 modifică
1. Și s’au făcut cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
2. „Fiiul omului, grăiaște fiilor norodului tău și vei grăi cătră ei: ‘Pământ preste carele voiu aduce sabie, și va lua norodul pământului pre un om dentru ei, și-l va da pre el lor întru strajă,
3. Și va vedea sabia venind preste pământ, și va trâmbița cu trâmbița, și da-va semnu norodului.
4. Și va auzi cel ce aude glasul trâmbiței, și nu se va păzi, și va veni sabia, și-l va apuca pre el; sângele lui preste capul lui va fi.
5. Căci glasul trâmbiții auzind n’au păzit, sângele lui preste dânsul va fi; și acesta, căci s’au păzit, sufletul lui au scos.
6. Și strejariul, de va vedea sabia venind, și nu va trâmbița cu trâmbița, și norodul nu să va păzi și venind sabia va lua dentru ei suflet, el pentru fărădeleagea lui s’au prinsu și sângele dentru mâna strejariului voiu ceare’.
7. Și tu, fiiul omului, strejariu te-am dat casei lui Israil și vei auzi dentru rostul mieu cuvânt și vei vesti lor de la mine,
8. Zicând Eu celui păcătos: ‘Cu moarte te vei omorî’, și nu vei grăi ca să să păzască cel necurat de la calea lui, acel fără leage cu fărădeleagea lui va muri, iară sângele lui den mâna ta îl voiu ceare.
9. Și tu, de vei vesti mai nainte celui păgân calea lui, ca să să întoarcă de la ea, și nu să va întoarce de la calea lui, el cu necurăția lui va muri, și tu sufletul tău l-ai scos.
10. Și tu, fiiul omului, zi casei lui Israil: ‘Așa ați grăit, zicând: ‘Înșălăciunile noastre și fărădelegile noastre preste noi sânt și întru eale noi ne topim. Și cum vom trăi?’
11. Zi lor: ‘Viu Eu – zice Adonai Domnul –, nu voiu moartea păcătosului, ca să să întoarcă cel necurat de la calea lui și să trăiască el. Cu întoarcere întoarceți-vă de la calea voastră cea rea! Și pentru căci muriți, casa Israil?’
12. Și tu, fiiul omului, zi cătră fiii norodului tău: ‘Direptatea direptului nu-l va scoate pre el ori întru care zi va rătăci, și fărădeleagea celui fără de leage nu-i va face rău lui ori întru care zi să va întoarce de la fărădeleagea lui, și direptul nu va putea să scape întru ziua păcatului lui.
13. Zicând Eu direptului: ‘Cu traiu vei trăi!’ și acesta nădejduiaște pre direptatea lui și va face fărădeleage și toate direptățile lui nu să vor pomeni, întru strâmbătatea lui carea au făcut, întru dânsa va muri.
14. Și zicând Eu celui necurat: ‘Cu moarte vei muri!’, și să va întoarce de la păcatul lui și va face judecată și direptate.
15. Și zălogul va da înapoi, și jahul va plăti, întru poruncile vieții va mearge ca să nu facă strâmbătate, cu viață va trăi și nu va muri.
16. Toate păcatele lui carele au greșit nu să vor pomeni, căci judecată și direptate au făcut, întru eale va trăi’.
17. Și vor grăi fiii norodului tău: ‘Nu e direaptă calea Domnului!’, și aceasta, calea lui, nu e direaptă!
18. Întorcându-se cel dirept de la direptatea lui și va face fărădelegi, și va muri întru eale.
19. Și întorcându-se cel păcătos de la fărădeleagea lui și va face judecată și direptate, întru eale el va trăi.
20. Și aceasta iaste carea ați zis: ‘Nu e direaptă calea Domnului!’. Pre fieștecarele întru căile voastre voiu judeca pre voi, casa Israil“.
21. Și fu întru al 12 an, întru a zeacea lună, la 5 ale lunii a robirii noastre, venit-au cătră mine cel ce au scăpat de la Ierusalim, zicând: „Luatu-s’au cetatea“.
22. Și mâna Domnului s’au făcut asupra mea sara mai nainte de ce au venit el; și au deșchis gura mea până au venit dimeneața cătră mine; și, deșchizindu-se, gura mea nu s’au mai oprit încă.
23. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
24. „Fiiul omului, ceia ce lăcuiescu ceale pustiite preste pământul lui Israil zic: ‘Unul era Avraam, și au ținut pământul; și noi mai mulți sântem, noao s’au dat pământul întru țineare’.
25. Pentru aceaea zi cătră ei: ‘Așa au zis Adonai Domnul: ‘Preste sânge vei mânca și ochii voștri veți lua cătră chipurile voastre și sânge vărsa-veți, și pământul moșteni-l-veți?
26. Stătut-ați pre sabia voastră, făcut-ați urâciune și fieștecarele pre aproapele lui ați pângărit, și pământul veți moșteni așa?’
27. Pentru aceaea zi lor: ‘Aceastea zice Domnul Domnul: ‘Viu Eu de nu ceia dentru ceale pustiite cu sabie vor cădea; și cei de pre fața câmpului hiarălor țarinii să vor da spre mâncare de tot; și pre cei dentru ceale zidite și pre cei dentru peșteri cu moarte voiu omorî.
28. Și voiu da pământul pustiiu și va pieri sămeția vârtutei lui și să vor pustii munții lui Israil nefiindu călătoriu’.
29. Și vor cunoaște că Eu sânt Domnul; face-voiu pământul lor pustiiu și să va pustii pentru toate urâciunile lor carele au făcut’.
30. Și tu, fiiul omului, fiii norodului tău, ceia ce grăiescu pentru tine, pre lângă ziduri, și la porțile caselor, și grăiia om fratelui lor, zicând: ‘Să ne adunăm și să auzim cealea ce ies de la Domnul!’
31. Și vor veni cătră tine în ce chip mearge împreună norod: și șădu înaintea ta norodul mieu, și audu cuvintele tale, și aceastea nu le vor face, căci minciună întru gura lor și denapoia pângăriciunilor lor inima lor mearge.
32. Și te vei face lor ca glasul canonului cel cu dulce glas bine asămănat; și vor auzi cuvintele tale și nu le vor face pre eale.
33. Când vor veni, vor grăi: ‘Iată vine!’ și vor cunoaște că prorocu era în mijlocul lor“.
CAP 34 modifică
1. Și s’au făcut cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
2. „Fiiul omului, proroceaște preste păstorii lui Israil, proroceaște și zi păstorilor: ‘Aceastea zice Domnul Domnul: ‘O, păstorii lui Israil, au pasc păstorii pre sine? Nu pre oile meale pasc păstorii?
3. Iată, laptele mâncați de tot, și lâna vă îmbrăcați; și ce e gras jungheați, și oile meale nu pașteți.
4. Pre cea slabă nu o ați râdicat; și pre cea bolnavă n’ați vindecat, și cea struncinată n’ați legat; și pre cea rătăcită n’ați înturnatu-o, și cea pierită n’ați căutat, și cea tare o ați supus cu trudă.
5. Și să răsipiră oile meale, nefiind păstoriu, și s’au făcut spre mâncare de tot la toate hiarăle țarenii.
6. Și s’au răsipit oile meale în tot muntele și preste tot muntele înalt; și preste fața a tot pământul s’au răsipit și nu era cine să caute, nici cine să întoarcă.
7. Pentru aceaea, păstori, auziți cuvântul Domnului:
8. Viu Eu – zice Domnul Domnul – pentru căci s’au făcut oile meale spre pradă și să fie oile meale spre mâncare de tot la toate hiarăle câmpului, nefiind păstoriu, și n’au cercetat păstorii oile meale, și s’au păscut păstorii pre sine, iară oile meale nu le-au păscut,
9. Pentru aceasta, păstori, auziți cuvântul Domnului:
10. Aceastea zice Domnul Domnul: Iată, eu asupra păstorilor și voiu ceare oile meale den mânile lor; și voiu întoarce pre ei ca să nu pască oile meale, și nu le vor mai paște păstorii pre eale, scoate-voiu oile meale den gura lor și nu vor fi lor încă spre mâncare de tot.
11. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul Domnul: Iată, Eu voiu cerca oile meale și le voiu scoate pre eale.
12. În ce chip cearcă păstoriul turma lui în ziua rătăcirei, când e negură și nor în mijlocul oilor lui, osebite fiind, așa voiu cerca oile meale și le voiu mâna pre eale de la tot locul unde s’au răsipit acolo în zi de nor și de negură.
13. Și voiu scoate pre ei de la limbi și voiu aduna pre ei de la țări și voiu scoate pre ei la pământul lor și voiu paște pre ei preste măgurile lui Israil, și în râpi, și în toată lăcuința pământului.
14. Și la pășune bună voiu paște pre ei, în măgura cea înaltă a lui Israil; și vor fi stânile lor acolo și vor dormi și să vor odihni întru desfătăciune bună și întru pășune grasă să vor paște preste măgurile lui Israil.
15. Eu voiu paște oile meale și eu le voiu odihni pre eale și vor conoaște că Eu sânt Domnul – aceastea zice Domnul.
16. Cea pierdută voiu cerca și cea rătăcită voiu înturna, și cea zdrobită voiu lega, și cea leșinată voiu întări, și cea tare voiu păzi și le voiu paște pre eale cu judecată.
17. Și voi, oile meale, aceastea zice Domnul Domnul: Iată, Eu voiu aleage între oaie și între oaie, între berbeci și între țapi.
18. Și nu e destul voao, căci pășunea cea bună pășteați și ceale rămase ale pășunii le călcați de tot cu picioarele voastre? Și apa cea limpede beați și cea rămasă cu picioarele voastre turburați?
19. Și oile meale călcăturile picioarelor voastre păștea și apa cea turburată de picioarele voastre bea?’
20. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul Domnul: ‘Iată, Eu voiu osăbi între oaie tare și între oaie slabă.
21. Cu coastele și cu umerele voastre împingeați și cu coarnele voastre împungeați tot ce era slab.
22. Și voiu mântui oile meale, și nu vor fi încă spre pradă, și voiu judeca între berbeace cătră berbeace.
23. Și voiu râdica asupra lor un păstoriu; și va paște pre ei robul mieu, David, și va fi lor păstoriu.
