Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Vechi/Psaltirea
_pagina_1.png)
| ←Iov | DUMNEZEIASCA SCRIPTURĂ VEACHE PSALTIREA |
Parimiile lui Solomon→ |
PSALMUL 1 modifică
Al lui David prorocului și împăratului.
1. Fericit omul carele n’au mersu în sfatul necuraților și în calea păcătoșilor n’au stătut și pre scaunul ucigașilor n’au șezut,
2. Ce în leagea Domnului – voia lui, și în leagea lui va cugeta ziua și noaptea.
3. Și va fi ca lemnul cel răsădit lângă trecătorile apelor, carele roada lui va da în vreamea lui și frunza lui nu va cădea; și toate, oricâte va face, se vor îndirepta.
4. Nu așa – necredincioșii, nu așa, ce ca praful ce-l aruncă vântul de pre fața pământului.
5. Pentru aceaea nu vor învia necredincioșii la judecată, nice păcătoșii în sfatul direpților.
6. Căce cunoaște Domnul calea direpților, și calea necredincioșilor va pieri.
PSALMUL 2 modifică
1. Pentru ce s’au înfierbântat limbile și noroadele au cugetat deșarte?
2. Stătut-au aproape împărații pământului, și boiarii s’au adunat într’un loc asupra Domnului și asupra Unsului lui:
3. „Să rumpem legăturile lor și să lepădăm de preste noi jugul lor“.
4. Cel ce lăcuiaște în ceriuri va batjocori pre dânșii, și Domnul va defăima pre ei.
5. Atuncea va grăi cătră dânșii cu urgia lui, și cu mânia lui va turbura pre dânșii:
6. „Și eu mă puș împărat de dânsul preste Sion, muntele cel sfânt al lui, povestind porunca Domnului.
7. Domnul zise cătră mine: ‘Fiul mieu ești tu, eu astăzi te-am născut.
8. Ceare de la mine, și-ț voiu da ție limbi moștenirea ta, și ținearea ta, marginile pământului.
9. Paște-vei pre dânșii cu toiag de fier, ca vasele olariului zdrobi-vei pre dânșii’“.
10. Și acum, împăraților, priceapeți! Cerțați-vă toți ceia ce judecă pământul!
11. Slujiți Domnului cu frică și vă bucurați lui cu cutremur.
12. Apucați învățătura, ca nu cândai se va mânia Domnul și veți pieri den calea cea direaptă.
13. Când să va ațâța degrabă mânia lui, fericiț toți ceia ce nedejduiți pre dânsul.
PSALMUL 3 modifică
1. Doamne, ce să înmulțiră ceia ce mă necăjesc? Mulți să scoală asupră-mi!
2. Mulți zic sufletului mieu: „Nu iaste mântuire lui întru Dumnezăul lui“.
3. (Strigare) Și tu, Doamne, ajutoriul mieu ești, slava mea, și înălțând capul mieu.
4. Cu glasul mieu cătră Domnul am strigat și mă ascultă den muntele cel sfânt al lui.
5. (Strigare) Și eu mă culcaiu și adormiiu, sculaiu-mă, căce Domnul îm va ajuta mie.
6. Nu mă voiu teame de zeci de mii de noroade ale celor ce pre împrejur mă împresoară. Scoală, Doamne, mântuiaște-mă, Dumnezăul mieu,
7. Că tu ai lovit pre toți ceia ce-m vrăjmășuiesc în deșert; dinții păcătoșilor ai zdrobit.
8. A Domnului e mântuirea, și preste norodul tău blagoslovenia ta. Slava.
PSALMUL 4 modifică
1. Când am strigat eu, ascultatu-m’ai Dumnezăul direptății meale! Întru primejdie lărgit-ai pre mine!
2. Milostiveaște-te spre mine și ascultă ruga mea.
3. Fiii oamenilor, până când grei la inimă? Pentru căci iubiți deșertarea și cercați minciuna?
4. (Strigare) Și conoașteți că au minunat Domnul pre cel curat al lui; Domnul va asculta pre mine, când voiu striga cătră el.
5. Mâniați-vă, și nu greșiți; ceale ce ziceți întru inimile voastre, pre așternuturile voastre vă umiliți.
6. (Strigare) Jârtvuiți jârtva direptății și nedejduiți pre Domnul.
7. Mulți zic: „Cine va arăta noao bunătățile?“ Însămnă-se preste noi lumina feaței tale, Doamne!
8. Dat-ai veselie la inema mea, de roada grâului, vinului și untdelemnului lor s’au înmulțit.
9. Cu pace deodată mă voiu culca și voiu adormi,
10. Căci tu, Doamne, deusebi pre nedeajde m’ai lăcuit.
PSALMUL 5 modifică
1. Graiurile meale bagă-le în urechi, Doamne! Înțeleage strigarea mea!
2. Ia aminte glasului rugii meale, Împăratul mieu și Dumnezăul mieu,
3. Căci cătră tine mă voiu ruga, Doamne! Dimeneața asculta-vei glasul mieu;
4. Dimeneața dvori-voiu ție și mă vei vedea. Că nu Dumnezău vrând fărădeleagea ești tu;
5. Nu va nemernici lângă tine cel ce vicleneaște nice vor rămânea ceia fără de leage în preajma ochilor tăi.
6. Urâș pre toți ceia ce fac fărădeleagea. Piarde-vei pre toți ceia ce grăiesc minciuna;
7. Pre bărbatul sângiurilor și viclean uraște Domnul.
8. Și eu, întru mulțimea milei tale, întra-voiu în casa ta, închina-mă-voiu cătră beseareca cea sfântă a ta, cu frica ta.
9. Doamne, povățeaște-mă întru direptatea ta, pentru vrăjmașii miei! Îndireptează înaintea ta calea mea.
10. Căci nu iaste în rostul lor adevăr, inema lor e deșartă;
11. Groapă deșchisă, grumazul lor; cu limbile lor vicleniia. Judecă-i pre ei, Dumnezăule;
12. Cază den sfaturile lor; după mulțimea necredințelor lor scoate-i pre dânșii, căci te-au amărât, Doamne.
13. Și să veselească toți ceia ce nedejduiesc pre tine; în veac se vor bucura și vei sălășlui întru ei.
14. Și se vor făli întru tine toți cei ce iubesc numele tău, căci tu vei blagoslovi pre cel dirept.
15. Doamne, ca cu o armă de bună voire ne-ai cununat pre noi.
PSALMUL 6 modifică
1. Doamne, nu cu mânia ta să mă mustri, nice cu urgia ta să mă cerți.
2. Miluiaște-mă, Doamne, căci slab sânt; vindecă-mă, Doamne, căci să turburară oasele meale;
3. Și sufletul mieu să turbură foarte; și tu, Doamne, până când? Întoarce-te, Doamne, și izbăveaște sufletul mieu.
4. Mântuiaște-mă pentru mila ta!
5. Căci nu iaste în moarte pomenirea ta; și în iad cine se va mărturisi ție?
6. Ostenit-am întru suspinul mieu, scălda-voiu în toate nopțile patul mieu, cu lacrămile meale așternutul mieu voiu uda.
7. Turbură-se de mânie ochiul mieu, vechiiu-mă întru toți vrăjmașii miei.
8. Depărtați-vă de la mine toți ceia ce faceți fărădeleage, căci au ascultat Domnul glasul plânsorii meale.
9. Auzit-au Domnul ruga mea, Domnul rugăciunea mea au priimit.
10. Rușineaze-se și să turbure foarte toți vrăjmașii miei; întoarcă-se și să rușineaze foarte pren sârguială. Slava.
PSALMUL 7 modifică
1. Doamne, Dumnăzăul mieu, pre tine nădejduiiu; mântuiaște-mă de toți cei ce mă gonesc și mă mântuiaște,
2. Ca nu cândai va hrăpi ca un leu sufletul mieu, nefiind cel ce mântuiaște, nice cel ce hălăduiaște.
3. Doamne, Dumnezăul mieu, de am făcut aceasta, de iaste strâmbătate întru mâinile meale,
4. De am răsplătit celor ce-m dau mie reale, să caz dară de la vrăjmașii miei deșărt,
5. Să gonească dară vrăjmașul sufletul mieu și să apuce, și să calce la pământ viața mea și mărirea mea în țărână să o sălășluiască.
6. (Strigare) Scoală-te, Doamne, cu urgia ta, înalță-te cu mânie asupra vrăjmașilor tăi;
7. Și te scoală Doamne, Dumnezăul mieu, cu porunca carea ai poruncit, și adunarea năroadelor te va încungiura,
8. Și pentru aceasta întru înălțime întoarce-te. Domnul va judeca năroadele;
9. Judecă mie, Doamne, după direptatea mea, și după nerăutatea cea ce e asupra mea.
10. Săvârșască-se dară vicleșugul celor păcătoși și vei îndirepta pre cel dirept, cercetând inimile și mușchii, Dumnezău.
11. Dirept e ajutoriul mieu de la Dumnezeu, cel ce mântuiaște pre cei direpți la inimă.
12. Dumnezău judecătoriu dirept e și tare și mult îngăduitoriu și neaducând urgie, în toate zilele.
13. De nu vă veț întoarce, sabia lui o va luci, arcul lui au încordat și l-au gătit pre el
14. Și întru el au gătit arme de moarte; săgețile lui celor ce ard le-au făcut.
15. Iată, chinui strâmbătatea, zemisli durori și născu fărădeleage.
16. Groapă săpă și o adâncă pre ea și va cădea în groapa care au făcut.
17. Întoarce-se-va durearea lui la capul lui și pre creaștetul lui strâmbătatea lui se va pogorî.
18. Mărturisi-mă-voiu Domnului după direptatea lui și voiu cânta numelui Domnului celui înalt.
PSALMUL 8 modifică
1. Doamne, Domnul nostru, foarte e minunat numele tău întru tot pământul!
2. Căci s’au rădicat mare cuviința ta mai sus de ceriuri.
3. Den rostul pruncilor și sugătorilor ai întărit laudă pentru vrăjmașii tăi, ca să surpe pre vrăjmași și izbânditori.
4. Căci voiu vedea ceriurile, lucrurile deagetelor tale, luna și stealele carele tu ai întemeiat.
5. Ce iaste omul, căci pomenești pre el? Sau fiiul omului, căci socotești pre el?
6. Înmicșoratu-l-ai pre dânsul puțin oarece decât îngerii, cu mărire și cinste l-ai cununat pre el și l-ai pus pre dânsul preste faptele mâinilor tale.
7. Toate le-ai supus supt picioarele lui. Oile și vacile toate; și încă și dobitoacele câmpului,
8. Pasările ceriului și peștii mării, ceale ce merg pre cărările mărilor.
9. Doamne, Domnul nostru, foarte iaste minunat numele tău în tot pământul. Slava.
CATHISMA 2. PSALMUL 9 modifică
1. Mărturisi-mă-voiu ție, Doamne, cu toată inema mea, povesti-voiu toate minunele tale.
2. Veseli-mă-voiu și mă voiu bucura întru tine, cânta-voiu numelui tău, Înalte.
3. Când să va întoarce vrăjmașul mieu înapoi, slăbi-vor și vor pieri de cătră fața ta.
4. Căci ai făcut judecata mea și legiuirea mea, șăzut-ai pre scaun, cel ce judeci direptatea.
5. Certaș limbile și pieri necredinciosul, numele lor l-ai stins în veac și în veacul veacului.
6. Vrăjmașului lipsiră sabiile desăvârșit și cetăț surpaș.
7. Pieri pomenirea lui cu sunet, și Domnul în veac rămâne.
8. Gătit-ai cu judecată scaunul lui; și el va judeca lumea cu direptate, judeca-va norodul cu direptate.
9. Și să făcu Domnul scăpare săracului, ajutoriu la bune vremi, întru năcazuri.
10. Și nădejduiască pre tine cei ce cunosc numele tău, căci n’ai părăsit pre cei ce te cercetează, Doamne!
11. Cântaț Domnului, celui ce lăcuiaște în Sion, povestiț întru limbi tocmealele lui!
12. Căci cela ce cercetează sângiurile lor ș’au adus aminte. N’au uitat strigarea săracilor.
13. Miluiaște-mă, Doamne! Vezi smerenia mea de cătră vrăjmașii miei,
14. Cela ce mă înalți pre mine den porțile morții, pentru ca să povestesc toate laudele tale, în porțile featei Sionului.
15. Veseli-ne-vom pre mântuirea ta; înfipseră-se limbile întru stricăciunea carea au făcut.
16. În lațul acesta care au ascuns prinse-se piciorul lor.
17. Cunoaște-se Domnul, judecăți făcând! Întru faptele mânilor lui să prinse păcătosul.
18. (Cântare a strigării) Întoarcă-se păcătoșii la iad, toate limbile ceale ce uită pre Dumnezeu.
19. Căci nu până în săvârșit să va uita săracul, răbdarea săracilor nu va pieri desăvârșit.
20. Scoală-te, Doamne, nu să întărească omul, judece-se limbile înaintea ta.
21. Pune, Doamne, tocmitoriu de leage preste ei; cunoască limbile că oameni sânt.
22. (Strigare) Pentru căci, Doamne, stai de departe, treci cu vedearea la bune vremi întru necazuri?
23. Când să semețeaște necredinciosul, ațâță-se săracul; prindu-se întru svaturile carele socotesc.
24. Căci să laudă păcătosul întru pohtele sufletului lui, și cel ce face strâmbătate să binecuvintează.
25. Întărâtă pre Domnul păcătosul, după mulțimea urgiei lui; nu va cerceta.
26. Nu iaste Dumnezeu înaintea lui, spurcă-se căile lui în toată vreamea.
27. Strică-se judecățile tale de cătră fața lui, tuturor vrăjmașilor lui va stăpâni de tot.
28. Pentru că zice întru inema lui: „Nu mă voiu clăti den rudă în rudă, fără de rău; supt limba lui osteneală și dureare“.
29. Carea de blestem rostul lui iaste plin și de amărăciune și de vicleșug;
30. Șade întru vicleșug cu ceia avuț, întru ascunsuri, ca să ucigă pre cel nevinovat;
31. Ochii lui la cel sărac să uită.
32. Pândeaște întru ascuns, ca leul la stâna lui; pândeaște ca să apuce pre sărac, să apuce pre sărac deaca-l va trage pre el.
33. În lațul lui va smeri pre el; pleca-se-va și va cădea deaca va stăpâni el pre săraci.
34. Pentru că au zis întru inema lui: „Uitat-au Dumnezeu! Întors-au fața lui, ca să nu vază desăvârșit“.
35. Scoală-te, Doamne, Dumnezeul mieu, înalțe-se mâna ta, nu uita pre săracii tăi desăvârșit.
36. Pentru care lucru au întărâtat necredinciosul pre Dumnezeu? Pentru că au zis întru inema lui: „Nu va cerceta“.
37. Vezi, că tu osteneala și durearea socotești, ca să-l dai pre el în mânile tale.
38. Ție s’au lăsat săracul, surumanului tu ai fost ajutoriu.
39. Zdrobeaște brațul celui păcătos și rău; cerca-se-va păcatul lui și nu să va afla.
40. Domnul Împărat e în veac și în veacul veacului! Pieriți, limbi, den pământul lui!
41. Pohta săracilor ascultat-ai, Doamne, la gătirea inimilor lor luo aminte ureachea ta.
42. Judecă săracului și smeritului, pentru ca să nu mai adaogă încă a să mări omul pre pământ.
PSALMUL 10 modifică
1. Pre Domnul nădejduiesc. Cum va grăi sufletului mieu: „Mută-te pren munți ca o vrabie?“
2. Căce, iată, păcătoșii au întins arcul, gătiră săgeți în tulbă, ca să săgeate întru ceață pre cei direpți la inimă.
3. Căci carele tu ai întărit, ei le-au surpat; și direptul ce-au făcut?
4. Domnul, în beseareca cea sfântă a lui; Domnul, în ceriu scaunul lui.
5. Ochii lui la cel sărac privesc, geanele lui cercetează pre fiii oamenilor.
6. Domnul cercetează pre cel dirept și pre cel necredincios; iară cel ce iubeaște strâmbătatea uraște sufletul lui.
7. Ploua-va preste cei păcătoși lațuri, foc și iarbă pucioasă; și duh de vivor partea păharului lor.
8. Căci dirept e Domnul și direptăți au iubit, îndireptări au văzut fața lui. Slava.
PSALMUL 11 modifică
1. Mântuiaște-mă, Doamne, căci au lipsit cel curat, căci s’au împuținat adevărurile de cătră fiii oamenilor.
2. În deșărt au grăit fieștecarele cătră aproapele său, buze vicleane la inimă, și în inimă au grăit reale.
3. Piarză de tot Domnul toate buzele ceale vicleane și limbă grăitoare mare,
4. Pre cei ce au zis: „Limba noastră vom mări, buzele noastre lângă noi sânt; cine iaste noao Domnu?“
5. „Pentru necazul săracilor și suspinul measerilor acum mă voiu scula – zice Domnul;
6. Pune-voiu întru mântuire, mă voiu îndrăzni întru el“.
7. Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint cu foc lămurit ispitit pământului, curățit de 7 ori.
8. Tu, Doamne, să ne păzești pre noi și să ne cruți pre noi de cătră neamul acesta și în veac.
9. Împrejur necredincioșii îmblă; după înălțimea ta ai înmulțit fiii oamenilor.
PSALMUL 12 modifică
1. Până când, Doamne, mă vei uita desăvârșit, până când întorci fața ta de cătră mine?
2. Până când voiu pune sfaturi întru sufletul mieu, durori în inima mea, ziua și noaptea?
3. Până când se va înălța vrăjmașul mieu asupra mea? Caută, ascultă-mă, Doamne, Dumnezăul mieu.
4. Luminează ochii miei, ca nu cândai să adorm de moarte, ca nu cândai să zică vrăjmașul mieu: „Întăriiu-mă cătră dânsul“.
5. Cei ce mă necăjesc bucura-se-vor de mă voiu clăti; și eu pre mila ta nădejduiiu.
6. Bucura-se-va inima mea pre mântuirea ta; cânta-voiu Domnului, celui ce au făcut bine mie, și voiu cânta numelui Domnului celui înalt.
PSALMUL 13 modifică
1. Zise cel fără minte întru inima lui: „Nu iaste Dumnezău!“
2. Stricară-se și să urâră întru meșteșugiri; nu iaste făcând bunătate, nu iaste până întru unul.
3. Domnul den ceriu să plecă preste fiii oamenilor, ca să vază de iaste pricepând sau cercetând pre Dumnezeu.
4. Toți s’au abătut, odată s’au netrebuit; nu iaste făcând bunătate, nu iaste până la un.
5. Nu vor cunoaște toți cei ce fac fărădeleagea? Cei ce mănâncă pre norodul mieu cu mâncare de pâine
6. Pre Domnul nu l-au chemat. Acolo s’au înfricoșat cu frică, unde nu era frică,
7. Căce Domnul – în rudă direaptă. Sfatul săracului l-ați rușinat, căce Domnul nedeajdea lui iaste:
8. „Cine va da den Sion mântuirea lui Israil?“ Când va întoarce Domnul robimea norodului său, bucura-se-va Iacov și să va veseli Israil. Slava.
PSALMUL 14 modifică
1. Doamne, cine va nemernici întru sălașul tău, sau cine va sălășlui în muntele cel sfânt al tău?
2. Mergând fără prihană și făcând direptate,
3. Grăind adevăr în inima lui; carele n’au viclenit în limba lui
4. Și n’au făcut vecinului lui rău, și ocară n’au luat pre cei de aproape ai lui.
