Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Vechi/Iosia

 

CAP 1

Prorocie despre fărădeleagea norodului Israil.

1. Cuvântul Domnului, carele s’au făcut cătră Iosia al lui Veiri, în zilele Oziii și ale lui Ioatham și Ahaz și Ezechia, împărații Iudii, și în zilele lui Ierovoam, fiiul lui Ioas, împăratul lui Israil.

2. Începătura cuvântului Domnului întru Iosie. Și zise Domnul cătră Iosie: „Pasă de-ți ia ție muiare de curvie și fii de curvie, pentru că curvind va curvi pământul den napoia Domnului“.

3. Și mearse și luo pre Gomir, fata lui Devilaim; și zemisli și născu lui fiiu.

4. Și zise Domnul cătră el: „Cheamă-i numele lui Iesrael, pentru că încă puțin și voiu izbândi sângele lui Iesrael asupra casii Iudii și voiu potoli de tot împărăția casii lui Israil.

5. Și va fi în ziua aceaea și voiu zdrobi arcul lui Israil în valea lui Iesrael“.

6. Și zemisli încă și născu fată. Și zise lui: „Cheamă numele ei Ne-miluita, pentru că nu voiu mai adaoge încă a milui casa lui Israil, ce numai împotrivindu-mă împotrivi-mă-voiu lor.

7. Iară pre fiii Iudii voiu milui și voiu mântui pre ei întru Domnul Dumnezăul lor; și nu voiu mântui pre ei cu arc, nice cu sabie, nici cu războiu, nici cu cară, nici cu cai, nici cu călăreți“.

8. Și înțărcă pre cea Ne-miluită și zemisli încă și născu fiiu.

9. Și zise: „Cheamă numele lui Nu-norodul-mieu, și voi nu sânteți norodul mieu, și eu nu-s Dumnăzău voao“.

10. Și era numărul fiilor lui Israil ca năsipul mării, care nu să va măsura, nici să va număra. Și va fi în locul unde s’au grăit lor: „Nu norodul mieu –voi!“, chema-să-vor și ei „Fii lui Dumnezău celui viu“.

11. Și să vor aduna fiii Iudii și fiii lui Israil deodată și vor pune întru ei o domnie și să vor sui de pre pământu, căci mare e ziua lui Iesrael.

CAP 2

Pedepsirea fărădelegii lui Israil. Dumnezău făgăduește întoarcerea.

1. Ziceți fratelui vostru „Norodul-mieu“ și surorii voastre „Miluita“.

2. Judecați-vă cătră maica voastră, judecați-vă, căci ea nu-m e muiare mie, și eu nu-s bărbat ei; și voiu râdica curvia ei de cătră fața mea și preacurvia ei den mijlocul țâțelor ei,

3. Pentru ca să dezbrac pre ea goală și să o fac pre ea ca ziua nașterii ei; și voiu pune pre ea ca pre o pustie și voiu rândui pre ea ca pământul fără de apă și voiu omorî pre ea cu seate.

4. Și pre fiii ei nu voiu milui, căci fii curviii sânt, căci au curvit maica lor,

5. Rușinat-au ceaea ce au născut pre ei, căci au zis: „Mearge-voiu denapoia ibovnicilor miei, celora ce dau mie pâinile meale și apa mea și hainele meale și zăveastele meale, untdelemnul mieu și toate câte mi se cuvin“.

6. Pentru aceaea, iată, eu astup calea ei cu cursă și voiu zidi căile ei, și cărările ei nu va afla.

7. Și va goni pre ibovnicii ei, și nu va ajunge pre ei; și-i va căuta, și nu-i va afla. Și va grăi: „Mearge-voiu și mă voiu întoarce cătră bărbatul mieu cel mai den mainte, căci mai bun îm era atuncea decât acum“.

8. Și ea nu conoscu că Eu am dat ei grâul și vinul și undelemnu, și argint am înmulțit ei; și ea de argint și de aur au făcut Vaalii.

9. Pentru aceaea mă voiu întoarce și voiu căra grâul mieu la vreamea lui și vinul mieu la timpul lui și voiu lua hainele meale și zăveastele meale, ca să nu acopere rușinea ei.

10. Și acum voiu descoperi necurăția ei înaintea ibovnicilor ei, și nimeni nu va scoate pre ea den mâna mea.

