Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Vechi/Iov
_pagina_1.png)
| ←Esthir | DUMNEZEIASCA SCRIPTURĂ VEACHE IOV |
Psaltirea→ |
CAP 1 modifică
1. Om oarecarele era în țara Avsitidii, căruia era numele Iov; și era omul acela fără de prihană, dirept, adevărat cinstitoriu de Dumnezeu, ferindu-se de tot lucrul rău.
2. Și să făcură lui fii 7 și feate 3.
3. Și era dobitoacele lui: oi 7000, cămile 3000, părechi de boi 500, și măgărițe păscătoare 500, și poslușire multă foarte; și lucrure mari era lui pre pământ. Și era omul acela de bun neam, despre răsărita soarelui.
4. Și mergând împreună fiii lui, unul la altul, făcea ospăț în toate zilele, luând împreună cu dânșii și pre ceale 3 surori ale lor să mănânce și să bea cu dânșii.
5. Și după ce să vrea săvârși zilele băuturii, trimitea Iov și curățiia pre dânșii, sculându-se dimeneața și aducând pentru dânșii jârtve, după numărul lor, și un vițel pentru greșala, pentru sufletele lor, pentru că zicea Iov: „Ca nu cândai fiii miei, întru cugetele lor, reale au gândit cătră Dumnezeu“.
6. Așa făcea Iov toate zilele. Și să făcu ziua aceasta și, iată, veniră îngerii lui Dumnezeu să stea înaintea Domnului, și diavolul –venind cu dânșii.
7. Și zise Domnul diavolului: „De unde ai venit?“ Și răspunzând diavolul Domnului, zise: „Împrejurând pământul și umblând pre supt ceriu, de față sânt“.
8. Și-i zise lui Domnul: „Apropiat-ai cu cugetul tău asupra robului mieu Iov? Căci nu iaste den cei dupre pământ ca el om dirept, fără de prihană, adevărat temătoriu de Dumnezeu, ferindu-se de tot lucrul rău“.
9. Răspunse diavolul și zise înaintea Domnului: „Au în dar să teame Iov de Dumnezeu?
10. Nu tu ai îngrădit ceale den afară ale lui și ceale den lăuntru ale casii lui? Și tuturor câte-s ale lui împrejur? Și faptele mânelor lui ai blagoslovit, și dobitoacele lui multe le-ai făcut pre pământ.
11. Ce trimite mâna ta și te atinge de toate carele are, au doară la fața ta te va blagoslovi?“
12. Atuncea zise Domnul diavolului: „Iată, toate câte sânt lui dau în mâna ta, ce de el să nu te atingi“. Și ieși diavolul de cătră fața Domnului.
13. Și era ca în ziua aceasta, fiii lui Iov și featele lui bea vin în casa fratelui lor celui mai mare.
14. Și iată, vestitoriu veni cătră Iov și zise lui: „Părechile boilor ara și măgărițele să păștea lipite de dânsele.
15. Și venind cei ce robesc, robiră pre eale; și pre slugi au ucis cu gură de sabie. Și scăpând eu sângur, veniiu să-ț spuiu“.
16. Încă acesta grăind, veni alt vestitoriu cătră Iov și zise: „Foc de la Dumnezeu au căzut den ceriu pre pământ și mâncă oile, și pre păstorii i-au ars așijderelea. Și scăpând eu sângur, veniiu să-ț spuiu“.
17. Încă acesta grăind, veni alt vestitoriu cătră Iov și zise lui: „Călăreții au făcut noao 3 căpetenii și au încunjurat cămilele și le-au robit pre dânsele; și pre slugi i-au omorât cu sabie. Și am scăpat eu sângur și veniiu ca să-ț povestesc“.
18. Încă acesta grăind, alt vestitoriu veni cătră Iov, zicând: „Feciorii tăi și featele tale mâncând și bând la feciorul tău, la fratele lor cel mai mare,
19. Fără de veaste vânt mare au venit de la pustiiu și s’au atins de ceale 4 unghiuri ale casii; și au căzut casa preste feciorii tăi și au murit. Și scăpaiu eu sângur, și veniiu ca să-ț povestesc“.
20. Așa auzind Iov, sculându-se, rupse hainele lui, și au tuns părul capului lui, și au preserat țărână preste capul lui, și căzând jos, să închină Domnului, și zise:
21. „Eu gol am ieșit den pântecele maicii meale, gol voiu și întra acolo. Dumnezău au dat, Dumnezău au luat; în ce chip Domnului s’au părut, așa s’au și făcut, fie numele Domnului blagoslovit în veaci!“
22. Întru aceastea toate ce i s’au întâmplat lui, n’au greșit Iov nici cu buzele lui și n’au dat nebunie lui Dumnezău.
CAP 2 modifică
1. Și fu ca ziua aceasta, și veniră îngerii lui Dumnezău a sta înaintea Domnului; și diavolul veni în mijlocul lor ca să stea înaintea Domnului.
2. Și zise Domnul diavolului: „De unde vii tu?“ Atuncea zise diavolul înaintea Domnului: „Îmblând preste cel de supt ceriu și călătorind cel preste tot, sânt de față“.
3. Zise Domnul cătră diavolul: „Luat-ai aminte pre robul mieu Iov, căci nu iaste ca dânsul den cei de pre pământ, om aseamenea lui, fără răutate, adevărat fără de prihană, temătoriu de Dumnezău, ferindu-se de tot răul. Și încă să ține de nerăutate, și tu ai zis averile lui în zadar să le pierzi“.
4. Și răspunzând diavolul, zise Domnului: „Piale preste piale! Și toate câte-s la om va da pentru sufletul său.
5. Însă nu, ce trimițând mâna ta, atinge de oasele lui și de trupul lui! Au nu în față te va blagoslovi“.
6. Și zise Domnul diavolului: „Iată, dau ție pre dânsul, numai sufletul lui păzeaște“.
7. Și ieși diavolul de la fața Domnului și lovi pre Iov cu rană rea, de la picioare până la cap.
8. Și-ș luo lui un hârb pentru ca să-ș rază puroile, și el șădea pre gunoiu, afară den cetate.
9. Și trecând vreame multă, zise lui muiarea lui: „Până când vei îngădui zicând: ‘Iată, aștept încă vreame puțină, așteptând nădeajdea mântuirii meale’? Căci iată, s’au stins pomana ta de pre pământ, feți și feate, ale pântecelui mieu chinuri și durori, pre carii în zadar am ostenit cu trude. Și tu singur în putreziciunea viermilor șăzi, mâind descoperit. Și eu –rătăcită și slujnică, den loc în loc împrejurând și den casă în casă, așteptând soarele când va apune, pentru ca să mă odihnesc de ostenealele meale și de durorile carele pre mine acum mă ținu. Ce zi ceva cuvânt cătră Domnul și mori!“
10. Și el căutând zise ei: „Pentru căci ca una den ceale fără de minte muieri ai grăit? De am priimit ceale bune den mâna Domnului, ceale reale să nu le suferim?“ Întru toate aceastea ce s’au întâmplat lui, nemica n’au greșit Iov cu buzele naintea lui Dumnezău.
11. Și auzind cei trei priatini ai lui realele toate ceale ce au venit preste dânsul, au venit fieștecarele dentru a sa țară cătră el: Elifaz, al themanilor împărat, și Valdad, al safheilor tiran, Sofar, al mineilor împărat. Și veniră cătră el toți odată, ca să să mângâie, și să-l socotească pre el.
12. Și văzându-l pre el de departe, nu l-au conoscut. Și strigând cu glas mare, au plâns, rumpând fieștecarele podoaba lui și spulberând pământ preste capete-ș, spre ceriu.
13. Au șăzut lângă el 7 zile și 7 nopți, și nici unul dentru dânșii au grăit cuvânt cătră el, pentru că vedea rana groaznică fiind și mare foarte.
CAP 3 modifică
1. După aceasta deșchise Iov gura lui
2. Și blestemă ziua lui, zicând:
3. „Piară ziua întru carea am născut și noaptea aceaea întru carea au zis: ‘Iată făt!’
4. Noaptea aceaea să fie întunearec și să nu o cearce pre ea Domnul de sus, nici să vie la ea lumină!
5. Ce să o ia pre dânsa întunearec și umbră de moarte, să vie preste dânsa negură! Blasteme-se ziua aceaea,
6. Și noaptea aceaea, să o ia pre dânsa întunearec! Să nu fie în zilele anului, nici să nu se numere în zilele lunilor!
7. Ce noaptea aceaea fie dureare, și nu vie preste dânsa veselie, nici bucurie!
8. Ce bleasteme pre ea cel ce bleastemă ziua aceaea, cela ce va să prinză chitosul cel mare! Întuneci-se stealele nopții aceiia.
9. Și nu îngăduiască, și la lumină nu vie, și să nu vază luceafărul răsărind!
10. Căci n’au închis porțile pântecelui maicii meale, că ar fi mântuit durearea de cătră ochii miei;
11. Pentru căci dară în pântece n’am murit? Și den pântece am ieșit, și nu îndată am pierit?
12. Și pentru căci au timpinat mie genuchile? Și pentru ce țâțele am supt?
13. Acum dormind aș fi încetat, și culcându-mă m’aș fi odihnit
14. Cu împărații, sfeatnicii pământului, carii să semețiia întru sabii,
15. Sau cu boiarii cărora mult iaste aurul, carii au împlut casele lor de argint,
16. Sau ca o lepădătură ieșind den zgăul mâne-sa, sau ca pruncii carii n’au văzut lumina.
17. Acolo cei fără credință au ațâțat mânia urgiei, acolo au odehnit cei trudiți cu trupul.
18. Și toți odată, cei veacinici, n’au auzit glas de birari.
19. Mic și mare acolo iaste, și slugă netemându-se de domnul lui.
20. Că pentru căci s’au dat celor dentru amărăciune lumină și viața sufletelor celor ce sânt în durori?
21. Carii pohtesc moartea, și nu o nemeresc, scurmându-o ca nește comoară,
22. Și veaseli s’au făcut de o vor nemeri.
23. Moartea omului odihnă e, pentru că au închis Dumnezău asupra lui.
24. Pentru că, mai nainte de bucatele meale, suspin mie vine și lăcrămez eu, cuprins fiind de frică.
25. Pentru că frica carea am grejit venitu-mi-au; și de care m’am temut întimpinatu-m’au.
26. Nici am avut pace, nici mi’au ticnit, nici m’am odihnit, ce au venit mie urgie“.
CAP 4 modifică
1. Și răspunzând Elifaz Themaniteanul, zise:
2. „Au doară de multe ori ți s’au grăit ție cu osteneală, și putearea cuvintelor tale cine va suferi?
3. Că, de vreame ce tu ai învățat pre mulți, și mâni slabe ai mângâiat,
4. Și pre cei bolnavi ai sculat cu cuvintele, și la genuchi neputincioase îndrăznire ai pus,
5. Și acum au venit preste tine dureare și s’au atins de tine, și tu ai sârguit.
6. Care dentru amândoao, nu frica ta iaste întru nebunie? Și nedeajdea ta, și răutatea căii tale?
7. Adu-ți aminte dară cine, curat fiind, au pierit? Sau când cei adevărați cu toată rădăcina au pierit?
8. În ce chip am văzut pre cei ce ară ceale fără de cale, și cei ce samănă pre dânsele dureri vor secera loruș.
9. Den porunca Domnului vor pieri și den duhul urgiei lui să vor stinge.
10. Tăria leului și glasul leoaiei și semeția bălaurilor s’au stins.
11. Furnicoleul au pierit, neavând mâncare, și puii leilor s’au părăsit unul de altul.
12. Iară de s’au făcut vrun cuvânt adevărat în cuvintele tale, nemica dentr’aceastea rău te-ar fi întimpinat. Care dentru amândoao nu va priimi ureachea mea minunate de la Dânsul?
13. Și cu frică și cu răsunare de noapte cădea frică preste oameni.
14. Frică m’au întimpinat și tremur, și tare oasele meale le-au clătenat.
15. Și duh preste fața mea au venit, și s’au încrețit mie perii și pielițele.
16. Sculaiu-mă, și nu conoscuiu; văzuiu, și nu era închipuire înaintea ochilor miei, fără de numai abur și glas auziiam.
17. Pentru ce? Au doară curat va fi păminteanul înaintea Domnului? Au, den faptele lui, fără de prihană e omul?
18. De nu se încreade spre slugile lui, iară asupra îngerilor lui strâmbu ceva au gândit,
19. Și pre cei ce lăcuiescu în case de lut, dentru carii și noi dentru acelaș lut sântem, lovi pre ei ca în chip de cari.
20. Și de demineață până în sară nu mai sânt, pentru că, neputând ei lor să-ș ajute, au pierit.
21. Pentru că au suflat lor, și s’au uscat; pieriră pentru căce n’au avut ei învățătură.
CAP 5 modifică
1. Și să cheamă, de te va asculta cineva sau de vei vedea pre vreun înger den cei sfinți!
2. Pentru că pre cel fără de minte îl ucide urgia, iară pre cel rătăcit îl omoară râvnirea.
3. Iară eu am văzut pre cei fără de minte rădăcină puind, ce îndată li se mâncă lor petreacerea.
4. Facă-se fiii lor departe de mântuire, și să vor smeri pre la ușele celor mai mici, și nu va fi cel ce izbăveaște.
5. Pentru că ceale ce aceia au săcerat, direpții vor mânca; și ei dentru răutăți scoși vor fi, răsipească-se lor vârtutea.
6. Pentru că nu va ieși den pământ osteneală, nice den munți va odrăsli trudă,
7. Ce omul să naște cu osteneală, și puii vulturului la înălțime zburară;
8. Și nu însă, ce eu mă voiu ruga lui Dumnezău, pre Atotstăpânitoriul voiu chema,
9. Pre Cela ce face mari și nesocotite, slăvite și minunate, cărora nu iaste număr,
10. Pre Cela ce dă ploaie pre pământ, ce tremite apă preste cel de supt ceriu.
11. Pre Cela ce face pre cei smeriți la înălțime și pre cei pierduți sculându-i,
12. Premenind sfaturile celor marghioli, și nu vor face mâinile lor adevăr,
13. Cel ce prinde pre cei învățați cu înțelepciune și sfatul celor mult încâlciți au mutat:
14. Ziua va timpina lor întunearec, iară în amiazazi vor pipăi întocma cu noaptea;
15. Și piară în războiu, și cel neputincios să iasă den mâna silnecului.
16. Și fie celui neputincios nedeajde, și gura năpăstuitoriului să să astupe.
17. Și fericitu-i omul pre carele au mustrat Domnul! Și dojenirea Atotțiitoriului nu tăgădui,
18. Pentru că El face a durea, și iarăș aduce la loc; lovit-au, și mânile lui au vindecat.
19. De șase ori den nevoi te va scoate, iară în a șaptea nu se va atinge de tine răul.
20. În foamete te va mântui den moarte, și în războiu den mâna fierului te va dezlega.