5. Defăimă-se înaintea lui cel ce vicleneaște, iară pre cei ce să tem de Domnul va slăvi;
6. Cela ce jură aproapelui lui și nu defaimă, argintul lui n’au dat pre camătă și daruri pentru cei nevinovați n’au luat.
7. Cela ce face aceastea nu să va clăti în veac.
PSALMUL 15 modifică
1. Păzeaște-mă, Doamne, că spre tine am nedejduit.
2. Zis-am Domnului: „Domnul mieu ești tu, căce bunătățile meale nu-ți trebuiescu“. Sfinților celor den pământul lui s’au minunat Domnul, toate voile lui întru dânșii.
3. Înmulțitu-s’au slăbiciunile lor, după aceastea au sârguit.
4. Nu voiu aduna adunările lor den sângiuri, nice voiu pomeni numele lor pren buzele meale.
5. Domnul, partea moștenirii meale și păharului mieu; Tu ești cela ce așezi moștenirea mea mie.
6. Funi au căzut preste mine întru cei mai tari, pentru că moștenirea mea mai tare iaste mie.
7. Binecuvânta-voiu pre Domnul, cela ce m’au înțelepțit pre mine; și încă și până în noapte m’au certat mușchii miei.
8. Vedeam pre Domnul înaintea mea pururea, căci den direapta mea iaste, pentru ca să nu mă clintesc.
9. Pentru aceaea veseli-să inima mea și să bucură limba mea și încă și trupul mieu să va sălășlui pre nedeajde,
10. Căce nu vei părăsi sufletul mieu la iad, nice vei da pre cel curat al tău să vază stricăciune.
11. Arătat-ai mie căile vieții; împlea-mă-vei de veselie cu fața ta, în frumsățări în direapta ta, desăvârșit.
PSALMUL 16 modifică
1. Ascultă, Doamne, direptățile meale, ia aminte rugăciunea mea,
2. Bagă în urechi ruga mea, nu cu buze vicleane.
3. De la fața ta judecata mea să iasă, ochii miei vază direptăți.
4. Ispitit-ai inima mea, socotit-ai noaptea; ispititu-m’ai, și nu s’au aflat întru mine strâmbătate.
5. Ca să nu grăiască rostul mieu lucrurile oamenilor, pentru cuvintele buzelor tale eu am păzit căi năsilnice.
6. Întăreaște umbletele meale întru cărările tale, pentru ca să nu se clintească pașii miei.
7. Eu am strigat, căcie m’ai ascultat, Dumnezău; pleacă ureachea ta mie și ascultă cuvintele meale.
8. Minunează milele tale, cela ce mântuiești pre cei ce nedejduiesc pre tine, den cei ce stau împotriva direaptei tale.
9. Păzeaște-mă, Doamne, ca lumina ochiului;
10. Întru acoperirea arepilor tale mă vei acoperi de cătră fața necredincioșilor, celor ce m’au necăjit pre mine.
11. Vrăjmașii miei sufletul mieu au cuprins; seul lor au închis, gura lor au grăit mândrie.
12. Scoțându-mă, acum m’au încunjurat, ochii lor puseră ca să abată la pământ.
13. Luară-mă ca un leu gata la vânat și ca un puiu de leu lăcuind întru ascunsuri.
14. Scoală-te, Doamne, apucă-i pre ei și-i împiadică pre dânșii! Izbăveaște sufletul mieu de cătră cel necurat, sabia ta de la vrăjmașii mânii tale.
15. Doamne, den puțini de la pământ împarți pre ei în viața lor; și de ceale ascunse ale tale să împlu pântecele lor.
16. Săturatu-s’au de fii și au lăsat rămășițele pruncilor lor.
17. Iară eu întru direptate ivi-mă-voiu feații tale, sătura-mă-voiu, arătându-mi-se mărirea ta. Slava.
CATHISMA 3. PSALMUL 17 modifică
1. Îndrăgi-te-voiu, Doamne, vârtutea mea. Domnul, întărirea mea și scăparea mea și izbăvitoriul mieu,
2. Dumnezăul mieu, ajutoriul mieu, și voiu nedejdui pre dânsul,
3. Scutitoriul mieu și cornul mântuirei meale și sprejenitoriul mieu.
4. Lăudând voiu chema pre Domnul și de vrăjmașii miei mă voiu mântui.
5. Cuprinsu-m’au durori de moarte și pâraile fărădelegii m’au turburat.
6. Chinurile iadului m’au încunjurat; apucatu-m’au lațurile morții.
7. Și, necăjindu-mă, am chemat pre Domnul și cătră Dumnezăul mieu am strigat.
8. Auzit-au den beseareca sfântă a lui glasul mieu și strigarea mea înaintea lui va întra în urechile lui.
9. Și să clătină și plin de cutremur să făcu pământul și temeaiele munților s’au turburat și s’au clătit, căci s’au urgisit lor Dumnezău.
10. Sui-se fum întru urgia lui și foc de cătră fața lui să va aprinde, cărbuni s’au ațâțat de cătră dânsul.
11. Și plecă ceriurile și să pogorâ, și negură supt picioarele lui.
12. Și să sui preste heruvim și zbură, și zbură pre aripile vânturilor.
13. Și puse întunearec ascunderea lui, împrejurul lui cortul lui, întunecoasă apă în norii văzduhurilor.
14. De lucire înaintea lui norii au trecut, smidă și cărbuni de foc.
15. Și tună den ceriu Domnul și cel înalt au dat glasul lui.
16. Trimise săgeți și răsipi pre ei, și fulgere au înmulțit și-i turbură pre ei.
17. Și să iviră izvoarăle apelor și să descoperiră temeaiele lumii,
18. De certarea ta, Doamne, de suflarea duhului urgiei tale.
19. Trimise dentru înălțime și mă luo pre mine, apucă-mă den ape multe.
20. Mântui-mă-va dentru tari vrăjmașii miei și de cei ce mă urăsc pre mine, căci să mai întăriră decât mine.
21. Apucatu-m’au în ziua răutății meale și să făcu Domnul întăritura mea.
22. Și mă scoase întru lărgime, izbăvi-mă-va, căci m’au vrut.
23. Și-m va da Domnul după direptatea mea și după curățenia mânilor meale îm va da.
24. Căci am păzit căile Domnului și n’am păgânit de la Dumnezăul mieu.
25. Căci toate judecățile lui înaintea mea și direptățile lui nu s’au depărtat de la mine.
26. Și voiu fi fără prihană cu dânsul și mă voiu păzi de cătră fărădeleagea mea.
27. Și-m va da Domnul după direptatea mea și după curățenia mânilor meale înaintea ochilor lui.
28. Cu cel dirept, dirept vei fi; și cu omul nevinovat, nevinovat vei fi;
29. Și cu cel ales, ales vei fi; și cu cel îndărătnic vei îndărătnici.
30. Căci tu nărodul smerit vei mântui și ochii mândrilor vei smeri.
31. Căci tu vei lumina luminătoriul mieu, Doamne, Dumnezul mieu, lumina-vei întunearecul mieu.
32. Căci întru tine mă voiu izbăvi de bântuială și cu Dumnezeul mieu voiu sări zid.
33. Dumnezeul mieu, fără prihană e calea lui, cuvintele Domnului lămurite-s, scutitoriu iaste tuturor celor ce nădejduiesc pre dânsul.
34. Pentru că cine e Dumnezeu afară den Domnul? Sau carele e Dumnezeu, afară de Dumnezeul nostru?
35. Dumnezeu, cel ce mă încinge cu puteare și au pus fără prihană calea mea,
36. Întărind picioarele meale ca unui cerb, și pre ceale înalte puindu-mă,
37. Învățând mânile meale la războiu și ai pus arc de aramă brațele meale.
38. Și ai dat mie scuteală de mântuire și direapta ta m’au sprejenit.
39. Și învățătura ta m’au îndireptat desăvârșit și certarea ta aceasta mă va învăța.
40. Lărgit-ai pașii miei dedesuptul mieu, și n’au slăbit urmele meale.
41. Goni-voiu pre vrăjmașii miei și-i voiu prinde pre dânșii, și nu mă voiu întoarce, până unde vor lipsi.
42. Năcăji-voiu pre dânșii și nu vor putea să stea, cădea-vor supt talpele meale.
43. Și mă încinseș cu puteare la războiu, împiedecaș pre toți pre cei ce să scula asupra mea dedesuptul mieu.
44. Și pre vrăjmașii miei datu-mi-ai mie dos și pre cei ce urăsc pre mine i-ai pierdut de tot.
45. Strigară, și nu era cel ce mântuiaște, cătră Domnul, și n’au ascultat pre dânșii.
46. Și-i voiu mărunți pre ei ca țărâna în fața vântului, ca tina ulițelor voiu mărunți pre dânșii.
47. Izbăvi-mă-vei de pricea norodului, pune-mă-vei întru cap de limbi.
48. Norod carele n’am cunoscut mi’au slujit mie, la auzirea urechii m’au ascultat.
49. Fii striini au mințit mie, fii striini s’au vechit și s’au șchiopat de cătră căile lor.
50. Viu Domnul, și blagoslovit Dumnezeul mieu, și să înalțe Dumnezeul mântuirei meale.
51. Dumnezeu, cel ce dai izbândiri mie și ai supus noroade supt mine, izbăvitoriul mieu de vrăjmașii miei ceia cu urgie,
52. De cătră cei ce să scoală preste mine înălța-mă-vei, de cătră omul nedirept izbăvi-mă-vei.
53. Pentru aceaea mărturisi-mă-voiu ție întru limbi, Doamne, și numelui tău cânta-voiu.
54. Mărind mântuirile împăratului și făcând milă unsului, lui David, și semenției lui, până în veac. Slava.
PSALMUL 18 modifică
1. Ceriurile povestesc mărirea lui Dumnezeu și facerea mânilor lui povesteaște întărirea.
2. Ziua zilei va izbâcni cuvânt și noaptea nopții povesteaște minte.
3. Nu-s graiuri, nici cuvinte, cărora nu să aud glasurile lor.
4. La tot pământul ieși răspunsul lor și la marginile lumii cuvintele lor.
5. În soare au pus lăcașul lui; și el ca un ginere ieșind den cămara lui.
6. Bucura-se-va ca un uriaș să alearge cale; den marginea ceriului ieșirea lui
7. Și istovul lui până în marginea ceriului, și nu iaste cel ce să va ascunde de căldura lui.
8. Leagea Domnului fără prihană e, întorcând suflete; mărturia Domnului credincioasă e, înțelepțind pruncii;
9. Direptățile Domnului direapte-s, veselind inema; porunca Domnului lucie iaste, luminând ochii;
10. Frica Domnului curată e, rămâind în veacul veacului; judecățile Domnului adevărate-s, îndireptate deodată.
11. Pohtite-s mai mult decât aurul și piatră cinstită multă și mai dulce decât miarea și fagurul.
12. Pentru că și robul tău păzeaște aceastea; și păzind aceastea, răsplătire multă.
13. Greșalele cine le va priceape? Dentru ceale ascunse ale meale curățeaște-mă și de cătră cei streini cruță pre robul tău;
14. De nu mă vor stăpâni, atuncea fară prihană voiu fi și mă voiu curăți de păcat mare.
15. Și vor fi la bunăvreare cuvintele rostului mieu și cercetarea inimii meale înaintea ta pururea; Doamne, ajutoriul mieu și mântuitoriul mieu.
PSALMUL 19 modifică
1. Asculte-te Domnul în ziua necazului, scutească-te numele Dumnezăului lui Iacov.
2. Trimiță ție ajutoriu dentru cel sfânt și den Sion sprejenească-te pre tine.
3. Pomenească toată jârtva ta, și arderea ta cea de tot, să o îngraș.
4. (Strigare) Dea ție Domnul după inima ta și tot sfatul tău să-l plinească.
5. Bucura-ne-vom pre mântuirea ta și întru numele Domnului Dumnezeului nostru ne vom mări.
6. Plinească Domnul toate cearerile tale. Acum conoscuiu că au mântuit Domnul pre unsul lui.
7. Asculta-l-va pre dânsul den ceriul cel sfânt al lui, în sile mântuirea direaptei lui.
8. Aceștea cu cară, și aceștea cu cai; și noi în numele Domnului Dumnezăului nostru ne vom chema.
9. Ei s’au împiedecat și au căzut, și noi ne-am sculat și ne-am îndireptat.
10. Doamne, mântuiaște pre împăratul și ascultă pre noi ori în ce zi te vom chema.
PSALMUL 20 modifică
1. Doamne, întru putearea ta veseli-se-va împăratul și pre mântuirea ta se va bucura foarte.
2. Pohta inimii lui ai dat lui și de voia buzelor lui n’ai lipsit pre dânsul.
3. (Strigare) Căci l-ai apucat pre el cu blagosloveniile bunătății, pus-ai pre capul lui cunună de piatră cinstită.
4. Viață au cerșut ție și ai dat lui îndelungare de zile, în veacul veacului.
5. Mare e slava lui întru mântuirea ta, mărire și mare cuviință vei pune preste el.
6. Căci da-vei lui blagoslovenie în veacul veacului, veseli-vei pre dânsul cu bucurie cu fața ta.
7. Căci împăratul nedejduiaște pre Domnul și cu mila celui înalt nu să va clăti.
8. Afle-se mâna ta la toți vrăjmașii tăi, direapta ta să afle pre toți cei ce te urăsc pre tine.
9. Căci pune-vei pre dânșii ca un cuptoriu de foc la vreamea feații tale.
10. Domnul cu urgia lui va turbura pre dânșii și va mânca de tot pre ei focul.
11. Rodul lor de pre pământ piarde-l-vei și sămânța lor de la fiii oamenilor.
12. Căci plecară spre tine reale, cugetară sfaturi cu care nu vor putea să stea.
13. Căci vei pune pre dânșii umăr, în cei rămași ai tăi găti-vei cădearea lor.
14. Înalță-te, Doamne, întru putearea ta; cânta-vom și vom peveți puterniciile tale. Slava.
PSALMUL 21 modifică
1. Dumnezău, Dumnezăul mieu, ia aminte la mine, pentru căci mă părăsiș? Departe de la mântuirea mea cuvintele greșalelor meale.
2. Dumnezăul mieu, striga-voiu ziua, și nu vei asculta, și noaptea, și nu la necunoștința mea.
3. Și tu în ceale sfinte lăcuiești, lauda lui Israil.
4. Pre tine au nedejduit părinții noștri; nedejduiră și ai izbăvit pre dânșii.
5. Cătră tine strigară și să mântuiră, pre tine nedejduiră și nu se rușinară.
6. Iară eu sânt viarme, și nu om, ocara oamenilor și defăimarea nărodului.
7. Toți ceia ce mă văd batjocuritu-m’au, grăiră în buze, clătiră capul:
8. „Nedejduit-au pre Domnul, izbăvească pre el, spăsească pre el, că-l va pre el“.
9. Căci tu ești cela ce m’ai zmult den pântece, nedeajdea mea, de la țâțele maică-mea. Spre tine mă aruncaiu den zgău,
10. Den pântecele maicei meale, Dumnezeul mieu ești tu, să nu te depărtezi de la mine.
11. Căci năcazul e aproape, căci nu iaste cel ce să-mi ajute mie.
12. Împrejurară-mă viței mulți, tauri graș mă încungiurară.
13. Deșchiseră asupra mea gura lor ca un leu hrăpind și răcnind.
14. Ca o apă mă vărsaiu și să răsipiră toate oasele meale.
15. Să făcu inema mea ca o ceară, topindu-se în mijlocul pântecelui mieu.
16. Uscă-se ca un hârb vârtutea mea, și limba mea s’au lipit de gâtlejul mieu, și la țărâna morții m’ai pogorât.
17. Căci m’au încunjurat câini mulți, adunarea celor ce mă viclenesc mă cuprinseră.
18. Săpară mânile meale și picioarele meale,
19. Numărară toate oasele meale. Și ei socotiră și mă văzură,
20. Împărțiră hainele meale lor și pre îmbrăcămintea mea aruncară sorț.
21. Iară tu, Doamne, să nu depărtezi ajutoriul tău de la mine, spre sprejeneala mea ia aminte.
22. Izbăveaște de la sabie sufletul mieu și den mâna câinelui, pre cel sângur născut al mieu.
23. Mântuiaște-mă den gura leului și de la coarnele inorodilor, smerirea mea.
24. Povesti-voiu numele tău fraților miei; în mijlocul adunării lăuda-te-voiu.
25. Cei ce vă teameți de Domnul, lăudați pre dânsul; toată sămânța lui Iacov, măriți pre dânsul!
25. Teamă-se dară de dânsul toată sămânța lui Israil, căci n’au ocărât, nici au defăimat ruga săracului,
26. Nici au întors fața lui de la mine și, când am strigat cătră el, ascultatu-m’au.
27. De la tine lauda mea, întru adunare mare mărturisi-mă-voiu ție; rugile meale voi da înaintea celor ce să tem de dânsul.
28. Mânca-vor săracii și să vor sătura și vor lăuda pre Domnul cei ce cercetează pre dânsul, trăi-vor inemile lor în veacul veacului.
29. Pomeni-vor și să vor întoarce cătră Domnul toate marginile pământului.
30. Și să vor închina înaintea lui toate neamurile limbilor.
31. Căci a Domnului e împărăția și el oblăduiaște limbile.
32. Mâncară și să închinară toți grașii pământului, înaintea lui vor cădea toți ceia ce să pogoară la pământ.
33. Și sufletul mieu lui trăiaște și semenția mea va sluji lui.
34. Spune-se-va Domnului ruda ceaea ce vine și vor vestui direptatea lui la norodul cel ce să va naște, pre carele au făcut Domnul.
PSALMUL 22 modifică
1. Domnul paște-mă și nemica nu-m va lipsi; la locul otăvii, acolo m’au sălășluit.
2. Pre apă de răpaos mă hrăni pre mine, sufletul mieu întoarse.
3. Povețuitu-m’au pre cărările direptății, pentru numele lui.
4. Că, de voiu și mearge în mijlocul umbrei morții, nu mă voiu teame de reale, căci tu cu mine ești.
5. Toiagul tău și varga ta, aceasta m’au mângâiat.
6. Gătit-ai înaintea mea masă den preajma celor ce mă năcăjesc.
7. Muiași cu untdelemn capul mieu, și păharul tău îmbătând ca un prea tare.
8. Și mila ta mă va goni toate zilele vieții meale. Și a lăcui eu în casa Domnului la îndelungare de zile.
PSALMUL 23 modifică
1. Al Domnului iaste pământul și împlerea lui, lumea și toți cei ce lăcuiesc într’însul.
2. Acesta pre mări au întemeiat pre el și pre râuri l-au gătit pre el.
3. Cine să va sui la muntele Domnului? Au cine va sta în locul cel svânt al lui?
4. Nevinovat la mâni și curat la inemă, carele n’au luat pre deșert sufletul lui și n’au jurat pre vicleșug aproapelui său.
5. Acesta va lua blagoslovenie de la Domnul și milostenie de la Dumnezeu, Mântuitoriul lui.
6. Aceasta e ruda celor ce cearcă pre Domnul și celor ce cearcă fața Dumnezăului lui Iacov.
7. (Strigare) Rădicați porțile, boiari, ale voastre și vă rădicați porți veacinice, și va întra Împăratul mărirei.
