Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Vechi/Ioil

←Iosia

DUMNEZEIASCA SCRIPTURĂ VEACHE IOIL

Amos→

CAP 1

Prezicerea pustiirii Iudeii și îndemnarea la pocăință.

1. Cuvântul Domnului, carele s’au făcut cătră Ioil al lui Vathuil.

2. Ascultați aceastea, cei bătrâni, și băgați în urechi, toți ceia ce lăcuiți pământul. De s’au făcut ca aceastea întru zilele voastre sau în zilele părinților voștri?

3. Pentru ei fiilor voștri povestiți, și fiii voștri fiilor lor, și fiii lor la alt neam.

4. Rămășițile omidei le-au mâncatu lăcusta, și rămășița lăcustei mâncatu-o-au gândacul, și rămășița gândacului mâncatu-o-au păliciunea.

5. Trezviți-vă, cei ce să îmbată den vinul lor, și plângeți; și jăliți, toți ceia ce beați vin spre beție, căci să rădică den gura voastră veselie și bucurie.

6. Căci limbă s’au suit pre pământul mieu, tare și nenumărată; dinții ei – dinți de leu, și măsealele – ca ale puiului leului.

7. Pus-au via mea spre stingere și smochinii miei spre dărâmare; cercând au cercat pre ea și au lepădat, albit-au vițele ei.

8. Plânge cătră mine mai mult decât mireasa cea îmbrăcată cu sacu preste bărbatul ei cel de fetie.

9. Rădică-să jârtvă și turnare den casa Domnului! Plângeți, preoți, cei ce slujiți jârtăvnicului Domnului,

10. Căci s’au chinuit câmpurile; plângă pământul, căci să chinui grâul, uscă-să vinul, împuțină-să untul-de-lemnu.

11. Uscară-se plugarii; plângeți, ocine, pentru grâu și orzu, căci pieri culesul den țarină;

12. Via să uscă, și smochinii să împuținară; rodiile și finicul și mărul și toți copacii țarinii să uscară, căci rușinară bucuria fiii oamenilor.

13. Încingeți-vă și vă tânguiți, preoți, plângeț, cei ce slujiți jârtăvnicului! Întrați, dormiț cu saci, slujând lui Dumnezău, căci să depărtă den casa Dumnezăului vostru jârtvă și turnare.

14. Sfințiț postu, strigați slujbă, adunați pre bătrânii toți ce lăcuiescu pământul la casa Domnului Dumnezăului vostru și strigați cătră Domnul întins:

15. „…Spre zi, căci aproape e ziua Domnului și chinuire den chinuire va veni“.

16. Căci pre denaintea ochilor voștri bucatele pieriră de tot, den casa Dumnezăului vostru veselie și bucurie.

17. „Săltară juncele pren iaslele lor, pieriră comorâle, săpară-se de tot teascurile, căci să uscă grâul.

18. Ce vom aduna noao? Plânseră cirezile boilor, căci nu era pășune lor, și turmele oilor să stinseră.

19. Cătră tine, Doamne, voiu striga, căci foc au topit ceale frumoase ale pustiiului, și pară de focu au aprinsu toate leamnele țarinii;

20. Și dobitoacele câmpului căutară cătră tine, căci să uscară slobozirile apelor și focu au mâncat de tot ceale înfrumusețate ale pustiiului“.

CAP 2

Pedeapsa, îndemnarea la pocăință și făgăduința mântuirii.

1. Și trâmbițați cu trâmbița în Sion, strigați în muntele cel sfânt al mieu, și să să turbure toți ceia ce lăcuiescu pământul, căci au sosit ziua Domnului, căci aproape e,

2. Zi de întunearec și de ceață, zi de nor și de negură. Ca zorile să va vărsa preste munți nărod mult și tare; aseamene lui nu s’au făcut den veacu și după ei nu se va oști până la ani, întru neamurile neamurilor.

3. Ceale denainte ale lui – focu topitoriu, și ceale denapoia lui – pară de focu ațâțându-se. Ca grădina desfătăciunii – pământul de cătră fața lui, și ceale denapoi ale lui – câmpul stingerii; și nu va fi nimeni să scape de el.

4. Ca vedearea cailor – vedearea lor; și ca călăreții, așa vor goni.

5. Ca glasul carălor preste vârfurile munților vor sări, și ca glasul văpăii de foc care mistuiaște trestia, și ca nărod mult și tare ce se rânduiaște la războiu.