21. Den biciul limbii te va ascunde, și nu te vei teame de răutăți viitoare, de cătră omul ce nice un bine grăiaște.
22. Celor strâmbi și fără de leage vei batjocori, și de hiarăle ceale sălbatece nu te vei teame,
23. Căce cu pietrile câmpului e făgăduința ta, și hiarăle țarenii vor împăca ție, pentru că hiarăle ceale sălbatece vor împăca ție.
24. După aceaea vei cunoaște că ție se va împăca casa, și petreacerea cortului tău nu va greși.
25. Și vei cunoaște că e multă semenția ta, și fiii tăi vor fi ca toată iarba țarenii.
26. Și vei veni la groapă ca un grâu copt, la vreame săcerându-se, sau ca un stog la arie, la vreame aducându-se.
27. Și iată, ca aceastea așa le-am cercetat, aceastea sânt carele am auzit. Și tu cunoaște ție ce ai făcut!“.
CAP 6 modifică
1. Și răspunzând Iov, zise:
2. „Că de ar ști neștine să-m stea urgia mea și durorile meale să le rădice cu jugul deodată.
3. Și dară decât năsipul de pre lângă mare mai greu va fi! Ce, după cum să pare, cuvintele meale sânt reale.
4. Pentru că săgeți de la Domnul în trupul mieu sânt, cărora mânia lor îm stoceaște sângele; când voiu înceape a grăi, mă împung.
5. Pentru căci au în zadar va striga măgariul sălbatec, fără de numai mâncarea cercând? Sau de va rumpe glas bou, la iasle având mâncările?
6. De se va mânca pâine fără de sare? Sau de iaste gustare întru cuvinte deșarte?
7. Pentru că nu poate sufletul mieu a să potoli. Că putoare văz mâncările meale, ca mirosirea leului.
8. Pentru că, de va da, și-m va veni mie cearerea, și nădeajdea mea va da Domnul.
9. Începând Domnul rănească-mă, iară la săvârșit să nu mă omoară.
10. Și fie mie cetatea mormânt, asupra căriia preste ziduri săriiam preste ea; nu mă voiu scumpi, pentru că n’am mințit cuvintele sfinte ale Dumnezăului mieu.
11. Pentru căce mi-e putearea, căci rabd? Sau carea mi-e vreamea, căci îngăduiaște sufletul mieu?
12. Au vârtute de piatră e vârtutea mea? Au pielițele meale sânt de aramă?
13. Au nu pre El nădejduiam? Iară ajutoriul de la mine iaste depărtat.
14. M’au depărtat mila, și socotința Domnului m’au trecut cu vedearea.
15. Nu m’au văzut pre mine cel mai de aproapele al mieu; ca un pârâu ce seacă sau ca un val m’au trecut pre mine.
16. Carii să smeriia de mine, acum au căzut preste mine ca niște omăt sau gheață înghețată.
17. Precum topindu-se, căldură făcându-se, nu s’au conoscut unde iaste,
18. Așa și eu, m’am părăsit de cătră toți, și am pierit, și înstreinat de casă m’am făcut.
19. Vedeț căile themaneanilor, drumurile savoneanilor, cei ce vedeți.
20. Și rușine vor plăti cei ce nădejduiesc pre cetăți și pe bani.
21. Iară și voi dară, m’ați asuprit pre mine fără de milă; deci, văzând a mea rană, teameți-vă!
22. Pentru căci? Au doară ceva am cerșut de la voi? Au de putearea cea de la voi sânt lipsit, ca să mă mântuiț de vrăjmaș
23. Sau den mânile sâlnicilor să mă izbăviț pre mine?
24. Învățați-mă și eu voiu asurzi; de m’am înșălat întru ceva, spuneți-m!
25. Ce, după cum să pare, reale-s cuvintele celui adevărat!
26. Pentru că nu de la voi vârtute cer, nici mustrarea voastră cuvintele meale va înceta, pentru că nu voiu suferi răspunsul graiului vostru.
27. Fără de numai că pre sărac cădeți, și vă săltaț preste priatinul vostru.
28. Și acum căutând în fața voastră, nu voiu minți.
29. Șădeți dară și să nu fie strâmb; și iarăș cu cel dirept veți uni-vă, pentru că nu iaste în limba mea strâmbătate. Au nu gâtlejul mieu priceaperi cercetează?
CAP 7 modifică
1. Carea dentru amândoao, au nu ispitire iaste viața omului pre pământ și ca un năimit al unii zile e viața lui?
2. Sau ca o slugă temându-se de domnul lui și nemerind umbră? Sau ca un năimit așteptând plata lui?
3. Așa și eu am răbdat luni seci, și nopțile durorilor date mie sânt.
4. De voiu dormi, zic: ‘Când e ziua?’ Și deaca mă voiu scula, iarăș: ‘Când e sara?’ Și plin mă fac de durori de cu sară până demineața.
5. Și să frământă trupul miu întru putreziciunea viermilor, și topesc grunjii pământului răzindu-mă de puroi.
6. Și viața mea iaste mai ușoară decât graiul și au pierit întru deșartă nădeajde.
7. Adu-ți aminte dară, că duhul mi-e viața și nu se va mai întoarce ochiul mieu să vază bine.
8. Nu mă va mai vedea ochiul celui ce mă veade; ochii tăi –întru mine, și nu voiu mai fi,
9. Ca un nor ce s’au curățit de la ceriu. Pentru că, de se va pogorî om la iad, încă nu se va mai sui,
10. Nici nu se va mai întoarce la a lui casă, nici-l va mai conoaște pre el încă locul lui.
11. Nici eu dară voiu cruța gura mea, grăi-voiu fiind în nevoia duhului mieu, deșchide-voiu, cu amărăciunea sufletului mieu cuprinzându-mă.
12. Carea dentru amândoao: marea sânt, au bălaur, căci ai pus preste mine strajă?
13. Zis-am că: ‘Mă va mângâia patul mieu și voiu aduce cătră mine osebi cuvânt zăcerii meale’.
14. Înspăimezi-mă cu visuri, și cu videnii mă îngrozești.
15. Mântui-vei de la duhul mieu sufletul mieu și de la moarte oasele meale.
16. Pentru că nu voiu trăi în veac pentru ca să îndelungesc la mânie; depărtează-te de la mine, că deșartă îm iaste viața.
17. Pentru căci iaste omul, căci l-ai mărit pre dânsul, au căci iai aminte la el?
18. Sau socoteala lui vei face până dimeneața? Și la odihnă pre el vei judeca? Până când nu mă laș, nici mă slobozi, până unde voiu înghiți scuipitul mieu cu dureare?
19. De am greșit eu, ce voiu putea face? Cela ce știe gândul oamenilor, pentru căci m’ai pus pre mine rugătoriu ție și sânt preste tine sarcină?
20. Pentru căci n’ai făcut fărădelegii meale uitare și curăție păcatului mieu? Și acum la pământ voiu mearge, și mânecând nu mai sânt“.
CAP 8 modifică
1. Și răspunzând Valdad Safhitul, zise:
2. „Până când vei grăi aceastea? Duhul cu multe cuvinte –al rostului tău.
3. Au Domnul va face strâmbătate judecând? Sau cela ce au făcut toate va turbura cel dirept?
4. De fiii tăi au greșit înaintea lui, au trimis în mână fărădelegile lor.
5. Iară tu mânecă, cătră Domnul Atotțiitoriul rugându-te.
6. De vei fi curat și adevărat, îț va asculta ție ruga și-ț va așăza ție petreacerea direptății.
7. Și vor fi dară ceale dentâiu ale tale puține, iară ceale de apoiu ale tale, nepovestite.
8. Căci întreabă ruda dentâiu și ia urma după ruda părinților.
9. Pentru că de ieri sântem, și nu știm, pentru că umbră iaste pre pământ viața noastră.
10. Au nu aceștea vor învăța pre tine și vor povesti ție și de la inemă vor scoate cuvinte?
11. Au odrăsleaște papora fără de apă, au înălța-se-va trestia fără de băutură?
12. Încă fiind pre rădăcină, și nu se va secera? Mai nainte de a bea toată iarba, nu se va usca?
13. Așa dară vor fi ceale de apoi ale tuturor celor ce uită pre Domnul, pentru că nădeajdea celui necurat piare.
14. Pentru că nelăcuită îi va fi lui casa și păianjen lui i să va nemeri cortul.
15. De va răzima casa lui, nu va sta; și apucându-se el, nu va îngădui.
16. Pentru că umăd de soare iaste și den putreziciunea lui odrasla lui va ieși.
17. Pre adunare de piatră doarme și în mijlocul halisilor va trăi.
18. Iară de va înghiți, locul îl va înșăla pre dânsul.
19. Nu ai văzut ca aceastea că surparea necuratului ca aceasta iaste? Și den pământul altora va odrăsli.
20. Pentru că Domnul nu va depărta pre cel fără de răutate și tot darul necuratului nu va priimi.
21. Iară gura celor adevăraț gură va umplea de râs și buzele lor de mărturisire.
22. Iară nepriatenii lor să vor îmbrăca cu rușine, și petreacerea necuratului nu va fi“.
CAP 9 modifică
1. Și răspunzând Iov, zicea:
2. „Cu adevărat știu că așa iaste, căci cum va fi dirept cel pământean lângă Domnul?
3. Pentru că de va vrea să să judece cu El, nu va asculta lui, pentru ca să nu grăiască împotrivă spre un cuvânt al lui den buze.
4. Pentru că înțelept iaste la cuget, tare și mare; cine, vârtos făcându-se înaintea lui, au răbdat?
5. Cela ce învecheaște munții, și nu știu; Cel ce-i surpă pre dânșii cu urgie;
6. Cel ce clăteaște pământul den temelie, și stâlpii lui să clatină;
7. Cela ce zice soarelui și nu răsare, și asupra stealelor pecetluiaște;
8. Cela ce au întins ceriul sângur și umblă ca pre fața pământului pre mare;
9. Cela ce face Găinușa și Luceafăr de sară și Ralița despre miazanoapte și pre Țiitoriul răsăritului;
10. Cela ce face mari și nesocotite, slăvite și minunate, cărora nu iaste număr.
11. De mă va covârși, nu voiu vedea; și de mă va treace, nici așa am știut.
12. De va mântui, cine va întoarce? Sau cine va zice lui: ‘Ce ai făcut?’
13. Pentru că El au întors mânie, de El s’au înduplecat chitoasele ceale de supt ceriu.
14. Iară de mă va asculta, au va aleage cuvintele meale?
15. Că de voiu fi dirept, nu mă va asculta; judecății lui mă voiu ruga.
16. Și de voiu chema și nu va asculta, nu crez că au ascultat glasul mieu.
17. Au cu negura mă va sfărâma? Și sfărâmările multe mi s’au făcut în zadar.
18. Pentru că nu mă lasă să răsuflu, ce mă împlu de amărăciune.
19. Căci poate cu tărie. Cine dară judecății lui se va împotrivi?
20. Că de voiu fi dirept, rostul mieu va fi necredincios; și de voiu fi fără de prihană, strâmb mă voiu aleage.
21. Că de am păgânit, nu știu cu sufletul, însă mi să ia viața.
22. Pentru aceaea am zis: ‘Pre cel mare și sâlnec piarde urgia,
23. Căci răii –cu moarte minunată, iară direpții să batjocuresc.
24. Pentru că s’au dat la mânile necuratului. Obrazele judecătorilor ei acopere. Iară de nu El iaste, cine iaste?’
25. Iară viața mea mai ușoară iaste decât un alergătoriu; fugit-au, și n’au știut.
26. Au și iaste la corăbii urmă de cale, au a vulturului zburând, cercând mâncare?
27. Că de voiu zice, voiu uita grăind, plecând cu obrazul voiu suspina.
28. Clătescu-mă cu toate mădulările, pentru că știu că nevinovat nu mă vei lăsa.
29. Și de vreame ce-s păgân, pentru căci n’am murit?
30. Că de mă voiu scălda cu zăpadă și de mă voiu curăți cu mâni curate,
31. Destul cu smârdă m’ai muiat și m’au urât pre mine veșmântul mieu.
32. Pentru că nu ești om ca mine, căruia voiu sta împotrivă, pentru ca să venim deodată la judecată. Măcară de ar fi cel de la mijlocul nostru,
33. Și mustrând și ascultând întru mijlocul amânduror.
34. Ușurează de la mine toiagul, și frica lui nu mă stropșască,
35. Și nu mă voiu teame ce voiu grăi: pentru că nu așa știu împreună.
CAP 10 modifică
1. Ostenind cu sufletul mieu, suspinând slobozi-voiu cătră El cuvintele meale; grăi-voiu, amărăciunea sufletului mieu cuprinzându-mă,
2. Și voiu grăi cătră Domnul: ‘Nu mă învăța a păgâni! Și pentru căci așa m’ai judecat?
3. Au bine-ț iaste de voiu face strâmbătate, căci voiu tăgădui faptele mânelor tale; și la sfatul necuraților ai luat aminte?
4. Au precum veade cel pemintean prevezi? Au cum veade omul vei căuta?
5. Au viața ta omenească iaste, au anii tăi –de bărbat?
6. Căci ai cercetat fărădeleagea mea și păcatele meale ai urmat.
7. Pentru că știi că n’am păgânit; dară cine iaste cela ce den mânile tale scoate?
8. Mânile tale m’au zidit și m’au făcut; după aceasta, premenindu-mă, m’ai lovit.
9. Adu-ți aminte dar că lut m’ai zidit și la pământ iarăș mă întorci.
10. Au nu ca laptele m’ai muls și m’ai închegat pre mine aseamenea cu cașul?
11. Cu piale și cu carne m’ai îmbrăcat și cu oase și vine m’ai încleșteat.
12. Și viață și milă ai pus lângă mine, și socotința ta mi’au păzit duhul.
13. Aceastea având întru tine, știu că toate le poți și nemica nu ți-e cu neputință.
14. Că de voiu greși, păzeaște-mă, și de fărădeleage nu nevinovat m’ai făcut.
15. Că de voiu păgâni, vai de mine. Și de voiu fi dirept, nu pociu să mă plec, pentru că plin de necinste sânt.
16. Pentru că mă vânez ca un leu la junghiare, pentru că, iarăș primenind, greu mă pierzi,
17. De iznoavă înnoind asupra mea cercetarea mea. Și cu urgie mare mie te-ai făcut și ai adus preste mine dodiiale.
18. Pentru căci dară den pântece m’ai scos, și n’am murit, și ochiul pre mine nu m’au văzut,
19. Și ca când n’aș fi fost m’am făcut? Pentru căci dară den pântece în mormânt nu m’am mântuit?