24. Și Eu, Domnul, voiu fi lor Dumnezău, și David – căpetenie în mijlocul lor. Eu, Domnul, am grăit.
25. Și voiu pune cu David făgăduință de pace și voiu stinge pre hiarăle ceale reale de la pământ, și vor lăcui în pustiiu și vor dormi întru dumbrăvi.
26. Și voiu da lor blagoslovenie premprejurul măgurii meale și ploaie voiu da voao, ploaie de blagoslovenie.
27. Și leamnele câmpului vor da roada lor și pământul va da vârtutea lui și vor lăcui preste pământul lor cu nădeajde de pace și vor conoaște că Eu sânt Domnul, când voiu zdrobi Eu jugul lanțului lor și voiu scoate pre ei den mâna celor ce urăscu pre ei.
28. Și nu vor mai fi încă în pradă la limbi și hiarăle pământului nu-i vor mai mânca pre ei; și vor lăcui pre nădeajde și nu va fi cine să-i spară pre ei.
29. Și voiu rădica lor răsăditură de pace și nu vor mai fi puțini cu numărul pre pământ și încă nu vor mai fi pieriți cu foametea pre pământ și ocara limbilor nu vor mai suferi încă.
30. Și vor cunoaște că Eu sânt Domnul Dumnezăul lor și ei – nărodul mieu, casa lui Israil – zice Domnul Domnul.
31. Și voi, oile meale, și oile turmei sânteț, și Eu Domnul Dumnezeul vostru – zice Domnul Domnul’“.
CAP 35 modifică
1. Și s’au făcut cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
2. „Fiiul omului, întoarce fața ta preste măgura Siir și proroceaște preste ea.
3. Și zi ei: ‘Aceastea zice Domnul Domnul: ‘Iată, Eu sânt asupra ta, măgură Siir, și voiu întinde mâna mea preste tine și te voiu da pustie și te vei pustii.
4. Și în cetățile tale pustietate voiu face și tu pustie vei fi și vei cunoaște că Eu-s Domnul.
5. Pentru că fiind tu vrăjmașă veacinică, și ai șăzut la casa lui Israil cu vicleșug în mâna vrăjmașilor sabiei în vreamea strâmbătății la ceale de apoi,
6. Pentru aceaea, viu Eu – zice Domnul – de nu ai fi greșit în sânge și sângele te va goni pre tine.
7. Și voiu da măgura Siir spre pustiire și pustiită și voiu piarde de la ea oameni și dobitoace.
8. Și voiu împlea de răniții tăi dealurile tale și văile tale și întru toate câmpurile tale răniți cu sabia vor cădea întru tine.
9. Pustietate veacinică te voiu face și cetățile tale nu să vor mai lăcui încă; și vor cunoaște că Eu sânt Domnul.
10. Pentru căci ai zis tu: ‘Ceale doao limbi și ceale doao țări ale meale vor fi și voiu moșteni pre eale’, și Domnul acolo iaste,
11. Pentru aceaea, viu Eu – zice Domnul Domnul –, și voiu face ție după vrăjmășia ta; și mă voiu cunoaște ție, când te voiu judeca.
12. Și vei cunoaște că Eu-s Domnul; auzit-am glasul blestemilor tale, căci ai zis: ‘Măgurile lui Israil pustie s’au dat noao spre mâncare!’
13. Și ai grăit mare asupra mea, cu gura ta, și eu am auzit’.
14. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul Domnul: ‘Întru veselia pământului, pustie voiu face pre tine.
15. În ce chip te-ai veselit la moștenirea casii lui Israil, căci s’au stinsu, așa voiu face pre tine: pustie vei fi, măgură Siir, și toată Idumea va pieri de tot – și vor cunoaște că Eu-s Domnul Dumnezăul lor’“.
CAP 36 modifică
1. „Și tu, fiiul omului, proroceaște preste măgurile lui Israil și zi munților lui Israil:
2. ‘Auziți cuvântul Domnului, aceastea zice Domnul Domnul: ‘Pentru căci au zis asupra voastră vrăjmașul: ‘Bine e, pustiiri veacinice spre moșteniri noao ni s’au făcut!’
3. Pentru aceaea proroceaște și zi: ‘Aceastea zice Domnul: ‘Pentru căci v’aț necinstit voi și v’aț urât voi de cătră limbile ceale de premprejurul vostru, ca să fiț voi spre moștenire celoralalte limbi și v’aț suit și v’aț făcut graiu la limbă și ocară la limbi’,
4. Pentru aceaea, măgurile lui Israil, auziți cuvântul Domnului; aceastea zice Domnul Domnul măgurilor, și dealurilor, și pâraielor, și văilor, și celor pustiite și stinse și cetăților celor părăsite, carele s’au făcut spre pradă și spre călcare de tot la limbile ceale ce au rămas premprejur,
5. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul Domnul: De nu cu focul mâniei meale am grăit asupra celoralalte limbi și preste Idumea toată, căci au dat pământul mieu lui întru țineare cu veselia, necinstind sufletele ca să le stingă în pradă’,
6. Pentru aceaea proroceaște preste pământul lui Israil și zi munților și dealurilor, și văilor, și codrilor: Aceastea zice Domnul Domnul: Iată, Eu cu râvnirea mea și cu mânia mea am grăit, pentru că ați suferit voi ocărâle limbilor.
7. Pentru aceaea, iată, Eu rădica-voiu mâna mea preste limbile ceale demprejurul vostru, aceștea necinstea lor vor lua.
8. Iară voi, măgurile lui Israil, strugurul și roada voastră mânca-va nărodul mieu, căci nădejduiesc să vie.
9. Căci iată, Eu voiu căuta spre voi și vă veți lucra și vă veți sămăna.
10. Și voiu înmulți preste voi oameni și casa lui Israil toată desăvârșit; și să vor lăcui cetățile voastre și ceale pustiite să vor zidi.
11. Și voiu înmulți preste voi oameni și dobitoace; și voiu lăcui pre voi ca de ’nceputul vostru și bine voiu face voao, ca cel de mai nainte al vostru; și veți cunoaște că Eu-s Domnul.
12. Și voiu naște preste voi oameni, pre norodul mieu, Israil, și vor moșteni pre voi și veți fi lor spre țineare și nu vă veți mai adaoge încă a vă face fără feciori dentru ei’.
13. Aceastea zice Domnul Domnul: ‘Pentru că au zis ție: Pământ care mănâncă oamenii ești tu și fără feciori de limba ta te-ai făcut’,
14. Pentru aceaea, oameni încă nu vei mai mânca, și limba ta nu o vei mai face fără feciori încă – zice Domnul Domnul.
15. Și nu să va mai auzi încă preste voi necinstea limbilor și ocara noroadelor nu veți suferi încă – zice Domnul Domnul’“.
16. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
17. „Fiiul omului, casa lui Israil au lăcuit preste pământul lor și au pângărit pre el cu calea lor și cu idolii lor și cu necurățiile lor; ca necurăția ceiia ce are pre sine s’au făcut calea lor înaintea feații meale.
18. Și am vărsat mânia mea preste dânșii pentru sângele carele au vărsat pre pământ și cu chipurile lor au pângărit pre el,
19. Și i-am răsipit pre ei la limbi și i-am vânturat pre ei în țări; după calea lor și după păcatul lor judecat-am pre ei.
20. Și au întrat la limbi unde au întrat acolo și au spurcat numele cel svânt, zicându-să ei: ‘Norodul Domnului aceștea, și den pământul lui au ieșit’.
21. Și nu m’am îndurat de ei, pentru numele mieu cel svânt, care au spurcat casa lui Israil întru limbi unde au întrat acolo’.
22. Pentru aceaea zi casei lui Israil: ‘Aceastea zice Domnul Domnul: ‘Nu vă fac Eu voao, casa lui Israil, ce pentru numele mieu cel svânt, carele ați spurcat întru limbi, unde ați întrat acolo.
23. Și voiu svinți numele mieu cel mare, cela ce s’au pângărit întru limbi, carele ați pângărit în mijlocul lor; și vor cunoaște limbile că Eu sânt Domnul – zice Adonai Domnul – svințindu-mă întru voi înaintea ochilor lor.
24. Și voiu lua pre voi dentru limbi și voiu aduna pre voi den toate țările și voiu băga pre voi la pământul vostru.
25. Și voiu stropi preste voi apă curată și vă veți curăți de toate necurățiile voastre și de toate chipurile voastre voiu curăți pre voi.
26. Și voiu da voao inemă noao și duh nou voiu da întru voi; și voiu lua inema cea de piatră dentru trupul vostru și voiu da voao inemă de carne.
27. Și Duhul mieu da-l-voiu întru voi și voiu face ca întru direptățile meale să meargeți și judecățile meale să păziți și să faceț.
28. Și veți lăcui pre pământul carele am dat părinților voștri și veți fi mie întru norod și Eu voiu fi voao întru Dumnezeu.
29. Și voiu mântui pre voi dentru toate necurățiile voastre și voiu chema grâul și voiu înmulți pre el și nu voiu da asupra voastră foamete.
30. Și voiu înmulți roada lemnului și roadele țarinei, pentru ca să nu luați ocară de foamete întru limbi.
31. Și vă veți aduce aminte de căile voastre ceale reale și de tocmealele voastre ceale ce nu era bune și veți împuta în fața lor întru fărădelegile voastre și întru urâciunile voastre.
32. Nu pentru voi facu Eu – zice Domnul Domnul –, conoscut fie voao. Rușinați-vă și vă abateț den căile voastre, casa lui Israil!’
33. Aceastea zice Domnul Domnul: ‘În ziua carea voiu curăți pre voi den toate fărădelegile voastre și voiu lăcui cetățile și să vor zidi ceale pustii
34. Și pământul cel stricat să va lucra, pentru căci stricat s’au făcut înaintea a tot căsătoriul,
35. Și vor zice: ‘Pământul acela ce e stricat s’au făcut ca o grădină de desfătăciune și cetățile ceale pustii și stricate și săpate tari s’au așezat’.
36. Și vor conoaște limbile, oricâte vor rămânea premprejurul vostru, că Eu, Domnul, am ziditu ceale surpate, răsădit-am ceale stricate. Eu, Domnul, am grăit și am făcut’.