6. De cătră fața lui zdrobi-se-vor năroade, toată fața – ca arsura oalei.

7. Ca niște hăreți vor alerga și ca niște oameni războinici să vor sui preste ziduri, și fieștecarele în calea lui va mearge, și nu vor abate cărările lor;

8. Și fieștecarele de cătră aproapele său nu să va despărți; îngreuindu-se cu armele lor vor mearge și ’ntru zvârliturile lor vor cădea, și nu vor săvârși.

9. De cetate să vor apuca și preste ziduri vor alerga, preste case să vor sui și prin ferestri vor întra ca furii.

10. Înaintea feații lui să va turbura pământul și să va clăti ceriul, soarele și luna va întuneca și stealele vor apune lucirea lor.

11. Și Domnul va da glasul lui feații puterii lui, căci multă iaste foarte tabăra lui, căci tari sânt faptele cuvintelor lui; pentru că mare e ziua Domnului, luminată foarte, și cine va fi destul ei?

12. Și acum zice Domnul Dumnezeul nostru: „Întoarceți-vă cătră mine den toată inema voastră, și cu post, și cu sac, și cu plângere, și cu tânguire“.

13. Și rumpeț inimile voastre, și nu hainele voastre, și vă întoarceț cătră Domnul Dumnezăul vostru, căci milostiv și îndurătoriu iaste, mult-îngăduitoriu și mult-milostiv și căindu-se spre răutăți.

14. Cine știe de să va întoarce și să va căi și va lăsa dinapoia lui blagoslovenie și jârtvă și turnare Domnului Dumnezeului nostru?

15. Trâmbițați cu trâmbiță în Sion, svințiți postu, strigați slujbă,

16. Adunați nărod, svințiț adunare, aleageți bătrânii, adunați prunci sugători de țâță, iasă ginere din așternutul lui și nevastă den cămara ei.

17. În mijlocul veatrii jârtăvnicului vor plânge preoții cei ce slujăscu Domnului și vor grăi: „Nu te îndura, Doamne, de nărodul tău și nu da moștenirea ta ocară, ca să-i stăpânească pre ei limbi, pentru ca să nu zică întru limbi: ‘Unde iaste Dumnezăul lor?’“

18. Și râvni Domnul pământul lui și nu să îndură de norodul lui.

19. Și răspunse Domnul și zise norodului său: „Iată, eu voiu trimite voao grâul și vinul și untdelemnul, și vă veți sătura de dânsele, și nu voiu mai da pre voi încă spre ponoslu întru limbi.

20. Și pre cel de la miazănoapte goni-l-voiu de cătră voi și-l voiu scoate pre el la pământ fără de apă; și voiu stinge fața lui la marea cea dentâiu, și ceale de apoi ale lui la cea de apoi; și să va sui putreziciunea lui, și să va sui împuciciunea lui, căci să măriră faptele lui“.

21. Îndrăzneaște, păminte, bucură-te și te veseleaște, căci mări Domnul a face!

22. Îndrăzniți, dobitoacele câmpului, căce au odrăslit câmpii pustiiului, căce lemn au adus roada lui, smochinul și via au dat vârtutea lor.

23. Și fiii Sionului, bucurați-vă și vă veseliț spre Domnul Dumnezăul vostru, căce au dat noao bucate spre direptate și va ploua noao ploaie timpurie și târzie, ca și mai nainte.

24. Și să vor împlea ariile de grâu, și să vor preavărsa teascurele de vinu și de untdelemnu.

25. Și vor răsplăti voaă pentru anii carii au mâncat pălitura și omida și lăcusta și gândacii, putearea mea cea mare carea o am trimis la voi.

26. Și veți mânca mâncând și vă veți sătura, și veți lăuda numele Domnului Dumnezeului vostru, carele au făcut împreună cu voi spre minuni, și nu să va rușina nărodul mieu în veacu.

27. Și veți cunoaște că în mijlocul lui Israil Eu sânt, și Eu – Domnul Dumnezeul vostru, și nu iaste încă afară de mine; și nu să va rușina încă nărodul mieu în veac.