20. Au nu e puțină vreamea vieții meale? Lasă-mă să odihnesc puțin,
21. Mainte de ce a mearge de unde nu mă voiu întoarce,
22. La pământ întunecos și neguros, la pământ de întunearec veacinic, unde nu iaste lumină, nice a vedea viața peminteanilor’“.
CAP 11 modifică
1. Și răspunzând Sofar Mineul, zise:
2. „Cela ce grăiaște ceale multe și răspunsul va auzi. Au și cela ce grăiaște bine gândeaște că dirept iaste?
3. Blagoslovit cel născut den muiare cu puțină viață. Nu te face mult întru cuvinte, pentru că nu iaste cel ce să va prigoni cu tine.
4. Pentru că nu zice că: ‘Curat sânt cu faptele și fără de prihană înaintea lui!’
5. Ce cum oare Domnul va grăi cătră tine și va deșchide buzele lui cu tine?
6. După aceaea va povesti ție putearea înțelepciunii, pentru că îndoit va fi celor ce-s ca tine; și atuncea vei conoaște că vreadnice ție s’au nemerit de la Domnul de ceale ce ai greșit.
7. Au urma Domnului vei afla, au la marginile carea au făcut Atotțiitoriul ai ajunsu?
8. Înaltu e ceriul și ce vei face? Și, mai adânce decât ceale den iad, ce știi?
9. Sau mai lungi decât măsura pământului sau lărgimea mării?
10. Și de le va surpa toate, cine va grăi lui: ‘Ce-ai făcut?’
11. Pentru că El știe lucrurile celor fără de leage și, văzând ceale fără de cale, nu le va treace cu vedearea.
12. Și omul într’alt chip înoată cu cuvintele, și păminteanul ce e născut den muiare aseamene e cu un măgariu pustnic.
13. Pentru că, de ai pus tu curată inima ta și întinzi mânile cătră El,
14. De iaste ceva fărădeleage în mânile tale, departe fă pre El de la tine; și strâmbătatea întru petreacerea ta să nu mâie.
15. Pentru că așa va străluci obrazul tău ca niște apă curată și te vei dezbrăca de smârdă și nu te vei teame.
16. Și truda o vei uita, ca un val ce va treace, și nu te vei teame.
17. Și ruga ta –ca Luceafărul, și den namiazăzi va răsări ție viață.
18. Și nedejduind vei fi, căce iaste ție nedeajde; și den griji și purtare de grije să va ivi ție pace.
19. Pentru că vei linește, și nu va fi cel ce să-ți dea războiu. Și premenindu-se, mulți îț vor ajuta.
20. Și mântuirea pre ei va părăsi, pentru că nedeajdea lor e pierzare, și ochii necuraților se vor topi“.
CAP 12 modifică
1. Și răspunzându Iov, zise:
2. „După aceaea voi sânteț oameni. Au cu voi va muri învățătura?
3. Că și mie inema ca și voao iaste.
4. Pentru că direptul om și fără de prihană s’au făcut întru batjocură.
5. Pentru că în vreame norocită au fost gătit să cază supt alții și casele lui să să prade de cei fără de leage.
6. Iară însă nice unul să nu să nedejduiască, rău fiind, nevinovat a fi; câți urgisescu pre Domnul, cum nu și certare lor va fi?
7. Ce dară întreabă ceale cu 4 picioare, de-ț voru spune, și paserile ceriului, de vor povesti ție.
8. Povesteaște pământului, de-ț va spune ție; și-ți vor tâlcui ție peștii mării.
9. Cine dară n’au conoscut, întru toate aceastea, că mâna Domnului au făcut aceastea?
10. De nu în mâna lui sufletul tuturor viilor și duhul a tot omul?
11. Pentru că ureachea cuvintele împarte, iară gâtlejul mâncări gustă.
12. În multă vreame –învățătură, iară în multă viață –știință.
13. Lângă El –înțelepciunea și putearea; la El –sfat și priceapere.
14. De să va surpa, cine va zidi?
15. De va închide asupra oamenilor, cine va deșchide?
16. De va opri apa, va usca pământul; iară de o va slobozi, au pierdut pre el, zrobindu-l.
17. Lângă El e tăria și vârtutea, la El –știința și priceaperea. Aducând sfeatnici robiț, și pre judecătorii pământului i-au îngrozit.
18. Așăzând împărații preste scaune și legă cu brâul mijlocile lor.
19. Trimițând preoț robiț, și pre silnicii pământului i-au surpat.
20. Schimbând buzele credincioșilor, și priceaperea celor mai bătrâni cunoscu.
21. Turnând necinste preste boiari, și pre cei smeriț au vindecat.
22. Descoperind adânce den tunearec, și scoase la lumină umbra morții.
23. Rătăcind limbi, și pierzând pre eale; așternând limbi, și povățind pre dânsele.
24. Premenind inemile boiarilor pământului, și au rătăcit pre dânșii în calea carea n’au știut,
25. Să pipăie întunearec și nu lumină și rătăcească ca cel beat.
CAP 13 modifică
1. Iată, aceastea văzut-au ochiul mieu și au auzit ureachea mea.
2. Și știu câte și voi știț, și nu mai nepriceput sânt decât voi.
3. Însă nu, ce eu cătră Domnul voiu grăi și voiu mustra înaintea lui de va vrea.
4. Iară voi sânteț dohtori strâmbi și vraci de reale toți.
5. Fie dară voao a asurzi și se va nemeri voao întru înțelepciune.
6. Și ascultaț mustrarea rostului mieu și judecata buzelor meale luaț aminte!
7. Au doară înaintea Domnului grăiț și înaintea lui răspundeț fățișat?
8. Au vă veț îndoi? Voiși înșivă judecători vă faceț.
9. Pentru că binele va urma pre voi; pentru că, de veț face toate, vă veț adaoge lângă Dânsul.
10. Nemică mai puțin va mustra pre voi. Iară și pre ascuns obraze veț lăuda,
11. Care dentru amândoao, nu vultoarea lui va struncina pre voi și frica de la El va cădea preste voi?
12. Și să va istovi trufa voastră întocma cu cenușa; trupul e de lut.
13. Asurziț, pentru ca să grăiesc și să mă odihnesc de mânie,
14. Luând pielițele meale cu dinții, și sufletul mieu voi pune în mâna mea.
15. De mă va prinde silnecul, de vreame ce au și început, au doară grăi-voiu și voiu mustra înaintea lui.
16. Și aceasta mi să va aleage întru mântuire, pentru că nu înaintea lui vicleșugul va întra.
17. Ascultaț cuvintele meale, pentru că voiu povesti voao ascultând.
18. Iată, eu aproape sânt de judecata mea, știu eu că dirept mă voiu arăta.
19. Pentru că cine iaste cel ce să va judeca cu mine? Că acum voiu asurzi și voiu lipsi.
20. Și doao să-m isprăvești, atuncea de cătră fața ta nu mă voiu ascunde:
21. Mâna de cătră mine depărtează și frica ta să nu mă îngrozească.
22. Și apoi vei chema, și eu voiu asculta ție. Au vei grăi, și eu voiu da răspuns.
23. Câte sânt păcatele meale și fărădelegile meale? Învață-mă carele sânt.
24. Pentru căci de cătră mine ascunzi și îm povățeaște împotrivnicul la tine?
25. Au ca de o frunză ce se clăteaște de vânt te vei spăria sau ca unii buruiane ce să porneaște de vânt stai împotriva mea?
26. Căci ai scris preste mine reale și ai pus mie ale tinereațelor greșale?
27. Ai pus dară mie piciorul întru oprealiște și mi’ai păzit toate faptele și la rădăcinile picioarelor meale ai sosit,
28. Carele mă vechesc tocma ca un foale sau ca o haină mâncată de molii.
CAP 14 modifică
1. Pentru că pămenteanul născut de muiare cu puțină viață și plin de urgie iaste,
2. Sau ca o floare înflorind au căzut și au fugit ca o umbră și nu va sta.
3. Au nu și acestuia socoteală ai făcut, și pre acesta ai făcut ca să între cu judecată înaintea ta?
4. Pentru că cine va fi curat de smârdă? Ce nu e nimene.
5. Măcară și o zi de va fi viața lui pre pământ, nenumărate-s lunile lui lângă dânsul, la vreame le-ai pus și nu va covârși.
6. Depărteaze-te de la dânsul, pentru ca să să așaze și să binevoiască viața ca și năimitul.
7. Pentru că iaste copaciului nădeajdea că, de se va tăia, încă va înflori și tulpina lui nu va lipsi.
8. Pentru că, de va îmbătrâni în pământ rădăcina lui și în piatră se va săvârși buciumul lui,
9. De mirosirea apei va odrăsli și va face săcerătură ca și un tânăr răsad.
10. Iară omul murind, s’au dus și, căzând pămenteanul, nu mai iaste încă.
11. Că cu vreame să împuținează marea, și râul, pustiindu-se, s’au uscat.
12. Și omul, adormind, nu se va mai scula, până unde ceriul nu se va mai coase; și nu se vor mai deștepta den somnul lor.
13. Pentru că macară de m’ai fi păzit în iad și m’ai fi ascuns pre mine până ți s’ar fi potolit mânia și-m vei rândui vreamea întru care pomenirea mea vei face!
14. Pentru că, de va muri omul, va trăi săvârșind zilele vieții lui. Îngădui-voiu până iarăș mă voiu face.
15. Apoi vei chema și eu ție voiu asculta; și faptele mâinilor tale nu le depărta.
16. Și ai numărat deprinderile meale, și nu te va treace nemica dentru păcatele meale.
17. Și ai pecetluit fărădelegile meale întru pungă și ai însemnat verice, fără de voie, am ieșit den cale.
18. Și însă muntele căzând va cădea și piatra vechi-se-va den locul ei.
19. Pietri au dumicat apele și au închegat apele ceale întinse ale lutului pământului. Și îngăduința omului ai pierdut.
20. Împingând pre dânsul la săvârșit, și să duse; pus-ai preste el fața și l-ai trimis.
21. Și mulți făcându-se fiii lui, nu știe; și de se vor face puțini, nu-i e în știre;
22. Fără de numai trupul lui au durut și sufletul lui au plâns“.
CAP 15 modifică
1. Și răspunzând Elefaaz Themaniteanul, zise:
2. „Care e înțeleptul, răspunsul va da duhul priceperii, și au umplut durearea pântecelui,
3. Mustrând cu cuvinte care nu se cuvin și cu cuvinte cu carele nu e nici un folos?
4. Nu și tu ai depărtat frica și ai săvârșit cuvinte ca aceastea înaintea Domnului?
5. Vinovat cu cuvintele rostului tău, nici ai ales cuvintele silnicilor.
6. Mustre-te gura ta, și nu eu; și buzele tale să mărturisească asupra ta.
7. Pentru ce? Au dentâiu decât oamenii ai născut? Au mai nainte de dobitoace te-ai zămislit?
8. Au rânduiala Domnului ai auzit, au sfeatnic pre tine au trebuit Dumnezău și la tine au sosit înțelepciunea?
9. Pentru că ce știi, care nu o știm? Sau ce pricepi tu, carea nu și noi?
10. Și încă bătrân, și încă vechiu întru noi, mai greu decât tată-tău cu zilele.
11. Dentru carele ai greșit, puține ai bătut, mare preste samă ai grăit.
12. Ce au îndrăznit inima ta sau ce au adus ochii tăi,
13. Că mânia ai spart înaintea Domnului și ai scos den gură cuvinte ca aceastea?
14. Pentru că cine, fiind om, va fi fără de prihană sau ca când va să fie dirept cel născut den muiare?
15. Deaca asupra sfinților nu creade, și ceriul nu e curat înaintea lui.
16. Și iaste urât și necurat omul bând strâmbătăți tocma cu băutura.
17. Și voiu spune ție, ascultă-mă! Cealea dară ce am văzut voiu povesti ție,
18. Carele înțelepții vor grăi și nu au ascuns părinții lor.
19. Numai lor însuși s’au dat pământul și n’au venit de alt neam preste ei.
20. Toată viața celui necurat cu grijă e, și anii număraț sânt daț silnecului,
21. Și frica lui –întru urechile lui; când i să pare că atuncea e în pace, va veni lui pieirea.
22. Nu crează a să întoarce de la întunearec. Pentru că s’au dat acum în mâinile fierului
23. Și s’au rânduit spre hrana brehnacelor. Și văzu întru sine că rămâne întru cădeare. Și ziua acea întunecoasă pre el va stârvi,
24. Și nevoie și necaz pre el va ținea ca un voivod stătătoriu înainte căzând,
25. Căci au râdicat mâna înaintea Domnului, și înaintea lui Dumnezău Atotțiitoriului au stătut împotrivă;
26. Și alergă înaintea lui cu sudalmă, întru grăsimea umărului paveții lui,
27. Căci au acoperit fața lui cu seul și au făcut răzor preste coapse. Și lauda lui –sudalma,
28. Să mâie în cetăți pustii și să între în case nelăcuite. Și ceale ce aceia au gătit, alții vor căra.
29. Nici nu se va îmbogăți, nici nu vor rămânea lui averile; nici va pune pre pământ umbră,
30. Nici va scăpa de întunearec. Stâlparea lui să o veștejască vântul și să-i cază ei floarea!
31. Nu crează că va răbda, pentru că deșarte se vor istovi lui.
32. Tăiarea lui mai nainte de ceas se va strica și tulpina lui nu va odrăsli.
33. Și să să culeagă ca o aguridă, mai nainte de vreame, și cază ca floarea maslinului.
34. Pentru că mărturia necuratului –moartea, și foc va arde asupra caselor celor ce priimesc daruri.
35. Și în zgău va lua durori, și se vor istovi lui deșarte, și pântecele lui va suferi vicleșug“.
CAP 16 modifică
1. Și răspunzând Iov, zise:
2. „Auzit-am ca aceastea multe; mângâitori de reale –toți.
3. Pentru căci? Au rânduială iaste graiurilor duhului? Sau ce va dodei pre tine, căci vei răspunde? Și eu ca și voi voiu grăi, de ar fi supus sufletul vostru în locul cestuia al mieu.
4. Și apoi voiu sări întru voi cu graiuri și voiu clăti asupra voastră capul mieu.
5. Și fie vârtute în rostul mieu și pornirea buzelor nu voiu pregeta.
6. Că de voiu grăi, nu voiu durea rana; iară de voiu și tăcea, ce mai puțin mă voiu răni?
7. Iară acum prea trudit m’au făcut, năuc, putred. Și te-ai apucat de mine,
8. Întru mărturie m’am făcut; și să sculă întru mine minciuna mea, în fața mea au dat răspuns.