8. Cine e acesta, Împăratul mărirei? Domnul tare și putearnic, Domnul tare e în războiu.
9. Rădicați porțile, boiari, ale voastre și vă rădicați porți veacinice, și va întra Împăratul mărirei.
10. Cine iaste acesta, Împăratul mărirei? Domnul puterii: Acesta e Împăratul slavei. Slava.
CATHISMA 4. PSALMUL 24 modifică
1. Cătră tine, Doamne, rădicaiu sufletul mieu, Dumnezăul mieu. Pre tine nedejduiiu, să nu mă rușinez în veac,
2. Nice să mă batjocorească vrăjmașii miei! Pentru că toți ceia ce te îngăduiesc pre tine nu se vor rușina;
3. Rușineaze-se cei ce nelegiuiescu în zadar.
4. Căile tale, Doamne, arată-mi mie și cărările tale învață-mă.
5. Povățeaște-mă pre adevărul tău și mă învață, căce tu ești Dumnezău, Mântuitoriul mieu, și pre tine te-am îngăduit toată ziua.
6. Adu-ți aminte de îndurările tale, Doamne, și de milele tale, căce den veac sânt.
7. Păcatele tinereațelor meale și ale necunoștinții meale să nu-ți aduci aminte.
8. După mila ta, adu-ți aminte tu, pentru bunătatea ta, Doamne.
9. Bun și dirept iaste Domnul; pentru aceaea va pune leage celor greșiți în cale.
10. Povățui-va pre ceia blânzi la judecată, învăța-va pre ceia blânzi căile lui.
11. Toate căile Domnului, milă și adevăr celor ce cearcă făgăduința lui și mărturiile lui.
12. Pentru numele tău, Doamne, și iartă păcatul mieu, pentru că multu iaste.
13. Cine iaste omul cel ce să teame de Domnul? Pune-va leage lui în calea care au ales.
14. Sufletul lui întru bunătăți va mânea și sămânța lui va moșteni pământul.
15. Întărirea Domnului, celor ce să tem de dânsul și făgăduința lui va arăta lor.
16. Ochii miei pururea cătră Domnul, căce el va scoate den laț picioarele meale.
17. Priveaște preste mine și mă miluiaște, căce sângur născut și sărac sânt eu.
18. Necazurile inimii meale s’au înmulțit, den nevoile meale scoate-mă.
19. Vezi smerirea mea și ostineala mea și lasă toate păcatele meale.
20. Vezi pre vrăjmașii miei că s’au înmulțit și urâciune strâmbă m’au urât.
21. Păzeaște sufletul mieu și mă izbăveaște să nu mă rușinezu, căce am nedejduit pre tine.
22. Cei fără răutate și cei direpți să lipiia de mine, căce te-am îngăduit pre tine, Doamne.
23. Mântuiaște, Dumnezăule, pre Israil den toate năcazurile lui.
PSALMUL 25 modifică
1. Judecă-mă, Doamne, căce eu întru nerăutatea mea am mers și pre Domnul nedejduind nu voiu slăbi.
2. Ispiteaște-mă, Doamne, și mă cearcă, lămureaște rănichii miei și inima mea.
3. Că mila ta înaintea ochilor miei iaste și bine am plăcut întru adevărul tău.
4. N’am șăzut cu adunarea deșertării și cu cei ce nelegiuiescu nu voi întra înlăuntru.
5. Urât-am adunarea celor ce să viclenescu și cu cei necredincioși nu voiu șădea.
6. Spăla-voiu întru cei nevinovați mânile meale și voiu încungiura jârtăvnicul tău, Doamne,
7. Ca să auz eu glasul laudei tale și a povesti toate minunile tale.
8. Doamne, iubit-am bunăcuviința casii tale și locul lăcașului mărirei tale.
9. Să nu pierzi cu cei necredincioși sufletul mieu și cu oamenii sângiurilor viața mea,
10. Cărora sânt în mâini fărădelegile, direapta lor s’au umplut de daruri.
11. Iară eu întru nerăutatea mea am mers; mântuiaște-mă, Doamne, și mă miluiaște.
12. Piciorul mieu au stătut în direptate; întru adunări binecuvânta-te-voiu, Doamne.
PSALMUL 26 modifică
1. Domnul e lumina mea și Mântuitoriul mieu; de cine mă voiu teame?
2. Domnul, scutitoriul vieții meale; de cine mă voiu spământa?
3. Când s’ar apropia asupra mea cei ce chinuiesc, ca să mănânce cărnurile meale,
4. Cei ce mă necăjesc și vrăjmașii miei, ei au slăbit și au căzut.
5. Și de se va rândui asupra mea tabără, nu se va înfricoșa inima mea.
6. De se va râdica asupra mea războiu, întru aceasta eu nedejduiesc.
7. Una am cerșut de la Domnul, aceasta voiu ceare: a lăcui eu în casa Domnului, toate zilele vieții meale,
8. A vedea frumsețarea Domnului și a socoti beseareca cea sfântă a lui.
9. Căci m’au ascuns în cortul lui în ziua răutăților meale, acoperitu-m’au întru ascunsul cortului lui.
10. În piatră m’au înălțat și acum, iată, au înălțat capul mieu preste vrăjmașii miei.
11. Încungiurat-am și am jârtvuit în cortul lui jârtvă de mântuire și de clic, cânta-voiu și voiu peveți Domnului.
12. Ascultă, Doamne, glasul mieu, carele am strigat, miluiaște-mă și mă ascultă.
13. Ție au zis inima mea: „Pre Domnul voiu cerca“. Cercă-te fața mea, fața ta, Doamne, voiu cerca.
14. Să nu-ți întorci fața ta de cătră mine și să nu te abați cu urgie de la robul tău.
15. Ajutoriu mie fii, să nu mă depărtezi și să nu mă lași, Dumnezău, Mântuitoriul mieu.
16. Căci tată-mieu și maica mea m’au părăsit, și Domnul m’au luat pre mine.
17. Îndireptează-mă, Doamne, în calea ta și mă povățuiaște în cărare direaptă pentru vrăjmașii miei.
18. Să nu mă dai la sufletele celor ce mă necăjesc pre mine, căci s’au sculat asupra mea mărturii strâmbe și minți strâmbătatea eiș.
19. Crez ca să văz bunătățile Domnului în pământul celor vii.
20. Îngăduiaște pre Domnul, îmbărbătează-te și să întărească inima ta și îngăduiaște pre Domnul. Slava.
PSALMUL 27 modifică
1. Cătră tine, Doamne, striga-voiu, Dumnezăul mieu, să nu taci de cătră mine și mă voiu asămăna celor ce să pogoară la groapă.
2. Ascultă, Doamne, glasul rugării meale când mă rogu cătră tine, când rădic mânile meale cătră beseareca cea sfântă a ta.
3. Să nu mă tragi împreună cu cei păcătoși și cu cei ce fac strâmbătate să nu mă pierzi,
4. Celor ce grăiesc pace cu cei de aproape ai lor, și reale în inimile lor.
5. Dă-le lor, Doamne, după faptele lor și după vicleșugul tocmealelor lor.
6. După faptele mânilor lor dă-le lor, dă-le lor răsplătirea lor.
7. Căci n’au priceput la faptele Domnului și la faptele mânilor lui, surpa-vei pre dânșii și nu vei zidi pre dânșii.
8. Blagoslovit Domnul, căci au ascultat glasul rugii meale.
9. Domnul, ajutoriul mieu și scutitoriul mieu; pre el au nedejduit inima mea și mă ajutoraiu.
10. Și odrăsli trupul mieu și den voia mea mă voiu mărturisi lui.
11. Domnul e întărirea norodului lui și scutitoriu mântuirilor unsului lui iaste.
12. Mântuiaște pre norodul tău și blagosloveaște moștenirea ta; și paște pre ei și-i nalță pre ei până în veac.
PSALMUL 28 modifică
1. Aduceți Domnului, fiii lui Dumnezău, aduceți Domnului fii de berbeci;
2. Aduceți Domnului mărire și cinste, aduceți Domnului mărire numelui lui, închinați-vă Domnului în curtea sfântă a lui.
3. Glasul Domnului spre ape, Dumnezăul măririi au tunat; Domnul preste ape multe.
4. Glasul Domnului cu puteare, glasul Domnului cu mare cuviință;
5. Glasul Domnului zdrobind chedrii și va zdrobi Domnul chedrii Livanului;
6. Și va mărunți pre dânșii ca vițelul Livanului; și cel iubit, ca fiiul inorodilor.
7. Glasul Domnului tăind para focului, glasul Domnului clătind pustiiul, și va clăti Domnul pustiiul Cadis.
8. Glasul Domnului întărind cerbii; și va descoperi dumbrăvile; și în beseareca lui tot carele zice: „Mărire!“.
9. Domnul potopul va lăcui și va șădea Domnul Împărat în veac.
10. Domnul vârtute norodului lui va da, Domnul va blagoslovi pre nărodul lui cu pace.
PSALMUL 29 modifică
1. Înălța-te-voiu, Doamne, căci m’ai luat pre mine și n’ai veselit pre vrăjmașii miei asupra mea.
2. Doamne, Dumnezăul mieu, strigat-am cătră tine și m’ai vindecat.
3. Doamne, scos-ai den iad sufletul mieu, mântuitu-m’ai dentru cei ce pogoară în groapă.
4. Cântați Domnului, cei curaț ai lui, și vă mărturisiți cu pomenirea sfințirei lui!
5. Căci urgie mânia lui, și viață în voia lui.
6. Sara va mânea plângere, și dimeneață, bucurie.
7. Și eu am zis întru bunăvoia mea: „Nu mă voiu clăti în veac!“.
8. Doamne, în voia ta dă frumuseaței meale puteare.
9. Și-ț întorseși fața ta și mă făcuiu turburat.
10. Cătră tine, Doamne, voiu striga și cătră Dumnezăul mieu mă voiu ruga.
11. Ce-i folos în sângele mieu, când mă pogor eu întru stricăciune?
12. Au mărturisi-va ție țărâna? Au vesti-va adevărul tău?
13. Auzi Domnul și mă milui, Domnul s’au făcut ajutoriu mie.
14. Întors-ai plângerea mea spre bucurie mie, rupseși sacul mieu și mă încinseși cu bucurie.
15. Pentru ca să-ț cânte mărirea mea și nu mă voiu umili; Doamne, Dumnezăul mieu, în veac mărturisi-mă-voiu ție. Slava.
PSALMUL 30 modifică
1. Pre tine, Doamne, nedejduiiu, să nu mă rușinez în veac; întru direptatea ta, izbăveaște-mă și mă scoate.
2. Pleacă cătră mine ureachea ta, grăbeaște a mă scoate pre mine.
3. Fii mie întru Dumnezău scutitoriu și spre casa scăpării a mă mântui.
4. Căci întărirea mea și scăparea mea ești tu și pentru numele tău mă vei povățui și mă vei hrăni.
5. Scoate-mă-vei den lațul acesta, carele au ascuns mie, căci tu ești scutitoriul mieu, Doamne.
6. În mâinile tale pune-voiu duhul mieu, mântuitu-m’ai, Doamne, Dumnezăul adevărului.
7. Urât-ai pre cei ce păzesc deșertăciune în zadar.
8. Și eu pre Domnul am nedejduit, bucura-mă-voiu și mă voiu veseli pre mila ta.
9. Căci ai căutat spre smerenia mea, mântuit-ai den nevoi sufletul mieu.
10. Și nu m’ai închis în mâinile vrăjmașilor; pus-ai în loc larg picioarele meale.
11. Miluiaște-mă, Doamne, căci mă necăjăsc; turbură-se cu mânie ochiul mieu, sufletul mieu și pântecele mieu.
12. Căci au lipsit cu dureare viața mea și anii miei în suspinări;
13. Slăbi cu sărăcie vârtutea mea și oasele meale s’au turburat.
14. Lângă toți vrăjmașii miei mă făcuiu ocară, și vecinilor miei foarte, și frică cunoscuților miei.
15. Cei ce mă vedea afară fugiră de la mine. Mă uitaiu ca un mort de la inimă,
16. Făcuiu-mă ca un vas pierdut, căci am auzit ura a multora den cei ce nemernicesc împrejur;
17. Când să adunară ei într’un loc asupra mea, ca să ia sufletul mieu au sfătuit.
18. Și eu pre tine, Doamne, nedejduiiu, ziș: „Tu ești Dumnezăul mieu, în mâinile tale sorții miei!“.
19. Izbăveaște-mă den mâna vrăjmașilor miei și de cei ce mă gonesc pre mine.
20. Arată fața ta preste robul tău, mântuiaște-mă cu mila ta.
21. Doamne, să nu mă rușinez, căce te-am chemat pre tine.
22. Rușineaze-se necurații și să să pogoare în iad, mute să să facă buzele ceale vicleane,
23. Cealea ce grăiescu asupra direptului fărădeleage, cu mândrie și defăimare.
24. Foarte e multă mulțimea bunătății tale, Doamne, carea ai ascunsu celora ce să tem de tine.
25. Ai făcut celora ce nedejduiesc pre tine înaintea fiilor oamenilor.
26. Ascunde-vei pre dânșii întru ascunderea obrazului tău de turburarea oamenilor.
27. Acoperi-vei pre dânșii în cort, de pricea limbilor.
28. Blagoslovit Domnul, căce au minunat mila lui în cetatea îngrădirii.
29. Și eu zișu întru dezmetecirea mea: „Lepădatu-m’am de cătră fața ochilor tăi“.
30. Pentru aceaea ai ascultat glasul rugii meale când strigu cătră tine.
31. Iubiți pre Domnul, toți curații lui, căce adevăruri cearcă Domnul și răsplăteaște celor ce de prisosit facu mândrie.
32. Îmbărbătați-vă și întărească-se inima voastră, toți ceia ce nedejduiți pre Domnul!
PSALMUL 31 modifică
1. Fericiți cărora să iertară fărălegile și cărora să acoperiră păcatele.
2. Fericit bărbatul căruia nu va socoti Domnul păcatul, nice iaste în rostul lui vicleșug.
3. Căce am tăcut, vechiră-să oasele meale strigând eu toată ziua.
4. Căce ziua și noaptea să îngreoie preste mine mâna ta, întorșu-mă spre chinuire înfigându-se mie ghimpu.
5. (Strigare) Fărădeleagea mea am cunoscut și păcatul mieu n’am acoperit.
6. Zis-am: „Mărturisi-voiu asupra mea fărădeleagea mea Domnului“. Și tu ai lăsat păgânătatea inimii meale.
7. (Strigare) Pentru aceasta ruga-se-va cătră tine tot curatul în vreamea bine tocmită,
8. Însă în potop de ape multe cătră el nu să vor apropia.
9. Tu-m ești scăparea de necazul cela ce mă cuprinde; bucuria mea, mântuiaște-mă de cătră cei ce m’au încungiurat.
10. (Strigare) „Învăța-te-voiu și ocârmui-te-voi în calea aceasta carea vei mearge, întări-voiu asupra ta ochii miei.
11. Nu vă faceți ca calul și mușcoiul, la carii nu iaste priceapere.
12. Cu zăbală și cu frâu fălcile lor să le sugrumi, celor ce nu să apropie cătră tine“.
13. Multe-s bătăile păcătosului, iară pre cel ce nedejduiaște pre Domnul, milă îl va încungiura.
14. Bucurați-vă pre Domnul și vă veseliți, direpților, și vă lăudați toți cei direpți la inimă! Slava.
CATHISMA 5. PSALMUL 32 modifică
1. Bucurați-vă, direpții, întru Domnul; celor direpți cuvine-se lauda.
2. Mărturisiți-vă Domnului cu copuze, cu canon cu 10 strune,
3. Cântați lui cântare noao, bine cântați lui cu clic!
4. Căce dirept e cuvântul Domnului și toate faptele lui, cu credință.
5. Iubeaște milostenie și judecată Domnul; de mila Domnului plin e pământul.
6. Cu cuvântul Domnului ceriurile s’au întărit și cu Duhul rostului lui toată putearea lor.
7. Adunând ca un foale apele mării, puind în visterii beznele.
8. Să să teamă de Domnul tot pământul și de dânsul să să cutremure toți ceia ce lăcuiesc în lume.
9. Căci el au zis, și s’au făcut; el au poruncit, și s’au zidit.
10. Domnul răsipeaște svaturile limbilor și defaimă socotealele norodurilor și defaimă svaturile boiarilor.
11. Iară svatul Domnului în veac rămâne, gândurile inemii lui, den neamuri și în neamuri.
12. Fericit norodul căruia iaste Domnul Dumnezeul lui, norod pre carele au ales spre moștenire lui!
13. Den ceriu privi Domnul, văzu pre toți fiii oamenilor.
14. Den cel gata lăcașul lui, privi preste toți ceia ce lăcuiesc pământul.
15. Cel ce au zidit deosăbi inemile lor, cela ce priceape toate lucrurile lor.
16. Nu să mântuiaște împărat pentru multă puteare și uriaș nu să va mântui cu mulțimea vârtutei lui.
17. Minciunos e calul spre mântuire, și cu mulțimea tăriei lui nu să va mântui.
18. Iată, ochii Domnului spre ceia ce să tem de dânsul, ceia ce nădejduiesc spre mila lui,
19. Ca să izbăvească den moarte sufletele lor și să-i hrănească pre dânșii în foamete.
20. Și sufletul nostru va îngădui Domnului, căci ajutoriu și scutitoriu noao iaste.
21. Căci întru dânsul să va veseli inema noastră și întru numele cel svânt al lui am nădejduit.
22. Facă-se, Doamne, mila ta preste noi, în ce chip am nădejduit pre tine!
PSALMUL 33 modifică
1. Bine voiu cuvânta pre Domnul în toată vreamea, pururea lauda lui în gura mea.
2. Întru Domnul să va lăuda sufletul mieu! Auză cei blânzi și să să veselească.
3. Măriț pre Domnul împreună cu mine și să înălțăm numele lui dempreună!
4. Cercat-am pre Domnul și mă ascultă; și den toate necazurile meale mă mântui pre mine.
5. Apropiați-vă cătră dânsul și vă luminaț și feațele voastre nu să vor rușina.
6. Săracul acesta au strigat, și Domnul au ascultat pre dânsul și den toate scârbele lui mântui pre el.
7. Tăbărî-va îngerul Domnului împrejurul celor ce să tem de dânsul și va izbăvi pre ei.
8. Gustați și vedeți că bun e Domnul; fericit bărbatul carele nădejduiaște pre el!
9. Teameți-vă de Domnul, toți svinții lui, căci nu iaste lipsă celor ce să tem de dânsul.
10. Bogații au sărăcit și au flămânzit, iară cei ce cearcă pre Domnul nu să vor împuțina de tot binele.
11. Veniți, fiilor, ascultați-mă, frica Domnului voiu învăța pre voi.
12. Cine e omul cela ce va viață, iubind a vedea zile bune?
13. Înceată limba ta de rău, și buzele tale ca să nu grăiască vicleșug.
14. Fereaște-te de rău și fă bine, cearcă pacea și goneaște pre ea.
15. Ochii Domnului spre cei direpți și urechile lui la ruga lor.
16. Și fața Domnului preste cei ce fac rău, ca să piarză de tot den pământ pomenirea lor.