37. Aceastea zice Domnul Domnul: ‘Încă aceasta cearere pune-voiu casii lui Israil ca să fac lor: înmulți-voiu pre ei de oameni ca oile;
38. Ca oile sfinte, ca oile Ierusalimului întru sărbătorile lui, așa vor fi cetățile ceale pustii pline de oi de norod; și vor conoaște că Eu sânt Domnul’“.
CAP 37 modifică
1. Și fu asupra mea mâna Domnului și au scos pre mine cu Duhul Domnului și m’au pus în mijlocul câmpului; acesta era plin de oase de oameni.
2. Și mă apropie cătră eale de jur împrejur; și iată, multe foarte era pre fața câmpului, și iată, uscate foarte.
3. Și zise cătră mine: „Fiiul omului, au trăi-vor oasele aceastea?“ Și ziș: „Doamne, Doamne, tu știi aceastea“.
4. Și zise cătră mine: „Fiiul omului, proroceaște pentru oasele aceastea și vei zice lor: ‘Oasele ceale uscate, auziți cuvântul Domnului!
5. Aceastea zice Domnul oaselor acestora: ‘Iată, Eu aducu preste voi duh de viață.
6. Și voiu da preste voi vine și voiu scoate asupra voastră trup și voiu întinde preste voi piale și voiu da Duhul mieu preste voi și veți trăi și veți conoaște că Eu sânt Domnul’“.
7. Și prorociiu în ce chip mi’au poruncit Domnul și să făcu glas, când eu prorociiu, și iată cutremuru și apropie oasele, os cătră închietura lui.
8. Și văzuiu și iată, preste eale vine și carne creștea și să suia preste eale piale deasupra, și duh nu era într’însele.
9. Și zise cătră mine: „Proroceaște pentru duh, proroceaște, fiiul omului, și zi duhului: ‘Aceastea zice Domnul Domnul: ‘Den patru vânturi vino, duhule, și suflă la morții aceștea și să trăiască!’“.
10. Și am poruncit după cum au poruncit mie și au întrat întru ei duhul și au trăit și au stătut pe picioarele lor și adunare era multă foarte.
11. Și grăi Domnul cătră mine, zicând: „Fiiul omului, oasele aceastea toate casa lui Israil iaste. Ei zic: ‘Uscate s’au făcut oasele noastre, pierit-au nădeajdea noastră, fârșitu-ni-s’au glasul’.
12. Pentru aceaea porunceaște și zi cătră ei: ‘Aceastea zice Domnul: ‘Iată, Eu deșchizu mormânturile voastre și voiu scoate pre voi den mormânturile voastre, norodul mieu, și voiu băga pre voi la pământul lui Israil,
13. Și veți conoaște că Eu sânt Domnul, când voiu deșchide Eu mormânturile voastre ca să scoțu Eu pre voi, norodul mieu, den gropile voastre.
14. Și voiu da Duhul mieu la voi și veți trăi și voiu pune pre voi pre pământul vostru; și veți cunoaște că Eu, Domnul, am grăit și voiu face – zice Domnul Domnul’“.
15. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine zicând:
16. „Fiiul omului, ia ții toiag și scrie preste el pre Iuda și pre fiii lui Israil, cei ce șăd lângă el. Și toiagul al doilea vei lua ție și vei scrie preste el pre Iosif, toiagul lui Efraim, și pre toți fiii lui Israil, ceia ce s’au adaos cătră el.
17. Și le vei împreuna pre eale unul cătră altul ție într’un toiag, ca să le legi pre eale, și vor fi în mâna ta.
18. Și va fi când vor zice cătră tine fiii norodului tău: ‘Nu vei spune noao ce sânt aceastea ție?’
19. Și vei grăi cătră ei: ‘Aceastea zice Domnul Domnul: ‘Iată, Eu voiu lua fealiul lui Iosif, cel ce iaste pren mâna lui Efraim, și fealiurile lui Israil, ceale ce șăd lângă el, și voiu da pre ei preste fealiul Iudii și vor fi într’un toiag în mâna Iudii’.
20. Și vor fi toiagele, preste carele tu ai scris preste eale, în mâna ta, înaintea lor.
21. Și vei grăi cătră ei: ‘Aceastea zice Domnul Domnul: ‘Iată, Eu iau toată casa lui Israil den mijlocul limbilor, unde au întrat acolo, și voiu aduna pre ei dentru toți cei de premprejurul lor și voiu băga pre ei la pământul lui Israil.
22. Și voiu face pre ei întru limbă în pământul mieu și în munții lui Israil și o căpetenie va fi lor; și nu vor mai fi încă întru 2 limbi, nici să vor mai împărți încă la 2 împărății,
23. Pentru ca să nu să pângărească încă întru idolii lor și întru urâciunile lor și întru toate necurățiile lor, și voiu mântui pre ei dentru toate fărădelegile lor ceale ce au greșit întru eale și voiu curăți pre ei și vor fi mie norod și Eu voiu fi lor Dumnezău.
24. Și robul mieu David – împărat în mijlocul lor și păstoriu unul va fi tuturor, căci întru poruncile meale vor mearge și judecățile meale vor păzi și vor face pre eale.
25. Și vor lăcui pre pământul lor carele am dat robului mieu, lui Iacov, unde au lăcuit acolo părinții lor; lăcui-vor preste el ei și fiii lor și fiii fiilor lor până în veac; și David, robul mieu, căpetenie va fi lor în veac.
26. Și voiu pune lor făgăduință de pace și făgăduință veacinică va fi cu ei; și voiu pune sfintele meale în mijlocul lor în veac.
27. Și va fi sălășluirea mea întru ei și voiu fi lor Dumnezău și ei vor fi mie norod.
28. Și vor cunoaște limbile că Eu sânt Domnul cela ce sfințesc pre ei, fiind sfintele meale întru mijlocul lor în veac’“.
CAP 38 modifică
1. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
2. „Fiiul omului, întăreaște fața ta spre Gog și spre pământul lui Magog, spre biruitoriul Rosului și Mosohului și Thovel și proroceaște pentru el.
3. Și zi lui: ‘Aceastea zice Domnul Domnul: ‘Iată, Eu asupra ta, Gogule, și asupra pământului lui Magog, biruitoriul Rosului, Mosohului și Thovelului.
4. Și voiu aduna pre tine și toată putearea ta pre cai și călăreți îmbrăcați în zale toț, adunare multă, scuturi și coifuri și sabii,
5. Persi și arapi, și levii și lidii, toți cu coifuri și cu scuturi;
6. Gomor și toți cei demprejurul lui, casa lui Thogarma de la marginea crivățului și toți cei prejur el și limbi multe împreună cu tine.
7. Găteaște-te, găteaște-te pre tine, tu și toată adunarea ta cea adunată cu tine, și vei fi mie straje denainte.
8. Den zile multe găti-se-va și în anii cei de apoi va veni și va veni la pământul cel stricat de sabie, adunați de la limbi multe, pre pământul lui Israil, carele s’au făcut pustiiu de toate părțile; și acesta dentru limbi au ieșit și vor lăcui pre pace toți.
9. Și te vei sui ca ploaia și vei veni ca norul și vei acoperi pământul și vei cădea tu și toți cei de premprejurul tău și limbi multe împreună cu tine’.
10. Aceastea zice Domnul Domnul: ‘Și va fi în ziua aceaea, sui-se-va cuvânt preste inima ta și vei gândi gânduri reale.
11. Și vei grăi: Sui-mă-voiu pre pământul cel lepădat, veni-voiu preste cei ce odihnesc cu liniște și cei ce lăcuiesc pre pace, toți ceia ce lăcuiesc pământul întru carele nu iaste zidu, nici zovoară și uși nu sânt întru ei,
12. A prăda pradă și pleanuri a plenui lor, a întoarce mânile meale la cea pustiită carea s’au lăcuit și preste limbile ceale adunate den limbi multe, cei ce au făcut moșii și lăcuiescu pre buricul pământului’.
13. Sava și Dedan și neguțătorii carhidoneanii și toate satele lor vor grăi ție: ‘Spre pradă a prăda vei tu? Și a plenui pleanuri? Și ai adunat adunarea ta să iai argint și aur, a lua moșie, a plenui pleanuri mari?’
14. Pentru aceaea, proroceaște, fiiul omului, și zi lui Gog: ‘Aceastea zice Domnul Domnul: ‘Au nu în ziua aceaea, după ce să va lăcui nărodul mieu Israil pre pace, te vei rădica?
15. Și vei veni de la locul tău, de la marginea despre miazănoapte, și limbi multe împreună cu tine, călăreți de cai toți, adunare mare și puteare multă!
16. Și te vei sui asupra norodului mieu Israil ca un nor să acoperi pământul; în zilele ceale de apoi va fi și te voiu aduce pre pământul mieu pentru ca să cunoască toate limbile pre mine, sfințindu-mă Eu întru tine înaintea lor’.
17. Aceastea zice Domnul Domnul lui Gog: ‘Tu ești pentru care am grăit mai nainte de zilele ceale denainte, pren mâna robilor miei, prorocilor lui Israil, întru acealea zile și ani, ca să te aducă pre tine asupra lor?
18. Și va fi în ziua aceaea, în ziua carea va veni Gog asupra ta, pământul lui Israil – zice Domnul Domnul – sui-se-va mânia mea
19. Și râvnirea mea. Cu focul mâniei meale am grăit: De nu va fi adevărat, în ziua aceaea – cutremur mare pre pământul lui Israil,
20. Și să vor clăti de cătră fața Domnului peștii mării și pasările ceriului, și hiarăle câmpului și toate târâtoarele ce să târăscu pre pământ, și toți oamenii cei de preste fața pământului; și să vor sparge munții, și vor cădea văile și tot zidul pre pământ va cădea.
21. Și voiu chema preste el toată frica sabiei – zice Domnul Domnul – sabia omului preste fratele lui va fi.
22. Și voiu judeca pre el cu moarte și cu sânge și cu ploaie înecătoare și cu pietri de grindină și foc și iarbă pucioase voiu ploua preste el și preste toți cei ce sânt cu el și preste limbi multe împreună cu el.
23. Și mă voiu mări și mă voiu sfinți și mă voiu proslăvi și mă voiu arăta înaintea a limbi multe și vor cunoaște că Eu sânt Domnul’“.
CAP 39 modifică
1. Și tu, fiiul omului, proroceaște asupra lui Gog și zi: „Aceastea zice Domnul Domnul: ‘Iată, Eu asupra ta, Gogule, Domnul lui Ros, Mosoh și Thovel.