11. Și voiu întoarce toate veseliile ei, praznicele ei și lunile noao ale ei și sâmbetele și toate zborurile ei.

12. Și voiu stinge via ei și smochinii ei, câte au zis: „Năimirile meale aceastea sânt, carele au dat mie ibovnicii miei“. Și voiu pune pre eale spre mărturie, și vor mânca de tot pre eale hiarăle țarinii și pasările ceriului și târâtoarele pământului.

13. Și voiu izbândi asupra ei zilele Vaalimilor, întru carele au jârtvuit lor, și punea prejur ea cerceii ei și lefturile ei și mergea denapoia ibovnicilor ei, și pre mine au uitat –zice Domnul.

14. Pentru aceaea, iată, eu rătăcesc pre ea și voiu aduce pre ea la pustiire și voiu grăi după inima ei,

15. Și voiu da ei câștigările ei de acolo și valea Ahor, ca să deșchiză înțeleagerea ei, și să va smeri acolo după zilele prunciei ei și după zilele suirii ei den pământul Eghipetului.

16. Și va fi în ziua aceaea –zice Domnul– mă va chema „Bărbatul mieu“ și nu mă va mai chema încă „Vaalim“.

17. Și voiu scoate numele Vaalimilor den rostul ei, și nu vor mai pomeni încă numele lor.

18. Și voiu pune lor făgăduință întru aceaea zi cu hiarăle țarinei și cu pasările ceriului și cu târâtoarele pământului; și arcul și sabia și războiul voiu surpa de la pământ și voiu lăcui pre nădeajde. Și voiu logodi pre tine mie în veac,

19. Și te voiu logodi pre tine mie cu direptate și cu judecată și cu milă și cu îndurări,

20. Și te voiu logodi mie cu credință, și vei cunoaște pre Domnul.

21. Și va fi în ziua aceaea –zice Domnul– asculta-voiu ceriului, și ceriul va asculta pământului,

22. Și pământul va asculta grâului și vinul și untdelemnul, și aceastea vor asculta lui Iesrael.

23. Și voiu sămăna pre ea mie pre pământ și voiu milui pre cea Ne-miluită și voiu grăi Ne-nărodului-mieu: „Nărodul mieu ești tu“, și el va grăi: „Domnul Dumnezăul mieu ești Tu“.

CAP 3

Despre necredința norodului și îndelunga răbdare a lui Dumnezău.

1. Și zise Domnul cătră mine: „Încă pasă și iubeaște muiare ce iubeaște reale și preacurvă, în ce chip iubeaște Dumnezău pre fiii lui Israil și ei caută cătră dumnezei streini și iubescu frământătură cu stafide“.

2. Și am năimit mie cu 15 arginți și un gomor de orzu și un nevel de vin.

3. Și ziș cătră ea: „Zile multe vei șădea asupră-mi, și să nu curvești, nici să te afli cu alt bărbat, și eu sânt asupra ta“.

4. Căci zile multe vor șădea fiii lui Israil nefiindu împărat, nici fiind boiarin, nici fiind jârtvă, nici fiind jârtăvnic, nici preoții, nici arătători.

5. Și după aceasta, întoarce-se-vor fiii lui Israil și vor cerca pre Domnul Dumnezăul lor și pre David, împăratul lor; și să vor ciudi spre Domnul și spre bunătățile lui la zilele ceale de apoi.

CAP 4

Mustrarea lui Dumnezău pentru necredința Israilienilor.

1. Ascultați cuvântul Domnului, fiii lui Israil, că iaste judecată Domnului cătră cei ce lăcuiesc pământul, pentru căci nu iaste adevăr, nici milă, nici cunoașterea lui Dumnezeu pre pământu;

2. Blestem și minciună, ucidere și furtișagu și preacurvie s’au răvărsat pre pământ, și sângiuri preste sângiuri să ameastecă.

3. Pentru aceaea plânge-va pământul și să va împuțina cu toți ceia ce lăcuiesc pre el, cu fiarăle țarinii și cu târâtoarele pământului și împreună cu pasările ceriului, și peștii mării să vor sfârși,

4. Pentru ca nimeni nici să judece, nici să mustre nimenea; iară norodul mieu –ca un preotu pricit.

5. Și va slăbi zile, va slăbi și prorocul împreună cu el noaptea și asămănat-am pre maica ta.