17. Strigară direpții, și Domnul auzi pre ei, și den toate nevoile lor izbăvi pre dânșii.
18. Aproape e Domnul de cei zdrobiți la inemă și pre cei smeriți cu duhul va mântui.
19. Multe-s scârbele direpților, și dentru toate ale lor va izbăvi pre ei Domnul.
20. Păzeaște Domnul toate oasele lor și unul dentru eale nu să va zdrobi.
21. Moartea păcătoșilor e rea și cei ce urăsc pre cel dirept vor greși.
22. Mântui-va Domnul sufletele robilor lui și nu vor greși toți ceia ce nedejduiesc pre el. Slava.
PSALMUL 34 modifică
1. Judecă, Doamne, pre cei ce-m fac mie strâmbătate; dă războiu celora ce dau războiu mie!
2. Apucă-te de armă și de pavăță și te scoală într’ajutoriul mieu.
3. Varsă sabie și închide den preajma celor ce mă gonesc pre mine; ziș sufletului mieu: „Mântuirea ta eu sânt!“.
4. Rușineaze-se și să să sfiască cei ce cearcă sufletul mieu!
5. Întoarcă-se îndărăt și să să rușineaze cei ce-mi gândesc mie rău!
6. Facă-se ca prahul spre fața vântului, și îngerul Domnului necăjind pre ei!
7. Facă-se calea lor întunearec și lunecare; și îngerul Domnului gonind pre dânșii!
8. Căci în dar au ascuns mie stricăciunea lațului lor, în deșărt au ponosluit sufletul mieu.
9. Vie lui laț, carele nu-l știe, și vânatul carele au ascuns să-l prinză pre el; și în laț va cădea întru el!
10. Iară sufletul mieu se va bucura întru Domnul, înfrâmsăța-se-va spre mântuirea lui.
11. Toate oasele meale vor zice: „Doamne, Doamne, cine e aseamenea ție,
12. Izbăvind pre sărac den mâna celor mai tari decât el, și pre sărac și measer de la cei ce jehuiesc pre dânsul?“.
13. Sculându-se mie mărturii strâmbe, cealea ce nu știia mă întreba.
14. Îm răsplătiia reale pentru bune și stârpiciune sufletului mieu.
15. Și eu, când ei mă bântuia, mă îmbrăcam cu sac.
16. Și smeriiam cu post sufletul mieu, și ruga mea în sânul mieu se va întoarce.
17. Ca la unul de aproape, ca la un frate al nostru, așa bine-i plăceam, ca când aș jeli și m’aș mâhni, așa mă smeriiam.
18. Și asupra mea s’au veselit și s’au adunat, adunatu-s’au preste mine vânătăi, și n’am știut.
19. Desfăcură-se și nu să umiliră, ispitiră-mă, batjocoriră-mă cu batjocură, scrâșniră dinții lor asupra mea.
20. Doamne, când vei vedea? Depărtează sufletul mieu de faptul lor cel rău, de la lei, pre cel sângur născut al mieu!
21. Mărturisi-mă-voiu ție întru adunare multă, întru norod greu lăuda-te-voiu.
22. Să nu se bucure pre mine cei ce învrăjbesc mie pre strâmbătate, cei ce mă urăsc în dar și clipind cu ochii.
23. Căci mie de pace grăiia, și pre urgie vicleșuguri gândiia.
24. Și lărgiră asupra mea gura lor, ziseră: „Bine e, bine e, văzură ochii noștri“.
25. Văzuș, Doamne, să nu taci, Doamne, să nu te depărtezi de la mine!
26. Scoală-te, Doamne, și ia aminte la judecata mea, Dumnezăul mieu și Domnul mieu, la legiuirea mea!
27. Judecă-mă, Doamne, după direptatea ta, Doamne Dumnezăul mieu, și să nu se bucure spre mine.
28. Să nu zică întru inimile lor: „Bine e, bine e sufletului nostru“, nici să zică: „Înghițitu-l-am pre dânsul“.
29. Rușineaze-se și să sfiască deodată cei ce să bucură spre realele meale.
30. Îmbrace-se cu rușine și înfruntare cei ce grăiesc mari asupra mea.
31. Bucure-se și să veselească cei ce vor direptatea mea și zică pururea: „Mărească-se Domnul!“ cei ce vor pacea robului lui!
32. Și limba mea va cerceta direptatea ta, toată ziua lauda ta.
PSALMUL 35 modifică
1. Zice cel fără de leage, ca să greșască întru sine: „Nu iaste frica lui Dumnezău în preajma ochilor lui“.
2. Căci au viclenit înaintea lui ca să afle fărădeleagea lui și să urască.
3. Graiurile gurii lui, fărădeleage și vicleșug; nu vru să priceapă ca să îmbuneaze.
4. Fărădeleage gândi pre așternutul lui, aproape stătu lângă toată calea nu bună și răutatea n’au depărtat.
5. Doamne, în ceriu e mila ta, adevărul tău, până la nori.
6. Direptatea ta, ca munții lui Dumnezău, judecățile tale, beznă multă.
7. Oameni și dobitoace mântui-vei, Doamne, foarte înmulțiși mila ta, Dumnezăule.
8. Și fiii oamenilor în umbra aripilor tale vor nedejdui.
9. Îmbăta-se-vor de ’ngrășarea casii tale și pârâul desfătăciunii tale vei adăpa pre dânșii.
10. Căci lângă tine e izvor de viață; întru lumina ta vom vedea lumină.
11. Întinde mila ta celor ce te cunosc pre tine și direptatea ta celor direpți la inimă. Să nu-m vie mie piciorul mândriei
12. Și mâna păcătosului să nu mă clătească!
13. Acolo au căzură toți ceia ce fac fărădeleage, împinseră-se afară și nu vor putea să stea. Slava.
PSALMUL 36 modifică
1. Nu te apropia cu râvnire întru cei ce viclenesc, nici râvni celora ce fac fărădeleagea.
2. Că ca o iarbă curând se vor usca și ca legumile pajiștei curând vor cădea.
3. Nedejduiaște pre Domnul și fă bunătate; și lăcuiaște pământul, și te vei paște pre avuția lui.
4. Desfătează-te în Domnul, și daț-va ție cearerile inimii tale.
5. Descopere cătră Domnul calea ta, și nedejduiaște pre el, și el va face.
6. Și va scoate ca lumina direptatea ta, și judecata ta ca amiazăzi.
7. Supune-te Domnului și roagă pre dânsul; nu te apropia cu râvnirea la cela ce să bine călătoreaște în calea lui, la omul ce face fărădeleagea.
8. Potoleaște-te de urgie și părăseaște mânia; nu te apropia cu râvnirea ca să viclenești.
9. Căci ceia ce viclenesc de tot vor pieri; iară cei ce îngăduiesc pre Domnul, ei vor moșteni pământul.
10. Și încă puțin, și nu va fi păcătosul; și vei cerca locul lui, și nu-l vei afla.
11. Iară cei blânzi vor moșteni pământul și se vor desfăta pre mulțimea păcii.
12. Păzi-va păcătosul pre cel dirept și va scrâșni asupra lui dinții lui.
13. Iară Domnul va batjocuri pre el, că mai nainte veade că va veni ziua lui.
14. Sabie au zmult păcătoșii, întinseră arcul lor,
15. Ca să oboară pre sărac și pre measer, ca să junghe pre cei direpți la inimă.
16. Sabia lor între în inimile lor și arcele lor să să zdrobească.
17. Mai bine puținel celui dirept, decât avuția multă a păcătoșilor.
18. Căci brațele păcătoșilor se vor zdrobi, și întăreaște pre cei direpți Domnul.
19. Cunoaște Domnul căile celor fără prihană și moștenirea lor în veac va fi.
20. Nu se vor rușina în vreame rea și în zilele foametei se vor sătura, căci păcătoșii vor pieri.
21. Iară vrăjmașii Domnului, îndată ce să măriră, ei și să înălțară, lipsind ca fumul lipsiră.
22. Împrumuteaze-se păcătosul, și nu va plăti; iară direptul îndură-se și dă.
23. Căci cei ce blagoslovesc pre el vor moșteni pământul, iară cei ce blastemă pre el de tot vor pieri.
24. De la Domnul pașii omului să îndireptează și calea lui o va vrea foarte.
25. Când va cădea, nu se va struncina, căci Domnul sprejeneaște mâna lui.
26. Tânăr fuiu, ce și îmbătrâniiu, și nu văzuiu pre direptul părăsit, nici sămânța lui cerând pâine.
27. Toată ziua miluiaște și împrumutează direptul; și sămânța lui la blagoslovenie va fi.
28. Fereaște-te de rău și fă bine și lăcuiaște în veacul veacului.
29. Că Domnul iubeaște judecată și nu va părăsi pre cei curați ai lui; în veac se vor păzi.
30. Și cei fără de leage se vor goni și sămânța celor necredincioși se va piarde de tot.
31. Iară direpții vor moșteni pământul și vor sălășlui în veacul veacului preste el.
32. Gura direptului va deprinde învățătură și limba lui va grăi judecată.
33. Leagea Dumnezăului lui, în inima lui; și nu se vor poticni pașii lui.
34. Socoteaște păcătosul pre cel dirept și cearcă a-l omorî pre el,
35. Iară Domnul nu-l va părăsi pre el în mânile lui, nice va osândi de tot pre el când să va judeca cu el.
36. Îngăduiaște pre Domnul și păzeaște calea lui; și te va înălța, ca să moștenești de tot pământul: când pieru de tot păcătoșii, vedea-vei.
37. Văzuiu pre cel necurat preaînălțându-se și în sus ridicându-se, ca chedrii Livanului.
38. Și trecuiu, și iată, nu fu; și cercaiu pre dânsul, și nu să află locul lui.
39. Păzeaște nerăutatea și vezi direptatea; căce iaste rămășiță la omul de pace.
40. Iară cei fără de leage vor pieri de tot, deodată; rămășițele celor necurați vor pieri de tot.
41. Și mântuirea direpților, de la Domnul; și scutitoriu lor iaste în vreamea necazului.
42. Și le va ajuta lor Domnul și va izbăvi pre dânșii și-i va scoate pre ei de la cei păcătoși și va mântui pre dânșii, căce au nedejduit pre dânsul. Slava.
CATHISMA 6. PSALMUL 37 modifică
1. Doamne, nu cu mânia ta să mă mustri, nice cu urgia ta să mă cerți!
2. Căce săgețile tale s’au înfipt în mine și ai întărit preste mine mâna ta. Nu iaste vindecare în trupul mieu, de cătră fața urgiei tale;
3. Nu iaste pace întru oasele meale, de cătră fața păcatelor meale.
4. Căce fărădelegile meale covârșiră capul mieu; ca o sarcină grea să îngreoiară preste mine.
5. Împuțiră-să și putreziră rănile meale de cătră fața nebuniei meale.
6. Tânguitu-m’am și m’am gârbovit până în săvârșit, toată ziua mâhnit mergeam.
7. Că vintrele meale s’au umplut de ocări și nu iaste leac în trupul mieu.
8. Chinuiiu-mă și mă smeriiu foarte, răcniiam de la suspinarea inimii meale.
9. Doamne, înaintea ta toată pohta mea, și suspinul mieu de la tine nu s’au ascunsu.
10. Inima mea s’au turburat, părăsitu-m’au vârtutea mea; și lumina ochilor miei, și aceasta nu iaste cu mine.
11. Priatenii miei.
12. Și cei de aproape ai miei den preajma mea să apropiară și stătură și cei mai de aproape de mine de departe stătură și mă siliia cei ce cerca sufletul mieu.
13. Și cei ce cerca răutățile meale grăiră deșertăciune și vicleșuguri toată ziua cugetară.
14. Și eu ca un surd nu auziiam; și ca cel fără graiu, ce nu deșchide gura lui.
15. Și mă făcuiu ca un om ce nu aude și n’are în gura lui mustrări.
16. Căce pre tine, Doamne, nedejduiiu, tu vei asculta Doamne, Dumnezăul mieu.
17. Căce am zis: „Ca nu cândai să vor bucura vrăjmașii miei mie și clătindu-se picioarele meale, asupra mea grăiră mari“.
18. Căce eu spre vânătăi gata sânt și durearea mea înaintea mea iaste pururea.
19. Căce fărădeleagea mea eu voiu povesti și voiu griji pentru păcatul mieu.
20. Iară vrăjmașii miei trăiescu și să mai întăriră decât mine; și să înmulțiră cei ce mă urăscu pre mine pre strâmbătate.
21. Cei ce-m răsplătescu mie reale pentru bune mă pârâia, de vreame ce goniiam bunătatea.
22. Să nu mă părăsești, Doamne! Dumnezăul mieu, să nu te depărtezi de la mine!
23. Ia aminte la ajutoriul mieu, Doamne al mântuirii meale!
PSALMUL 38 modifică
1. Ziș: „Păzi-voiu căile meale ca să nu greșescu cu limba mea.
2. Puș gurei meale pază, când să așăză păcătosul înaintea mea“.
3. Asurziiu-mă și mă smeriiu și tăcuiu den bunătăți, și durearea mea să înnoi.
4. Să încălzi inema mea înlăuntrul mieu și întru cugetul mieu ațâța-să-va foc.
5. Grăi-voiu cu limba mea: „Arată-m, Doamne, săvârșitul mieu
6. Și numărul zilelor meale care iaste, pentru ca să cunosc ce lipsesc eu“.
7. Iată, cu palma ai pus zilele meale și statul mieu, ca o nemică înaintea ta.
8. Însă toate-s deșarte, tot omul trăind.
9. (Strigare) Pentru aceaea într’un chip mearge omul, însă în zădar să turbură;
10. Strânge comori, și nu știe cui va strânge pre eale.
11. Și acum carea e îngăduința mea, nu e Domnul? Și statul mieu de la tine iaste.
12. (Strigare) De cătră toate fărădelegile meale izbăveaște-mă; ocară celui fără minte mă dădeș !
13. Asurziiu și n’am deșchis gura mea, căci tu ai făcut. Depărtează de la mine bicele tale!
14. Pentru că de la vârtutea mânii tale eu m’am lipsit. Întru mustrări, pentru nelegiuiri ai certat pre om.
15. Și potopiș ca un painjin sufletul lui; însă în deșertu e tot omul.
16. (Strigare) Ascultă ruga mea, Doamne, și umilința mea; bagă în urechi lacrămile meale!
17. Să nu taci, căci nemearnic sânt eu la tine și prișleț, ca și toți părinții miei!
18. Slobozi-mi, pentru ca să răsuflu mai nainte de a mă duce și nu încă voiu mai fi!
PSALMUL 39 modifică
1. Îngăduind, îngăduiiu pre Domnul și luo aminte mie,
2. Și ascultă rugăciunea mea și mă scoase den groapa ticăloșiei și den tina noroiului,
3. Și puse preste piatră picioarele meale și îndireptă pașii miei,
4. Și puse în gura mea cântare noao, laudă Dumnezeului nostru.
5. Vedea-vor mulți și să vor spărea și vor nădejdui pre Domnul.
6. Fericit bărbatul căruia iaste numele Domnului nădeajdea lui și n’au privit la deșertăciuni și mânii mincinoase!
7. Multe ai făcut tu, Doamne, Dumnezeul mieu, minunile tale; și gândurilor tale nu iaste cine să se aseamene ție.
8. Vestiiu și grăiiu; înmulțiră-se preste număr.
9. Jârtvă și prinos nu vruseș, și trupul mi’ai închegat;
10. Arderi-de-tot și pentru păcat n’ai cerșut. Atuncea am zis: „Iată, viu! –
11. Întru căpețeale de carte scrisu-s’au pentru mine – ca să fac voia ta, Dumnezeul mieu, vrut-am și leagea ta în mijlocul pântecelui mieu“.
12. Binevestiiu direptate în adunare mare; iată, buzele meale nu voiu lipi; Doamne, tu cunoscuș!
13. Direptatea ta n’am ascuns în inema mea, adevărul tău și mântuirea ta am zis,
14. N’am ascuns mila ta și adevărul tău de cătră adunare multă.
15. Și tu, Doamne, să nu depărtezi îndurările tale de cătră mine; mila ta și adevărul tău pururea să mă sprejenească.
16. Căci mă cuprinseră reale, cărora nu iaste număr, apucară-mă fărădelegile meale; și nu putuiu a vedea.
17. Mai înmulțiră-se decât perii capului mieu și inema mea mă părăsi.
18. Binevoiaște, Doamne, ca să mă izbăvești pre mine! Doamne, a ajuta mie te apropie!
19. Rușineaze-se și să înfrunteaze deodată cei ce cearcă sufletul mieu, ca să-l ridice pre dânsul.
20. Întoarcă-se îndărăt și să rușineaze cei ce vor mie reale.
21. Poarte-ș îndată rușinea lor cei ce zic mie: „Bine, bine!“.
22. Bucure-se și să veselească spre tine toți ceia ce te cearcă, Doamne, și zic pururea: „Mărească-se Domnul!“, cei ce iubesc mântuirea ta.
23. Și eu sărac sânt și measer; Domnul purta-m-va grija mea.
24. Ajutoriul mieu și scutitoriul mieu ești tu; Dumnezăul mieu, să nu te zăbovești! Slava.
PSALMUL 40 modifică
1. Fericit cel ce înțeleage pre sărac și measer! În ziua rea izbăvi-va pre dânsul Domnul.
2. Domnul să-l păzască pre el și să-l trăiască pre el și să-l fericească pre el pre pământ și să nu-l dea pre el în mânile vrăjmașilor lui!
3. Domnul ajuta-i-va lui pre patul durerii lui; tot așternutul lui ai întors la boala lui.
4. Eu ziș: „Doamne, miluiaște-mă, vindecă sufletul mieu, căci au greșit ție“.
5. Vrăjmașii miei ziseră reale mie: „Când va muri și va pieri numele lui?“.
6. Și de vrea întra a vedea, în deșărt grăia; inima lui îș adună fărădeleage lui,
7. Ieșiia afară și grăiia împreună.
8. Asupra mea șoptiia toți vrăjmașii miei, asupra mea gândiia reale mie.
9. Cuvânt fără de leage puseră asupra mea: „Au cela ce doarme nu va adaoge a să scula?“.
10. Pentru că omul păcii meale, pre carele am nedejduit, cel ce mănâncă pâinile meale, mări preste mine înșelăciune.
11. Și tu, Doamne, miluiaște-mă și mă scoală și voiu răsplăti lor.
12. Întru aceasta conoscuiu căci ai vrut pre mine, căci nu se va bucura nepriatenul mieu pre mine.
13. Și mie pentru nerăutatea-mi ai ajutorit și mă adeveriș înaintea ta în veac.
14. Binecuvântat Domnul Dumnezăul lui Israil, den veac și până în veac! Facă-se! Facă-se!
PSALMUL 41 modifică
1. În ce chip pohteaște cerbul spre izvoarăle apelor, așa pohteaște sufletul mieu cătră tine, Dumnezăule!
2. Însetoșă sufletul mieu cătră Dumnezău cel vârtos, cel viu; când voiu veni și mă voiu ivi feaței lui Dumnezău?
3. Făcură-se lacrămile meale mie pâine, ziua și noaptea, când mi să zicea mie în toate zilele: „Unde iaste Dumnezeul tău?“
4. Aceastea mi’am adus aminte și am răvărsat preste mine sufletul mieu, căci voiu treace în loc de cort minunat, până la casa lui Dumnezău,
5. Cu glas de bucurie și de mărturisire glasului ce prăznuiaște.
6. Pentru ce mâhnit ești, sufletul mieu, și pentru căci mă turburi?
7. Nedejduiaște pre Dumnezău, căci mă voiu mărturisi lui, Mântuitoriul feaței meale și Dumnăzăul mieu.
8. Cătră mine sufletul mieu să turbură; pentru aceaea pomeni-te-voiu den pământul Iordanului și Ermonii, de la munte mic.