2. Și te voiu aduna pre tine și te voiu povățui pre tine și te voiu sui pre tine de la marginea crivățului și te voiu aduce pre munții lui Israil.
3. Și voiu piarde arcul tău de la mâna cea stângă a ta și săgețile tale de la mâna ta cea direaptă.
4. Și te voiu oborî preste munții lui Israil și vei cădea tu și toți cei demprejurul tău și limbile ceale ce-s cu tine mări-se-vor spre mulțime de pasări și la toată zburătoarea și la toate hiarăle câmpului dat-am pre tine să te mănânce.
5. Preste fața câmpului vei cădea, căci Eu am grăit – zice Domnul Domnul.
6. Și voiu trimite foc preste Magog și se vor lăcui ostroavele pre pace și vor cunoaște că Eu sânt Domnul.
7. Și numele mieu cel sfânt cunoaște-se-va în mijlocul nărodului mieu Israil, și nu se va mai pângări numele mieu cel sfânt; și vor cunoaște toate limbile că Eu sânt Domnul cel sfânt, întru Israil.
8. Iată, vine și vei cunoaște că va fi – zice Domnul Domnul. Aceasta iaste ziua întru carea am grăit.
9. Și vor ieși ceia ce lăcuiesc cetățile lui Israil și vor arde întru arme, paveze și sulițe și arce și săgeți și toiage de mâni și fuști și vor ațâța cu eale foc în șapte ani.
10. Și nu vor lua leamne de la câmpu, nici vor tăia den dumbrăvi, ce armele vor arde cu foc, și vor prăda pre ceia ce au prădat pre ei și vor plenui pre ceia ce au plenuit pre ei – zice Domnul Domnul.
11. Și va fi în ziua aceaea, da-voiu lui Gog loc numit mormânt întru Israil, îngroparea celor ce au venit de cătră mare și vor zidi gura văii.
12. Și vor astruca acolo pre Gog și toată mulțimea lui și să va chema atuncea Îngroparea lui Gog.
13. Și vor astruca pre ei casa lui Israil pentru ca să să curățească pământul la a șaptelea lună. Și va astruca pre ei tot norodul pământului și va fi lor întru numeire – zice Domnul Domnul.
14. Și oameni pururea vor trimite mergând tot pământul a îngropa pre cei rămaș preste fața pământului și să curățească pre el; după ceale șapte luni vor cerca.
15. Tot cela ce treace pământul și, văzând os de om, va clădi lângă el semn până unde vor îngropa pre el ceia ce îngroapă la Gai îngroparea lui Gog.
16. Pentru că și numele cetății să va chema Mulțime-de-bărbați, și să va curăți pământul’.
17. Și tu, fiiul omului – aceastea zice Domnul Domnul –, zi cătră toată pasărea zburătoare și cătră toate hiarăle câmpului: ‘Adunați-vă și veniți, adunați-vă de cătră toate împrejurele la jârtva mea, carea am jârtvuit voao, jârtvă mare în munții lui Israil, și veți mânca carne și veți bea sânge.
18. Cărnurile uriașilor veți mânca și sângele boiarilor pământului veți bea, berbeci și viței și țapi și viței îngrășați toți.
19. Și veți mânca grăsimea de sațiu și veți bea sânge spre îmbătare den jârtva mea, carea am junghiat voao.
20. Și vă veți sătura den masa mea cal și călăreț, uriaș și pre tot bărbatul războinic – zice Domnul Domnul.
21. Și voiu da mărirea mea întru voi și vor vedea toate limbile judecata mea, carea am făcut, și mâna mea, care am adus preste ei.
22. Și vor cunoaște casa lui Israil că Eu sânt Domnul Dumnezăul lor, den ziua aceasta și înainte.
23. Și vor cunoaște toate limbile că pentru păcatele lor s’au robit casa lui Israil, căci s’au lepădat de mine, și am întors fața mea de cătră ei, și am dat pre ei la mânile vrăjmașilor lor, și au căzut toți cu sabie.
24. După necurățiile lor și după fărădelegile lor am făcut pre ei și am întors fața mea de cătră ei.
25. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul Domnul: ‘Acum voiu întoarce robimea lui Iacov și voiu milui casa lui Israil și voiu râvni pentru numele cel svânt al mieu.
26. Și vor lua necinstea lor și strâmbătatea carea au făcut când să lăcuiră ei pre pământul lor pre pace, și nu va fi cine să-i înfricoșaze.
27. Când îi voiu întoarce Eu pre ei de la limbi și-i voiu aduna pre ei den mânile limbilor și mă voiu svinți întru ei înaintea limbilor,
28. Și vor cunoaște că Eu-s Domnul Dumnezeul lor, când mă voiu arăta Eu întru limbi și voiu aduna pre ei pre pământul lor și nu voiu mai lăsa dentru ei încă.
29. Și nu voiu mai întoarce fața mea de cătră ei, pentru căci am vărsat mânia mea preste casa lui Israil – zice Domnul Domnul’“.
CAP 40 modifică
1. Și fu întru al doaozeci și cincile de ani ai robirii noastre, în luna dentâiu, în zeace ale lunii, întru în al 14 ani după ce s’au luat cetatea, în ziua aceaea făcutu-s’au preste mine mâna Domnului și mă aduse acolo.
2. Întru vedearea lui Dumnezău m’au adus pre mine la pământul lui Israil, și m’au pus într’un munte foarte nalt, și preste el era ca o zidire de cetate în preajmă.
3. Și mă băgă acolo, și iată om, și vedearea lui era ca vedearea aramei ce sclipeaște; și în mâna lui era ață de ziditori și trestie de măsură, și el sta la poartă.
4. Și zise cătră mine bărbatul: „Văzut-ai, fiiul omului? Vezi cu ochii tăi și cu urechile tale, auzi și rânduiaște în inima ta toate câte eu arăt ție, pentru căci ca să arăt ție ai întrat aicea; și vei arăta toate casii lui Israil, câte tu vezi“.
5. Și iată, îngrădire afară den casă pre împrejur, și în mâna acelui bărbatu trestie – măsură de șase coți cu cotul și o palmă; și au măsurat zidul cel denainte, lățimea tocma cu trestia, și înălțimea lui tocma cu trestia.
6. Și să sui pren 7 treapte la poarta cea ce caută la răsărit și măsură (thee 6 de o parte și 6 de altă parte) și elam al porții tocma cu trestia.
7. Și thee tocma cu trestia de lungă și tocma cu trestia lățimea și elam în mijlocul lui theilath de 6 coți.
8. Și thee al doilea tocma cu trestia de lată și tocma cu trestia lungimea, și elam de coți 5.
9. Și thee al treilea tocma cu trestia lungimea și tocma cu trestia lățimea.
10. Iară elamul porții aproape de elamul ușii de 8 coți și elef de 2 coți, și elam al porții denlăuntru.
11. Și thee ale porții în preajma lui thee trei de o parte, trei de altă parte și o măsură la câte trei, și o măsură la elam de o parte și de alta.
12. Și au măsurat lărgimea ușii porții de 10 coți și lărgimea porții de 13 coți.
13. Și un cot adunându-se despre fața navinilor și de amândoao părțile hotaru câte de un cot și thee de 6 coți de o parte și de 6 coți de altă parte.
14. Și măsură poarta de la zidul lui thee preste zidul lui thee lățimea de 25 de coți; aceasta e poartă pre poartă.
15. Și descoperemântul elamului porții de 60 de coți den afară și de 25 de coți thee al porții premprejur.
16. Și descoperemântul curții den afară la descoperemântul elamului porții cei denlăuntru de 50 de coți.
17. Și ferestri ascunse la theim și la elamuri pre denlăuntrul porții curții premprejur și așijderelea la elamoth, ferestri împrejur pre denlăuntru și preste elam finici de o parte și de alta.
18. Și mă băgă la curtea cea mai denlăuntru și iată, cămări și stâlpi împrejurul curții, treizeci de cămări întru împrejurarea stâlpilor.
19. Și boltele den dosul porților, după lungimea porților stâlpii cei dedesuptu.
20. Și măsură lărgimea curții de la descoperemântul porții cei mai den afară pre denlăuntru la descoperemântul porții ceiia ce caută cătră răsărit și mă băgă despre crivățu.
21. Și iată poarta cea ce caută spre crivățu la curtea cea mai den afară și măsură pre ea, lungimea ei și lărgimea.
22. Și thee trei de o parte și trei de altă parte; și elef și elamoth, și finicii ei, și s’au făcut după măsurile porții ce caută spre răsărit de 50 de coți lungimea ei și de 25 de coți lărgimea ei.
23. Și ferestrile ei și elamothurile, și finicii ei, ca și poarta ceaea ce caută cătră răsărit și cu 7 treapte se suia pre ea și elamoth pre denlăuntru.
24. Și poarta la curtea cea mai denlăuntru, căutând spre poarta crivățului în ce chip e poarta cea ce caută spre răsărit, și măsură curtea de la o poartă până la o poartă 100 de coți.
25. Și mă aduse despre austru și iată o poartă căutând cătră austru și măsură pre ea și thee și elef și elamothurile după măsurile aceastea.
26. Și ferestrile ei și elamothurile împrejur ca și ferestrile elamului, de 50 de coți lungimea ei și de 25 de coți lărgimea ei.
27. Și 7 treapte era la ea și elamoth pre denlăuntru, și finici la ea, unul dencoace, altul dencolea preste elef.
28. Și poartă în preajma porții curții cei mai denlăuntru cătră austru, și măsură curtea de la o poartă până la o poartă, lărgimea coți 100 cătră austru.
29. Și mă băgă la curtea cea mai denlăuntru a porții de cătră austru și măsură poarta după măsurile ei.
30. Și thee și elefii și elamothii, după măsurile aceastea și ferestrile ei și la împrejur elamoth coți 50 lungimea ei și lărgimea coți 25.
31. Și elamoth împrejur lungimea de 25 de coți și lățimea coți 5.
32. Și elamoth la ușa cea mai den afară și finici la elef și 8 treapte.
33. Și mă băgă la poarta cea ce caută cătră răsărit și o au măsurat pre ea după măsurile aceastea.