6. Asămănă-se norodul mieu ca cându n’ar avea minte; căci conoștința ai lepădat tu, lepăda-te-voiu și Eu, ca să nu preoțești mie; și ai uitat leagea Dumnezeului tău, uita-voiu pre fiii tăi și Eu.

7. După mulțimea lor –așa au greșit mie; mărirea lor spre necinste o voiu pune.

8. Păcatele norodului mieu vor mânca și întru strâmbătățile lor vor lua alții sufletele lor.

9. Și va fi în ce chip norodul, așa și preotul; și voiu izbândi asupra lor căile lor și sfaturile lui voiu răsplăti lui.

10. Și vor mânca și nu să vor sătura, curvit-au și nu să vor îndirepta, pentru căci pre Domnul au părăsit a-l păzirea.

11. Curvie și vin și îmbătare au priimit inima norodului mieu.

12. Cu seamne întreba și întru toiagele lui vestiia lui, căci cu duhul curviei să rătăciră și au curvit de la Dumnezeul lor.

13. Preste vârfurile munților jârtvuia și preste dealuri junghia, dedesuptul stejariului și plopului și copaciului ce umbriia, căci bunu e acoperemântul.

14. Pentru aceaea curvi-vor featele voastre și nurorile voastre vor preacurvi.

15. Și nu voiu socoti asupra featelor voastre, când vor curvi, și spre nurorile voastre, când vor preacurvi, căci ei cu curve să frământa și cu cei săvârșiți jârtvuia, și norodul pricepând să îngurluia cu curva.

16. Și tu, Israile, nu fii neștiut, și, Iudo, nu întrați la Galgala și nu vă suiți la casa strâmbătății, și nu juraț pre Domnul cel Viu.

17. Căci ca junicea ce streache au strechiat –Israil; acum va paște pre ei Domnul ca pre miel la lărgime.

18. Părtașul idolilor lui Efraim îș puse lui piadeci.

19. Alease pre hananei, curvind au curvit, iubit-au necinstea de înhierbântarea ei.

20. Volbura vântului tu ești în arepile ei și să vor rușina dentru jârtvele lor.

CAP 5

Fărădeleagea lui Israil și a lui Iuda. Prezicerea pedepsei lor.

1. Auziți aceastea, preoții, și luați aminte, casa lui Israil, și casa împăratului, băgați în urechi, pentru căci cătră voi iaste judecata, pentru căci lațu v’aț făcut piscului și ca o mreajă întinsă preste Itavirion,

2. Căci ceia ce vânează vânatul au întinsu. Și Eu sânt cercetătoriul vostru,

3. Eu conoscuiu pre Efraim, și Israil nu s’au depărtat de la mine, pentru căci acum curvi Efraim, să pângări Israil;

4. Și n’au pus sfaturile lor ca să să întoarcă cătră Dumnezăul lor, căci duhu de curvie întru dânșii iaste, și pre Domnul nu l-au cunoscut.

5. Și să va smeri semeția lui Israil la fața lui, și Israil și Efraim vor slăbi întru strâmbătățile lor, și va slăbi Iuda cu dânșii.

6. Cu oile și cu vițeii vor mearge ca să caute pre Domnul și nu-l vor afla pre El. S’au abătut de la ei,

7. Căci pre Domnul au părăsit, căci fii striini să născură lor; și acum vor mânca de tot pre ei păliciunea și pre sorții lor.

8. Trâmbițați cu trâmbiță preste munți, răsunați preste ceale înalte; mărturisiți în casa strâmbătății, de care s’au întristat Veniamin.

9. Efraim spre stingere să făcu în zilele mustrării; întru fealiurile lui Israil arătat-am credincioase.

10. Făcutu-s’au boiarii Iudii ca cei ce mută hotară; preste ei voiu vărsa ca apa pornirea mea.

11. Asupri Efraim pre pizmașul lui, călcă judecata, căci au început a mearge denapoia celor deșarte.

12. Și Eu –ca o turburare lui Efraim și ca un boldu casii Iudii.