9. Cu urgie isprăvindu-ș, mă oborî, scârșni asupra mea dinții, săgețile bântuitoriului lui pre mine căzură.
10. Cu țaglele ochilor au sărit, cu ascuțit m’au lovit în genuche și cu toți odată foarte au alergat asupra mea.
11. Pentru că mă deade Domnul în mânile nedirepților și spre cei necurați mă aruncă.
12. Fiind în pace, mă răsipi; luându-mă de chică, mă zmulse,
13. Puse-mă ca pre un strajnic. Încunjurară-mă cu fuștiuri, lovind în mușchii miei nemilostivindu-să, au vărsat la pământ hiarea mea.
14. Oborâră-mă stârv preste stârv, alergară cătră mine cei ce putea.
15. Sac cusură preste pialea mea, și tăria mea în pământ să stinse.
16. Pântecele mieu s’au opărit de plânsoare, și preste geanele meale –umbră.
17. Și strâmb nemică nu era în mânile meale, și ruga mea –curată.
18. Și, păminte, să nu acoperi preste sângele trupului mieu, nici să fie loc strigării meale.
19. Și acum, iată, în ceriuri mărturia mea, și știutoriul mieu –întru înălțimi.
20. Și scoase ruga mea cătră Domnul, și înaintea lui pică ochiul mieu.
21. Și fie mustrare omului înaintea Domnului și fiiului omului la aproapele lui!
22. Și încă ani nenumărați au venit, și pre calea carea nu mă voiu mai întoarce voiu mearge.
CAP 17 modifică
1. Pieiu, cu duhul purtându-mă, și mă rog de îngropare, și nu nemeresc.
2. Mă rog ostenind, și ce voiu face? Și mi’au furat mie averile striinii.
3. Cine iaste acesta? Cu mâna mea să să leage?
4. Căci inema lor ai ascuns de minte, pentru aceaea nu vei înălța pre ei.
5. Cu parte de răutate va povesti, ochii pentru fii s’au topit.
6. Și m’ai pus de poveaste în limbi și râs lor mă suiiu.
7. Pentru că să orbiră de urgie ochii miei, încunjuraiu-mă tare de cătră toți.
8. Minune cuprinse pre cei adevăraț pentru aceastea. Și direptul preste cel fără de leage să să rădice.
9. Și să ție credinciosul calea lui și cel curat la mână ca să ia îndrăznire.
10. Însă nu, ce toți vă răzimaț; și veniț dară, căci să nu aflu întru voi adevăr.
11. Zilele meale trecură cu alergare și să rupseră închieturile inemii meale.
12. Noaptea întru zi am pus; lumina, aproape de cătră fața întunearecului.
13. Că de voiu îngădui, iadul –mie casa, și întru negură așternutu-mi-s’au așternutul.
14. Moartea am chemat tată să-m fie; și maică mie și sor –putrezăciunea.
15. Unde dară încă iaste mie nădeajde? Au bunătățile meale voiu vedea?
16. Au cu mine la iad să vor pogorî? Au cu toate odată întru țărână ne vom pogorî?“
CAP 18 modifică
1. Și răspunzând Valdat Safhiteul, zise:
2. „Până când nu vei înceta? Opreaște, pentru ca și noi să grăim!
3. Pentru căci dară ca niște dobitoace am tăcut înaintea ta?
4. Trebuiaște-ț ție urgia! Pentru căci? De vei muri tu, nelăcuit va fi cel de supt ceriu? Au surpa-se-vor munții den temeaie?
5. Și lumina celor păgâni să va stinge și nu se va istovi lor văpaia.
6. Lumina lui –întunearec, întru petreacere, și sfeașnicul preste dânsul să va stinge.
7. Vâneaze cei mai mici averile lui și greșască svatul lui.
8. Puie-se piciorul lui în laț, în mreajă să să încurce.
9. Și să vie preste dânsul lațuri; întări-va preste el pre cei însătoșaț.
10. Și să ascunse în pământ funea lui, și cursa lui –pre cărări.
11. Împrejur să piarză pre dânsul durori, și mulț –prejur picioarele lui, ca să vie în foamete strimtă.
12. Și cădearea lui s’au gătit minunată.
13. Și să mănânce lui ramurile picioarelor.
14. Și va mânca ceale înfrumsețate ale lui moartea.
15. Ca să ție den petreacerea lui vindecare și să-l oprească pre el nevoie cu vină împărătească.
16. Să lăcuiască în cortul lui în noaptea lui, răsipi-se-vor ceale binecuvioase ale lui cu iarbă pucioasă.
17. Dedesupt rădăcinele lui să vor usca și deasupra va cădea secerișul lui.
18. Pomenirea lui să piară dupre pământ și va fi numele lui preste fața cea mai den afară.
19. Împingă-l pre el den lumină la întunearec, și den lume l-au mutat pre el.
20. Nu va fi cunoscut întru norodul lui, nici mântuită întru cel de supt ceriu casa lui, ce întru ale lui vor trăi alții.
21. Preste dânsul au suspinat cei de apoi, iară pre cei dentâiu cuprinse-i minune.
22. Aceastea-s casele nedirepților și acesta e locul celora ce nu știu pre Domnul“.
CAP 19 modifică
1. Și răspunzând Iov, zise:
2. „Până când trudit veț face sufletul mieu și mă veț surpa cu cuvinte? Cunoașteți numai că Domnul m’au făcut așa.
3. Grăiți asupra mea, nerușinându-vă de mine mă asupriți.
4. Și dară, cu adevărat eu mă înșălaiu și lângă mine mâne înșălăciunea, a grăi cuvintele meale carele nu să cuveniia, graiurile meale să înșală și nu asupra vremii.
5. Lasă dară că asupra mea vă măriți și mustrați asupră-mi ocări;
6. Cunoașteți dară că Domnul iaste cel ce au turburat, și tăria lui preste mine înălță.
7. Iată, râz, ocări nu voiu grăi. Striga-voiu, și necăire judecată nu e.
8. Împrejur sânt ziditu și nu voiu treace; preste fața mea întunearec au pus.
9. Și mărirea de la mine au dezbrăcat și luo cununa den capul mieu.
10. Rumpse-mă împrejur și mă duș. Și tăie ca un copaciu nedeajdea mea.
11. Și greu cu urgie mie au făcut și mă socoti pre mine ca pre un vrăjmaș.
12. Și totodată au venit bântuialele lui preste mine, întru căile meale m’au încunjurat cei șăzători.
13. De la mine frații miei s’au depărtat, cunoscut-au pre cei striini decât pre mine.
14. Și priatenii miei nemilostivi s’au făcut; nu s’au lipit lângă mine cei mai aproape de mine,
15. Și ceia ce știia numele mieu m’au uitat. Vecinii casii și slujnicile meale, de alt neam eram înaintea lor.
16. Sluga mea am strigat, și n’au ascultat, și rostul mieu să ruga.
17. Și rugam pre muiarea mea și chemam lingușind pre fiii țiitorilor meale,
18. Iară ei în veac m’au părăsit. Când mă voiu scula, asupra mea grăiescu.
19. Urâtu-m’au ceia ce mă știia; pre carii dară îndrăgisem mă asupriră.
20. În pialea mea au putrezit cărnurile meale, și oasele meale în dinți să țin.
21. Miluiți-mă, miluiți-mă, o, priatenilor, pentru că mâna Domnului iaste cea ce s’au atins de mine!
22. Și pentru căce mă goniți, ca și Domnul, și de trupul mieu nu vă săturați?
23. Pentru că cine va da să să scrie graiurile meale și să să puie eale în carte în veac?
24. Cu condeiu de fier și de plumbu sau în pietri ar săpa?
25. Pentru că știu că veacinicu iaste Cela ce va a mă slobozi pre pământ. Să va scula pialea mea ce sufere aceastea.
26. Pentru că de la Domnul aceastea mi s’au săvârșit, carele eu mie mi le știu,
27. Carele ochiul mieu le-au văzut, și nu altul. Și toate mie mi s’au săvârșit în sân.
28. Iară de veț grăi: ‘Ce vom grăi înaintea lui, și rădăcina cuvântului vom afla întru el?’,
29. Teameți-vă dară și voi de asupreală, pentru că mânie preste cei fără de leage va veni și atuncea vor conoaște unde le iaste lor avearea“.
CAP 20 modifică
1. Și răspunzând Sofar Mineul, zise:
2. „Nu așa gândiiam să răspunzi tu aceastea împotrivă, și nu priceapeți mai multu decât și eu.
3. Învățătura rușinii meale voiu auzi și duh dentru priceapere răspunde mie.
4. Nu aceastea ai conoscut de la aceasta, de când s’au pus om preste pământ?
5. Și veselia celor necurați –cădeare minunată, și veselia celor fără de leage –cădeare și pierzare,
6. De să vor sui în ceriu ale lui daruri și jârtva lui de nori să va atinge.
7. Pentru că, când i să pare că de acum iaste întemeiat, atuncea desăvârșit piare. Și ceia ce l-au știut pre el vor grăi: ‘Unde iaste?’
8. Ca un vis ce va zbura nu se va afla și zbură ca un năluc de noapte.
9. Ochiul au trecut cu vedearea, și nu va mai adaoge, și nu-l va mai socoti pre el locul lui.
10. Pre fiii lui să-i piarză cei mai de jos și mânile lui ațâțe dorori.
11. Oasele lor s’au împlut de tinereațele lui, și cu dânsul preste țărână va dormi.
12. De să va îndulci în rostul lui răutatea, ascunde-va pre ea supt limba lui.
13. Și nu se va îndura de dânsa, și nu va părăsi pre ea, și va aduna pre ea în mijlocul gâtlejului lui.
14. Și nu va putea să-ș ajute lui; hiarea aspidei –în pântecele lui.
15. Avuție strâmbă adunându-se, să va oborî den casa lui; trage-l-va pre el înger,
16. Și mânia bălaurilor să-l sugă, și-l ucigă pre el limba șarpelui.
17. Să nu vază mulgere de dobitoace, nici pășunea mierii și a untului.
18. În zadar și în deșărt au ostenit pre avuție dentru care nu va gusta, ca o paporă nemestecată, neînghițită.
19. Pentru că ale multora putearnici case au sfărâmat, și petreacerea au jăfuit, și n’au întăritu-o.
20. Nu iaste lui mântuirea la avuții, în pohta lui nu se va mântui.
21. Nu iaste lăsare bucatelor lui, pentru aceaea nu vor înflori lui bunătățile.
22. Și când i să pare că acum e plin, se va necăji și toată nevoia preste dânsul va veni.
23. De iaste cumva să-ș umple pântecele lui, trimite-va preste el mânia urgiei, să vie preste el durori.
24. Și să nu scape den mâna fierului, să-l rănească pre el arc de aramă.
25. Și să să petreacă pren gura lui săgeată și steale întru petreacerile lui să umble. Preste el –frici;
26. Și tot întunearecul la el să îngăduiască. Mânca-l-va pre dânsul foc nears și să-i chinuiască lui nemearnicul casa.
27. Și să descopere ceriul nelegiuirile lui și pământul să să scoale preste el.
28. Să tragă casa lui pierzarea la săvârșit, ziua urgiei să vie preste el.
29. Aceasta e partea omului necurat de la Domnul și agonisita averilor lui de la Socotitoriu“.
CAP 21 modifică
1. Și răspunzind Iov, zise:
2. „Ascultaț, ascultați-m cuvintele, pentru ca să nu fie mie de la voi această mângâiare.
3. Rădicați-mă, și eu voiu grăi, și apoi nu veț batjocuri pre mine.
4. Pentru căce? Au a omului e mustrarea mea? Au pentru ce nu mă voiu mânia?
5. Căutând la mine, vă mirați, mâna puind preste falcă.
6. Pentru că, de-m voiu și aduce aminte, mă turbur și au durori pielițele meale.
7. Pentru căci necurații trăiesc, și s’au vechit, și cu avuție?
8. Sămânța lor –după suflet, și feciorii lor –înaintea ochilor.
9. Casele lor sporesc, și frică necăiri și biciu de la Domnul nu iaste preste dânșii.
10. Vaca lor n’au născut crud, și scăpă lor ceaea ce avea în pântece și n’au greșit.
11. Și rămân ca niște oi veacinice, și copiii lor pre aproape joacă,
12. Luând canon și copuz, și să veselesc cu glas de cântare.
13. Și săvârșiră întru bunătăți viața lor, și în odihna iadului au dormit.
14. Și zice Domnului: ‘Depărtează-te de la mine! Căile tale a le ști nu voiu!’
15. Ce e destul ca să slujim lui? Și ce folos căci vom timpina lui?
16. Pentru că în mânile lor era bune și faptele necuraților nu le veade.
17. Nu însă, ce și luminătoriul necredincioșilor se va stinge și va veni preste ei de tot surparea și chinuri pre ei vor ținea de la urgie.
18. Și vor fi ca niște paie naintea vântului sau ca niște prah pre carele au luat volbura.
19. Să lipsească pre fii averile lui? Va răsplăti cătră el și va cunoaște?
20. Vază ochii lui junghiarea lui, și de la Domnul să nu se mântuiască!
21. Căci voia lui e în casa lui împreună cu el? Și numerele lunilor lui s’au împărțit.
22. Care nu e Domnul cela ce învață priceaperi și știință? Și El pre cei învățați aleage.
23. Acesta va muri în tăria puterii lui, și tot bine-pătimind și bine-petrecând,
24. Și ficații lui –plini de seu, și măduha lui se va vărsa.
25. Și cela moare de amărăciunea sufletului, nemâncând niciun bine.
26. Și toți odată pre pământ dorm și putreziciune pre dânșii au acoperit.
27. Deci știu pre voi că cu îndrăznire vă aflați asupră-mi.
28. Căci veț grăi: ‘Unde e casa boiarinului? Și unde iaste acoperemântul lăcașurilor celor fără de credință?’
29. Întrebați pre cei ce merg pre lângă cale și seamnele lor nu le va înstreina.
30. Căci la ziua pieirii să ușureaze cel ficlean, la ziua urgiei lui se va aduce.
31. Cine va spune înaintea feații lui calea lui? Și carea el au făcut, cine va răsplăti lui?
32. Încailea el la groapă s’au adus și preste mormânt au bdenuit.
33. Să îndulciră lui pietricealele pârâului, și după dânsul tot omul va mearge, și înaintea lui nenumărați.
34. Și cum mă mângâiați în deșert? Iară cum eu să mă încetez preste voi nimică?“
CAP 22 modifică
1. Și răspunzând Elefaz Themaniteanul, zise:
2. „Care e, nu Domnul iaste cel ce învață priceaperea și știința?
3. Pentru căce grijă e Domnului, de tu ai fost la lucruri fără prihană? Sau folos, căci vei întinde calea ta?
4. Sau băgându-te în samă, mustra-te-va și va veni cu tine la judecată?
5. Care e, nu răutatea ta iaste multă și nenumărate-ț sânt ție păcatele?
6. Și zălogiiai pre frații tăi în zadar și îmbrăcămintea celor goli luai.