9. Cel fără fund pre cel fără fund cheamă la glasul jgheaburilor tale,
10. Toate râdicările tale și valurile tale preste mine veniră.
11. Ziua porunci-va Domnul mila lui și noaptea, cântarea lui lângă mine.
12. Rugă Dumnezăului vieții meale zice-voiu lui Dumnezău: „Sprijenitoriu îm ești.
13. Pentru căci m’ai uitat? Și pentru căci mâhnind merg, când mă năcăjaște nepriatinul?“
14. Când să frângea de tot oasele meale și mă ocărâia nepriatenii miei,
15. Când zicea ei mie în toate zilele: „Unde iaste Dumnezăul tău?“ Pentru ce mâhnit ești, sufletul mieu, și pentru căci mă turburi?
16. Nedejduiaște pre Dumnezău, căci mă voiu mărturisi lui, Mântuitoriul feații meale și Dumnăzăul mieu.
PSALMUL 42 modifică
1. Judecă mie, Dumnezăule, și legiuiaște judecata mea de limbă necurată! De cătră om strâmb și viclean mântuiaște-mă!
2. Căci tu ești Dumnezău, întărirea mea; pentru căci m’ai depărtat? Și pentru căci mâhnind merg, când mă necăjaște nepriatinul?
3. Trimite lumina ta și adevărul tău; aceastea m’au povățuit și m’au adus la muntele cel sfânt al tău și la lăcașurile tale.
4. Și voiu întra cătră jârtăvnicul lui Dumnezău, cătră Dumnezeu, cel ce veseleaște tinereațele meale.
5. Mărturisi-mă-voiu ție întru alăută, Dumnezău, Dumnezăul mieu! Pentru ce mâhnit ești, sufletul mieu, și pentru ce mă turburi?
6. Nădejduiaște pre Dumnezău, căci mă voiu mărturisi lui, Mântuitoriul feații meale și Dumnezeul mieu. Slava.
PSALMUL 43 modifică
1. Dumnezău, cu urechile noastre am auzit și părinții noștri ne-au spus noao
2. Lucrul carele ai făcut în zilele lor, în zilele de ’nceput.
3. Mâna ta limbi au pierdut de tot și i-ai sădit de tot pre dânșii; chinuit-ai noroade și le-ai scos pre eale.
4. Pentru că nu cu sabia lor au moștenit pământ și brațul lor n’au mântuit pre dânșii,
5. Ce direapta ta și brațul tău și lumina feații tale, căci bine ai vrut întru dânșii.
6. Tu ești acela, Împăratul mieu și Dumnezăul mieu, cel ce porunceaște mântuirile lui Iacov!
7. Cu tine pre vrăjmașii noștri vom împunge, și cu numele tău vom supune pre cei ce să scoală asupra noastră.
8. Pentru că nu pre arcul mieu voiu nedejdui și sabia mea nu mă va mântui;
9. Pentru că ne-ai mântuit pre noi de cătră cei ce necăjesc pre noi, și pre cei ce urăsc pre noi i-ai rușinat.
10. Întru Dumnezău ne vom lăuda toată ziua și întru numele tău ne vom mărturisi în veac.
11. (Strigare) Și acum ne-ai împins și ne-ai rușinat pre noi și nu vei ieși, Dumnezăule, întru puterile noastre;
12. Întors-ai pre noi mai îndărăt decât pre vrăjmașii noștri, și cei ce urâia pre noi jefuia loruș.
13. Dat-ai pre noi ca oile mâncării și în limbi ne-ai răsipit pre noi.
14. Vândut-ai pre nărodul tău fără de preț și nu era mulțime întru clicurile lor.
15. Pusu-ne-ai pre noi ocară vecinilor noștri, batjocură și ocară celor de pre împrejurul nostru.
16. Pus-ai pre noi pildă întru limbi, clătire de cap întru năroade.
17. Toată ziua rușinea mea înaintea mea iaste și rușinea obrazului mieu mă acopere
18. De glasul celui ce ocăraște și cleveteaște, de cătră fața vrăjmașului și celui ce goneaște.
19. Aceastea toate venit-au preste noi și n’am uitat pre tine și n’am făcut strâmbătate întru făgăduința ta
20. Și nu să depărtă înapoi inima noastră; și abătuși cărările noastre de cătră calea ta,
21. Căci ne-ai smerit pre noi în loc de chinuri și ne-au acoperit pre noi umbră de moarte.
22. De am uitat numele Dumnezăului nostru și de am întins mâinile noastre cătră dumnezău strein,
23. Au nu Dumnezău va cerca aceastea? Pentru că el știe ascunsele inimii.
24. Căci pentru tine ne omorâm toată ziua, socotitu-ne-am ca niște oi de junghiare.
25. Scoală-te! Pentru căci dormi, Doamne? Râdică-te și să nu leapezi desăvârșit!
26. Pentru căci fața ta întorci? Uiți sărăcia noastră și necazul nostru?
27. Căci să smeri la țărână sufletul nostru, lipi-se la pământ pântecele nostru.
28. Învie, Doamne, ajută noao și mântuiaște pre noi pentru numele tău!
PSALMUL 44 modifică
1. Izbucni inema mea cuvânt bun; zic eu: Faptele meale, împăratului,
2. Limba mea, trestia scriitoriului, curând scriitoare.
3. Frumos cu frumuseațea decât fiii oamenilor, răvărsă-se dar în buzele tale! Pentru aceaea au blagoslovit pre tine Dumnezeu în veac.
4. Încinge sabia ta pre coapsa ta, putearnice,
5. Cu frumuseațea ta și cu ghizdăvia ta; și întinde și bine călătoreaște și împărățeaște,
6. Pentru adevăr și blândeațe și direptate, și te va povățui minunată direptatea ta.
7. Săgețile tale ascuțite-s, putearnice, noroadele supt tine vor cădea, în inema vrăjmașilor împăratului.
8. – Scaunul tău, Dumnezeule, în veacul veacului; toiagul direptății, toiagul împărăției tale ! –
9. Ai iubit direptatea și ai urât fărădeleagea; pentru aceaea unse-te pre tine Dumnezeu, Dumnezeul tău, cu untdelemnul bucuriei, mai vârtos de părtașii tăi.
10. Zmirnă și stacti și casie, de la hainele tale; den turnuri de pil, dentru carele te-au bucurat featele împăraților întru cinstea ta.
11. Înainte stătu împărăteasa den direapta ta, cu îmbrăcăminte cu aur îmbrăcată împistrită.
12. Ascultă, fiică, și vezi, și pleacă ureachea ta, și uită norodul tău și casa tătâne-tău.
13. Și va pofti împăratul frumuseațea ta, căci acesta iaste domnul tău; și te vei închina lui.
14. Și fata Tirului cu daruri, fața ta o vor ruga bogații norodului.
15. Toată mărirea featei împăratului pre denlăuntru; cu lanțuri de aur înfășurată împodobită.
16. Aduce-să-vor împăratului fecioare denapoia ei, ceale de aproapele ei aduce-să-vor ție. Aduce-să-vor cu veselie și cu bucurie.
17. Aduce-să-vor la bisearica împăratului.
18. Pentru părinții tăi s’au născut fiii tăi; pune-vei pre dânșii boiari preste tot pământul.
19. Pomeni-vor numele tău în toată ruda și ruda.
20. Pentru aceaea noroadele să vor mărturisi ție, în veac și în veacul veacului.
PSALMUL 45 modifică
1. Dumnezeul nostru, scăpare și puteare, ajutoriu întru primejdiile ce ne-au aflat pre noi foarte.
2. Pentru aceaea nu ne vom teame când să va clăti pământul și să vor premeni munții în inemile mărilor.
3. Sunară și să turburară apele lor, turburară-se munții cu tăria lui.
4. (Strigare) Pornirile râului veselesc cetatea lui Dumnezeu, svinți lăcașul lui cel înalt.
5. Dumnezeu e în mijlocul ei: și nu să va clăti, ajuta-i-va ei Dumnezeu de cătră dimeneață, dimeneață.
6. Turburară-se limbile, plecară împărății; dat-au glasul lui cel înalt, clătină-se pământul.
7. Domnul puterilor, cu noi, sprijenitoriu noao, Dumnezeul lui Iacov.
8. (Strigare) Veniți și vedeți faptele lui Dumnezeu, carele au pus seamne pre pământ, rădicând războaie până la marginile pământului.
9. Arc va sfărâma și va frânge arma și scuturile va arde cu foc.
10. „Lăsaț lucrul și cunoașteți că Eu sânt Dumnezeu; înălța-mă-voiu întru limbi, înălța-mă-voiu pre pământ“.
11. Domnul puterilor, cu noi, ajutoriu noao, Dumnezeul lui Iacov. Slava.
CATHISMA 7. PSALMUL 46 modifică
1. Toate limbile bateț cu mânile, clicuiț lui Dumnezeu cu glas de bucurie!
2. Căci Domnul e Preaînalt, înfricoșat, Împărat mare preste tot pământul.
3. Supuse noroade noao și limbi supt picioarele noastre;
4. Ales-au noao moștenirea lui, frumuseațea lui Iacov, carea au iubit.
5. (Strigare) Să sui Dumnezeu cu clic, Domnul cu glas de trâmbiță.
6. Cântați Dumnezeului nostru, cântați! Cântați Împăratului nostru, cântați!
7. Căci e împărat a tot pământul Dumnezeu; cântați înțelepțeaște! Împărățit-au Dumnezău preste limbi, Dumnezău șade pre scaunul cel sfânt al lui.
8. Boiarii noroadelor s’au adunat cu Dumnezăul lui Avraam, căce ai lui Dumnezău cei tari ai pământului; foarte să rădicară.
PSALMUL 47 modifică
1. Mare e Domnul și lăudat foarte în cetatea Dumnezăului nostru, în muntele cel sfânt al lui;
2. Cu bună rădăcină, bucurie a tot pământul, măgurile Sionului, coastele crivățului, cetatea Împăratului celui mare.
3. Dumnezău în curțile ei să cunoaște, când sprejeneaște pre ea.
4. Căce iată, împărății pământului să adunară, trecură împreună.
5. Aceștea, văzând așa, să mirară, să turburară, să clătiră, cutremur apucă pe ei;
6. Acolo, chinuri ca ceii ce naște. Cu duh silnic fărâma-vei vasele Tharsisului.
7. În ce chip am auzit, așa am și văzut, în cetatea Domnului puterilor, în cetatea Dumnezăului nostru:
8. Dumnezău au întemeiat pre ea în veac. (Strigare) Apucat-am, Dumnezăule, mila ta în mijlocul norodului tău!
9. După numele tău, Dumnezău, așa și lauda ta, preste marginile pământului; de direptate plină e direapta ta.
10. Veselească-se muntele Sionului și să bucure featele Iudeii pentru judecățile tale, Doamne!
11. Încungiurați Sionul și cuprindeți pre el, povestiți în turnurile lui,
12. Puneți inimile voastre la putearea lui și împărțiți curțile ei, pentru ca să povestiți la altă rudă.
13. Căce acesta e Dumnezăul nostru în veac și în veacul veacului, acesta ne va paște pre noi în veaci.
PSALMUL 48 modifică
1. Auziți aceastea toate limbile, băgați în urechi toți ceia ce lăcuiescu lumea:
2. Și cei născuți den pământ, și fiii oamenilor, dempreună bogat și sărac!
3. Gura mea grăi-va înțelepciune și cugetul inimii meale, priceapere.
4. Pleca-voiu la pildă ureachea mea, deșchide-voiu în psaltire gâcitoarea mea.
5. Pentru ce mă tem în ziua rea? – fărădeleagea călcâiului mieu mă va încungiura.
6. Cei ce nedejduiescu pre putearea lor și pre mulțimea avuției lor să fălescu.
7. Fratele nu mântuiaște; mântui-va omul? Nu va da lui Dumnezău răscumpărarea lui
8. Și prețul mântuirii sufletului lui, și osteni în veac; și va trăi desăvârșit.
9. Nu va vedea stricăciune de tot când va vedea pre cei înțelepți murind; deodată cel nebun și cel fără minte pieri-vor.
10. Și vor părăsi streinilor avuția lor; și mormânturile lor, casele lor în veac,
11. Lăcașurile lor în rudă și rudă; numiră numele lor preste pământurile lor.
12. Și omul în cinste fiind, nu pricepu; să alătură cu dobitoacele ceale fără minte și să asămănă lor.
13. Această cale a lor piadecă e lor, și după aceasta în gura lor vor binevoi.
14. (Strigare) Ca niște oi în iad au pus, moartea-i va paște pre dânșii.
15. Și-i vor stăpâni de tot pre ei cei direpți dimineața și ajutoriul lor să va vechi în iad; den cinstea lor s’au scos.
16. Însă Dumnezău va mântui sufletul mieu den mâna iadului, căce mă prinde.
17. (Strigare) Nu te teame când să va îmbogăți omul, sau când să va înmulți mărirea casii lui.
18. Căce nu când va muri el va lua toate, nice să va pogorî cu el mărirea lui.
19. Căce sufletul lui în viața lui blagoslovi-se-va; mărturisi-va ție când vei face bine lui.
20. Întra-va până la ruda părinților lui, până în veac nu va vedea lumină.
21. Și omul întru cinste fiind nu pricepu, să alătură dobitoacelor celor fără minte și să asămănă lor. Slava.
PSALMUL 49 modifică
1. Dumnezăul dumnezăilor, Domnul, au grăit și au chemat pământul,
2. De la răsăriturile soarelui până la apusuri, den Sion e bunăcuviința frumseații lui.
3. Dumnezău întru arătare va veni, Dumnezăul nostru, și nu va tăcea.
4. Foc înaintea lui se va arde, și împrejurul lui, vifor foarte.
5. Chema-va ceriul sus și pământul, ca să osebească pre norodul lui.
6. Adunați lui pre curații lui, pre cei ce pun făgăduința lui pre jârtve.
7. Și vor vesti ceriurile direptatea lui, căci Dumnezău judecătoriu iaste.
8. (Strigare) „Ascultă, norodul mieu, ceale ce voiu grăi ție, Israile, și voiu mărturisi ție: Dumnezău, Dumnezăul tău sânt eu.
9. Nu preste jârtvele tale mustra-te-voiu; și arderile tale ceale de tot înaintea mea sânt pururea.
10. Nu voiu priimi den casa ta viței, nice den turmele tale țapi.
11. Căci ale meale sânt toate hiarăle dumbrăvii, dobitoacele în munți, și boii.
12. Conoscut-am toate pasările ceriului și frumseațea țarenii cu mine iaste.
13. De voiu flămânzi, nu voiu zice ție, pentru că a mea iaste lumea și împlearea ei.
14. Au mânca-voiu carne de taur, sau sânge de țapi voiu bea?
15. Jârtvuiaște la Dumnezău jârtvă de laudă și dă celui Preaînalt rugile tale.
16. Și mă cheamă pre mine în ziua necazului tău și te voiu scoate și mă vei proslăvi“.
17. Și păcătosului zise Dumnezău: „Pentru căci tu povestești direptățile meale și iai făgăduința mea pren gura ta?
18. Și tu urâș învățătura și scoseș cuvintele meale îndărăt.
19. De vedeai fur, alergai împreună cu el și cu cel preacurvariu partea ta puneai.
20. Gura ta înmulți răutate și limba ta împletiia vicleșuguri.
21. Șezând asupra fratelui tău clevetiiai și asupra fiiului maicii tale puneai poticneale; aceastea ai făcut și am tăcut.
22. Gândiș fărădeleage, că voiu fi cu tine aseamenea; mustra-te-voiu și voiu pune înaintea feații tale păcatele tale.
23. Priceapeți dară aceastea, cei ce uitați pre Dumnezău, ca nu cândai va răpi și nu va fi cel ce izbăveaște!
24. Jârtva laudei mă va mări și acolea e calea cu care voiu arăta lui mântuirea mea“.
PSALMUL 50 modifică
1. Miluiaște-mă, Doamne, după mare mila ta
2. Și după mulțimea îndurărilor tale, stinge fărădeleagea mea!
3. Mai mult mă spală de fărădelegile meale și de păcatul mieu curățeaște-mă!
4. Căci fărădeleagea mea eu conosc și păcatul mieu înaintea mea iaste pururea.
5. Ție unuia greșiiu și răul înaintea ta am făcut, pentru ca să te îndireptezi întru cuvintele tale și ca să biruiești când vei judeca tu.
6. Pentru că iată, întru fărădelegi mă zămisliiu și întru păcate mă născu maica mea.
7. Pentru că iată, adevărul iubiș: ceale neivite și ceale ascunse ale înțelepciunii tale ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop și mă voiu curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voiu albi.
9. Îm vei da auzului bucurie și veselie, bucura-se-vor oase smerite.
10. Întoarce fața ta de cătră păcatele meale, și toate fărădelegile meale stinge!
11. Inimă curată zideaște întru mine, Doamne, și duh dirept înnoiaște întru ceale denlăuntru ale meale.
12. Nu mă lepăda de cătră fața ta și Duhul tău cel Sfânt să nu-l iai de la mine.
13. Dă-m mie bucuria mântuirei tale și cu duh povățuitoriu întăreaște-mă.
14. Învăța-voiu pre cei fără de leage căile tale, și cei necredincioși spre tine se vor întoarce.
15. Izbăveaște-mă den sângiuri, Dumnezăule, Dumnezăul mântuirei meale; bucura-se-va limba mea de direptatea ta.
16. Doamne, buzele meale deșchide-vei și gura mea vesti-va lauda ta.
17. Că de ai fi vrut jârtvă, aș fi dat; arderi-de-tot nu vei binevoi.
18. Jârtvă lui Dumnezău, duh zdrobit; inimă înfrântă și smerită Dumnezău nu o va defăima.
19. Îmbunează, Doamne, cu bunăvoirea ta Sionul și zidească-se zidurile Ierusalimului.
20. Atuncea vei binevoi jârtva direptății, aducere-în-sus și arderi-de-tot; atuncea vor aduce cătră jârtăvnicul tău viței. Slava.
PSALMUL 51 modifică
1. Ce te fălești întru răutate, cel tare? Fărădeleage toată ziua,
2. Strâmbătate au gândit limba ta; ca un briciu ascuțit ai făcut vicleșug.
3. Iubit-ai răutatea mai mult decât bunătatea, strâmbătate – mai mult decât a grăi direptate.
4. (Strigare) Iubit-ai toate cuvintele prăpădirii, limbă vicleană!
5. Pentru aceaea Dumnezău te va surpa desăvârșit, să te zmulgă și să te râdice de la lăcașul tău și înrădăcinarea ta de la pământul celor vii.
6. (Strigare) Vedea-vor direpții, și să vor spământa, și spre el vor râde, și vor zice: „Iată om carele n’au pus pre Dumnezău ajutoriul lui,
7. Ce nedejdui pre mulțimea avuției lui și să întări spre deșărtăciunea lui“.
8. Și eu, ca un maslin prea rodit în casa lui Dumnezău; nădejduiiu pre mila lui Dumnezău, în veac și în veacul veacului.
9. Mărturisi-mă-voiu ție în veac, căci ai făcut; și voiu îngădui numele tău, căci iaste bun înaintea celor curați ai tăi.