13. Și văzu Efraim boala lui și Iuda durearea lui, și mearse Efraim cătră asiriani și trimise soli cătră împăratul Iarim; și el n’au putut mântui, și nu va potoli durearea dentru voi. Pentru că s’au făcut Efraim ca o porumbiță fără de minte, neavând inimă: pre Eghipetu chema și la asiriani mergea.

14. Pentru căci Eu sânt ca un panthir lui Efraim și ca un leu întru Iuda; și Eu voiu apuca și voiu mearge și voiu lua, și nu iaste cine să scoață.

15. Mearge-voiu și mă voiu înturna la locul mieu, până ce să vor stinge și vor cerca fața mea.

CAP 6

Pedeapsa lui Dumnezău îndeamnă spre pocăință.

1. Întru necazul lor mâneca-vor cătră mine zicându: „Să meargem și să ne întoarcem cătră Domnul Dumnezăul nostru, căci Acesta ne-au lovit și va vindeca pre noi, lovi-va și ne va obloji pre noi.

2. Însănătoșa-ne-va pre noi după doao zile, în ziua a treia vom învia și vom trăi înaintea lui;

3. Și vom cunoaște și vom goni a cunoaște pre Domnul, ca niște zori gata vom afla pre El, și va veni noao ca o ploaie timpurie și târzie pământului“.

4. Ce voiu face ție, Efraime? Ce voiu face ție, Iudo? Și mila voastră –ca norul de dimeneață și ca roaua de zori mergându.

5. Pentru aceaea am secerat pre prorocii voștri, ucis-am pre ei cu graiul gurii meale, și judecata ta ca o lumină va ieși.

6. Pentru căci milă voiu, și nu jârtvă, cunoștința lui Dumnezău, decât arderi-de-tot.

7. Și ei sânt ca omul ce calcă făgăduința; acolo au hulit pre mine.

8. Galaad –cetatea lucrând deșarte, turburând apă.

9. Și vârtutea ta –de om ispititoriu, ascuns-au preoții calea Domnului, au omorât pre Sichima, căci fărădeleage au făcut.

10. În casa lui Israil văzuiu groaznece: acolo curvia lui Efraim, să pângări Israil.

11. Și Iuda lăsă secerătura lui, înceape culegând ție, întorcându Eu robimea norodului mieu.

CAP 7

Tânguirea asupra lui Israil și vestirea direptelor pedepse.

1. Vindecând Eu pre Israil, și se va descoperi strâmbătatea lui Efraim și răutatea Samariei, căci au lucrat mincinoase; și furul cătră el va întra, dezbrăcându-l tâlhariul în calea lui,

2. Pentru ca să cânte împreună ca cei ce cântă în inima lor. De toate răutățile lor îm aduș aminte; acum au încungiurat pre ei sfaturile lor, în preajma feații meale să făcură.

3. Cu răutățile lor veseliră pre împăratul și cu minciunile lor pre boiari;

4. Toți preacurvind, ca cuptoriul arzând spre mistuirea arsurii de para focului, de la frământarea aluatului până să va frământa el tot.

5. Zilele împăraților voștri –început-au boiarii a să mânia den vin, întinse mâna lui cu cei ucigași.

6. Pentru căci s’au arsu ca un cuptoriu inimile lor blestemând ei, toată noaptea de somnu Efraim să sătură, dimeneața să făcu, să ațâța ca lumina focului.

7. Toți s’au înfierbântat ca un cuptoriu arzând și focu au mâncat pre judecătorii lor; toți împărații lor au căzut, nu era întru ei cel ce să chema cătră mine.

8. Efraim cu năroadele lui să amesteca dempreună, Efraim să făcu azimă neîntoarsă.

9. Și mâncară cei streini vârtutea lui, și el nu cunoscu; și cărunteațe înfloriră lui, și el nu cunoscu.

10. Și să va smeri simeția lui Israil la fața lui, și nu s’au întorsu cătră Domnul Dumnezăul lor și n’au cercetat pre El întru toate aceastea.

11. Și era Efraim ca o porumbiță fără de minte, neavând inimă: pre Eghipet chema și la asiriani au mers.

12. În ce chip vor mearge, voiu pune preste ei mreaja mea; ca pre pasările ceriului voiu pogorî pre ei, certa-voiu pre ei cu auzul necazului lor.

13. Vai lor, căci au sărit de la mine! Ticăiți sânt, căci au păgânit la mine! Și Eu am mântuit pre ei, și ei au grăit asupra mea minciuni!