7. Nici cu apă pre cei setoș ai adăpat, ce flămânzilor ai lipsit pâinea.
8. Și ai lăudat unora feațele și ai lăcuit săracii pre pământ.
9. Și pre văduve le-ai trimis deșarte și pre surumani ai chinuit.
10. Pentru aceaea încunjuratu-te-au lațuri și te-au sârguit războiu minunat.
11. Lumina ție întunearec să întâmplă; și, adormind, apă te-au acoperit.
12. Au nu Cela ce lăcuiaște în ceale nalte priveaște și pre cei ce să purta cu semeție i-au smerit?
13. Și ziseș: ‘Ce au conoscut cel tare? Au asupra negurii judecă?
14. În nor e ascunderea lui și nu se va vedea; și ocolul ceriului mearge’.
15. Au calea veacinică vei păzi, carea o au călcat oameni direpți,
16. Carii s’au luat fără de vreame? Râu curătoriu iaste temeiurile lor.
17. Ceia ce zic: ‘Domnul ce va face noao?’ Sau: ‘Ce va aduce noao Atotțiitoriul?’
18. Și El au împlut casele lor de bunătăți și ‘Sfatul celor necurați –de la mine departe!’
19. Văzând, direpții au râs; și cel fără prihană batjocorit-au pre dânșii.
20. De nu au pierit starea lor și rămășița lor o va mânca foc.
21. Și te fă nesâlnic, de vei răbda. Și după aceaea, roada ta va fi întru bunătăți.
22. Și scoate den gura lui mărturisire și ia graiurile lui în inima ta!
23. Iară de te vei întoarce și vei smeri pre tine înaintea Domnului, și departe ai făcut de la petreacerea ta pre cel nedirept.
24. Va pune preste lut în piatră și ca piatra pârâului Sofir.
25. Fi-va dară ție cel Întrutotțiitoriu ajutoriu de cătră vrăjmași și curat te va da, ca argintul cel cu foc lămurit.
26. După aceaea te vei îndrăzni înaintea Domnului, căutând la ceriu lin.
27. Și rugându-te tu cătră El, va asculta pre tine; și va da ție ca să-ți dai rugile.
28. Și va așăza ție petreacerea direptății, și pre căile tale fi-va lumină.
29. Căci ai smerit pre tine, și va grăi: ‘Semețitu-s’au’; și pre cel gubav, cu ochii va mântui.
30. Izbăvi-va pre cel nevinovat și te mântuiaște, cu curate mânile tale“.
CAP 23 modifică
1. Și răspunzând Iov, zise:
2. „Și dară știu că den mâna mea mustrarea mea iaste și mâna lui grea să făcu preste suspinul mieu.
3. Cine oare ar ști că aș afla pre Dânsul și aș veni la săvârșit?
4. Zicere-aș și mie –judecată, și gura mea voiu împlea de mustrări.
5. Și aș conoaște leacurile carele îm va grăi, și de aș simți pre cine-m va spune.
6. Și de va veni asupră-mi cu multă vârtute, și apoi cu înfricoșarea nu-m va isprăvi.
7. Pentru că adevărul și mustrarea de la El iaste, și să scoață la săvârșit judecata mea.
8. Pentru că la ceale dentâiu voiu mearge și încă nu voiu mai fi; dară ceale de apoi, ce știu?
9. În stânga făcând El, și nu m’am ținut. Mă va cuprinde cu direapta, și nu voiu vedea.
10. Pentru că știu acum calea mea, alesu-m’au ca aurul.
11. Și voiu ieși întru poruncile lui, pentru că căile lui am păzit și nu mă voiu abate den poruncile lui.
12. Și nu mă voiu petreace, și în sânul mieu am ascuns graiurile lui.
13. Iară de au și judecat El așa, cine iaste cela ce stă împotriva lui? Pentru că ce au vrut El, au și făcut.
14. Pentru aceaea spre El am sârguit. Și dojenindu-mă, am avut grijă de El spre aceasta.
15. De cătră fața lui să mă preasârguiască, voiu socoti și mă voiu înfricoșa de cătră El.
16. Și Domnul au muiat inima mea, și Atotțiitoriul au sârguit spre mine.
17. Pentru că n’am știut că-m va veni mie întunearec, și fața mea o au acoperit negură.
CAP 24 modifică
1. Și pentru căce pre Domnul nu l-au greșit ceasurile,
2. Iară cei necredincioși hotarul au covârșit, turma cu păstoriul jăfuind?
3. Asinul săracului au luat și vaca văduvei pre carea au văduvit.
4. Abătură pre cei neputincioș den calea cea direaptă, și cu totul s’au ascunsu cei blânzi ai pământului.
5. Și să istoviră ca niște măgari în țarină, (pentru mine) ieșind a lor rânduială; să îndulci lor pâinea, la cei mai tineri.
6. Țarină mai nainte de vreame, nefiind a lor, au secerat. Și cei neputincioși viile necuraților fără simbrie și nemâncați au lucrat.
7. Și pre mulți goli au adormit fără de haine, și îmbrăcămintea sufletului lor au luat.
8. De cătră râurile munților să umezescu, neavând ei acoperemânt, cu piatră s’au îmbrăcat.
9. Au hrăpit pre cel suruman de la țâță, și pre cel căzut l-au smerit.
10. Și pre cei goli au adormit cu strâmbătate, și pâinea celor flămânzi au luat.
11. În strimturi cu strâmbătate au pândit, și calea direpților n’au știut.
12. Carii den cetate și den casele lor s’au izgonit, și sufletul pruncilor au suspinat tare, și El pentru căce acestora socoteală n’au făcut?
13. Pre pământ fiind ei, și n’au cunoscut; și calea direptății n’au fost știind, nice cărările lor au îmblat.
14. Și conoscând lucrurile lor, au dat pre dânșii la întunearec; și noaptea va fi ca un fur.
15. Și ochiul preacurvariului au păzit întunearecul, zicând: ‘Nu mă va lua aminte mai nainte ochiul’; și ascundere feații au pus.
16. Săpat-au întru ’ntunearec case; ziua au pecetluit pre sine, n’au conoscut lumină.
17. Căce totodată dimineața –lor umbră de moarte, căce va cunoaște turburările umbrei morții.
18. Mai ușor iaste preste fața apei; bleasteme-se partea lor pre pământ, și să ivească oasele lor pre pământ uscate.
19. Și brățișorul săracului au jefuit. După aceaea să pomeni lor păcatul,
20. Și ca o ceață de roao nevăzută s’au făcut. Și să să dea lui ceale ce au făcut, și să să zdrobească tot cel nedirept, întocma cu lemnul nevindecat.
21. Și cei stearpe bine nu i-au făcut, și muiarea n’au miluit,
22. Și cu mânie au surpat pre cei neputincioș. Sculându-se dară, nu va creade asupra vieții lui.
23. Bolnăvind, nu nedejduiască să să însănătoșaze, ce va cădea cu boală,
24. Pentru că pre mulți au chinuit. Înălțarea lui să veșteji ca o verdeață la căldură sau ca un spic den paiu însuș fiind căzut.
25. Iară de nu, cine iaste cela ce zice că minciuni eu zic și va pune întru nemică cuvintele meale?“
CAP 25 modifică
1. Și răspunzând Valda Safhitul, zise:
2. „Ce e dară? Cuvânt înainte au frică de la El, cela ce face toată lumea cu cel înalt?
3. Pentru că au neștine va socoti că va fi delungare la tâlhari? Și pre carii nu vor veni poruncile de la El?
4. Pentru că cum va fi dirept păminteanul înaintea Domnului? Sau cine ar curăți pre sine, cela ce e născut den muiare?
5. De va porunci lunei, nu va lumina; și stealele nu-s curate înaintea lui.
6. Și lasă, omul iaste putreziciune și fiiul omului, viarme!“
CAP 26 modifică
1. Și răspunzând Iov, zise:
2. „Cui te alături, au cui vei să ajuț care e? Au nu la care iaste multă vârtute și la carele brațul cel tare iaste?
3. Cu cine te-ai sfătuit împreună? Nu cu cela la carele e toată înțelepciunea?
4. Cui vei urma? Nu celuia ce-i e putearea mai mare? Cui ai spus cuvinte? Și suflarea ceaea ce iase den tine, a cui iaste?
5. Au doară uriaș să vor apleca dedesuptul apei și vecinilor ei?
6. Gol e iadul înaintea lui, și nu iaste învălitură pierzării lui.
7. Întinzind crivețul preste nemică, spânzurând pământul preste nimică;
8. Legând apa întru norii lui, și n’au râurat norul dedesuptul lui.
9. Cela ce ține obrazul scaunului, întinzând preste el norul lui.
10. Porunca au golitu-o preste fața apei până la săvârșirea luminii cu întunearecul.
11. Și stâlpii ceriului se-au întins și să minunară de certarea lui.
12. Cu vârtutea au potolit marea, și cu știința au așternut chitosul.
13. Și încuitorile ceriului temu-se de El, și cu porunca au omorât pre șarpele cel viclean.
14. Iată, aceastea-s părțile căii lui și pre umezala cuvântului vom auzi întru El. Și tăria trăsnetului lui, cine știe când o va face?“
CAP 27 modifică
1. Și încă adăogând, Iov zise cu cuvânt-înainte:
2. „Viu Dumnezău, carele așa m’au judecat și cel Întrutotțiitoriu, ce mi’au amărât sufletul mieu,
3. Așa încă suflarea mea fiind înlăuntru și Duhul dumnezăiesc, cel ce să află mie în nas,
4. Ca să nu grăiască buzele meale fărădeleage, nici sufletul mieu va cerceta nedireptăți!
5. Nu-m fie mie a răspunde pre voi direpți, până când voiu muri, pentru că nu-m voiu schimba nerăutatea mea.
6. Și la direptate luând aminte, însă nu mă împing înainte, pentru că nu știu întru mine fără de cale a face.
7. Însă nu, ce fie vrăjmașii miei ca surparea celor necredincioși și cei ce să râdică asupra mea, ca pierirea celor fără de leage.
8. Și carea iaste nădeajdea celui necurat, căci lăcomeaște nădejduind pre Domnul, oare mântui-se-va?
9. Au ruga lui va asculta Dumnezău? Sau venind lui nevoie,
10. Au are vreo îndrăznire înaintea lui? Sau ca când ar chema El, va asculta lui?
11. Ce dară voiu povesti voao ce iaste în mâna Domnului; ceale ce sânt la Atotțiitoriul nu voiu minți.
12. Iată, toți știți că deșarte întru deșarte puneț.
13. Aceasta e partea omului necredincios de la Domnul; și agonisita silnicilor va veni de la Atotțiitoriul preste ei.
14. Iară de se vor face mulți fiii lor, la jungheare vor fi. Iară de se vor și îmbărbăta, vor ceare.
15. Iară ceia ce trăiesc lui cu moarte vor muri; și văduvele lor nimenea nu le vor milui.
16. De va aduna ca pământul argintul și tocma cu lutul va găti aurul,
17. Aceastea toate direpții le vor cruța și banii lui cei adevărați vor ținea.
18. Și să istovi casa lui ca niște molii și ca niște paianjini ceale ce au păzit.
19. Bogatul adormi-va și nu va mai adaoge; ochii lui au deșchis, și nu iaste.
20. Timpinară pre el ca apa durorile și cu noapte l-au luat pre el negura.
21. Și-l va lua pre el arsura și se va duce, și-l va vântura pre el den locul lui.
22. Și va arunca preste el și nu se va milostivi; den mâna lui cu fuga va fugi.
23. Plesni-vor preste el mâinile lor și va șuiera pre el den locul lui.
CAP 28 modifică
1. Pentru că iaste argintului loc de unde să face și locul aurului de unde să strecoară.
2. Pentru că fierul den pământ să face și arama ca piatra să ciopleaște.
3. Rânduială au pus întunearecului și tot săvârșitul el îl socoteaște cu amăruntul. Piatră, întunearec și umbra morții
4. –Rumperea pârâului e den năsip. Iară cei ce uitară calea cea direaptă slăbiră dentru păminteani.
5. S’au clătit pământul, dentr’însul va ieși pâine, dedesupt el s’au întors ca focul.
6. Locul samfirului –pietrile lui; și lutul –aurului lui.
7. Calea, nu o au cunoscut pre ea pasăre, și n’au căutat pre ea ochiu de brehnace.
8. Și n’au călcat pre el fiii mândrilor, n’au trecut preste dânsul leul.
9. Întru cea colțoroasă au întins mâna lui și strică dezrădăcinând munții.
10. Gropilele apelor, vizuniile și țărmurile râurilor au rupt și tot cinstit au văzut ochiul mieu.
11. Și adâncurile râurilor au acoperit și arătă a lui puteare la lumină.
12. Și înțelepciunea de unde s’au aflat? Și care e locul științii?
13. N’au văzut pemintean calea ei, nici s’au aflat întru oameni.
14. Bezna zise: ‘Nu iaste întru mine!’ Și marea zise: ‘Nu iaste împreună cu mine!’
15. Nu va da încuiare pentru dânsa și nu va sta argint schimbarea ei.
16. Și nu se va ținea cu aurul lui Sofir, cu onih cinstit și samfir.
17. Nu să va potrivi cu ea aurul și stecla, și schimbarea ei –vase de aur.
18. Ceale nalte și gavis nu să vor pomeni, și trage înțelepciunea decât ceale mai denlăuntru.
19. Nu se va potrivi cu ea piatra topazion a arăpimei, cu aur curat nu se va ținea împreună.
20. Și învățătura de unde s’au aflat? Și care iaste locul priceaperei?
21. Uită pre tot omul și de cătră pasările ceriului să ascunse.
22. Pierzarea și moartea ziseră: ‘Și am auzit a ei cinste’.
23. Dumnezău bine au întărit ei calea, și El știe locul ei.
24. Pentru că El pre tot cel de supt ceriu veade,
25. Știind ceale de pe pământ toate carele au făcut: a vânturilor cumpănă,
26. Ale apei măsuri. Când au făcut așa, văzând au numărat, și calea –întru scuturare de glas.
27. Atuncea au văzut pre ea și au tâlcuit pre ea, gătind au urmat.
28. Și zise omului: ‘Iată, cinstea dumnezăiască iaste înțelepciunea, iară a să feri de reale iaste știința!’“
CAP 29 modifică
1. Și încă adăogând, Iov zise cu cuvânt-înainte:
2. „Cine m’ar pune pre lună înaintea zilelor cărora Dumnezău m’au păzit,
3. Ca când luciia luminătoriul lui preste capul mieu, când cu lumina lui mergeam la întunearec,
4. Când eram den destul cu căi, când Dumnezău socoteală făcea casei meale,
5. Când eram avut foarte, și împrejurul mieu –copiii miei,
6. Când să vărsa căile meale cu unt și munții miei să vărsa cu lapte,
7. Când ieșiiam mânecând la cetate și în uliță mi se punea mie jățiul?
8. Văzându-mă, tinerii s’au ascuns, iară bătrânii toți au stătut.
9. Și boiarii au încetat a grăi, deagetul puind preste gură.