PSALMUL 52 modifică
1. Zise cel fără minte întru inima lui: „Nu iaste Dumnezău“.
2. Stricară-se și să urâră întru fărădelegi, nu iaste făcând binele.
3. Dumnezău den ceriu plecă spre fiii oamenilor, ca să vază de iaste pricepătoriu, sau cercetând pre Dumnezău.
4. Toți s’au abătut, împreună să netrebniciră; nu iaste făcând binele, nu iaste până într’unul.
5. „Au nu vor cunoaște toți ceia ce fac fărădeleagea, cei ce mănâncă de tot pre nărodul mieu întru mâncare de pâine? – Pre Domnul n’au chemat“.
6. Acolo s’au temut teamere, unde nu era teamere.
7. Căci Dumnezău au răsipit oasele celor plăcuți de oameni; rușinară-se, căci Dumnezău defăimă pre dânșii.
8. Cine va da den Sion mântuirea lui Israil? Când va întoarce Dumnezău robimea nărodului său, bucura-se-va Iacov și se va veseli Israil.
PSALMUL 53 modifică
1. Dumnezăule, întru numele tău mântuiaște-mă și cu putearea ta judecă-mă!
2. Dumnezăule, ascultă rugăciunea mea, bagă în urechi graiurile gurii meale!
3. Căci streini s’au râdicat asupra mea, și cei tari au cerșut sufletul mieu și nu puseră pre Dumnezău înaintea lor.
4. (Strigare) Pentru că iată, Dumnezău ajută mie și Domnul, sprejenitoriu sufletului mieu!
5. Întoarce-va răutățile vrăjmașilor miei; cu adevărul tău piarde-i pre dânșii!
6. De bunăvoie jârtvui-voiu ție, mărturisi-mă-voiu numelui tău, Doamne, căci e bun;
7. Căci dentru toată grija mântuitu-m’ai și întru vrăjmașii miei privi ochiul mieu.
PSALMUL 54 modifică
1. În urechi bagă, Dumnezăule, ruga mea, și nu treace cu vedearea rugăciunea mea;
2. Ia aminte mie și ascultă-mă! Mâhniiu-mă întru voroava mea și mă turburaiu de cătră glasul vrăjmașului și de necazul păcătosului.
3. Căci abătură spre mine fărădeleagea și cu urgie pizmuia mie.
4. Inima mea să turbură în mine și înfricoșare de moarte căzu preste mine.
5. Frică și cutremur veni asupra mea și mă acoperi întunearec.
6. Și ziș: „Cine-m va da mie aripi ca porumbului, și voiu zbura și voiu odihni?“
7. Iată, îndelungaiu pribegind și maș în pustie.
8. (Strigare) Nedejduiam pre Dumnezău, pre cel ce mă mântuiaște de împuținarea sufletului și den vifor.
9. Prăpădeaște, Doamne, și împarți limbile lor, căce văzuiu fărădeleage și price în cetate;
10. Ziua și noaptea încungiura-va pre ea preste zidurile ei și fărădeleage și osteneală în mijlocul ei și strâmbătate;
11. Și nu lipsi den ulițele ei camătă și vicleșug.
12. Că, de m’ar fi ocărât vrăjmașul, aș hi răbdat.
13. Și cel ce mă uraște de au grăit asupra mea mare, fi-m’aș ascunsu de el.
14. Iară tu, oame, întocma la suflet, povața mea și cunoscutul mieu,
15. Care împreună îndulciși-mi în mâncări, în casa lui Dumnezău mearsem cu un gând!
16. Vie dară moarte preste ei și să să pogoare la iad vii,
17. Căce vicleșug e întru nemerniciile lor, în mijlocul lor.
18. Eu cătră Dumnezău strigaiu și Domnul ascultă pre mine.
19. Sara și dimineața și amiazăzi povesti-voiu și voiu vesti, și va asculta glasul mieu.
20. Mântui-va cu pace sufletul mieu de la cei ce să apropie de mine, căce întru mulți era cu mine.
21. Auzi-va Domnul și va smeri pre dânșii cel ce iaste mai nainte de veaci.
22. (Strigare) Pentru că nu iaste lor schimbare, căce nu s’au temut de Dumnezău. Întinse mâna lui când răsplătiia;
23. Spurcară făgăduința lui, împărțiră-să de urgia feații lui și să apropiară inimile lor.
24. Muiară-să cuvintele lor mai mult decât untul-de-lemnul, și eale sânt împroșcături.
25. Aruncă spre Domnul grija ta și el te va hrăni, nu va da în veac clătire direptului.
26. Și tu, Dumnezăule, pogorî-i-vei pre dânșii la puțul stricăciunii.
27. Bărbații sângiurilor și vicleșugului nu vor înjumătăța zilele lor; iară eu, Doamne, nedejdui-voiu pre tine. Slava.
CATHISMA 8. PSALMUL 55 modifică
1. Miluiaște, Dumnezăule, căce m’au călcat omul, toată ziua dând războiu mă necăji.
2. Călcară-mă de tot nepriatenii miei toată ziua, căce mulți-s ceia ce-m dau războiu de la înălțime.
3. Ziua nu mă voiu teame și eu voiu nedejdui pre tine.
4. Întru Dumnezeu lăuda-voiu cuvintele meale, pre Dumnezău nedejduiiu; nu mă voiu teame ce-m va face mie carnea.
5. Toată ziua cuvintele meale urâia, asupra mea toate gândurile lor spre rău.
6. Nemernici-vor și vor ascunde ei; călcâiul mieu vor păzi, în ce chip au răbdat sufletul mieu;
7. Pentru nemică vei împinge pre dânșii, cu urgie noroade vei pogorî.
8. Dumnezăule, viața mea povestit-am ție; pus-ai lacrămile meale înaintea ta, ca și în făgăduința ta.
9. Întoarce-se-vor vrăjmașii miei îndărătu, întru careș zi voiu chema pre tine. Iată cunoscuiu că Dumnezăul mieu ești tu.
10. Spre Dumnezău lăuda-voiu cuvânt, spre Domnul lăuda-voiu cuvântul;
11. Pre Dumnezău nedejduiiu, nu mă voiu teame ce-m va face mie omul.
12. Întru mine sânt, Dumnezeule, făgăduialile carele voiu răspleti laudei tale,
13. Căce ai izbăvit sufletul mieu den moarte, ochii miei de lacrămi și picioarele meale de la lunecare, bine voiu plăcea înaintea Domnului, în lumina celor vii.
PSALMUL 56 modifică
1. Miluiaște-mă, Dumnezăule, miluiaște-mă, căci pre tine nedejduiaște sufletul mieu!
2. Și în umbra aripilor tale voiu nedejdui, până unde va treace fărădeleagea.
3. Striga-voiu cătră Dumnezăul cel Preaînalt, Dumnezăul cela ce mi’au făcut bine.
4. Trimise den ceriu și mă mântui, deade în ocară pre cei ce mă calcă de tot.
5. Trimise Dumnezău mila lui și adevărul lui și mântui sufletul mieu den mijlocul puilor de lei. Culcaiu-mă turburat;
6. Fiii oamenilor, dinții lor, arme și săgeți, și limba lor, sabie ascuțită.
7. Înalță-te preste ceriuri, Dumnezeule, și preste tot pământul mărirea ta.
8. Cursă gătiră picioarelor meale și mi’au împilat sufletul mieu;
9. Săpară înaintea feații meale groapă și căzură într’însa.
10. (Strigare) Gata e inema mea, Dumnezeule, gata e inema mea! Cânta-voiu și voiu peveți întru mărirea mea.
11. Deșteaptă-te, mărirea mea! Deșteaptă-te, canonul și lăuta! Deștepta-mă-voiu dimeneața.
12. Mărturisi-mă-voiu ție întru noroade, Doamne! Cânta-voiu ție întru limbi!
13. Căci să mări până la ceriuri mila ta și până la nori adevărul tău.
14. Înalță-te preste ceriuri, Dumnezeule, și preste tot pământul mărirea ta.
PSALMUL 57 modifică
1. De adevărat oare direptate grăiți, ceale direpte judecați, fii oamenilor?
2. Pentru că în inemă fărădeleage lucrați pre pământ, strâmbătate mânile voastre împletesc.
3. Înstreinară-se păcătoșii, den zgău, rătăcitu-s’au den pântece, grăit-au minciuni.
4. Mânia lor e după asămănarea șarpelui, ca unii aspide surde, și-ș astupă urechile ei,
5. Carea nu va auzi glasul celor ce cântă, otrăveaște-se otrăvindu-se de înțelept.
6. Dumnezeu zdrobi-va dinții lor în gura lor; măsealele leilor sfărâmă Domnul.
7. Defăima-se-vor ca niște apă curătoare; întinde-va arcul lui până unde vor slăbi.
8. Ca o ceară topindu-se să vor rădica; căzu foc preste dânșii și nu văzură soarele.
9. Mai nainte de ce ar priceape spinii voștri păducelul, ca pre niște vii, ca într’o urgie va înghiți de tot pre dânșii.
10. Veseli-se-va direptul când va vedea izbândă; mânile lui va spăla în sângele păcătosului.
11. Și va zice omul: „De iaste oare roadă direptului! Oare iaste Dumnezeu judecând pre dânșii pre pământ?“ Slava.
PSALMUL 58 modifică
1. Scoate-mă dentru vrăjmașii miei, Dumnezeule, și dentru cei ce să scoală asupra mea mântuiaște-mă!
2. Izbăveaște-mă de cei ce fac fărădeleagea și de oamenii sângiurilor mântuiaște-mă!
3. Căci iată, au vânat sufletul mieu; puseră-se asupra mea cei tari.
4. Nici fărădeleagea mea, nici păcatul mieu, Doamne! Fără de nelegiuire am alergat și am îndireptat;
5. Scoală-te spre timpinarea mea și vezi. Și tu, Doamne, Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israil,
6. Ia aminte a socoti toate limbile, să nu te milostivești spre toți ceia ce fac fărădeleagea!
7. (Strigare) Întoarce-să-vor cătră sară și vor muri de foame, ca un câine, și vor încungiura cetatea.
8. Iată, ei vor răspunde cu gura lor, și sabie, în buzele lor; căci cine au auzit?
9. Și tu, Doamne batjocuri-vei pre dânșii, defăima-vei toate limbile.
10. Tăria mea cătră tine voiu păzi, căci tu, Dumnezeu, sprejenitoriul mieu ești, Dumnezeul mieu, mila lui mă va apuca.
11. Dumnezeul mieu arăta-m-va mie întru nepriatenii miei. Să nu-i omori pre dânșii, ca nu cândai să uite leagea ta;
12. Răsipeaște-i pre dânșii cu putearea ta și pogoară-i pre dânșii, scutitoriul mieu, Doamne.
13. Păcatul gurii lor, cuvântul buzelor lor, și să să prinză întru mândria lor.
14. Și den osândă și minciună să vor vesti cu săvârșire, cu urgie de concenire, și nu vor fi.
15. Și vor cunoaște că Dumnezeu stăpâneaște lui Iacov și marginelor pământului.
16. (Strigare) Întoarce-să-vor cătră sară și vor muri de foame ca câinele și vor încungiura cetatea.
17. Ei să vor răsipi a mânca, iară de nu să vor sătura, și vor răpști.
18. Și eu voiu cânta puterii tale și mă voiu bucura dimineața de mila ta,
19. Căci te-ai făcut sprejenitoriu mie și scăpare mie, în ziua necazului mieu.
20. Ajutoriul mieu ești, ție voiu cântam, că tu, Dumnezeu, sprejenitoriul mieu ești, Dumnezeul mieu, mila mea.
PSALMUL 59 modifică
1. Dumnezău, împinsu-ne-ai pre noi și ne surpaș pre noi, urgisiși-te; și te milostiviș spre noi!
2. Clătiș pământul și-l scuturaș pre dânsul; vindecă sfărâmările lui, căci s’au clătit!
3. Arătat-ai norodului tău năsâlnice și ne adăpaș pre noi cu vinul umilinții.
4. Dat-ai celor ce să tem de tine semn ca să fugă de cătră fața arcului.
5. (Strigare) Pentru ca doară s’ar izbăvi cei iubiți ai tăi, mântuiaște cu direapta ta și ascultă-mă.
6. Dumnezău au grăit în sfântul lui: „Bucura-mă-voiu și voiu împărți Sichima și Valea Corturilor voiu măsura.
7. Al mieu iaste Galaad și al mieu iaste Manasis și Efraim, întărirea capului mieu;
8. Iuda, împăratul mieu, Moav, căldarea nedejdii meale;
9. Preste Idumea voiu întinde încălțămintea mea, mie cei streini de fealiu mi să supuseră“.
10. Cine mă va aduce la cetatea îngrădirei? Sau cine mă va povăți până la Idumea?
11. Au nu tu, Dumnezău, cel ce ne-ai împins pre noi? Și nu vei ieși, Dumnezău, întru puterile noastre?
12. Dă-ne noao ajutoriu den năcaz; că deșartă e mântuirea omului.
13. Întru Dumnezău face-vom puteare și el va defăima pre cei ce ne necăjesc pre noi.
PSALMUL 60 modifică
1. Ascultă, Dumnezăule, rugăciunea mea, ia aminte la ruga mea!
2. De la margenile pământului cătră tine am strigat, când să mâhni inima mea; în piatră înălțași-mă.
3. Povățuitu-m’ai, căci te-ai făcut nedeajdea mea, turn de vârtute de cătră fața vrăjmașului.
4. Nemernici-voiu întru lăcașul tău, în veaci; acoperi-mă-voiu în acoperământul aripilor tale,
5. (Strigare) Căci tu, Dumnezău, ascultat-ai rugile meale, dat-ai moștenire celor ce să tem de numele tău.
6. Zile preste zile împăratului vei adaoge, anii lui până la zi, de rudă și de rudă.
7. Rămânea-va în veac înaintea lui Dumnezău; mila și adevărul lui cine va cerceta?
8. Așa voiu cânta numelui tău în veaci, ca să dau eu rugile meale den zi în zi. Slava.
PSALMUL 61 modifică
1. Au nu lui Dumnezău se va supune sufletul mieu? Pentru că la el e mântuirea mea.
2. Pentru că el e Dumnezeul mieu și Mântuitoriul mieu, Sprijenitoriul mieu; nu mă voiu clăti mai mult.
3. Până când vă puneți preste om? Ucideți toți voi ca la un păreate povârnit și ca la un gard împins.
4. Însă cinstea mea au sfătuit să o izgonească, alergară cu seate; cu gura lor binecuvânta și cu inima lor blestema.
5. (Strigare) Ce numai lui Dumnăzău supune-te, sufletul mieu, căci la el e îngăduința mea.
6. Căci el e Dumnezăul mieu și Mântuitoriul mieu, Sprijenitoriul mieu; nu mă voiu mai muta cu scularea.
7. Spre Dumnăzău, Mântuitoriul mieu, și mărirea mea; Dumnezăul ajutoriului mieu; și nedeajdea mea, pre Dumnezău.
8. Nădejduiți spre el toată adunarea noroadelor, vărsați înaintea lui inimile voastre, căci Dumnezău, ajutoriul nostru.
9. (Strigare) Însă deșerți sânt fiii oamenilor, mincinoș fiii oamenilor, în cumpene a face strâmbătate ei den deșertăciune împreună.
10. Nu nădejduiți pre strâmbătate și spre jah, nu pohtiți; avuția, de va cură, nu vă puneți aproape inima.
11. O dată au grăit Dumnezău, doao aceastea am auzit, căci: „Tăria e a lui Dumnezău“. Și a ta e, Doamne, mila, căci tu vei răsplăti fieștecăruia după faptele lui.
PSALMUL 62 modifică
1. Dumnezău, Dumnezăul mieu, cătră tine mânec!
2. Însetă-te sufletul mieu, de câte ori trupul mieu – ție,
3. În pământ pustiiu și necălcat și fără apă. Așa întru cel sfânt arătaiu-mă ție, ca să văz putearea ta și mărirea ta.
4. Căci mai bună e mila ta decât viețile; buzele meale lăuda-te-vor.
5. Așa te voiu binecuvânta în viața mea, în numele tău râdica-voiu mâinile meale,
6. Ca den seu și grăsime să să sature sufletul mieu, și cu buze de bucurie lăuda-va gura mea.
7. De-m aduceam aminte de tine preste așternutul mieu, deminețile cugetam cătră tine, căci te făcuși ajutoriul mieu
8. Și întru acoperemântul aripilor tale bucura-mă-voi. Să lipi sufletul mieu dupe tine, și pre mine m’au sprejenit direapta ta.
9. Și ei în deșărt cercetară sufletul mieu, întra-vor în ceale mai de jos ale pământului; da-se-vor în mâinile sabiei, părți vulpilor vor fi.
10. Și împăratul se va veseli spre Dumnezău, lăuda-se-va tot cela ce să jură întru el, căci să astupă gura celora ce grăiesc strâmbătăț.
PSALMUL 63 modifică
1. Ascultă, Dumnezău, glasul mieu, când mă voiu ruga cătră tine; de cătră frica vrăjmașului scoate sufletul mieu!
2. Acopere-mă de cătră învăluirea celor ce viclenesc, de mulțimea celor ce fac strâmbătatea,
3. Carii au ascuțit ca sabia limbile lor, întinseră arcul lor, lucru amar, ca să săgeate de tot întru ceale ascunse pre cel curat.
4. Fără veaste îl vor săgeta pre el și nu se vor spământa; întăriră-ș lor cuvânt hiclean,
5. Povestiră a ascunde lațu; ziseră: cine va vedea pre dânșii? Cercetară fărădeleagea, părăsiră cercetând cercetări,
6. Apropia-se-va omul și inima, adâncă. Și se va înălța Dumnezău,
7. Săgeata pruncilor să făcură ranele lor și slăbiră preste dânșii limbile lor.
8. Turburară-să toți carii văd pre dânșii și să temu tot omul.
9. Și povestiră lucrurile lui Dumnezău și faptele lui au priceput.
10. Veseli-se-va cel dirept întru Domnul și va nădejdui spre el și se vor lăuda toți cei direpți la inimă. Slava.
CATHISMA 9. PSALMUL 64 modifică
1. Ție ți să cuvine laudă, Dumnezăule, în Sion și ție ți se va răsplăti rugăciune în Ierusalim.
2. Ascultă ruga mea, cătră tine tot trupul va veni.
3. Cuvintele celor fără de leage întăriră preste noi și necurățiile noastre tu le vei ierta.
4. Fericit pre carele ai ales și l-ai luat; lăcui-va în curțile tale.
5. Sătura-ne-vom întru bunătățile casii tale; sfântă e beseareca ta minunată, cu direptate.
6. Ascultă pre noi, Dumnezău, Mântuitoriul nostru, nădeajdea tuturor marginilor pământului și a celor den mare, departe,
7. Gătind munții cu vârtutea lui, încins cu puteare, cela ce turbură chitul mării, sunetele valurilor ei cine le va suferi?
8. Turbura-se-vor limbile și se vor spământa ceia ce lăcuiesc marginile, de cătră seamnele tale; ieșirile de dimineață și de sară vei înfrumuseța.
9. Socotiș pământul și-l îmbătaș pre dânsul, înmulțiș a-l îmbogăți pre el.
10. Râul lui Dumnezău să umplu de ape; gătiș hrana lor, căci așa e gătirea.
11. Brazdele lui îmbătă-le, înmulțeaște nașterile lui, cu picăturile lui veseli-se-va răsărind.
12. Blagoslovi-vei cununa anului bunătății tale și câmpii tăi împlea-se-vor de grăsime.
13. Îngrășa-se-vor ceale frumoase ale pustiiului și cu bucurie dealurile se vor încinge.
14. Îmbrăcară-se berbecii oilor și văile vor înmulți grâul; striga-vor, pentru că vor lăuda.