14. Și n’au strigat cătră mine inimile lor, ce numai să văieta preste așternuturile lor; preste grâu și vin să tăia de tot, certară-să întru mine.

15. Și eu am întărit brațurile lor, și spre mine socotiră reale. Întoarsără-se întru nemică, să făcură ca un arcu întinsu. Cădea-vor în sabie boiarii lor, pentru necertarea limbilor. Așa e defăimarea lor în pământul Eghipetului.

CAP 8

Cei fără de Dumnezău și cei necredincioși se vor stinge.

1. În sânul lor, ca pământul necălcat, ca vulpea, ca vulturul pre casa Domnului,

2. Pentru căci călcară făgăduința mea și asupra legii meale pângăriră.

3. Pre mine mă vor striga: „Doamne, cunoscut-am pre tine!“ Căci Israil au întorsu ceale bune, pre nepriatin au gonit ei.

4. Și au împărățit, iară nu pren mine au împărățit, n’au arătat mie; argintul lor și aurul lor făcut-au lor idoli, pentru ca să piară de tot.

5. Zdrobeaște vițelul tău, Samario! Întărâtă-se mânia mea preste ei; până când nu vor putea să să curățască

6. Întru Israil? Și aceasta teslariul au făcut, și nu Dumnezău iaste; pentru căci înșălând era vițelul tău, Samario!

7. Pentru că stricate de vânt au sămănat, și surparea lor va priimi pre eale, neavând puteare de znop a face făină; iară de va și face, striini vor mânca pre ea.

8. Să înghiți Israil, acum să făcu întru limbi ca un vas netrebuit.

9. Căci ei s’au suit la siriani, puse spre sine Efraim, daruri iubi;

10. Pentru aceaea da-să-vor întru limbi. Acum voiu priimi pre ei, și vor înceta puținel a unge împărat și boiari.

11. Căci înmulți Efraim jârtăvnice, spre păcate făcură-se lui jârtăvnice iubite.

12. Scrie-voiu asupra lui mulțime și legiuirile lui, spre striine să socotiră

13. Jârtăvnice, căci de vor jârtvui jârtvă și vor mânca cărnuri, Domnul nu va priimi pre eale. Acum va pomeni strâmbătățile lor și va izbândi fărădelegile lor; și ei la Eghipet să înturnară.

14. Și uită Israil pre cela ce l-au făcut pre el și zidi beseareci, și Iuda înmulți cetăți zidite; și voiu trimite foc la cetățile lui și va mânca de tot temeaiele lui.

CAP 9

Păcatelor greale urmează pedepse greale.

1. Nu te bucura, Israile, nici te veseli ca noroadele, căci ai curvit de la Domnul Dumnezăul tău, iubit-ai dări preste toată aria grâului.

2. Arie și teasc n’au conoscut pre ei, și vinul i-au mințit pre ei.

3. N’au lăcuit în pământul Domnului; lăcuit-au Efraim Eghipetul, și întru asiriani necurate vor mânca.

4. N’au sămănat Domnului vin și n’au îndulcit lui; jârtvele lor –ca pâinea plângerii lor: toți ceia ce mănâncă pre eale pângări-să-vor, pentru că pâinile lor –sufletelor lor, nu vor întra la casa Domnului.

5. Ce veți face la ziua zborului și la ziua sărbătorii Domnului?

6. Pentru aceaea, iată, vor mearge dentru chinuirea Eghipetului, și va priimi pre ei Memfis, și-i va îngropa pre ei Mahmas.

7. Argintul lor pierzare va moșteni pre el, ghimpi în sălașurile lor.

8. Venit-au zilele izbândirii, venit-au zilele răsplătirii tale, și să va chinui Israil ca prorocul cel ieșit den fire, omul cel purtătoriu de duh.

9. De mulțimea strâmbătăților tale să înmulți nebunia ta.

10. Straja lui Efraim cu Dumnezău; prorocul e lațu încâlcit preste toate căile lui; nebunie în casa lui Dumnezău au înspăimat.

11. Stricară-se după zilele dealului; pomeni-să-va strâmbătăților lor, izbândi-va păcatele lor.

12. Ca strugurul în pustiiu aflaiu pre Israil și ca smochina în smochin timpuriu pre părinții lor am văzut. Ei au întrat cătră Veelfegor și să înstreinară spre rușine, și să făcură cei urâți ca cei îndrăgiți.