34. Și thee și elefii și elamothurile, după măsurile aceastea și ferestri la ea și elamoth împrejur 50 de coți lungimea ei și lărgimea de 25 de coți.
35. Și elamoth la curtea cea mai den afară și finici preste elef dencoace și dencolea și 8 treapte la ea.
36. Și mă băgă cătră poarta cea cătră crivăț și măsură după măsurile aceastea.
37. Și thee ale ei și elefii și elamothii și ferestri la ea împregiur 50 de coți lungimea ei și lărgimea coți 25.
38. Și elamothii la curtea cea mai den afară și finici la elef dencoace și dencolea și 8 treapte la ea.
39. Și cămărâle ei și ușâle ei și preste elamothii ei spre poarta a doua curgere de apă, acolo spală arderea-de-tot.
40. Și la elam al porții doao mease dencoace, pentru ca să junghe într’însele arderea-de-tot și ceale pentru păcate și ceale pentru neștiință.
41. Și denapoia curgerii arderilor-de-tot cei ce caută spre crivăț doao mease cătră răsărituri den dosul cei a doaă și elamului porții despre răsărit optu mease.
42. Patru mease de o parte și 4 mease de altă parte, den dosul porții, preste eale junghea jungherile și arderile-de-tot în preajma celor 8 mease ale jungherilor.
43. Și 4 mease ale arderilor-de-tot de piatră cioplită, lungimea de un cot și jumătate și de un cot de înaltă.
44. Preste eale vor pune vasele cu carele junghea acolo arderile-de-tot și jârtvele.
45. Și de o palmă vor avea usnă cioplită pe denlăuntru împrejur, și deasupra measelor acoperemânt ca să să acopere de ploaie și de uscăciune.
46. Și mă băgă pre mine la curtea cea mai denlăuntru și iată 2 cămări în curtea cea mai denlăuntru, una den dosul porții ce caută cătră crivăț și aduce cătră austru și una den dosul porții cei de cătră austru ce caută cătră crivăț.
47. Și zise cătră mine: „Cămara aceasta care caută cătră austru iaste a preoților celor ce păzăscu paza casii,
48. Iară cămara ce caută cătră crivăț iaste a celor ce păzescu paza jârtăvnicului, aceia sânt fiii lui Saduc, cei ce să apropie dentru ai lui Levi cătră Domnul ca să-i slujască lui“.
49. Și măsură curtea, lungimea de 100 de coți și lărgimea de 100 de coți preste ceale 4 părți ale ei și jârtăvnicul – în preajma casii.
50. Și mă băgă pre mine la elam al casii și măsură elamul de 5 coți lărgimea de o parte și de 5 coți de altă parte și lărgimea ușii de 14 coți și țâțânile ușii lui elam de 3 coți de o parte și de 3 de ceaea parte și lungimea lui elam de 20 de coți,
51. Și lărgimea de 10 coți, și pre 10 treapte să suia la el; și stâlpi era și preste elam, unul dencoace și unul dencolea.
CAP 41 modifică
1. Și mă băgă la besearecă la care au măsurat elamul de 6 coți lărgimea dencoace și de 6 coți lărgimea elamului dencolea.
2. Și lărgimea porții de 10 coți și țâțânile porții de 5 coți de o parte și de 5 coți de altă parte și măsură lungimea lui de patruzăci de coți și lărgimea de 20 de coți.
3. Și întră la curtea cea mai denlăuntru și măsură elamul ușii de 2 coți și ușa de 6 coți și țâțânile ușii de 7 coți dencoace și de 7 dencolea.
4. Și au măsurat lungimea ușilor de 40 de coți și lărgimea de 20 de coți despre fața besearecii și zise cătră mine: „Acesta e cel sfânt“.
5. Și măsură păreatele casii de 6 coți și măsură lărgimea coastei de 4 coți împrejur.
6. Și coastele, coastă preste coastră de 2 ori câte de 33 și osebirea în păreatele casii în coaste împrejur ca să fie celor ce să prind a vedea, ca întru nemica să nu să atingă de păreții casii.
7. Și lărgimea coastei cei mai de sus, după adaogerea den păreate cătră cea mai de sus împrejurul casii pentru ca să să lărgească deasupra, și den ceale de jos să vor sui la ceale de sus, și den ceale den mijloc – spre ceale cu trei poduri.
8. Și thrael al casii înălțimea împrejur osebirea coastelor, tocma cu trestia de 6 coți osebirea.
9. Și lărgimea coastii păreatelui denafară de 5 coți, iară cealealalte – între coastele casii.
10. Și între bolte lărgimea de 20 de coți împrejurarea casii pre împrejur.
11. Și ușăle boltelor cătră rămășița unii uși cei de cătră crivăț și o ușă cătră austru și lărgimea luminii ceiialalte de 5 coți lărgimea împrejur.
12. Și cea ce osebeaște de cătră fața ceiialalte ca ’n spre mare, de 70 de coți lărgimea păreatelui celui ce împarte, de 5 coți lățimea împrejur și lungimea lui de 90 de coți.
13. Și au măsurat în preajma casii 100 de coți lungimea și ceale rămase și ceale ce împart, și păreții lor lungimea de 100 de coți.
14. Și lărgimea de cătră fața casii, și ceale rămase în preajmă, de 100 de coți.
15. Și măsură lungimea celui ce împarte și fața celui rămas celor denapoia casii aceiia și ceale rămase dencoace și dencolea de 100 de coți lungimea și beseareca și unghiurile și elamul cel mai denafară podit.
16. Și ferestrile mrejuite și pre dedesupt lumina împrejur la câte trei, cât a privi, și casa și ceale de aproape, căptușite cu leamne toate împrejur și pardoseala, și den pardoseală până la ferestre și ferestre deșchizându-se în trei fealiuri
17. Spre plecare, și până la casa cea mai denlăuntru și până la cea mai den afară și preste toată casa împrejur întru cea den afară și întru cea denlăuntru măsuri,
18. Și săpați heruvimi și finici, câte un finic între un heruvim și între alt heruvim, doao obraze la un heruvim.
19. Obraz de om cătră finic și obraz de leu cătră finic de o parte și de alta, săpată toată casa pre împrejur.
20. Și den pardoseala casii până la podine, heruvimii și finicii săpați și cel sfânt.
21. Și beseareca deșchizându-se în patru unghiuri despre fața sfintelor, ca vedearea unui jârtăvnicu de lemnu.
22. De trei coți înălțimea lui și lungimea de doi coți și lărgimea de doi coți și coarne avea și vatra ei și roatele ei – de lemnu; și zise cătră mine: „Aceasta e masa ceaea denaintea feații Domnului“.
23. Și 2 uși era besearecii și sfântului.
24. Și 2 uși la ceale 2 uși ce să învârtesc, 2 uși la una și 2 uși la ușa a doua.
25. Și săpături preste eale, și preste ușăle besearecii heruvimi și finici după săpătura sfintelor; și-s leamne de treabă despre fața elamului pre den afară.
26. Și ferestri ascunse și măsură dencoace și dencolea spre acoperemânturile lui elam și coastele casii întocmite.
CAP 42 modifică
1. Și m’au băgat la curtea cea mai den afară, despre răsărit, în preajma porții cei de cătră crivățu.
2. Și mă băgă și iată bolte cinci țiindu-se de ceale rămase și țiindu-se de cel ce osibeaște cătră crivățu, despre față de 100 de coți lungimea cătră crivățu, și lărgimea de 50 de coți, scrise în ce chip sânt porțile curții cei mai denlăuntru și în ce chip sânt stâlpii cei dupre împrejur ai curții cei mai den afară rânduiți, bolte întreite cu fața căutând una la alta.
3. Și în preajma boltelor loc de priumblat de 10 coți de lat, de 100 de coți de lung, nici un cot lipsă; și ușăle lor cătră crivățu.
4. Și horele ceale de sus așijderea, căci prisosiia stâlpii împrejur dentr’însele den stâlpii cei dedesupt.
5. Și osibirea așa era premprejur cu stâlpi și despărțitoare și așa și boltele, căci întreite era și stâlpi nu avea ca stâlpii boltelor.
6. Pentru aceaea prisosiia den cei dedesupt și den cei den mijloc de la pământ.
7. Și lumină den afară, precum era boltele curții ceii mai den afară, cealea ce căuta în preajma boltelor celor de cătră crivățu, de lungi 50 de coți.
8. Căci lungimea boltelor celor ce caută la curtea cea mai den afară era de 50 de coți și aceastea sânt ceale ce-ș caută la față cu eale, preste tot 100 de coți.
9. Și ușăle boltelor acestora ale întrării cei de cătră răsărit, a întra prin eale den curtea cea mai den afară,
10. După lumina locului premblării celui dentâiu; și spre austru de cătră fața austrului și de cătră fața celui rămas și de cătră fața celui ce osibeaște.
11. Și boltele și hora și despre fața lor despre măsurile boltelor celor de cătră crivăț, după lungimea lor și după lărgimea lor și după toate ieșirile lor și după toate întorsurile lor și după luminile lor.
12. Și după ușile lor, ale boltelor celor de cătră austru, și după ușăle ceale de ’nceput ale horii, ca la lumina unii despărțituri de o trestie și despre răsărit ca să între pren eale.
13. Și zise cătră mine: „Boltele ceale de cătră miazănoapte și ceale de cătră austru, ceale ce sânt de cătră fața osebirilor, aceastea-s boltele svântului, întru carele vor mânca acolo preoții, fiii lui Saduc, cei ce să apropie cătră Domnul; svintele svintelor, și acolo vor pune svintele svintelor și jârtva și ceale pentru păcat și ceale pentru neștiința, căci locul iaste svânt.
14. Nu vor întra acolo afară dentru preoți și nu vor ieși de la svânt în curtea cea mai den afară pentru ca pururea svinți să fie ceia ce să apropie; și să nu să atingă de podoaba lor, cu carele slujăsc întru eale, pentru căci svinte sânt; și să vor îmbrăca cu alte haine, când să ating de norod“.
15. Și să săvârși măsurarea casii denlăuntru, și mă scoase pre mine pre calea porții cei ce caută cătră răsărit, și măsură pilda casii împrejur cu rânduiala.
16. Și stătu de cătră dosul porții cei ce caută cătră răsărit și au măsurat 500 cu trestia cea de măsură.