28. Și va fi după aceasta și voiu turna den Duhul mieu preste tot trupul, și vor proroci fiii voștri și featele voastre, și bătrânii voștri visuri vor visa, și tinerii voștri vederi vor vedea.

29. Și preste slugile meale și preste slujnicile meale, în zilele acealea, voiu vărsa den Duhul mieu, și vor proroci.

30. Și vor da seamne în ceriu și pre pământ sânge și focu și abur de fum.

31. Soarele să va premeni spre întunearec și luna spre sânge, mai nainte de ce va veni ziua Domnului cea mare și luminoasă.

32. Și va fi tot carele va chema numele Domnului să va mântui, căci în muntele Sionului și în Ierusalim va fi mântuit, după cum au zis Domnul, și binevestind pre carii Domnul au chemat.

CAP 3

Judecata împotriva limbilor și făgăduința pentru Iudea.

1. Căci iată, Eu în zilele acealea și în vreamea aceaea, când voiu înturna robirea Iudii și a Ierusalimului,

2. Și voiu aduna toate limbile și le voiu pogorî pre eale la Valea lui Iosafat, și mă voiu prigoni cătră ei acolo pentru norodul mieu și pentru moștenirea mea, Israil, carii s’au răsipit întru limbi; și pământul mieu îl împărțiră,

3. Și preste norodul mieu puseră sorți, și au dat copilașii la curve, și vindea fetișoarele pentru vin și bea.

4. Și ce e voao și mie, Tirule și Sidonule și toată Galilea a celor striini de fealiu? Au răsplătire voi răsplătiți mie? Au țineți mânie voi mie? Iute și de sârgu voiu răsplăti răsplătirea voastră la capetele voastre,

5. Pentru căci argintul mieu și aurul mieu ați luat, și ceale alease ale meale și ceale bune ați băgat în casele voastre,

6. Și pre fiii Iudii și pre fiii Ierusalimului i-ați vândut fiilor elinilor, pentru ca să-i depărtați pre ei den hotarăle lor.

7. Și iată, eu voiu scula pre ei den locul unde i-ați vândut pre ei acolo, și voiu răsplăti răsplătirea voastră la capetele voastre,

8. Și voiu da pre fiii voștri și pre featele voastre pre mânile fiilor Iudii, și vor vinde pre ei la robie la limbă departe depărtată, căci Domnul au grăit.

9. Strigați aceastea întru limbi, sfințiți războiu, rădicați pre războinici; apropiați-vă și vă suiți, toți bărbați războinici.

10. Tăiaț plugurile voastre spre sabii și seacirile voastre spre darde; cel neputincios zică că: „Pociu eu!“

11. Adunați-vă și întrați, toate limbile de pre împrejur, și vă adunați acolo; cel blând fie războinic.

12. Rădice-se și să suie toate limbile la Valea lui Iosafat, pentru că acolo voiu șădea a osebi toate limbile demprejur.

13. Trimiteți seaceri, că au sosit culesul; întraț de călcați, căci plin iaste jgheabul; să varsă postăvile, căci să înmulțiră răutățile lor.

14. Sunete au răsunat în Valea Judecății, căci aproape e ziua Domnului în Valea Judecății.

15. Soarele și luna vor întuneca, și stealele vor apune lucirea lor.

16. Iară Domnul den Sion va striga și den Ierusalim va da glasul lui, și să va clăti ceriul și pământul; și Domnul nu se va îndura de norodul lui, și va întări pre fiii lui Israil.

17. Și veți cunoaște că Eu sânt Domnul Dumnezăul vostru, cel ce sălășluiaște în Sion, muntele cel sfânt al mieu; și va fi Ierusalimul sfântu, și de alt neamu nu vor mai întra pren el.

18. Și va fi în ziua aceaea: pica-vor munții dulceață, și dealurile vor cura lapte, și toate slobozirele Iudii cura-vor ape, și izvor den casa Domnului va ieși și vor adăpa Pârâul Shinilor.

19. Eghipetul spre stingere va fi, și Idumea spre câmpul stingerii va fi, de strâmbătățile fiilor Iudii, pentru căci au vărsat sânge dirept în pământul lor.

20. Și Iudea în veac să va lăcui și Ierusalimul spre neamuri de neamuri.

21. Și voiu cerceta sângele lor, și nu voiu nevinovăți; și Domnul va sălășlui în Sion.

▲ Începutul paginii.