13. Efraim ca pasărea să zbură, măririle lor den nașteri și den chinuri și den zemisliri,

14. Pentru căci, și de vor hrăni pre fiii lor, fără feciori vor fi întru oameni; pentru că și vai lor iaste, carnea mea dentru ei.

15. Pre Efraim, în ce chip am văzut, spre vânat sânt feciorii lor, și Efraim a scoate spre împungere pre fiii lui.

16. Dă lor, Doamne! Ceale vii dă lor?

17. Dă lor zgău nenăscătoriu și țâțe uscate.

18. Toate răutățile lor în Galgal, căci acolo am urât pre ei. Pentru răutățile tocmealelor lor, den vinul mieu voiu scoate pre ei, nu voiu adaoge a îndrăgi pre ei, toți boiarii lor neascultând.

19. Avut-au dureare Efraim, rădăcinele lui să uscară, roadă încă nu va mai aduce; pentru căci de vor și naște, voiu ucide pohtele pântecelui lor.

20. Lepăda-va pre ei Dumnezeu, căci n’au ascultat pre El, și vor fi rătăciți întru limbi.

CAP 10

Dojana Israeliților pentru răutățile lor.

1. Vie cu viță bună –Israil, roada rodind ei. După mulțimea a roadelor ei înmulți jârtăvnice; după bunătățile pământului lui, zidi stâlpi.

2. Împărțiră inimile lor, acum să vor stinge; El va săpa de tot jârtăvnicile lor, chinui-vor stâlpii loru.

3. Pentru că acum vor grăi: „Nu iaste împărat noao, căci nu ne-am temut de Domnul. Și împăratul ce va face noao?“

4. Grăindu cuvinte, pricini mincinoase, pune-va făgăduință; răsări-va ca troscotul judecată pre țealina țarenii.

5. La vițelul casii cărora strâmbătățile vor nemernici ceia ce lăcuiescu Samaria, căci plânse norodul lui asupra lui; și, în ce chip au amărât pre el, să vor veseli preste mărirea lui, căci să înstriină de la el.

6. Și pre el la asiriani, legându-l, adus-au poclon împăratului Iarim; pentru darea lui Efraim priimi-va rușine, rușina-se-va Israil întru sfântul lui.

7. Lepădă Samaria pre împăratul ei ca o gătejie pre fața apei.

8. Și să vor rădica capiști fiind strâmbătățile, păcatele lui Israil; spini și ciulini să vor sui preste jârtăvnicile lor. Și vor grăi munților: „Acoperiți pre noi!“ Și dealurilor: „Cădeți preste noi“.

9. De cându munții au greșit Israil, acolo au stătut; nu va apuca pre ei în dealu războiu preste fiii strâmbătății?

10. Venit-au a certa pre ei după pohta mea, și să vor aduna preste ei noroade cându să vor certa ei întru amândoao strâmbătățile lor.

11. Efraim –junice învățată a îndrăgi pricea, și Eu voiu veni preste ce e mai bunu al grumazului ei; încăleca-voiu pre Efraim, mâlcomiși-voiu pre Iuda, întări-va lui pre Iacov.

12. Sămănați voao întru direptate, culeageți spre roadă de viață;

13. Luminați voao lumină de minte, până încă iaste vreame cercați pre Domnul, până a veni voao roadele direptății.

14. Pentru căci ați tăcut necurăția și strâmbătățile ei ați cules, mâncat-ați roadă mincenoasă. Căci ai nădejduit întru carăle tale, întru mulțimea tăriei tale.

15. Și să va scula pierire întru norodul tău și toate ceale zidite ale tale să vor duce; ca boiarenul Salama den casa lui Ierovoam în zilele războiului, pre mumă preste fii au trântitu-o.

16. Așa voiu face voao, casa lui Israil, de cătră fața răutăților voastre.

CAP 11

Mărirea milei Dumnezeești, ce o au primit nemulțumitorii Israilteni.

1. La mânecate s’au lepădat, lepădatu-s’au împăratul lui Israil.

2. Pentru că prunc iaste Israil, și Eu am iubit pre el și den Eghipet am chemat pre fiii lui.

3. În ce chip am chemat pre ei, așa s’au dus de la fața mea: ei Vaalimilor jârtvuia și celor cioplite tămâia.