17. Și să întoarse cătră crivățu și au măsurat cea de cătră fața crivățului 500 de coți cu trestia măsurii.
18. Și să întoarse cătră mare și măsură cea de cătră fața mării 500 de coți cu trestia măsurii.
19. Și să întoarse cătră austru și măsură cea de cătră fața a austrului 500 cu trestia măsurii.
20. În patru părți tot cu acea trestie, și orândui pre ea și îngrădirea lor premprejur de 500 de cătră răsărit și 500 de coți lărgimea a osebi între svinte și în zidul celui denainte celui den rânduiala casii.
CAP 43 modifică
1. Și mă aduse pre mine la poarta cea ce caută cătră răsărit și mă scoase afară.
2. Și iată, mărirea Dumnezăului lui Israil veniia despre calea porții ce caută cătră răsărituri, și glasul taberii – ca glasul celor a multe îndoite, și pământul străluciia ca o lumină de slavă premprejur.
3. Și vedeare care am văzut era ca vedearea carea am văzut când întram a unge cetatea, și vedearea carului căruia am văzut – ca vedearea carea am văzut preste râul Hovarului, și căzuiu preste fața mea.
4. Și mărirea Domnului au întrat în casă despre calea porții ce caută cătră răsărit.
5. Și mă luo pre mine Duh și mă băgă în curtea cea mai denlăuntru, și iată, plină de mărirea Domnului era casa.
6. Și stătuiu și iată glas den casă grăind cătră mine și bărbatul sta alăturea cu mine.
7. Și zise cătră mine: „Fiiul omului, văzut-ai locul scaunului mieu și locul urmei picioarelor meale, întru carele va lăcui numele mieu, în mijlocul casii lui Israil în veac; și nu vor mai spurca casa lui Israil numele cel svânt al mieu, ei și povățuitorii lor, întru curvia lor și întru uciderile povățuitorilor lor în mijlocul lor,
8. Când punea ei tinda mea întru tinzile lor și pragurile meale alăturea cu pragurile lor, și au făcut păreatele mieu ca când s’ar ținea împreună al mieu și al lor, și au spurcat numele cel sfânt al mieu cu păcatele lor carele făcea; și am zdrobit pre ei cu mânia mea și cu uciderea.
9. Și acum leapede curvia lor și uciderile povățuitorilor lor de la mine și voiu lăcui în mijlocul lor în veac.
10. Și tu, fiiul omului, arată casii lui Israil casa, și vor înceta de cătră păcatele lor, și vedearea ei și rânduiala ei.
11. Și aceștea vor lua certarea lor pentru toate care au făcut și vei scrie casa și gătirea ei și ieșirea ei și starea ei și toate poruncile ei și toate ceale legiuite ale ei vei arăta lor și vei scrie înaintea lor și vor păzi toate direptățile meale și le vor face pre eale.
12. Și scrisoarea casii, preste vârful muntelui, toate hotarăle ei premprejur sfintele sfintelor sânt, aceasta e leagea casii“.
13. Și aceastea-s măsurile jârtăvnicului cu cotul cotului și o palmă, sânul – adâncarea preste tot de un cot, și de un cot lărgimea.
14. Și usna pre buzele ei împrejur de o palmă și aceasta e înălțimea jârtăvnicului.
15. Și adâncarea începăturii gropilii lui cătră curățitoriul cel mare dedesupt, de doi coți și lărgimea de un cot, și cel de la curățitoriul cel micu preste curățitoriul cel mare 4 coți și lărgimea de un cot.
16. Și ariilu de 4 coți, și de la ariilu până deasupra coarnelor un cot.
17. Și ariilu de 12 coți în lungu și de 12 coți lărgimea în 4 muchi în câte 4 părți ale lui, și curățitoriul de 14 coți de lungu și de 14 coți de largu în patru muchi preste patru părți ale lui, și usnele lui împrejur împrejurându-se la el de jumătate de cot și împrejurul ei un cot împrejur, și treaptele lui căutând cătră răsărit.
18. Și zise cătră mine: „Fiiul omului, aceasta zice Adonai Domnul Dumnezăul lui Israil: ‘Aceastea-s poruncile jârtăvnicului, în ziua facerii lui, ca să aducă preste el arderi-de-tot și a vărsa cătră el sânge.
19. Și vei da preoților leviților, celor den sămânța lui Saduc, celor ce să apropie cătră mine – zice Domnul Domnul –, a sluji mie vițel den boi pentru păcat.
20. Și vor lua den sângele lui și vor pune preste ceale 4 cornuri ale jârtăvnicului și preste ceale 4 unghiuri ale curățitoriului și preste vatră împrejuru vei stropi pre elu și vor curăți pre el.
21. Și vor lua vițelul cel pentru păcat și să va arde întru cea osăbită a casii den afară a sfintelor.
22. Și în ziua a doao vor lua doi iezi de capre curați pentru păcat și vor curăți jârtăvnicul în ce chip au curățit cu vițălul.
23. Și după ce se va săvârși curățirea, aduce-vor vițel den boi fără de prihană și berbeace den oi fără de prihană.
24. Și veți aduce înaintea Domnului și vor presăra preste el preoții sare și vor aduce pre eale arderi-de-tot Domnului.
25. Șapte zile vei face iedu pentru păcat în toate zilele și vițel den boi și berbeace den oi fără de prihană, vei face ceale
26. 7 zile; și vor curăți jârtăvnicul și vor lămuri pre el și vor umplea mânile lor.
27. Și vor săvârși zilele și va fi în ziua a opta și înainte vor face preoții preste jârtăvnicu arderile ceale de tot ale voastre și ceale ale mântuirii voastre și voiu priimi pre voi’ – zice Domnul Domnul“.
CAP 44 modifică
1. Și mă înturnă pre mine de pe calea porții sfintelor cei mai den afară, ce caută cătră răsărituri, și aceasta era închisă.
2. Și zise Domnul cătră mine: „Poarta aceasta închisă va fi, nu să va deșchide și nime nu va treace pren ea,
3. Căci Domnul Dumnezăul lui Israil va întra pren ea și va fi închisă, pentru că povățuitoriul acesta șade într’însa ca să mănânce pâine înaintea Domnului; după calea elamului porții va întra și după calea lui va ieși“.
4. Și mă băgă înlăuntru după calea porții cei despre crivățu, în preajma casii, și am văzut și iată, plină era de mărire casa Domnului și căzuiu preste fața mea.
5. Și zise Domnul cătră mine: „Fiiul omului, rânduiaște la inima ta și vezi cu ochii tăi și auzi cu urechile tale toate câte grăiescu cu tine după toate poruncile casii Domnului și toate legile ei, și vei rândui inima ta la întrarea casii după toate ieșirele ei și întru toate sfintele.
6. Și vei grăi cătră casa cea amărâtoare, cătră casa lui Israil: ‘Aceastea zice Domnul Domnul: ‘Îndestulească-se voao de toate fărădelegile voastre, casa lui Israil,
7. A vă băga pre voi, fii de alt neam, neobrezuiți la inimă și neobrezuiți la trup, ca să să facă întru sfintele meale ca să le pângărească pre eale, aducând voi pâine sau și sânge, și călcați făgăduința mea întru toate fărădelegile voastre,
8. Și n’ați păzit ca să păzâți paze întru sfintele meale’.
9. Pentru aceaea, aceastea zice Adonai, Domnul Dumnezău: ‘Tot fiiul cel de alt neam, neobrezuit la inimă și neobrezuit la trup, nu va întra la sfintele meale întru toți fiii celor de alt neam, celora ce sânt în mijlocul casii lui Israil,
10. Fără de numai leviții, carii au luat de la mine când rătăciia Israil, carii au rătăcit de la mine denapoia gândurilor lor, și vor lua strâmbătatea lor,
11. Și vor fi întru sfintele meale slujind, portari la porțile casii, și slujind în casă; aceștea vor junghea jârtvele și arderile ceale de tot ale norodului și aceștea vor sta înaintea norodului ca să slujască lor.
12. Pentru căci sluji lor înaintea feații chipurilor lor și s’au făcut casii lui Israil spre certare de strâmbătate; pentru aceasta am rânduit mâna mea preste ei – zice Domnul Dumnezău – și vor lua păcatul lor.
13. Și nu să vor apropia cătră mine ca să preoțească mie, nici a să apropia cătră ceale sfinte ale fiilor lui Israil, nici cătră sfintele sfintelor meale; și vor lua necinstea lor întru rătăcirea carea au rătăcit.
14. Și vor rândui pre ei a păzi pazele casii la toate lucrurile ei și la toate oricâte vor face.
15. Preoții leviții, fiii lui Sadoc, carii au păzit pazele sfintelor meale când rătăciia casa lui Israil de la mine, aceștea să vor apropia cătră mine a sluji mie și vor sta înaintea feaței meale a-mi aduce jârtvă și seu și sânge – zice Domnul Dumnezău.
16. Aceștea vor întra la ceale sfinte ale meale și aceștea să vor apropia cătră masa mea a sluji mie și vor păzi pazele meale.
17. Și va fi când vor întra ei la porțile curții cei mai denlăuntru, cu veșminte de in să vor îmbrăca și nu se vor îmbrăca cu lână când vor sluji ei de la poarta curții cei mai denlăuntru.
18. Și chivere de in vor avea în capetele lor și nădragi de in vor avea preste mijloacele lor și nu să vor încinge în silă.
19. Și când vor ieși ei la curtea cea mai den afară, cătră norod, dezbrăca-vor veșmintele lor cu carele ei slujesc cu eale și le vor pune pre eale în cămărâle sfintelor și să vor îmbrăca în alte veșminte și nu vor sfinți norodul cu veșmintele lor.
20. Și capetele lor nu-ș vor rade și chicele lor nu le vor goli, acoperind vor acoperi capetele lor.
21. Și vin nu vor bea tot preotul, când vor întra ei la curtea cea mai denlăuntru.
22. Și văduvă, muieri lăsate nu vor lua lor spre fămeaie, fără de numai fecioară den semenția casii lui Israil și văduvă, de să va face, den preot vor lua.
23. Și pre norodul mieu vor învăța între cel sfânt și între cel spurcat și în mijlocul celui necurat și celui curat vor arăta lor.
24. Și pentru judecata sângelui aceștea să vor pune a aleage, și direptățile meale vor îndirepta, și judecățile meale vor judeca, și legiuirile meale și poruncile meale întru toate sărbătorile meale vor păzi, și sâmbetele meale vor sfinți.