10. Și cei ce au auzit m’au fericit, și limba lor cu gâtlejul lor s’au lipit.
11. Căci ureachea au auzit, și m’au fericit; și ochiul, văzându-mă, s’au abătut.
12. Pentru că am mântuit pre sărac den mâna silnicului, și surumanului căruia nu era ajutoriu am ajutat.
13. Blagoslovenia celui pierdut preste mine să vie, și rostul văduvei m’au blagoslovit.
14. Și cu direptatea mă îmbrăcam, și mă învăliiam cu judecata, întocma cu veșmântul.
15. Ochiu eram orbilor și picior șchiopilor.
16. Eu eram părinte celor neputincioși, și judecata carea n’am știutu-o am cercat.
17. Și am zdrobit măsealele nedirepților, den mijlocul dinților lor jăfuirea am scos.
18. Și ziș: ‘Vârsta mea va îmbătrâni, ca un bucium de finic multă vreame voiu trăi.
19. Rădăcina mea s’au deșchis pre apă, și roao va mânea în secerișul mieu.
20. Slava mea e noao cu mine, și arcul mieu în mâna lui mearge’.
21. De mine auzind, au luat aminte; și au tăcut preste sfatul mieu.
22. Preste ale meale cuvinte n’au adaos, și veaseli să făcea când lor grăiiam.
23. Ca un pământ însetoșat așteptând ploaia, așa aceștea pre graiul mieu.
24. De voiu râde cătră ei, nu vor creade; și lumina obrazului mieu nu cădea.
25. Ales-am calea lor și am stătut boiarin; și lăcuiam ca un împărat întru tâlhari, în ce chip pre cei smeriț mângâiam.
CAP 30 modifică
1. Iară acum mă batjocuriră cei mai mici, acum mă dojănesc întru parte cărora defăimam părinții lor, pre carii n’am socotit vreadnici câinilor dobitoacelor meale.
2. Și încă tăria mânilor lor –pentru ce mie? Întru ei pieri săvârșirea,
3. Cu lipsă și cu foamete trăgându-mă. Cei ce fugiia fără de apă ieri –necaz și chinuire;
4. Cei ce încunjură fără foamete preste răsunătoriu și ceia ce fără flămânzie sânt ale lor bucate,
5. Și necinstiți și defăimați, lipsiți de tot binele, carii și rădăcinele leamnelor mesteca, de foamete mare; sculatu-s’au asupră-mi furi,
6. Cărora casele lor era gauri de pietri.
7. Și în mijlocul celor cu glas bun vor striga carii supt uscăciuni sălbatece petrecea,
8. Fiii celor fără minte și numele celor necinstiți și cinste stinsă de pre pământ.
9. Iar acum copuz sânt eu lor și de poveaste mă au.
10. Și mă urâră, depărtându-să departe, și de cătră fața mea nu scumpiră scuipitul.
11. Pentru că deșchizând tulba lui m’au chinuit, și frâu feații meale au trimis.
12. Spre odrasla cea despre direapta s’au râdicat, piciorul lui au întins și au făcut cale preste mine cărările pieirei lor.
13. Bătutu-s’au cărările meale, pentru că m’au dezbrăcat de veșmântul mieu.
14. Cu săgețile lui m’au împroșcat, și face cu mine cum îi iaste voia, întru dureri m’am frământat.
15. Întorcu-mi-să durorile, dusu-mi-s’au nădeajdea ca un vânt, și ca un nor mântuirea mea.
16. Și acum preste mine se va vărsa sufletul mieu, și mă țin pre mine, zilele durorilor.
17. Și cu noaptea oasele meale s’au ars, și vinele meale s’au dezlegat.
18. Cu multă vârtute s’au apucat de veșmântul mieu, ca gulerul cămășii meale m’au cuprins pre mine.
19. Și mă socotești pre mine întocma cu lutul, în pământ și în cenușe –partea mea.
20. Și am strigat cătră tine, și nu mă asculți; stătut-au și m’au socotit.
21. Și s’au suit preste mine, fără de milostivire, cu mână tare m’ai bătut.
22. Și m’ai rânduit pre mine întru durori, și m’ai lepădat de la mântuire.
23. Pentru că știu că moartea mă surpă, căci casa a tot pământeanul pământul iaste.
24. Pentru că macară de aș putea pre mine să mă omor sau să mă rog altuia și-m va face mie aceasta.
25. Și eu preste tot neputinciosul am plâns, suspinat-am văzând om în nevoie.
26. Și eu așteptând bunătăți, iată, mi’au sosit mai mult zile de răutăți.
27. Inima mea s’au fierbântat și nu va tăcea, apucatu-m’au zile de sărăcie.
28. Suspinând, am mers fără de mânie, și am stătut întru adunare strigând.
29. Și frate m’am făcut sirinilor și priaten struților.
30. Și pialea mea s’au ucis tare, și oasele meale să ojogiră de arsură.
31. Și ieși spre jale copuzul mieu, și cântarea mea –mie spre plângere.
CAP 31 modifică
1. Făgăduință am pus ochilor miei și nu voiu priceape spre ficioară.
2. Și ce au împărțit Dumnezău de sus și moștenirea celui destul den ceale nalte?
3. Vai, pieire –celui strâmbu și înstriinare celor ce fac fărădeleagea!
4. Au nu el va vedea calea mea și toate cărările meale va număra?
5. Iară de aș fi mers cu batjocoritorii și de ar fi sârguit piciorul mieu la vicleșug,
6. Pentru că stau cu cumpănă direaptă, văzut-au Domnul nerăutatea mea.
7. De s’au abătut piciorul mieu den cale și de au urmat cu ochiul inima mea și de m’am atins cu mânile meale de daruri,
8. Să mi să samene dară, și alții să mănânce, și fără de rădăcină să mă fac pre pământ.
9. Sau de au și urmat inima mea la muiarea altui om sau de am și pândit la ușăle ei,
10. Să placă dară și muiarea mea altui bărbat, iară pruncii miei să să smerească.
11. Pentru că mânia urgiei neoprită e a pângări a omului fămeaie.
12. Pentru că foc iaste arzătoriu preste toate zilele și, la carele va veni, den rădăcină l-au pierdut.
13. Sau de am defăimat judecata slugii meale sau a slujnicii, judecându-se ei cătră mine,
14. Pentru că ce voiu face de-m va face cercetare Domnul? Iară de va fi și socoteală, ce răspunsu voiu face?
15. Care e? Au nu precum și eu am fost în pântece, și aceia au fost? Și ne-am făcut întru acesta pântece.
16. Și cei neputincioși treaba carea odinioară avea n’au greșit, și ochiul văduvei n’am topit.
17. Și de am mâncat pâinea mea sângur și n’am dat și celui sărac dentr’însa;
18. Căce den tinereațele meale hrăniiam ca un părinte, și den zgăul maicii meale am povățit.
19. Sau de am trecut pre cel golu pierind și nu l-am îmbrăcat,
20. Și cei neputincioși de nu m’au binecuvântat, și de tunderea mieilor miei s’au încălzit umerile lor;
21. De am rădicat asupra săracului mâna, nedejduind căce mult ajutoriu mie îm iaste,
22. Să să desparță dară umărul mieu dentru închietură și brațul mieu den cot
23. Să să zdrobească; pentru că frica Domnului m’au ținut pre mine și de luarea lui nu voiu suferi.
24. De am pus aurul putearea mea sau de am nedejduit la piatră scumpă,
25. Sau de m’am veselit făcându-mi-să avuție multă, sau de am pus mâna mea pre cei nenumărați;
26. Sau nu vedeam soarele ce luminează că să lipseaște și luna stricându-se?
27. Pentru că nu iaste pre dânșii. Și de s’au înșălat pre ascunsu inima mea și de am pus mâna mea preste rostul mieu și am sărutat,
28. Și aceasta poate să fie fărădeleagea mea cea mai mare, de se va socoti, căce am mințit înaintea Domnului celui Înalt.
29. Și de m’am veselit preste cădearea nepriatinilor miei, și zise inima mea:
30. ‘Bine, să auză dară ureachea mea blăstemul mieu și să mă fac dară poveaste, de cătră norodul mieu chinuindu-mă’.
31. Și de au zis de multe ori slujnicile meale: ‘Cine ne-ar da noao den cărnurile lui să ne săturăm?’
32. Fiind eu foarte bun, și afară nu mânea striin, și ușa mea la tot cel ce veniia să deșchidea.
33. Și de am greșit fără de voie, am ascuns păcatul mieu,
34. Că nu m’am înfruntat de multă mulțimea gloatei, ca să nu mărturisesc înaintea lor,
35. Și de am lăsat pre cel neputincios să iasă den ușa mea cu sânul deșert, (de nu mă temeam),
36. Cine va da pre cel ce va auzi pre mine? Și mâna Domnului mieu, de nu mă vream teame? Și scrisoarea carea aveam asupra cuiva, pre umere puind cunună, o vream ceti;
37. Și de nu o spărgeam și o dam, nemică luând de la datornic;
38. De au suspinat pământul vreodinioară asupră-mi sau de au plânsu rozoarele lui toate odată,
39. Sau de am mâncat vârtutea lui sângur, fără de prețu, sau și luând sufletul domnului pământului am întristat,
40. Pentru grâu dară să-m iasă urzică și pentru orzu, rug!“ Și tăcu Iov cu graiurele.
CAP 32 modifică
1. Și încetară și cei trei priateni ai lui încă a mai grăi împotriva lui Iov, pentru că era Iov dirept înaintea lor.
2. Și să mânie Elius al lui Varahiil Vuzeanul, den rudenia lui Ram, al țării Afsitidii. Și să mânie pre Iov foarte, pentru căce dovediia pre sine dirept înaintea Domnului.
3. Și asupra celor trei priatini să mânie foarte, pentru căce n’au putut să răspunză împotrivă-graiuri lui Iov, și-l pusără pre dânsul a fi necredincios.
4. Și Elius îngădui a da răspunsu lui Iov, căce mai bătrâni decât el sânt ei cu zilele.
5. Și văzu Elius că nu iaste răspunsu în rostul celor trei oameni și să mânie cu urgia lui.
6. Și răspunzând Elius al lui Varahiil Vuziteanul, zise: „Mai tânăr sânt cu anii, iară voi sânteț mai bătrâni. Pentru aceaea am tăcut, temându-mă ca voao să vă povestesc a mea știință.
7. Și am zis că: Nu iaste vreamea ceaea ce grăiaște și, în mulți ani, ei știu învățătura.
8. Ce duh iaste întru cei pămenteani, și suflarea Atotțiitoriului iaste ceaea ce învață.
9. Nu cei cu ani mulț sânt cei înțelepți, nici cei bătrâni știu judecata.
10. Pentru aceaea ziș: Ascultați-mă, și voiu povesti voao ceale ce știu. Băgați în urechi graiurile meale, pentru că voiu grăi, voi ascultând.
11. Iată, am auzit cuvintele voastre, băgat-am în urechi până la priceaperea voastră,
12. Până unde veț cerca cuvintele și până la voi voiu priceape. Și iată, nu era lui Iov mustrându-l, răspunzând graiurile lui, dentru voi,
13. Pentru ca să nu ziceț: ‘Aflat-am înțelepciunea Domnului adăogându-ne’.
14. Și la om v’aț întors a grăi cuvinte ca aceastea.
15. –S’au spământat, n’au mai răspuns încă, au vechit dentr’înșii cuvintele,
16. Răbdat-am, căci nu am grăit; căci au stătut și n’au răspuns.
17. Căci voiu răspunde și eu o parte–.“ Și răspunzând Elius, zice: „Iarăș voiu grăi,
18. Pentru că plin sânt de cuvinte, pentru că mă piarde pre mine duhul pântecelui.
19. Și pântecele mieu, ca un foale de must ce fiarbe iaste legat, sau ca un foi spart al unui faur.
20. Grăi-voiu, pentru ca să mă odihnesc deșchizând buzele.
21. Pentru că de om nu mă voiu rușina, și încă nici de pămintean nu-m va fi greață.
22. Pentru că nu știu a lăuda față. Iară de nu, și pre mine moliile mă vor mânca.
CAP 33 modifică
1. Și nu așa, ce ascultă, Iov, cuvintele meale și graiul mieu bagă în urechi!
2. Pentru că, iată, am deșchis gura mea și au grăit limba mea întru gâtlejul mieu.
3. Curată mie inema cu graiurile, și priceaperea buzelor meale curate va gândi.
4. Duhul cel dumnezeiesc iaste cel ce m’au făcut pre mine și suflarea Atotțiitoriului iaste ceaea ce mă învață pre mine.
5. De poți, dă-m răspuns mie cătră aceastea. Îngăduiaște, stăi cătră mine și eu cătră tine.
6. Den tină te-ai întregit tu, ca și eu; dentru aceastaș ne-am săvârșit.
7. Nu frica mea te va struncina, nici mâna mea grea va fi preste tine.
8. Ce numai ai zis întru urechile meale, glasul cuvintelor tale am auzit. Pentru căci zici:
9. ‘Curat sânt, nefiind greșit; și fără hulă eram, n’am nelegiuit,
10. Și hulă asupra mea au aflat, și mă socoteaște ca pre un vrăjmaș,
11. Și au pus în lemnul mieu piciorul tău și au păzit toate căile meale!’
12. Pentru că, cum zici: ‘Dirept sânt, și nu m’au ascultat’? Pentru că veacinic iaste cel deasupra pământeanilor,
13. Și zici: ‘Pentru căci direptății meale n’au ascultat mie tot cuvântul?’
14. Pentru că grăind o dată Domnul, iară a doaoră iaste vis,
15. Au întru cugetare de noapte, sau ca când cade groaznică frică preste oameni, preste adormituri pre pat.
16. Atuncea descopere mintea omului în chipuri de frică, cu unele ca aceastea pre ei au înfricoșat,
17. Să întoarcă om de la strâmbătate și trupul lui de la cădeare au mântuit.
18. Și nu s’au îndurat sufletul lui de la moarte și ca să nu cază el în războiu.
19. Și iarăș mustră pre el întru boală pre pat, și mulțimea oaselor lui au amorțit,
20. Și toată mâncarea grâului nu va putea să-i priimască, și sufletul lui mâncare pohteaște,
21. Până unde i să vor putrezi lui pielițele și va dovedi oasele lui deșarte,
22. Și să apropie la moarte sufletul lui și viața lui în iad.