4. Și Eu am împiedecat pre Efraim, luatu-l-am pre el preste brațul mieu, și n’au conoscut că voiu vindeca pre ei.

5. Întru stricarea oamenilor întins-am pre ei cu legăturile îndrăgirii meale și voiu fi lor om dând palme preste fălcile lui; căuta-voiu cătră el, și-l voiu birui.

6. Lăcui Efraim în Eghipet, și Asur el –împărat lui, căci n’au vrut să să întoarcă.

7. Și au slăbit cu sabia în cetățile lui și au încetat întru mâinile lui, și vor mânca dentru sfaturile lor.

8. Și nărodul lui spânzurându-l dentru nemernicia lui, și Dumnezău preste ceale cinstite ale lui să va mânia, și nu-l va înălța pre el.

9. Ce te voiu pune, Efraim? Scuti-te-voiu, Israile? Ce te voiu pune pre tine? Ca pre Adama te voiu pune și ca pre Sevoim? Întorsu-s’au inima mea întru aceasta, turbură-se împreună căința mea.

10. Nu voiu face după urgia mâniei meale și nu voiu părăsi a să stinge Efraim; pentru căci Eu sânt Dumnezău, și nu om: întru tine sfânt și nu voiu întra la cetate.

11. Denapoia Domnului voiu mearge; ca leul va răcni, căci El va răcni, și să vor spământa fiii apelor.

12. Zbura-vor ca pasărea de la Eghipet și ca porumbul de la asiriani; și voiu așăza pre ei la casele lor, zice Domnul.

13. Încungiuratu-m’au cu minciuni Efraim și cu păgânătăți casa lui Israil și a Iudii; acum au conoscut pre ei Dumnezău, și nărodu sfânt să va chema lui Dumnezău.

CAP 12

Necredința lui Efraim și judecata lui Dumnezău împotriva lui Iuda.

1. Și Efraim rău duh au gonit, zăduh toată ziua; deșarte și întru nemică au înmulțit și făgăduința cu asirianii au pus, și untdelemnu la Eghipet mergea.

2. Și judecată e Domnului cătră Iuda ca să izbândească pre el Iacov după căile lui, și după tocmealele lui va răsplăti lui.

3. În pântece au amăgit pre fratele lui și cu ostenealele lui s’au întărit cătră Dumnezău,

4. Și să întări cu îngerul și slăbi; plânseră și să rugară mie, în casa celor ce m’au aflat, acolo să grăi cătră dânșii.

5. Și Domnul Dumnezău cel întru tot Țiitoriu fi-va pomenire lui.

6. Și tu la Dumnezăul tău te vei întoarce; mila și judecata păzeaște și te apropie cătră Dumnezeul tău pururea.

7. Hanaan –în mâna lui e cumpăna strâmbătății, a asupri îndrăgi.

8. Și zise Efraim: „Însă m’am îmbogățit, aflaiu răpaos mie“; toate trudele lui nu să vor afla lui, pentru strâmbătățile carele au greșit.

9. Și Eu, Domnul Dumnezăul tău, te-am scos pre tine den pământul Eghipetului, încă te voiu lăcui în corturi, ca în zilele sărbătorii.

10. Și voiu grăi cătră proroci, și eu vederi am înmulțit și în mânile prorocilor mă asămănaiu.

11. De nu iaste Galaad, oare mincinoși era în Galgala boiarii jârtvuind, și jârtăvnicele lor –ca broaștele ceale țestoase pre țealina țarenii.

12. Și să deade în laturi Iacov la câmpul Siriii, și sluji Israil pentru muiare și întru muiare să păzi.

13. Și cu prorocu scoase Domnul pre Israil den pământul Eghipetului, și cu proroc să păzi.

14. Mânie-se Efraim și urgisi, și sângele lui preste el se va vărsa și ocara lui va răsplăti Domnul lui.

CAP 13

Amenințarea Domnului împotriva fiilor lui Israil. Prezicere despre mântuire.