25. Și la sufletul omului nu vor întra a să pângări, fără de numai la tată și la mumă, și la fecior, și la fată, și la frate, și la sora lui carea nu s’au măritat să va pângări.
26. Și după ce să va curăți el, șapte zile să-ș numere lui.
27. Și în care zi merg înlăuntru la poarta cea mai denlăuntru ca să slujască la cel sfânt, aduce-vor curățenie – zice Domnul Dumnezău.
28. Și vor fi lor spre moștenire, Eu moștenirea lor, și ținearea lor nu să va da întru fiii lui Israil, căci Eu – ținere lor.
29. Și jârtva și ceale pentru păcate și ceale pentru neștiință aceștea vor mânca. Și toată osăbirea întru Israil lor va fi. Începăturile tuturor
30. Și dentâiu născutele tuturora și luările toate den toată începătura voastră preoților va fi; și ceale dentâiu născute ale voastre veți da preotului a pune blagoslovenia voastră în casele voastre.
31. Și toată mortăciunea și prinsă de hiară den pasări și den dobitoace nu vor mânca preoții.
CAP 45 modifică
1. Și când veți măsura voi pământul întru moștenire, veți osebi începătura Domnului sfânt de la pământ 25000 lungimea și lărgimea 10000. Sfânt va fi întru toate hotarăle lui împrejur.
2. Și va fi dentru aceasta sfințenie 500 preste 500 în patru muchi împrejur și 50 de coți osebirea lor pre împrejur.
3. Și dentru această măsurare vei măsura lungimea 25000, lărgimea 20000 și întru ea va fi sfințenia, Sfânta Sfintelor;
4. De la pământ va fi preoților ce slujesc la cel sfânt și va fi la cei ce să apropie a sluji Domnului, și va fi lor loc de casă osăbit la sfințenia lor.
5. Doaozeci și cinci de mii lungimea, și lărgimea 20000 va fi și leviților celor ce slujesc casii lor spre țineare cetăți a lăcuirea.
6. Și ținearea cetății vei da 5000 lărgimea, și lungimea 25000, în ce chip e începătura svintelor, la toată casa lui Israil vor fi.
7. Și celui povățuitoriu, dentr’aceasta și de la aceasta la începăturile svintelor spre ținearea cetății despre fața începăturilor svintelor și despre fața ținerii cetății ceale despre mare și despre ceale despre mare, ceale despre răsărituri, și lungimea ca una dentru părți de la hotarăle ceale de cătră mare, și lungimea spre hotarăle ceale de cătră răsăriturile pământului.
8. Și va fi lui spre ținearea lui Israil și nu vor mai asupri încă cei ce povățuiesc lui Israil pre norodul mieu și pământul vor moșteni de tot casa lui Israil, după fealiurile lor’.
9. Aceastea zice Adonai Domnul: ‘Destul fie voao, cei ce povățuiți lui Israil! Strâmbătatea și dosada lepădaț și judecată și direptate faceți! Rădicați asuprealele de la norodul mieu! – zice Domnul Dumnezău.
10. Cumpănă direaptă și măsură direaptă și șinic dirept fie voao al măsurii.
11. Și șinicul așijderea și va fi luarea, zeciuiala lui gomor un șinic și a zeacea lui gomor; măsura spre gomor să fie tocma.
12. Și cântariul 20 de bani, 20 de sicli, 25 de sicle, 15 sicle talerul va fi voao.
13. Și aceasta e începătura care veți osebi: dentru ale lui ifi de la coriul grâului și a șasea a lui ifi de la coriul orzului.
14. Și porunca untdelemnului: un păhar de untdelemn de la zeace pahară, căci zeace pahară sânt un gomor.
15. Și o oaie den zeace oi luare, dentru toate neamurile lui Israil, spre jârtve și spre ardere-de-tot și spre mântuire, ca să să roage pentru voi – zice Domnul Dumnezău.
16. Și tot norodul va da începătura aceasta celui ce povățuiaște lui Israil.
17. Și pren povățuitoriu vor fi arderile ceale de tot și jârtvele și turnările vor fi întru sărbători și întru lunele nouă și întru sâmbete și întru toate sărbătorile casii lui Israil. Acesta va face ceale pentru păcat și jârtva și arderile-de-tot și ceale ale mântuirii ca să să roage pentru casa lui Israil’.
18. Aceastea zice Adonai Domnul Dumnezău: ‘În luna dentâiu, într’una a lunii, lua-veți vițel de boi fără de prihană ca să să curățească cel svânt.
19. Și va lua preotul den sângele curățeniei și va da preste stâlpii ușii casii și preste ceale 4 unghiuri ale svântului și preste jârtăvnec și preste stâlpii porții curții cei mai denlăuntru.
20. Și așa vei face în luna a șaptea, într’una a lunii, lua-vei de la fieștecarele ce nu știe și de la prunc și veți curăți casa.
21. Și în luna dentâiu, în 14 ale lunii, va fi voao Paștele sărbătoare: șapte zile azime veți mânca.
22. Și va face cela ce povățuiaște întru aceaea zi pentru el și pentru casă și pentru tot norodul pământului vițel den boi pentru greșală.
23. Șapte zile ale praznecului va face arderi-de-tot Domnului 7 viței și 7 berbeci fără de prihană în toate zilele, 7 zile, și pentru păcat iedu den capre în toate zile.
24. Și frământături vițelului și frământături berbeacelui vei face și a untdelemnului in la frământătură.
25. Și în a șaptea lună, în 15 ale lunii, la sărbătoare, face-vei ca aceastea 7 zile ca și ceale pentru păcat și ca arderile-de-tot și ca manaa și ca untdelemnul’.
CAP 46 modifică
1. Aceastea zice Domnul Dumnezău: „Poarta cea den curtea cea mai denlăuntru, ceaea ce caută cătră răsărituri, va fi închisă șase zile, ceale de lucru, iară ziua sâmbetelor să va deșchide.
2. Și în ziua lunii noao să va deșchide și va întra povățuitoriul despre calea lui elam al părții cei den afară și va sta denaintea ușilor porții și vor face preoții arderile ceale de tot ale lui și ceale ale mântuirii lui.
3. Și să va închina pre denaintea ușii porții și va ieși, și poarta nu se va închide până în seară.
4. Și să va închina nărodul pământului despre ceale denaintea ușii porții aceiia întru sâmbete și întru lunile ceale noao înaintea Domnului.
5. Și arderile ceale de tot le va aduce povățuitoriul Domnului în ziua simbetelor: șase miei fără de prihană și un berbeace fără de prihană.
6. Și manaa și frământături berbeacelui, și mieilor jârtvă, darea mânii lui, și de untdelemnu in la frământătură.
7. Și în ziua lunii noao vițel, fiiu de cireadă fără prihană, și șase miei și berbeci fără de prihană va fi.
8. Și frământătură berbeacelui și frământătură vițelului va fi manaa și mieilor în ce chip va ajunge mâna lui și de untdelemn in la frământătură.
9. Și când va mearge povățuitoriul, despre calea lui elam al porții va întra și despre calea ei va ieși.
10. Și când va mearge înlăuntru nărodul pământului celui denaintea Domnului, la praznice, cela ce mearge înlăuntru despre calea porții cei despre crivăț să să închine, ieși-va despre calea porții cei de cătră austru și cela ce mearge înlăuntru despre calea porții ceii de cătră austru va ieși despre calea porții cei despre crivăț, nu se va înturna despre calea porții care au întrat, ce numai în direptul ei va ieși.
11. Și povățuitoriul, în mijlocul lor; când vor mearge ei înlăuntru, va întra împreună cu ei, și când vor mearge ei înlăuntru, va ieși.
12. Și întru sărbători și întru bulciuri va fi manaa frământătură vițelului și frământătură berbeacelui și mieilor în ce chip va ajunge mâna lui și de untdelemnu in la frământătură.
13. Iară de va face povățuitoriul mărturisire ardere-de-tot a mântuirii Domnului, și va deșchide lui poarta ceaea ce caută cătră răsărit și va face arderea cea de tot a lui și ale mântuiturii lui în ce chip va face în ziua sâmbetelor și va ieși și va închide ușile după ce va ieși el.
14. Și miel de un an fără de prihană și va face întru ardere-de-tot în toate zilele Domnului dimineața, dimineața va face pre el.
15. Și manaa va face preste el demineața, dimeneața a șasea a măsurii și a untdelemnului al treilea lui in ca să ameastece făina cea de grâu manaa Domnului, poruncă veacinică pururea.
16. Face-va mielul și manaa și untdelemnul, va face dimeneața ardere-de-tot pururea’.
17. Aceastea zice Domnul: ‘De va da povățuitorul dare unuia dentru fiii lui dentru moștenirea lui aceasta, fiilor lui va fi ținearea lor aceasta întru moștenire.
18. Iară de va da dare dentru moștenirea lui unuia dentru fiii lui și va fi lui până la anul slobozirii și să va da înapoi povățuitoriului afară den moștenirea fiilor lui, lor va fi.
19. Și nu va lua povățuitoriul den moștenirea nărodului ca să-i asuprească pre ei dentru ținearea lui, dentru moștenirea lui să moștenească pe fiii lui pentru ca să nu se răsipească nărodul mieu fieștecarele de la ținearea lui’“.
20. Și m’au băgat la calea cea despre austru a porții, la bolta sfintelor preoților ceaea ce caută cătră crivăț și iată acolo locu osebit.
21. Și zise cătră mine: „Acest locu iaste unde vor fiarbe acolo preoții ceale pentru fărădeleage și ceale pentru păcat; și acolo vor frământa manaa mai mult, ca să nu scoață la curtea cea mai den afară ca să sfințască norodul“.
22. Și mă scoase la curtea cea mai den afară și mă purtă împrejur preste ceale patru părți ale curții; și iată curte despre laturile curții,
23. Curte mică, de lungă 40 de coți, și de largă 30 de coți, o măsură la câte 4.
24. Și bolte împrejur la eale, împrejur la ceale 4 și cuhnii făcute dedesuptul boltelor împrejur.
25. Și zise cătră mine: „Aceastea-s casele bucătarilor, unde vor fiarbe acolo ceia ce slujesc casii jârtvuirile norodului“.