PSALMUL 65 modifică
1. Clicuiți Domnului, tot pământul; cântați dară numelui lui; dați mărire laudei lui!
2. Ziceți lui Dumnezău: „Foarte-s înfricoșate lucrurile tale! Cu mulțimea tăriei tale, minți-te-vor vrăjmașii tăi.
3. Tot pământul închine-se ție și cânte ție, cânte dară numelui tău, Preaînalte!“
4. (Strigare) Veniț și vedeți lucrurile lui Dumnezău, cât e de înfricoșat în sfaturi, mai mult decât fiii oamenilor,
5. Cel ce întoarce marea spre uscat; în râu vor treace cu piciorul. Acolo ne vom veseli spre el,
6. Celui ce biruiaște cu putearea lui veacul; ochii lui preste limbi privescu; cei ce amărăscu nu se înalțe întru sine.
7. (Strigare) Binecuvântați, limbilor, pre Dumnezăul nostru și ascultați glasul laudei lui,
8. Celui ce au pus sufletul mieu în viață și n’au dat spre clătire picioarele meale!
9. Căce ne-ai ispitit pre noi, Dumnezăule, lămuritu-ne-ai pre noi cum să lămureaște argintul.
10. Băgași pre noi în lațu, pus-ai necazuri pre umărul nostru, încălecat-ai oameni preste capetele noastre,
11. Trecum pren foc și apă, și ne-ai scos pre noi la răpaos.
12. Întra-voiu în casa ta cu arderi-de-tot, da-ț-voiu rugile meale carele au osebit buzele meale
13. Și au grăit gura mea în necazul mieu.
14. Arderi-de-tot cu măduhă aduce-ț-voiu ție, cu tămâie și cu berbeci, aduce-ț-voiu boi cu țapi.
15. (Strigare) Veniți de ascultați și voiu povesti voao, toți ceia ce să tem de Dumnezău, câte au făcut sufletului mieu!
16. Cătră dânsul cu gura mea am strigat și am înălțat supt limba mea.
17. Strâmbătate de vedeam în inima mea, să nu mă asculte Domnul.
18. Pentru aceaea ascultă-mă Dumnezău, luo aminte glasului rugăciunii meale.
19. Blagoslovit Domnul, carele n’au depărtat rugăciunea mea și mila lui de cătră mine!
PSALMUL 66 modifică
1. Dumnezău să ne cruțe pre noi și să ne blagoslovească pre noi, să lumineaze fața lui spre noi și să ne miluiască pre noi!
2. Ca să cunoaștem pre pământ calea ta, în toate limbile mântuirea ta.
3. Mărturisască-se ție noroadele, Dumnezăule, mărturisască-se ție noroadele toate!
4. Veselească-se și să bucure limbile, căce vei judeca noroadele cu direptate și limbi în pământ vei povățui.
5. (Strigare) Mărturisască-se ție noroadele, Doamne, mărturisască-se ție noroadele toate. Pământul au dat roada lui.
6. Blagoslovească pre noi Dumnezău, Dumnezăul nostru. Blagoslovească pre noi Dumnezău și să să spământeaze de el toate marginile pământului. Slava.
PSALMUL 67 modifică
1. Scoale-se Dumnezău și răsipească-se vrăjmașii lui și fugă de cătră fața lui cei ce-l urăsc pre dânsul!
2. Cum lipseaște fumul, să lipsească; cum să topeaște ceara de cătră fața focului, așa vor pieri păcătoșii de cătră fața lui Dumnezeu.
3. Și direpții veselească-se, bucure-se înaintea lui Dumnezău, înfrumsățeaze-se cu veselie.
4. Cântați lui Dumnezău, pevețuiți numelui lui; faceți cale celui ce e încălecat pre apusuri, Domnul – numele lui.
5. Și vă bucurați înaintea lui. Turbure-se de cătră fața lui, Părintelui celor săraci și Judecătoriului văduvelor!
6. Dumnezău, în locul cel sfânt al lui; Dumnezău lăcuiaște pre cei ce sânt într’un chip în casă,
7. Scoțând pre cei den obezi cu vitejie, așijdirea pre cei ce amărăscu, pre cei ce lăcuiesc în mormânturi.
8. Dumnezău, când ieșiiai tu înaintea norodului tău, când treceai în pustiiu.
9. (Strigare) Pământul să cutremură, pentru că și ceriurile picară de cătră fața Dumnezeului Sinaii, de cătră fața Dumnezăului lui Israil.
10. Ploaie de bunăvoie vei osebi, Dumnezăule, moștenirii tale; și au slăbit, și tu vei întări pre dânsa;
11. Dobitoacele tale lăcuiescu întru ea; gătiș cu bunătatea ta săracului, Dumnezăule.
12. Domnul va da cuvânt celor ce binevestesc, cu puteare multă.
13. Împăratul puterilor al celui iubit; cu înfrumusițarea casii să împarță prăzi.
14. De veți dormi în mijlocul sorților, aripi de porumb, ferecate cu argint, și spatele lui cu verdeață de aur.
15. Când osebeaște cel ceresc împărați preste el, omeți-se-vor în Selmon;
16. Muntele lui Dumnezău, munte gras, munte închegat, munte gras. Pentru ce socoți, munții închegați,
17. Muntele care au binevoit Dumnezeu să lăcuiască într’însul? Pentru că și Domnul va lăcui desăvârșit.
18. Carul lui Dumnezeu cu zeace mii de părți, mii de cei ce îndireptează; Domnul întru ei, în Sinai, în cel svânt.
19. Suiși-te întru nălțime, robiș robime, luaș dări întru oameni,
20. Pentru ca și pre cei neascultători să lăcuiești. Domnul Dumnezeu, blagoslovit.
21. Blagoslovit e Domnul în zi preste zi; să sporească noao Dumnezeu mântuirilor noastre.
22. (Strigare) Dumnezeul nostru, Dumnezeu a mântui; și ale Domnului Domnului, ieșirile morții.
23. Însă Dumnezeu va sfărâma capetele vrăjmașilor lui, creaștetul părului celor ce umblă întru greșalele lor.
24. Zise Domnul: „Den Vasan întoarce-m-voiu, întoarce-mă-voiu în fundurile mării,
25. Pentru ca doară s’ară văpsi piciorul tău cu sânge, limba câinilor tăi, den vrăjmaș de la dânsul“.
26. Văzură-se îmbletele tale, Dumnezeu, îmbletele Dumnezeului mieu, Împăratului, celui den cel svânt.
27. Apucară boiarii țiindu-se de cei ce cânta, în mijlocul fetișoarelor tâmpănăreațe.
28. În adunări binecuvântaiu pre Dumnezeu, pre Domnul den izvoarăle lui Israil.
29. Acolo Veniamin, mai tânăr, întru spământare,
30. Boiarii Iudii, povățuitorii lor, boiarii Zavulonului, boiarii Neftalimului.
31. Porunceaște, Dumnezăule, puterii tale, întăreaște, Dumnezeule, aceasta carea ai făcut întru noi.
32. De la bisearica ta, preste Ierusalim, ție vor aduce împărații daruri.
33. Ceartă hiarăle trestiei, adunarea taurilor în juncele năroadelor, ca să să închiză cei ispitiți cu argintul!
34. Răsipeaște limbile ceale ce vor războaiele. Veni-vor soli de la Eghipet; Ethiopia va apuca înainte mâna ei lui Dumnezeu.
35. Împărățiile pământului, cântați lui Dumnezeu, pevețuiți Domnului,
36. (Strigare) Celuia ce s’au suit preste ceriul ceriului despre răsărituri!
37. Iată, va da glasul lui glas de puteare. Dați mărire lui Dumnezeu! Pre Israil mare cuviința lui și putearea lui în nori.
38. Minunat e Dumnezeu întru svinții lui. Dumnezeul lui Israil, acesta va da puteare și întărire norodului lui. Blagoslovit Dumnezău. Slava.
PSALMUL 68 modifică
1. Mântuiaște-mă, Doamne, căci întrară apele până la sufletul mieu.
2. Înfipșu-mă în noroiul adâncului și nu iaste stare.
3. Veniiu la adâncurile mării și vihor mă prăpădi.
4. Osteniiu strigând, amorțit-au gâtlejul mieu, slăbiră ochii miei de a nădejdui eu pre Dumnezăul mieu.
5. Înmulțiră-se mai mult decât perii capului mieu cei ce mă urăsc în dar.
6. Întăriră-se vrăjmașii miei, cei ce mă goniia pre mine cu strâmbătate; ceale ce nu jăfuiam, atuncea plătiiam.
7. Dumnezăule, tu ai cunoscut necunoștința mea și greșalele meale de la tine nu s’au ascuns.
8. Să nu să rușineaze spre mine cei ce te îngăduiesc, Doamne, Doamne al puterilor,
9. Nici să să rușineaze pre mine cei ce te cercetează pre tine, Dumnezăul lui Israil!
10. Căci pentru tine am suferit ocară, acoperit-au rușinea obrazul mieu.
11. Înstreinat fuiu fraților miei și strein fiilor maicii meale,
12. Căci râvnirea casii tale m’au mâncat pre mine și ocărâle celor ce te ocărăsc pre tine căzură preste mine.
13. Și acoperiiu cu post sufletul mieu și fu întru ocări mie.
14. Și puș îmbrăcămintea mea sac și fuiu lor în pildă.
15. Asupra mea limbuțiia cei ce șădea în porți și la mine cânta ceia ce bea vin.
16. Și eu, cu ruga mea cătră tine, Doamne; vreamea e de bunăvoință,
17. Dumnezăule, cu mulțimea milei tale; ascultă-mă, cu adevărul mântuirii tale,
18. Mântuiaște-mă den tină pentru ca să nu mă înfig; mântui-m’aș de cei ce mă urăsc și de adâncurile apelor.
19. Să nu mă prăpădească viforul apei, nici să mă înghiță adâncul, nici să cuprinză asupra mea fântâna gura sa.
20. Ascultă-mă, Doamne, că bună e mila ta, după mulțimea milosirdiilor tale priveaște spre mine!
21. Să nu întorci fața ta de la sluga ta, căci mă necăjăsc. Degrabă ascultă-mă.
22. Ia aminte sufletului mieu și mântuiaște pre el; pentru vrăjmașii miei mântuiaște-mă,
23. Pentru că tu cunoști ponoslul mieu și rușinea mea și înfruntarea mea;
24. Înaintea ta, toți ceia ce mă necăjăsc pre mine; ocară așteptă sufletul mieu și ticăloșire,
25. Și îngăduiiu pre cel ce să mâhniia împreună, și nu fu; și pre cei ce mângâiia, și n’am aflat.
26. Și deaderă la mâncarea mea fiare și la seatea mea adăpară-mă cu oțet.
27. Facă-să masa lor înaintea lor întru laț și întru răsplătire și întru poticnire;
28. Întunece-să ochii lor ca să nu vază și umărul lor pururea îl gârbovește;
29. Varsă spre ei urgia ta și mânia urgiei tale să-i cuprinză pre ei;
30. Facă-se curtea lor pustie și în lăcașurile lor să nu fie cel ce lăcuiaște.
31. Căci, pre carele tu ai bătut, ei l-au gonit și pre durearea ranelor meale l-au pus;
32. Adaoge fărdeleage preste fărdeleagea lor și să nu între întru direptatea ta.
33. Șteargă-să den cartea celor vii și cu cei direpți să nu să scrie.
34. Sărac și duios sânt eu; mântuirea ta, Dumnezăule, să mă sprejenească.
35. Lăuda-voiu numele Dumnezăului mieu cu cântare, mări-l-voiu pre el cu laudă;
36. Și va plăcea lui Dumnezău mai mult decât vițel tânăr ce-ș răsare coarne și unghi.
37. Vază săracii și să să veselească; cercetați pre Dumnezău și va trăi sufletul vostru!
38. Căci au ascultat pre cei săraci Domnul și pre cei legați ai lui nu i-au defăimat.
39. Laude-l pre dânsul ceriurile și pământul, marea și câte să târăsc întru dânsa.
40. Că Dumnezău va mântui Sionul și se vor zidi cetățile Iudei.
41. Și vor lăcui acolo și vor moșteni pre dânsa.
42. Și semenția robilor tăi vor ținea pre ea și cei ce iubesc numele tău vor lăcui într’însa.
PSALMUL 69 modifică
1. Dumnezău, la ajutoriul mieu ia aminte! Doamne, ca să-mi ajutorești mie, sârguiaște!
2. Rușineaze-se și să înfrunteaze cei ce cearcă sufletul mieu;
3. Întoarcă-se îndărăt și să să rușineaze cei ce-m vor mie reale;
4. Întoarne-se îndată rușinându-se cei ce-m zicea mie: „Bine e, bine e!“.
5. Bucure-se și să veselească spre tine toți cei ce caută pre tine, Dumnezăule, și zică pururea: „Mărească-se Domnul!“ cei ce iubesc mântuirea ta.
6. Și eu sărac sânt și measer, Dumnezăule, ajută-mi!
7. Ajutoriul mieu și Izbăvitoriul mieu ești tu, Doamne, nu zăbovi! Slava.
CATHISMA 10. PSALMUL 70 modifică
1. Spre tine, Doamne, nedejduiiu, să nu mă rușinezu în veac; întru direptatea ta izbăveaște-mă și mă scoate,
2. Pleacă cătră mine ureachea ta și mă mântuiaște.
3. Fii mie întru Dumnezău scutitoriu și în loc tare ca să mă mântuiești,
4. Căci întărirea mea și scăparea mea ești tu.
5. Dumnezăul mieu izbăveaște-mă den mâna păcătosului, den mâna celui ce face fărădeleage și strâmbătate.
6. Că tu ești îngăduința mea, Doamne; Doamne, nădeajdea mea den tinereațele meale.
7. Pre tine m’am răzimat den zgău, den pântecele maicii meale tu-m ești acoperitoriu;
8. Întru tine e lauda mea pururea; ca o minune fuiu celor mulți, și tu, ajutoriul mieu tare.
9. Împle-să gura mea de laudă, pentru ca să laud mărirea ta, toată ziua mare cuviința ta.
10. Să nu mă leapezi la vremi de bătrâneațe; când va lipsi vârtutea mea, să nu mă părăsești !
11. Că ziseră vrăjmașii miei mie și cei ce păzesc sufletul mieu sfătuiră împreună,
12. Zicând: „Dumnezău l-au părăsit pre dânsul, goniți-l și-l prindeți pre dânsul, căci nu iaste cel ce-l izbăveaște“.
13. Dumnezăul mieu, să nu te depărtezi de la mine; Dumnezăul mieu, la ajutoriul mieu ia aminte!
14. Rușineaze-se și să lipsească cei ce părăsesc sufletul mieu, îmbrace-se cu rușine și cu înfruntare cei ce cearcă realele meale!
15. Și eu pururea voiu nedejdui pre tine și voiu adaoge preste toată lauda ta.
16. Gura mea va vesti direptatea ta, toată ziua mântuirea ta,
17. Căci n’am conoscut tocmeale. Întra-voiu cu puternicia Domnului; Doamne, aduce-m-voiu aminte de direptatea ta numai.
18. Dumnezăul mieu, ceale ce m’ai învățat, den tinereațele meale și până acum voiu vesti minunile tale.
19. Și până la bătrâneațe și cărunteațe,
20. Dumnezăul mieu, să nu mă părăsești,
21. Până voiu vesti brațul tău la neamul tot carele iaste viitoriu!
22. Sila ta și direptatea ta, Dumnezău, până la ceale înalte, carele ai făcut mie măriri, Dumnezăule, cine e aseamenea ție?
23. Câte ai arătat mie năcazuri multe și reale! Și întorcându-te, m’ai înviat și den beznile pământului scoseși-mă.
24. Înmulțit-ai asupra mea mărirea ta și, întorcându-te. m’ai mângâiat și den fără-fundurile pământului iarăș mă scoseși.
25. Pentru că și eu mă voiu mărturisi ție întru noroade, Doamne, cu meșteșuguri de cântare, adevărul tău, Dumnăzăule, cânta-ț-voiu cu alăută, cel sfânt al lui Israil.
26. Bucura-se-vor buzele meale când cânt ție și sufletul mieu, carele ai mântuit.
27. Și încă și limba mea toată ziua va cugeta direptatea ta, când se vor rușina și se vor înfrunta ceia ce cearcă realele meale.
PSALMUL 71 modifică
1. Dumnezău, judecata ta împăratului dă și direptatea ta, fiiului împăratului,
2. Să judece pre norodul tău cu direptate și pre săracii tăi, cu judecată.
3. Să ia munții pace norodului și dealurile, direptate.
4. Judeca-va pre săracii norodului și va mântui pre fiii săracilor și va smeri pre cel năpăstuitoriu.
5. Și va rămânea împreună cu soarele și mai nainte de lună, în neamuri de neamuri.
6. Pogorî-se-va ca ploaia pre lână și ca o picătură ce pică pre pământ.
7. Răsări-va în zilele lui direptate și mulțime de pace, până unde să va ridica luna.
8. Și va domni de tot, de la mare până la mare și de la râuri până la marginile lumii.
9. Înaintea lui vor cădea arapii și vrăjmașii lui țărână vor linge.
10. Împărații Tharsisului și ostroavele daruri vor aduce, împărații arapilor și Sava daruri vor aduce.
11. Și să vor închina lui toate împărățiile pământului, toate limbile sluji-vor lui.
12. Căce au izbăvit pre sărac de la cel silnic și pre cel measer, căruia n’au fost ajutoriu.
13. Nu să va îndura de cel sărac și measer, și sufletele measerilor le va mântui.
14. Den camătă și den strâmbătate mântui-va sufletele lor și cinstit numele lui înaintea lor.
15. Și va trăi și să va da lui den aurul Araviei și să vor ruga pentru dânsul pururea, toată ziua bine vor cuvânta pre dânsul.
16. Fi-va razim în pământ preste vârfurile munților, să va rădica mai sus decât Livanul roada lui și vor înflori den cetate ca iarba pământului.
17. Fi-va numele lui binecuvântat întru veaci, mai nainte de soare rămâne numele lui.
18. Și să vor blagoslovi întru el toate neamurile pământului, toate limbile vor ferici pre el.
19. Blagoslovit Domnul, Dumnezăul lui Israil, cel ce face minuni sângur!
20. Și blagoslovit numele mărirei lui, în veac și în veacul veacului!
21. Și să va împlea de mărirea lui tot pământul. Facă-se, facă-se! Slava.
PSALMUL 72 modifică
1. Cât e de bun Dumnezăul lui Israil celor direpți la inimă!
2. Și mie puțin mi să lunecară picioarele, puțin să răvărsară pașii miei.
3. Căci am râvnit spre cei fără de leage, pacea păcătoșilor văzând,
4. Căci nu iaste apesteală la moartea lor și întărire întru bătaia lor.
5. Întru ostenealele oamenilor nu sântu și cu oamenii nu se vor răni.
6. Pentru aceaea i-au prinsu pre ei mândria lor desăvârșit, îmbrăcară-se cu strâmbătatea și cu necurăția lor.
7. Ieși-va ca den rostu strâmbătatea lor, trecură la plăcerea inimii.
8. Gândiră-să și grăiră cu vicleșug, strâmbătate la înălțime grăiră.
9. Pusără la ceriu gura lor și limba lor trecu preste pământ.
10. Pentru aceaea întoarce-se-va norodul mieu aicea și zile pline se vor afla întru dânșii.
11. Și ziseră: „Cum au conoscut Dumnezău și de iaste conoștință întru cel înalt?c
12. Iată, aceștea păcătoșii și carii îndireptează în veaci, cuprinseră avuție.
13. Și ziș: „Oare în deșert am îndireptat inima mea și am spălat întru cei nevinovați mânile meale?