1. După cuvântul lui Efraim, direptăți au luat el întru Israil; și puse Vaalii și muri.

2. Și acum adaose a greși încă: și au făcut lor topire den aur și den argintul lor după chipul idolilor, lucruri de teslari săvârșite lor. Aceștea zic: „Junghiați oameni, pentru că viței s’au sfârșit!“

3. Pentru aceaea vor fi ca norul de dimeneață și ca roua de zori mergând, ca țărâna suflându-se den arie și ca aburul de lacrămi de fum.

4. Și Eu, Domnul Dumnezăul tău, cel ce întăresc ceriul și zidesc pământul, ale căruia mâni au zidit oastea lui, și n’am arătat ție aceastea ca să mergi tu denapoia lor.

5. Și Eu am scos pre tine den pământul Eghipetului, și Dumnezău afară den mine nu iaste, și mântuind nu iaste afară de mine. Eu pășteam pre tine în pustiiu, în pământ nelăcuit,

6. După pășunele lor. Și să săturară spre sațiu și să înălțară inimile lor; pentru aceaea uitară pre mine.

7. Și voiu fi lor ca panthir și ca un pardos despre calea asirianilor.

8. Întâmpina-voiu lor ca ursoaia cea lipsită și voiu rumpe încuiarea inimii lor, și vor mânca pre ei de tot acolo puii de leu ai dumbrăvii, și hiarăle țarenii vor sparge pre ei.

9. Stricării tale, Israile, cine va ajutori?

10. Unde e împăratul tău acesta? și te mântuiască pre tine întru toate cetățile tale; judece-te pre care ai zis: „Dă-mi împărat și boiari!“

11. Și dediu ție împărat întru urgia mea și suferiiu întru mânia mea volbura strâmbătății. Efraim, ascuns e păcatul lui.

12. Durori ca ceiia ce naște vor veni lui; acesta e fiiul nu celui înțelept, pentru căci acum nu va suferi întru zdrobirea fiilor.

13. Dentru mâna iadului voiu izbăvi pre ei și den moarte voiu mântui pre ei.

14. Unde e judecata ta, moarte? Unde e boldul tău, iadule? Mângâiarea s’au ascunsu de la ochii miei.

15. Pentru căci acesta în mijlocul fraților tăi va osebi; aduce-va vânt pălitoriu Domnul den pustiiu preste elu, și va usca vinele lui și va pustii izvoarăle lui; El va usca pământul lui și toate vasele ceale poftite ale lui.

CAP 14

Îndemnarea lui Israil la pocăință. Făgăduința lui Dumnezău.

1. Stinge-se-va Samaria, căci stătu împotrivă cătră Dumnezeul ei; cu sabie vor cădea, și cei dedesuptul țâțelor lor să vor trânti de pământu, și ceale ce au în pântecele lor vor plesni.

2. Întoarce-te, Ierusalime, cătră Domnul Dumnezeul tău, pentru căci ai slăbit întru strâmbătățile tale.

3. Luați cu voi împreună cuvinte și vă întoarceți cătră Domnul; ziceți lui pentru ca să nu luați strâmbătate, și să luați bunătăți, și „să răsplătim roada buzelor noastre.

4. Asur nu ne va mântui pre noi, pre cal nu vom încăleca, nu vom mai zice încă ‘dumnezeii noștri’ faptelor mânilor noastre. Cel dentru tine va milui pre săracu“.

5. Lecui-voiu lăcașurile lor, îndrăgi-voiu pre ei cu mărturisire, pentru căci să întoarse urgia mea de cătră ei.

6. Și vei fi ca roua lu Israil, înflori-va ca crinul și va pune rădăcinile lui ca Livanul;

7. Mearge-vor stâlpările lui, și va fi ca maslinul de tot rodit, și mirosul lui ca al Livanului;

8. Întoarce-se-vor și vor șădea supt acoperirea lui, trăi-vor și vor întări cu grâu; și va înflori ca via pomenirea lui, ca vinul Livanului.

9. Lui Efraim, ce e lui încă și idolilor? Eu am smerit pre el, și voiu întări pre elu; Eu –ca un archeth copt, dentru mine roada ta s’au aflat.

10. Care e înțelept și va înțeleage aceastea? Înțelegătoriu și va cunoaște pre eale? Căci direapte sânt căile Domnului, și direpții vor mearge întru eale, iară cei necurați slăbi-vor întru eale.

▲ Începutul paginii.