23. De vor fi 1000 de îngeri purtători de moarte, unul dentru dânșii nu-l va răni pre el, de va gândi cu inema să să întoarcă cătră Domnul; și va povesti omului hula lui și fărădelegea lui va arăta.
24. Opri-l-va ca să nu cază el la moarte și va întineri lui trupul ca unsoarea pre păreate și oasele lui le va împlea de măduhă.
25. Și va muia lui pielițele ca unui prunc și-l va așăza pre el îmbărbătându-să întru oameni.
26. Și rugându-se cătră Domnul, și priimite lui vor fi și va întra cu față lină; cu mărturisire va da oamenilor direptate.
27. Și apoi atuncea să va huli omul însuș, luiș zicând: ‘Ca ce feal făceam! Și nu cu vreadnice m’au certat de carele am greșit!
28. Mântuiaște sufletul mieu, ca să nu viu la pieire, și viața mea lumină va vedea’.
29. Iată, aceastea toate le lucrează Cel tare, căi trei, cu omul.
30. Ce mântui sufletul mieu den moarte, pentru că viața mea întru lumină va lăuda pre El.
31. Bagă în urechi, Iov, și ascultă-mă! Amuțeaște, și eu voiu grăi.
32. De sânt ție cuvinte, răspunde mie! Grăiaște, pentru că voiu să te îndireptezi tu!
33. Iară de nu, tu ascultă-mă: Asurzeaște, și te voiu învăța înțelepciunea!“
CAP 34 modifică
1. Și răspunzând Elius, zise:
2. „Ascultațî-mă, înțelepților, știind a lua aminte mânile,
3. Căci ureachea cuvinte ispiteaște, și gâtlejul gustă mâncare.
4. Judecată să luăm noao, să cunoaștem în mijlocul nostru ce iaste bun.
5. Căci au zis Iov: ‘Dirept sânt, Domnul mi’au mântuit judecata;
6. Și au mulțit cu judecata mea, sâlnică e săgeata mea fără de strâmbătate!’
7. Cine e om ca Iov? Bând batjocură ca apa,
8. Nepăcătuind, nici păgânind, nici întru tot împreunându-se cu cei ce fac ceale fără de leage, ca să meargă cu cei fără de credință.
9. Pentru că să nu zici că: ‘Nu va fi socotința omului!’ Și socoteala lui –de la Domnul!
10. Pentru aceaea, cei pricepuț la inemă, ascultațî-mă: Să nu-m fie mie înaintea Domnului a păgâni și înaintea Atotțiitoriului a turbura cel dirept,
11. Ce dă omului după cum face fieștecarele dentru ei și în cărarea omului afla-va pre el.
12. Socotești dară pre Domnul fără de cale a face? Sau cel Întrutotțiitoriu va turbura judecata, cela ce au făcut pământul?
13. Și cine iaste Cel ce face pre cel de supt ceriu și ceale ce-s într’însul toate?
14. Că de va vrea să oprească și duhul lângă El să socotească,
15. Muri-va tot trupul deodată, pentru că tot pământeanul la pământ va mearge, de unde s’au și zidit.
16. Iară de nu pricepi, ascultă aceastea, bagă în urechi glasul cuvintelor!
17. Vez tu pre cel ce face fărădeleage, și pre Cel ce piarde pre cei răi fiind veacinic dirept.
18. Necredincios, Cela ce zice împăratului: ‘Fărăleage faci!’; ‘Prea necredincios!’ boiarilor;
19. Carele nu s’au rușinat de cătră fața celui cinstit, nici știe cinste a pune celor bogaț, să să laude feațele lor?
20. Și deșarte lor să vor istovi a striga și a să ruga omului, pentru că s’au purtat fără de leage, încuindu-se cei fără de putință.
21. Pentru că El văzătoriu iaste faptelor oamenilor și nici una îl uită pre El de câte fac,
22. Nici iaste loc a să ascunde cei ce fac ceale fără de leage.
23. Căci nu preste om va pune încă, pentru că Domnul preste toți priveaște,
24. Cela ce priceape ceale nepricepute, slăvite și minunate, cărora nu iaste număr,
25. Cela ce cunoaște lucrurile lor, și va întoarce noaptea, și să vor smeri;
26. Și au stins pre cei necuraț, și văzuț sânt înaintea lui
27. Căci s’au abătut den leagea lui Dumnezeu și direptățile lui nu le-au cunoscut,
28. Ca să aducă preste El strigarea de sărac; și strigarea săracilor va auzi,
29. Și El liniște va da. Și cine va vinui și va ascunde fața și cine-l va vedea pre El? Și asupra limbii și asupra omului deodată
30. Împărățind om fățarnic de cătră greutatea norodului,
31. Căci cătră cel tare, cela ce zice: ‘Luat-am, nu voiu zăloji!
32. Fără de mine voiu vedea. Tu îm arată: de am făcut strâmbătate, nu voiu adaoge’,
33. Nu de la tine să o plătești pre dânsa? Căci tu o vei împinge? Că tu o vei aleage, și nu eu? Și ce ai conoscut? Grăiaște!
34. Pentru aceaea înțelepții la inimă vor grăi aceastea și omul înțelept mi’au ascultat cuvântul.
35. Și Iov nu întru priceapere au grăit, și graiurile lui nu-s în știință.
36. Însă nu, ce te învață, Iov, să nu dai încă răspunsul ca și cei fără de minte,
37. Pentru ca să nu adaogem preste păcatele noastre, și fărădeleage preste noi se va socoti, multe grăind graiuri înaintea Domnului“.
CAP 35 modifică
1. Și răspunzând încă Elius, zise:
2. „Ce aceasta ai socotit întru judecată? Tu cine ești? Căci ai zis: ‘Dirept sânt înaintea Domnului’?
3. Sau vei grăi: ‘Ce voiu face, greșând?’
4. Și eu îț voiu da ție răspuns și la câte trei priatenii tăi.
5. Priveaște la ceriu și vezi, și socoteaște norii cum sânt sus de la tine.
6. De ai greșit, ce vei face? Iară de și multe ai nelegiuit, ce poți să faci?
7. De vreame dară ce ești dirept, ce vei da lui? Sau ce den mâna ta va lua?
8. La omul ce e aseamene ție –necurăția ta; și la fiiul omului –direptatea ta.
9. De cătră mulțime asuprindu-se, vor striga; vor țipa den brațul multora.
10. Și n’au zis: ‘Unde iaste Dumnezău, cela ce m’au făcut, cela ce rânduiaște păzile de noapte,
11. Cela ce mă hotăraște de cătră dobitoacele pământului și de cătră pasările ceriului?’
12. Acolo vor striga, însă nu vor auzi, de sudalma celor răi.
13. Pentru că ceale fără de cale a vedea nu va Domnul. Pentru că acela Atotțiitoriul văzătoriu iaste celor ce săvârșesc fărădelegile, și mă va mântui.
14. Și te judecă înaintea lui, de poți pre El să-l lauzi, cum iaste și acum,
15. Pentru că nu iaste socotind urgia lui, n’au cunoscut la greșale foarte.
16. Și Iov în deșărt deșchide gura lui, cu neconoștința cuvinte îngreuiază“.
CAP 36 modifică
1. Și adăogând Eliu încă, zice:
2. „Îngăduiaște-mă puținel încă, pentru ca să te învăț, pentru că mai iaste la mine cuvânt.
3. Luând știința mea mică, și cu faptele meale direapte voiu grăi cu adevărat.
4. Și nu strâmbe graiuri cu strâmbătate vei priceape.
5. Și să știi că Domnul nu va izgoni pre cel fără de răutate. Tare e cu vârtute,
6. Însă inimile necredincioșilor nu va învia și judecățile săracilor le va da.
7. Nu va lua de la cel dirept ochii lui, și cu împărați în scaun va pune pre dânșii întru biruință; și se va înălța,
8. Și cei băgați în cătuși se vor opri cu fune de sărăcie.
9. Și va povesti lor faptele lor și greșalele lor, căci se vor întări.
10. Ce celui dirept va asculta, și zise că se vor întoarce de cătră strâmbătate.
11. De vor asculta și de vor sluji, vor isprăvi zilele lor spre bunătăți și anii lor spre fapte bune.
12. Iară pre cei necredincioși nu-i mântuiaște, nevrând ei să știe pre Domnul,
13. Și pentru căci, învățându-se, neascultărî era. Și cei fățarnici la inimă rândui-vor mânia, nu vor striga, căci au legat pre ei.
14. Să moară dară la tinereațe sufletul lor, iară viața lor hrănindu-se de îngeri,
15. Căci au necăjit pre cel slab și neputincios. Și judecata celor blânzi va rândui.
16. Și încă te-au înșălat pre tine den rostul vrăjmașului. Beznă, vărsare –dedesuptul ei, și să pogorî masa ta plină de grăsime.
17. Și judecata de cătră cei direpți nu o va lipsi,
18. Și mânia preste cei necredincioși va fi, pentru necurăția darurilor care priimiia pre strâmbătăți.
19. Să nu te abată de bună voie mintea de la rugă, la nevoie fiind cei neputincioși; și pre toți ceia ce au puteare
20. Să nu tragi noaptea ca să suie alții pentru dânșii,
21. Ce păzeaște să nu faci fără de cale, pentru că dentru aceastea vei scoate den sărăcie.
22. Iată, Cel tare va întări cu vârtutea lui, pentru că cine iaste ca El silnic?
23. Și cine iaste cel ce cercetează ale lui lucruri? Sau cine e cela ce au zis: ‘Făcut-au strâmbătate!’?
24. Adu-ți aminte că mari sânt lucrurile lui, dentru carele au stăpânit oamenii.
25. Tot omul au văzut întru sine, câți păminteani sânt răniți.
26. Iată, Cel tare e mult, și nu vom conoaște numărul anilor lui, și nesăvârșit!
27. Și numărate-i sânt lui picăturile ploii, și se vor vărsa preste ploaie în nor.
28. Curge-vor vechituri, și umbri nori preste nepovestiți păminteani; (vreame au pus) dobitoacelor, și știu rânduiala zăcerii. Întru toate aceastea nu s’au cercetat ție cugetul, nice să premeneaște inima ta de trup?
29. Și de vei priceape întinderea norului, tocmirea cortului lui,
30. Iată, întinde preste el rază; și înrădăcinările mării au acoperit.
31. Pentru că prentr’înșii va judeca noroadele, da-va hrană celui ce poate.
32. Preste mâini au acoperit lumină
33. Și au poruncit pentru ea întru cel ce timpină. Povesti-va pentru dânsul priatenului lui; agonesite și pentru strâmbătate.
CAP 37 modifică
1. Și de aceasta s’au scuturat inima mea și au cursu den locul ei.
2. Ascultă auz întru urgia mâniei Domnului, și cercetare den rostul lui va ieși!
3. Dedesuptul a tot ceriului e începătura lui, și lumina lui –pre aripile pământului.
4. Denapoia lui va striga cu glas, tuna-va cu glasul sudalmii lui, și nu va premeni pre dânșii, căce va auzi glasul lui.
5. Tuna-va Cel tare cu glasul lui minunat. Ceas au pus dobitoacelor, și știu a dormirii rânduială. Pre aceastea toate nu ți s’au cercat cugetul, nice să schimbă inima ta de la trup? Pentru că au făcut mari carele nu le-am știut,
6. Poruncind zăpăzii: ‘Fă-te pre pământ!’ Și iarna –cu ploile să turbure, cu ploile puterii lui.
7. În mâna a tot omul pecetluiaște, ca să cunoască tot omul a lui slăbiciune.
8. Și întrară hiară supt acoperemânt și odihniră pre zăceare.
9. Den cămări vin durori, și den vârfuri –frig.
10. Și den suflarea Celui tare da-va gheață, și cârmuiaște apa cum îi iaste voia.
11. Și pre cel ales spămentează norul, răsipi-va norul lumina lui.
12. Și El cruguri va strica, unde vrea, la lucrurile lor. Toate, oricâte va porunci lor, aceastea sânt rânduite de la El pre pământ,
13. Ori la învățături, ori la pământul lui, ori la milă va afla pre El.
14. Bagă în urechi aceastea, Iov! Stăi, învață-te putearea Domnului!
15. Știm că Domnul au pus lucrurile lui, lumină făcând dentru întunearec.
16. Și știe despărțirea norilor, și ceale minunate căderi ale celor răi.
17. Și veșmântul tău e fierbinte, și să potoleaște pre pământ de la miazăzi.
18. Întări-vei cu el la vechituri, tari ca vedearea răvărsării.
19. Pentru căce învață-mă, ce voi grăi lui? Și vom potoli multe zicând:
20. Au carte sau scriitoriu stă lângă mine, pentru ca om stând să tacă?
21. Și la toți nevăzută e lumina, curată iaste întru vechituri, ca și cea de la El întru nori.
22. De la miazănoapte –nori cu față de aur; pre aceștea mare e slava
23. Și cinstea de la Totțiitoriul. Și nu aflăm pre altul aseamene cu putearea lui, cela ce judecă ceale direapte; nu gândești să-l auzi pre El?
24. Pentru aceaea se vor teame de El oamenii, și se vor teame de El cei înțelepți la inimă“.
CAP 38 modifică
1. Și după ce încetă Iliu de voroavă, zise Domnul lui Iov, pren volbură și pren nori:
2. „Cine e acesta ce-m ascunde mie sfatul, și țiind graiurile în inimă, dară pre mine socoteaște să ascunză?
3. Încinge ca un om mijlocul tău, și te voiu întreba, și tu să-m răspunzi:
4. Unde ai fost când puneam temeiul pământului? Și-m spune mie, de știi priceapere.
5. Cine au pus măsurile lui, de știi? Sau cine e cela ce au adus fune preste dânsul?
6. Pre ce sânt stâlpii lui înfipți? Și cine iaste cela ce au pus piatră încolțurată preste dânsul?
7. Când s’au făcut stealele, m’au lăudat cu glas mare toți îngerii miei.
8. Și am îngrădit marea cu porți, când să porniia den pântecele maicii ei ieșind.
9. Și am pus ei nor îmbrăcare și cu negură pre ea am înfășat.
10. Și am pus ei hotară, puind ei împrejur lacăte și porți.
11. Și am zis ei: ‘Până aicea să vii, și să nu covârșești; ce întru tine să să fărâme valurile tale!’
12. Au asupra ta am rânduit lumina cea de dimeneață, și luceafărul știe rânduiala sa,
13. Să să apuce de arepile pământului, să scuture pre cei necurați dentru el?
14. Au tu luând de la pământ tină ai zidit vită și grăitoriu pre dânsul l-ai pus pre pământ?
15. Și ai luat de la cei necurați lumina, și brațul mândrilor ai sfărâmat?
16. Venit-ai la pământul mării, și în urmele beznii îmblat-ai?
17. Și deșchidu-ți-se ție cu frică porțile morții, și portarii iadului, văzându-te, spământatu-s’au?