CAP 47 modifică
1. Și mă băgă la pridvoarăle casii și iată, apă ieșiia de supt descoperemântul casii despre răsărit, căci fața casii căuta cătră răsărituri și apa pogorâia de la laturea cea direaptă despre austru preste jârtăvnic.
2. Și m’au scos despre calea porții cei despre miazănoapte și mă încungiură pre calea porții den afară cătră poarta curții ceii ce caută cătră răsărituri; și iată, apa să pogorâia de la laturea cea direaptă.
3. Ca ieșirea unui om den preajmă și măsură în mâna lui și au măsurat 1000 cu măsura și au trecut pren apă, apă de iertare.
4. Și au măsurat 70000 cu măsura și veni în apă, apa până la coapse; și măsură 1000 și trecu apa până la brâu.
5. Și măsură 1000 și nu putea să treacă, căci să repeziia apa ca un sunet de pârâu carele nu să va treace.
6. Și zise cătră mine: „Văzut-ai, fiiul omului?“
7. Și mă aduse și mă întoarse pre marginea apei.
8. Întru întoarcerea mea și iată, pre marginea râului copaci mulți foarte, dencoace și dencolea.
9. Și zise cătră mine: „Apa aceasta carea iase la Galilea cea de cătră răsărit și pogorâia preste Aravia și veniia până la mare la apa ieșirii, și va însănătoșa apele.
10. Și va fi tot sufletul celor vii undezați; preste toate, preste carele va veni râul, vor trăi acolo; și va fi acolo peaște mult foarte, căci vine acolo apa aceasta și va însănătoșa și va trăi tot preste carele va veni râul acolo.
11. Și va fi și vor sta acolo păscarii preste ei de la Agadim până la Anagalim; zbicire de năvoade va fi, osebită va fi; și peștii ei, ca peștii mării ceii mari, mulțime multă foarte.
12. Și întru treacerea lui și întru întoarcerea lui și întru treacerea lui cu vedearea malurile lui nu să vor însănătoșa, spre sare să deaderă.
13. Și spre râu să va sui și țărmurile lui dencoace și dencolea, tot pomul de mâncat nu să va vechi asupra lui, nici să va sfârși roada lui, den noirea lui va da pârgă pentru că apele lor den ceale sfinte aceastea ies; și va fi roada lor spre mâncare și suirea lor spre sănătate“.
14. Aceastea zice Domnul Dumnezău: „Aceaste hotară veți moșteni de tot ale pământului, celor 12 fealiuri ale fiilor lui Israil, adaogere de funire.
15. Și veți moșteni de tot pre el fieștecarele, ca și fratele lui, la carele am râdicat mâna mea ca să-l dau pre el părinților lor și va cădea voao pământul acesta întru moștenire.
16. Și aceastea-s hotarăle pământului: cătră crivăț, de la marea cea mare cea ce să pogoară și împrejur spintecă întrarea Sedadii,
17. Emath, Virotha, Savarim, ceale den mijlocul hotarălor Damascului și în mijlocul hotarălor Emathului, curțile lui Savnan, care sânt deasupra hotarălor Avranitidii.
18. Aceastea-s hotarăle de la mare: de la curtea lui Avnan, hotarăle Damascului și ceale despre crivăț cătră crivăț și hotarul lui Emath și hotarul crivățului.
19. Despre fața răsăriturilor, în mijlocul Avranitidii, și în mijlocul Damascului, și în mijlocul Galaaditei, și în mijlocul pământului lui Israil, Iordanul hotăraște spre marea cea despre răsăriturile Finicetului; aceastea-s ceale de cătră răsărituri.
20. Și ceale despre austru și liva, de la Theman și de la Finicetu până la apa Marimothului Cadis, lățându-se la marea cea mare; această parte austru și lipsu.
21. Această parte mării cei mari hotăraște până în preajma întrării Emathului, până la întrarea lui; aceastea-s ceale despre mare; și veți împărți pământul acesta voao, fealiurilor lui Israil.
22. Veț pune pre el cu sorțu voao și celor nemearnici ce nemernicescu în mijlocul vostru, carii au născut fii în mijlocul vostru; și vor fi voao ca cei păminteani întru fiii lui Israil, împreună cu voi vor mânca întru moștenire în mijlocul fealiurilor lui Israil.
23. Și vor fi întru fealiul nemearnicilor, întru nemearnicii cei ce sânt cu ei; acolo veț da moștenire lor – zice Domnul Dumnezău.
CAP 48 modifică
1. Și aceastea-s hotarăle fealiurilor de la începătura cea despre crivățu și partea pogorârii cei ce spintecă împregiur la întrarea lui Emath îngrădirea elamului, hotarul Damascului cătră crivățu despre partea lui Emath al curții; și va fi lor ceale despre răsărituri până la mare – Dan, una.
2. Și de la hotarăle lui Dan, ceale de cătră răsărituri, până la mare – Asir, una.
3. Și de la hotarăle lui Asir, de la ceale despre răsărituri până la ceale despre mare – Neftalim, una.
4. Și de la hotarăle lui Neftalim, celor despre răsărituri, până la ceale despre mare – Manasi, una.
5. Și de la hotarăle lui Manasi, celor despre răsărituri, până la ceale despre mare – Efraim, una.
6. Și de la hotarăle lui Efraim, de la ceale despre răsărituri, până la ceale despre mare – Ruvim, una.
7. Și de la hotarăle lui Ruvim, de la ceale despre răsărituri până la ceale despre mare – Iuda, una.
8. Și de la hotarăle Iudii, de la ceale despre răsărituri, până la ceale despre mare va fi începătura osebirii, 25000 lărgimea și lungimea ca una den părțile ceale de cătră răsărituri și până la ceale despre mare; și va fi cel sfânt în mijlocul lor.
9. Începătura care vor osebi Domnului, lungimea 25000 și lărgimea doaozeci și cinci de mii.
10. Acestora va fi începătura sfintelor preoților: cătră crivățu 25000, și cătră mare lărgimea 10000, și cătră răsărituri lățimea 10000, și cătră austru lungimea 25000, muntele sfintelor va fi în mijlocul lui,
11. Preoților celor sfințiți, fiilor lui Sadoc, celor ce păzescu pazele casii, carii nu s’au rătăcit cu rătăcirea fiilor lui Israil, în ce chip au rătăcit leviții.
12. Și va fi lor începătura dată dentru începăturile pământului sfânt sfintelor de la hotarăle leviților.
13. Iară leviților – ceale ce-s alăturea cu hotarăle preoților, lungimea 25000, și lărgimea 10000, toată lungimea 25000, și lărgime 10000.
14. Nu să va vinde dentru eale, nici să va măsura, nici să vor lua ceale dentâiu născute ale pământului, căci sfântu va fi Domnului.
15. Iară ceale 5000, ceale ce prisosescu spre lărgime spre ceale 25000, înaintea zidului va fi cetății spre lăcuință și spre împărțala lui; și va fi cetatea în mijlocul lui.
16. Și aceastea-s măsurile ei de cătră ceale de cătră crivățu: 3000 și 500, și de la ceale despre austru 4000 și 500, și de la ceale despre răsărituri 4000 și 500, și de la ceale despre mare 4000 și 500.
17. Și va fi împărțeală cetății cătră crivățu 250, și cătră austru 250, și cătră răsărituri 250, și cătră mare 250.
18. Și prisosala lungimei ceaea ce iaste alăturea începăturilor sfintelor, 10000 cătră răsărituri și 10000 cătră mare; și vor fi începăturile celui sfânt și vor fi roadele ei spre pâine celor ce lucrează cetatea.
19. Iară cei ce lucrează cetatea lucrează pre ea den toate fealiurile lui Israil.
20. Toată începătura doaozeci și cinci de mii, preste 25000 în patru muchi veți osebi lui începătura svântului de la ținearea cetății.
21. Iară cel prisosit al povățuitoriului, den cesta și den cela, de la începăturile svântului și la ținearea cetății despre față, preste 25000 lungimea până la hotarăle ceale de cătră răsărit și cătră mare despre față 25000 până la hotarăle ceale despre mare alăturea cu părțile povățuitoriului; și va fi începătura svintelor și svințirea casii în mijlocul ei.
22. Și de la ținearea leviților de la ținearea cetății în mijlocul povățuitorilor va fi, în mijlocul hotarălor Iudii și în mijlocul hotarălor lui Veniamin povățuitoriu lui va fi.
23. Și prisoseala neamurilor de la cei despre răsărit până la ceale despre mare – Veniamin, una.
24. Și de la hotarăle lui Veniamin, de la ceale despre răsărituri, până la ceale despre mare – Semeon, una.
25. Și de la hotarăle lui Semeon, una, și de la hotarăle lui Semeon, de la ceale despre răsărit, până la ceale cătră mare – Isahar, una.
26. Și de la hotarăle celor ai lui Isahar, de la cei de la răsărit, până la ceale despre mare – Zavulon, una.
27. Și de la hotarăle celor ai lui Zavulon, de la ceale de cătră răsărit până la ceale despre mare – Gad, una.
28. Și de la hotarăle celor ai lui Gad, de la ceale de cătră răsărit, până la liva, și vor fi hotarăle lui de la Theman și apa Maremoth de moștenire până la marea cea mare.
29. Acesta e pământul care îl veți pune cu sorțu fealiurilor lui Israil și aceastea-s împărțealele lor, zice Domnul Dumnezău.
30. Și aceastea-s trecătorile cetății ceale de cătră miazănoapte, 4500 cu măsura.
31. Și porțile cetății pre numele fealiurilor lui Israil, porți 3 cătră crivățu: poarta lui Ruvim, una, poarta Iudii, una, poarta lui Levi, una.
32. Și ceale de cătră răsărit 4500 și porți 3: poarta lui Iosif, una, poarta lui Veniamin, una, poarta lui Dan, una.
33. Și ceale de cătră austru 4500 cu măsura și porți 3: poarta lui Semeon, una, și poarta lui Isahar, una, poarta lui Zavulon, una.
34. Și ceale de cătră mare 4500 cu măsură, porți 3: poarta lui Gad, una, poarta lui Asir, una, poarta lui Neftalim, una.
35. Împrejurare de 18000. Și numele cetății den ziua carea să va face, ‘Domnul acolo’ va fi numele ei“.
| ▲ Începutul paginii. |