18. Și învățatu-te-ai lățimea cea de supt ceriu? Spune-m dară mie câte care iaste?
19. Și în ce pământ mâne lumina, și al întunearecului loc care e?
20. Au duce-mă-vei la hotarăle lor? Au de și știi cărările lor?
21. Știi dară, că atuncea te-ai născut, și numărul anilor tăi e mult!
22. Și ai venit la visteriile omătului, și visteriile smidii ai văzut.
23. Și să află ție la vreamea vrăjmașilor, la ceasul războiului și bătăii.
24. Și de unde iase bruma sau să răsâpeaște aostrul la cel dedesupt ceriu?
25. Și cine au gătit ploii cei buhoioase curgerea, și calea urletelor,
26. Ca să ploao pre pământ unde nu e om, în pustiiu unde nu iaste om întru el,
27. Ca să sature pre cel necălcat și nelăcuit, și a răsări ieșire de pajiște?
28. Cine iaste tatăl ploii? Și cine iaste cela ce au născut bulgări de roao?
29. Și dentr’al cui pântece iase gheața? Și bruma în ceriu cine o au născut?
30. Au pogoară-se ca o apă curând? Fața beznii cine o au rânduit?
31. Și preceput-ai legătura Găienușii? Și îngrădirea Orionului deșchis-ai?
32. Au deșchide-vei zodiile în vreamea lor, și pre luceafărul de sară de păr aduce-l-vei pre el?
33. Și știi schimbările ceriului, sau ceale de supt ceriu totodată făcându-să?
34. Și vei chema norul cu glas, și cu cutremur de apă pornitoare te va asculta?
35. Și vei trimite trăsnete și vor mearge? Și vor grăi ție: ‘Ce iaste?’
36. Și cine au dat muierilor învățătura țeseturii? Sau știința împistriturii?
37. Și cine e cel ce numără norii cu înțelepciunea, și ceriul la pământ l-au plecat?
38. Și iaste răvărsat ca pământul cu pulberea, și l-am lipit pre el ca pre o piatră cu 4 muchi.
39. Și vei vâna leilor mâncare? Și vei sătura sufletele bălaurilor?
40. Pentru că să tem în zăcerile lor, șăd în păduri, păzind într’ascuns.
41. Și cine au gătit corbului mâncare? Pentru că puii lui cătră Domnul strigă, rătăcindu-se, mâncările cercând.
CAP 39 modifică
1. De ai cunoscut vreamea nașterii pietrii țap-cerbului? Și ai păzit chinurile cerbilor?
2. Și ai numărat lunele lor pline ale nașterii lor? Și durorile lor ai dezlegat?
3. Și ai hrănit copiii lor fără de frică? Și chinurile lor le vei trimite?
4. Vor lepăda fiii lor, înmulți-se-vor întru naștere, ieși-vor și nu se vor mai întoarce la ei.
5. Și cine iaste cela ce au lăsat măgariul sălbatec slobod, și legăturile lui cine au dezlegat?
6. Și am pus petreacerea lui –pustiiul și lăcașurile lui –sărătura.
7. Batjocurind mulțimea gloatei cetății și hula birariului neauzind,
8. Socoti-va munții pășunea lui și pe urma a toată verdeața cearcă.
9. Vrea-va ție și inorodul să-ț slujască, sau să doarmă pre iaslea ta?
10. Și vei lega cu cureale jugul lui, sau trage-va ție răzoare în câmp?
11. Și nădejduiești preste dânsul că multă e vârtutea lui? Și vei lăsa preste el faptele tale?
12. Și creade-vei că-ț va da ție sămânța și va aduce ție trierișul?
13. Aripa celor ce să veselesc, neelasa, de va zămisli asida și nesa?
14. Căci va lăsa la pământ oaole ei, și preste țărână va cloci,
15. Și au uitat că piciorul le va râsipi și hiarăle câmpului vor călca.
16. Nesâlnici fiii ei, nu ca pre sine, în deșărt au ostenit fără de frică.
17. Căci au tăcut ei Dumnezău înțelepciunea, și n’au făcut ei parte spre priceapere.
18. După vreame întru înălțime va înălța, și va batjocuri pre cal și pre călărețul lui.
19. Au tu ai pus calului puteare, și ai pus grumazului lui frică?
20. Și ai pus preste el armele toate, și mărirea piepturilor lui îndrăznire?
21. Săpând cu piciorul, să îndârjaște, și iase la câmp cu vârtute; timpinând săgeț,
22. Batjocureaște, și nu se va întoarce de la fier.
23. Preste el să semețeaște arcul și sabia,
24. Și urgia va piarde pământul, însă nu va creade, până ce va da semn
25. Trâmbița. Și făcând semn trâmbița, zice: ‘Bine!’ Și de departe ulmă războiul, cu chiot și strigare.
26. Sau dentru a ta știință stătu șoimul, întinzând aripile neclătit, căutând ceale despre austru?
27. Și pre porunca ta să înalță vulturul
28. Și gripsorul, pre cuibul lui șăzând, mâne pre colț de piatră și ascuns?
29. Acolo fiind, cearcă mâncările, de departe ochii lui străjuiesc.
30. Și puii lui să frământă în sânge, și oriunde vor fi morți, îndată să află“.
31. Și răspunse Domnul Dumnezău lui Iov și zise:
32. „Nu judecată cu Cel den destul judeci? Mustrând pre Dumnezeu, va răspunde pre dânsa“.
33. Și răspunzând Iov, zise Domnului:
34. „Ce mă mai judec eu dojănindu-mă și mustrând pre Domnul, auzind ca aceastea, nemica fiind? Și eu care răspuns voiu da cătră aceastea? Mâna voiu pune preste gura mea.
35. O dată am grăit, iară al doilea nu voiu adaoge“.
CAP 40 modifică
1. Și răspunzând Domnul, zise lui Iov, den nor:
2. „Nu, ce încinge ca un om mijlocul tău, și te voiu întreba pre tine, și tu îm răspunde!
3. Au depărtezi-mi judecata? Și mă socotești nu într’alt chip ție să fiu isprăvit, fără de numai pentru ca să te arăți dirept?
4. Au brațul tău iaste asupra Domnului, au cu glas ca El tuni?
5. Și ia înălțime și tărie și mărire, și cu cinste te îmbracă.
6. Și trimite îngeri cu urgie, și pre tot semețul smereaște,
7. Și pre cel mândru stinge-l, și pre necurați îndată-i întoarce,
8. Și ascunde totodată în pământ afară, și obrazele lor de necinste le împle.
9. Și voiu povesti dară că poate direapta ta să mântuiască.
10. Ce iată dară hiară lângă tine; iarbă întocma cu boii mănâncă.
11. Iată dară vârtutea ei pre mijloc, și tăria ei pre buricul pântecelui.
12. Pus-au coada ca un chiparos și vinele ei s’au împletecit.
13. Coastele ei –coaste de aramă, și spinarea ei –fier vărsat.
14. Aceasta iaste începătura zidirii Domnului, făcută ca să să batjocurească de cătră îngerii lui.
15. Și venind la munte încolțorat, au făcut veselie celor cu 4 picioare în tartar.
16. Supt multe fealiuri de copaci doarme, lângă paporă și trestie și rogoz.
17. Și să umbresc întru dânsa copaci mari cu stâlpări și ramuri den țarină.
18. De să va face necătură, nu va simți; nădejduiaște căci va izbi Iordanul în gura ei.
19. În ochiul ei va sprijeni pre el; înfășurându-se, găuri-va nasul.
20. Și aduce-vei bălaurul cu undița și pune-vei căpăstru prejur nasul lui?
21. Au lega-vei belciug de narea lui, și cu brățare vei găuri buza lui?
22. Și grăi-va ție cu rugă, rugăciune moale?
23. Și pune-va cu tine făgăduință? Și-l vei lua pre dânsul rob veacinic?
24. Și vei juca cu el ca cu o pasăre? Sau lega-l-vei pre el ca pre o vrabie unui copil?
25. Și să hrănesc întru dânsul limbi, și-l împart pre el limbile finicilor.
26. Și tot ce umblă pre apă, adunându-se, nu vor aduce o piale a coadii lui, și în cinurile păscarilor capul lui.
27. Și vei pune preste el mânile, aducându-ț aminte de războiu în trupul lui, și să nu să mai facă încă.
CAP 41 modifică
1. Nu l-ai văzut pre dânsul, nici de ceale ce să grăiesc te-ai mirat?
2. Nu te temi căci mi s’au gătit mie? Pentru că cine iaste cela ce mi’au stătut împotrivă?
3. Sau cine-m va sta împotrivă-mi și va îngădui, de iaste tot cel de supt ceriu al mieu?
4. Nu voiu tăcea pentru el, și cu cuvântul puterii voiu milui pre cel întocma cu el.
5. Cine va descoperi fața îmbrăcării lui, și la închiiarea zalei lui cine ar întra?
6. Porțile obrazului lui cine va deșchide? Premprejurul dinților lui iaste frică.
7. Ficații lui –paveze de aramă, și legătura lui –ca piatra smiritului.
8. Unul de alalt să lipesc, și Domnul petreace pre el. Omul cu fratele lui să va lipi,
9. Împreună-se și nu să vor despărți.
10. Întru stărnutarea lui va luci lumină, și ochii lui –chip de luceafăr.
11. Den gura lui ies ca nește făclii arzând și scapără ca nește gratii de foc.
12. Și den nările lui iase ca nește fum de cuptoriu arzând cu foc de cărbuni.
13. Sufletul lui –ca cărbunii; și ca para focului den gura lui iase.
14. Și în cerbicea lui stă puteare, înaintea lui cură pierzare.
15. Și pielițele trupului lui sânt lipite; toarnă preste el, nu se va clăti.
16. Inema lui iaste înfiptă ca o piatră și stă ca o năcovalnă ce nu răsare.
17. Și întorcându-se el, frică e hiarălor celor cu 4 picioare pre pământ săltând.
18. De vor tempina pre el fușture, nemică nu-l vor înfricoșa, suliță rădicată și za,
19. Pentru că socoteaște fierul ca paiele și arama ca un lemnu putred.
20. Nu-l va vătăma pre el arcul de aramă, și socoteaște lovitura de piatră ca iarba.
21. Ca trestia s’au socotit ciocanele; și batjocoreaște cutremurul celui purtătoriu de foc.
22. Așternutul lui –țăpuși ascuțite; și tot aurul mării, supt dânsul –ca niște tină nepovestită.
23. Undează bezna ca o căldare, și socoteaște marea ca o ștersură,
24. Și pre tartarul beznii ca pre un rob. Socoti bezna întru primblare.
25. Nu iaste nemică pre pământ aseamene lui, făcut să să batjocorească de îngerii miei.
26. Pre tot cel înalt veade; și pre el –împăratul tuturor celor den ape“.
CAP 42 modifică
1. Și răspunzând Iov, zise Domnului:
2. „Știu că toate poți și ție nu e neputincios nemica.
3. Pentru că cine iaste cela ce ascunde de tine sfatul? Și scumpindu-ș cuvintele, și pre tine socoteaște să te ascunză? Și cine va povesti mie ceale ce n’am știut, mari și minunate, carele n’am știut?
4. Și ascultă-mă, Doamne, pentru ca și eu să grăiescu! Și te voiu întreba pre tine, și tu mă învață.
5. Cu auzul urechii te auziiam mai nainte, iară acum ochiul mieu te-au văzut pre tine.
6. Pentru aceaea m’am defăimat pre mine și m’am topit, și mă socotescu pre mine pământ și cenușă“.
7. Și fu după ce au grăit Domnul toate cuvintele aceastea lui Iov, zise Domnul lui Elifaz Themaniteanul: „Greșit-ai tu și cei 2 priateni ai tăi, pentru că n’ați grăit înaintea mea nemica adevărat, precum robul mieu, Iov.
8. Și acum luați șapte viței și 7 berbeci și meargeți cătră robul mieu, Iov, și va face jârtvă pentru voi. Și Iov, robul mieu, se va ruga pentru voi, că, de nu aș priimi fața lui și de nu ar fi pentru el, aș fi pierdut pre voi, pentru că n’ați grăit adevărat asupra robului mieu, Iov“.
9. Și mearse Elifaz Themaniteanul și Valdad Safhitul și Sofar Mineul și au făcut în ce chip le-au poruncit lor Domnul; și dezlegă păcatul lor, pentru Iov.
10. Și Domnul adaose pre Iov. Și rugându-se el și pentru priatenii lui, și le lăsă lor păcatul. Și deade Domnul îndoite câte era mai nainte lui Iov, întru îndoire.
11. Și auziră toți frații lui și sororile lui toate câte i s’au întâmplat lui și veniră cătră el, și toți câț știia pre dânsul dentâiu. Și mâncând și bând lângă el, l-au mângâiat pre el, și să mirară pentru toate câte adusease preste el Domnul.
12. Și-i deade lui fieștecarele câte o mielușiță și câte un aur de 4 drahme nepecetluit. Și Domnul blagoslovi ceale de apoi ale lui Iov decât ceale dentâiu. Și era dobitoacele lui oi 14000, cămile 6000, părechi de boi 1000, măgărițe păscătoare 1000.
13. Și să născură lui fii 7 și feate 3.
14. Și numi pre cea dentâiu Zio, și pre a doao Casia, și pre a treia Cornul Amalthiei.
15. Și nu s’au aflat ca featele lui Iov mai bune decât eale în ceale de supt ceriu. Și le deade lor tată-său moștenire întru frați.
16. Și trăi Iov după rană ani 170, iară preste tot au trăit ani 248. Și văzu Iov pre fiii lui, și pre fiii fiilor lui, a patra rudă.
17. Și muri Iov bătrân și plin de zile. Și iaste scris cum el iarăș să fie învis cu carii Domnul au învis; acesta să tâlcuiaște den cartea cea siriinească; în pământul Afsitedei lăcuind, la hotarăle Idumeii și Araviei. Și era mai nainte numele lui –Ioval. Și luând muiare harapcă, născu fiiu căruia fu numele Enon. Și era acesta den tată-său, Zare, fecior den feciorii lui Isaf, și den mumă-sa, Vosora, care iaste el al cincilea de la Avraam. Și aceștea-s împărații carii au împărățit în Edom, care țări au stăpânit și el: întâiu –Valac al lui Veor; și numele cetății lui –Dennava; și după Valaac, Iovav, ce să chema Iov; după acesta, Asomi, cela ce era domn den țara Themanitidii; după acesta, Adad, feciorul lui Vadad, cel ce au tăiat pre Madiam în câmpul lui Moav, și numele cetății lui –Ghiethem; iară cei ce au venit cătră el priateni: Elifaz, den fiii lui Isaf, împăratul themanilor; Valdad, împăratul safheilor; Sofar, împăratul mineilor.
| ▲ Începutul paginii. |