14. Și fuiu bătut toată ziua și mustrarea mea – diminețile“.
15. Să vream zice: „Povesti-voiu așa“, iată, rudei fiilor tăi făgăduiiu.
16. Și gândiiu a ști aceasta; trudă iaste înaintea mea.
17. Până unde voiu întra la sfințirea lui Dumnezău și voiu înțeleage la ceale de apoi ale lor:
18. Însă pentru vicleșugurile lor puseș lor reale, oborâși-i pre ei când să semețiră.
19. Cum să făcură întru pustiire, îndată! Să sfârșiră, pieriră pentru fărădeleagea lor.
20. Ca un vis celui ce să scoală, Doamne, în cetatea ta, chipul lor vei defăima.
21. Căce să ațâță inima mea și rănichii miei să premeniră și eu, ocărât, și n’am știut;
22. Dobitoc mă făcuiu lângă tine. Și eu – pururea cu tine.
23. Ținuș de mâna direaptei meale; și în sfatul tău m’ai povățuit și cu mărire m’ai luat.
24. Pentru că ce iaste mie în ceriu? Și de la tine ce am vrut pre pământ?
25. Sfârși-se inema mea și trupul mieu, Dumnezăul inemiei meale, și partea mea, Dumnezeul mieu, în veac.
26. Căci iată, cei ce să depărtează pre sine de la tine pier, pierduș de la tine de tot pre cel ce curveaște.
27. Și mie a mă lipi de Dumnezeu bine iaste, a pune întru Domnul nădeajdea mea, ca să povestesc eu toate laudele tale în porțile featei Sionului.
PSALMUL 73 modifică
1. Dirept ce, Dumnezăule, ne lepădaș desăvârșit, urgisi-se mânia ta preste oile pășunei tale?
2. Adu-ți aminte de adunarea ta, carea ai câștigat de ’nceput.
3. Mântuit-ai toiagul moștenirei tale, muntele Sion acesta, carele ai lăcuit întru el.
4. Rădică mânile tale preste mândriile lor la săvârșit, câte au viclenit vrăjmașul întru cel svânt al tău.
5. Și s’au făluit cei ce te urăsc pre tine în mijlocul praznecului tău;
6. Puseră seamnele lor seamne și n’au știut ca la ieșiri mai pre sus.
7. Ca într’o dumbravă de leamne, cu topoară au tăiat ușile lui deodată, cu săcuri și cu bardă surpară pre el.
8. Arseră cu foc svințenia ta; la pământ spurcară lăcașul numelui tău.
9. Ziseră întru inemile lor rudeniile lor dempreună: „Veniți și să potolim toate praznecile lui Dumnezeu de la pământ!“.
10. Seamnele lor n’am văzut; nu iaste încă proroc și pre noi nu va cunoaște încă.
11. Până când, Dumnezeule, va ocărî vrăjmașul, întărâta-va pizmașul numele tău la săvârșit?
12. Pentru căci întorci mâna ta și direapta ta den mijlocul sânului tău, la săvârșit?
13. Și Dumnezeu, împăratul nostru, mai nainte de veac făcu mântuire în mijlocul pământului.
14. Tu ai întărit cu putearea ta marea, tu zdrobiș capetele bălaurilor în apă;
15. Tu zdrobiș capul zmeului, datu-l-ai pre el mâncare noroadelor arapilor.
16. Tu ai rupt izvoară și pâraie, tu uscaș râurile ceale de ’nceput.
17. A ta iaste ziua și a ta iaste noaptea, tu săvârșiș lumina și soarele.
18. Tu ai făcut toate hotarăle pământului; vară și primăvară, tu ai zidit pre eale.
19. Adu-ți aminte de aceasta: vrăjmașul ocărâia pre Domnul, și nărod fără minte defăima numele tău.
20. Să nu dai fiarălor sufletul ce să mărturiseaște ție, sufletele measerilor tăi să nu uiți în săvârșit.
21. Caută la făgăduința ta, căci s’au plinit cei întunecați ai pământului de casele fărădelegilor.
22. Să nu să întoarcă smerit și înfruntat; săracul și measerul vor lăuda numele tău.
23. Scoală-te, Doamne, judecă judecata ta, adu-ț aminte de ocara ta, cea de cătră cel fără minte, toată ziua.
24. Nu uita glasul poslușnicilor tăi, mândria celor ce te urăsc pre tine să sui pururea. Slava.
PSALMUL 74 modifică
1. Mărturisi-ne-vom ție, Dumnezeu, mărturisi-ne-vom ție și vom chema numele tău.
2. Povesti-voiu toate minunile tale. „Când voiu lua vreame eu, direptatea voiu judeca.
3. Să topi pământul și toți ceia ce lăcuiesc întru dânsul; (Strigare) Eu am întărit stâlpii lui“.
4. Ziș celor ce fac fărădeleage: „Nu faceți fărădeleage!“ Și celor ce greșesc: „Nu înălțaț corn!“.
5. Nu rădicați la înălțime cornul vostru și nu grăiț asupra lui Dumnezeu strâmbătate!
6. Căci nici de la ieșituri, nici de la apusuri, nici de la pustii munți, căci Dumnezeu Judecătoriu iaste.
7. Pre cesta smereaște, și pre cesta înalță, căci păhar iaste în mâna Domnului, de vin curat, plin de amestecătură.
8. Și plecă den cesta în cesta, însă drojdiile lui nu s’au deșărtat, bea-vor toți păcătoșii pământului. Și eu mă voiu bucura în veac; cânta-voiu Dumnezăului lui Iacov.
9. Și toate coarnele păcătoșilor voiu zdrobi; și se va înălța cornul direptului.
PSALMUL 75 modifică
1. Cunoscut e în Iudea Dumnezău, în Israil mare e numele lui.
2. Și să făcu în pace locul lui și lăcașul lui în Sion.
3. Acolo zdrobi tăriile arcelor, arma și sabia și războiul.
4. (Strigare) Luminezi tu minunat, de la munți veacinici. Turburară-se toți cei nepricepuți la inimă,
5. Adormiră somnul lor; și nu aflară nemică toți oamenii avuției cu mâinile lor.
6. De certarea ta, Dumnezăul lui Iacov, adormit-au cei călări pre cai.
7. Tu înfricoșat ești! Și cine va sta împotriva ta, de atuncea e urgia ta?
8. Den ceriu ai ascultat judecata; pământul s’au temut și au odihnit,
9. Când se va scula la judecată Dumnezău ca să mântuiască pre toți blânzii pământului.
10. (Strigare) Căci gândirea omului va mărturisi ție și rămășița gândirei va prăznui ție.
11. Rugați-vă și răsplătiți Domnului Dumnezăului nostru! Toți cei premprejurul lui aduce-vor daruri
12. Celui înfricoșat și luătorului duhurilor boiarilor, groaznic lângă împărații pământului.
PSALMUL 76 modifică
1. Cu glasul mieu cătră Domnul am strigat, cu glasul mieu cătră Dumnezău, și-m luo aminte.
2. În ziua necazului mieu pre Dumnezău am cercetat; cu mâinile meale înaintea lui noaptea, și nu mă amăgiiu;
3. Să părăsi a să mângâia sufletul mieu. Adușu-mi aminte de Dumnezău și mă veseliiu; mă uimiiu întru mine și leșină sufletul mieu.
4. (Strigare) Apucară înainte străji ochii miei, turburaiu-mă, și n’au grăit.
S. Socotiiu zilele vechi și anii veacinici îm aduș aminte.
6. Și cugetaiu noaptea cu inima mea, chitiiam și cerca sufletul mieu:
7. Au doară în veaci va lepăda Domnul și nu va adaoge a binevoi încă?
8. Au desăvârșit mila lui o va tăia? Conceni cuvânt den rudă în rudă?
9. Au uita-va a să milostivi Dumnezău? Au opri-va întru urgia lui îndurările lui?
10. (Strigare) Și ziș: „Acum începuiu, aceasta e premenirea direaptei celui de sus!“.
11. Pomeniiu lucrurile Domnului, căci îm voiu aduce aminte de ’ncepătura minunilor tale;
12. Și voiu cugeta întru toate lucrurile tale și întru tocmealele tale voiu glumi.
13. Dumnezeule, întru cel sfânt e calea ta! Cine e Dumnezău mare ca Dumnezăul nostru? Tu ești Dumnezău, cel ce faci minuni;
14. Ai arătat întru năroade putearea ta. Mântuiș cu brațul tău pre nărodul tău, pre fiii lui Iacov și Iosif.
15. (Strigare) Văzură-te apele, Doamne, văzură-te apele și să spământară, turburară-să beznele,
16. Mulțimea sunetului apelor. Glas deaderă norii,
17. Pentru că și săgețile tale trec. Glasul tunetului tău, în roată;
18. Străluciră fulgerele tale lumii; clătină-se și să îngrozi pământul.
19. În mare – căile tale, și cărările tale, în ape multe; și urmele tale nu se vor cunoaște.
20. Povățuiși ca pre niște oi nărodul tău, cu mâna lui Moisi și a lui Aaron. Slava.
CATHISMA 11 modifică
Taci, Orfef, leapădă, Ermi, lăuta.
Cel cu trei picioare den Delfis, încă apune-te spre uitare.
Că David noao, a duhului lovind lăută,
Iveaște ascunsele tainilor lui Dumnezău.
Mulțime de vechi istoreaște minuni.
Porneaște spre laudă celui ce au zidit lumea,
Mântuind pre toți; tăinuiaște și scrie.
Pre cei ce greșesc spre ’ntoarcere-i aduce.
Cu multe ș’alte și a judecătoriului arătând leage,
A curăți învață sufleteștile greșale.
Lui Dumnezeu slavă.
A armoniei sfinte, ca miarea de dulce,
cântările lui David.
PSALMUL 77 modifică
1. Luați aminte, norodul mieu, la leagea mea, plecați ureachea voastră la graiurile gurii meale!
2. Deșchide-voiu în pilde rostul mieu, răspunde-voiu întrebări de ’nceput.
3. Câte am auzit și am conoscut pre eale, și părinții noștri au povestit noao;
4. Nu s’au ascuns de la fiii lor la altă rudă,
5. Vestind laudele Domnului și silele lui și minunile lui care au făcut.
6. Și râdicară mărturie întru Iacov și leage puse în Israil,
7. Câte au poruncit părinților noștri, ca să arate pre eale fiilor lor; pentru ca să conoască altă rudă,
8. Fiii cei ce se vor naște și se vor scula și vor vesti pre eale fiilor lor.
9. Pentru ca să puie pre Dumnezău nedeajdea lor și să nu uite lucrurile lui Dumnezău și poruncile lui voiu cerceta.
10. Pentru ca să nu se facă ca părinții lor, rudă întoartă și amărâtoare,
11. Rudă carea n’au îndireptat inima ei și nu se încredință cu Dumnezău duhul ei!
12. Fiii lui Efrem, încordând și lovind cu arcele, întoarseră-se în ziua războiului;
13. N’au păzit făgăduința lui Dumnezău și în leagea lui n’au vrut să meargă.
14. Și au uitat facerile ceale de bine ale lui, și minunile lui, carele au arătat lor,
15. Înaintea părinților lor, carele au făcut minuni în pământul Eghipetului, în câmpul lui Taneos.
16. Rupse marea și trecu pre ei, opri apele ca un foale.
17. Și povățui pre dânșii cu nor ziua, și toată noaptea cu lumină de foc.
18. Rupse piatra în pustiiu și-i adăpă pre ei, ca într’o beznă multă.
19. Și scoase apă den piatră și pogorî ca râurile apele.
20. Și adaoseră încă a greși lui, amărâră pre cel nalt la loc fără de apă.
21. Și ispitiră pre Dumnăzău întru inimile lor a ceare mâncări sufletelor lor.
22. Și clevetiră asupra lui Dumnezău și ziseră: „Au putea-va Dumnezău să gătească masă în pustie?
23. De vreame ce au lovit piatra și curseră ape și pâraiele să înecară,
24. Au și pâine poate da, sau să gătească masă norodului lui?“.
25. Pentru aceaea auzi Domnul și să mânie și foc să ațâță întru Iacov și urgie să sui preste Israil,
26. Căci n’au crezut întru Dumnezău, nici au nedejduit pre Mântuitoriul lui.
27. Și porunci norilor de asupra și ușăle ceriului deșchise.
28. Și ploo lor mana să mănânce și pâinea ceriului deade lor.
29. Pâinea îngerilor mâncă omul; hrană trimise lor de sațiu.
30. Rădică austrul den ceriu și aduse cu putearea putearea lui vântul Liviei.
31. Și ploo preste dânșii ca pulberea cărnuri și ca năsipul mării pasări zburătoare.
32. Și căzură în mijlocul taberii lor, împrejurul lăcașălor lor.
33. Și mâncară și să săturară foarte și pohta lor aduse lor, nu să lipsiră de cătră pohta lor.
34. Încă mâncarea fiind în gura lor, și urgia lui Dumnezău să sui preste dânșii
35. Și ucise întru cei mai mulți ai lor și pre cei aleș ai lui Israil îi împiedecă.
36. Cu toate aceastea, mai greșit-au încă și n’au crezut întru minunile lui.
37. Și să sfârșiră cu deșertăciune zilele lor și anii lor, cu sârguială.
38. Cându-i omorâia pre dânșii, atuncea cerca pre el și să întorcea și mâneca cătră Dumnezău.
39. Și-ș aduseră aminte că Dumnezău Ajutoriu lor iaste și Dumnezău cel nalt Mântuitor lor iaste.
40. Și-l iubiră pre dânsul cu gura lor și cu limba lor au mințit lui.
41. Și inima lor nu era direaptă cu dânsul, nice s’au încrezut întru făgăduința lui.
42. Și el iaste milostiv și iartă păcatele lor și nu va strica.
43. Și va înmulți a întoarce mânia lui și nu va ațâța toată mânia lui.
44. Și-ș aduse aminte că trup sânt, duh mergând, și nu întorcându-se.
45. De câte ori amărâră pre dânsul în pustie, mâniară pre dânsul la pământ fără apă?
46. Și să întoarseră și ispitiră pre Dumnezău și pre cel sfânt al lui Israil întărâtară.
47. Nu-ș aduseră aminte de mâna lui, de ziua care au mântuit pre ei den mâna celui ce-i supăra;
48. Cum au pus în Eghipet seamnele lui, și minunile lui în câmpul lui Taneos;
49. Și întoarse în sânge râurile lor și șipotele lor, pentru ca să nu bea.
50. Trimise la ei muscă câinească și-i mâncă pre ei, și broască, și strică pre dânșii.
51. Și deade păliciunii roadele lor și ostenealele lor, lăcustei.
52. Ucise cu grindină via lor și dudele lor, cu bruma.
53. Și deade la grindină dobitoacele lor și avearea lor, focului.
54. Trimise la ei urgia mâniei lui, mânie și urgie și necaz, trimitere pren îngeri răi.
55. Făcu cale cărării urgiei lui și nu cruță de moarte sufletele lor și dobitoacele lor la moarte le închise.
56. Și lovi pre tot cel dentâi născut în pământul Eghipetului, începătura de toată truda lor, în lăcașurile lui Ham.
57. Și rădică ca oile pre norodul lui și sui pre ei ca o turmă în pustie.
58. Și-i povățui pre dânșii pre nădeajde, și nu s’au înfricoșat, și pre vrăjmașii lor acoperitu-i-au marea.
59. Și-i băgă pre dânșii la muntele sfințeniei lui, muntele acesta carele au câștigat direapta lui.
60. Și izgoni de cătră fața lor limbi și le deade cu sorți lor, cu fune de dare de sorți;
61. Și sălășlui întru sălașurile lor neamurile lui Israil.
62. Și ispitiră și amărâră pre Dumnezău cel Preaînalt, și mărturiile lui nu le-au păzit.
63. Și să întoarseră și vicleniră ca și părinții lor, întoarseră-se la arcu strâmb.
64. Și-l urgisiră pre dânsul în înălțările lor și cu ceale cioplite ale lor mâniară pre el.
65. Auzi Dumnezău și trecu cu vedearea și defăimă foarte pre Israil.
66. Și lepădă cortul lui Silom, lăcașul carele au lăcuit întru oameni.
67. Și deade la robime vârtutea lor și frumseațea lor, la mânile vrăjmașilor.
68. Și închise cu sabie pre norodul lui și moștenirea lui trecu cu vedearea.
69. Pre junii lor i-au mâncat focul și fecioarele lor nu să jeliră.
70. Preoții lor cu sabie căzură și văduvele lor nu să vor plânge.
71. Și să sculă ca cel adormit Domnul, ca un tare și amețit de vin,
72. Și lovi pre vrăjmașii lui dendărăt; ocară veacinică deade lor.
73. Și lepădă lăcașul lui Iosif și pre fealiul lui Efraim n’au ales;
74. Ce alease pre fealiul Iudii, muntele Sionul, care l-au iubit.
75. Și zidi ca a inorodului svințenia lui; la pământ întemeia pre dânsul în veac.
76. Și alease pre David, robul lui, și-l luo pre el den turmele oilor, de după ceale fătătoare l-au luat pre dânsul,
77. Să pască pre Iacov, robul lui, și pre Israil, moșnenirea lui.
78. Și păscu pre dânșii cu nerăutatea inemii sale, și cu priceaperile mânilor lui povățui pre ei. Slava.
PSALMUL 78 modifică
1. Dumnezeule, veniră limbi la moșnenirea ta, spurcară beseareca cea svântă a ta,
2. Puseră Ierusalimul ca o cramă. Puseră mortăciunile robilor tăi mâncări pasărilor ceriului, cărnurile celor curați ai tăi, fiarălor pământului.
3. Vărsară sângele lor ca apa împrejurul Ierusalimului, și nu era cine să-i îngroape.
4. Făcutu-ne-am ocară vecinilor noștri, batjocură și râs celor demprejurul nostru.
5. Până când, Doamne, te vei urgisi desăvârșit, ațâța-să-va ca focul râvnirea ta?
6. Varsă urgia ta preste limbile carele nu te știu și preste împărățiile carele numele tău nu l-au chemat.
7. Căci au mâncat pre Iacov și locul lui l-au pustiit.
8. Să nu-ți aduci aminte de ceale vechi fărădelegi ale noastre, degrabă să ne apuce pre noi milosârdiile tale, Doamne, căci am sărăcit foarte.
9. Ajută noao, Dumnezeu, Mântuitoriul nostru, pentru mărirea numelui tău! Doamne, izbăveaște pre noi și iartă păcatele noastre, pentru numele tău!
10. Ca nu cândai vor zice limbile: „Unde iaste Dumnezeul lor?“ Și să să cunoască întru limbi, înaintea ochilor noștri,
11. Izbânda sângelui robilor tăi, celui vărsat; între înaintea ta suspinul celor legați.
12. După mărimea brațului tău, ocroteaște pre fiii celor omorâți.
13. Răsplăteaște vecinilor noștri, cu 7 părți în sânul lor, ocara lor care au ocărât pre tine, Doamne!
14. Iară noi, norodul tău și oile pășunii tale, ne vom mărturisi ție, Dumnezeule, în veac,
15. În neam și în neam vom vesti lauda ta.
PSALMUL 79 modifică
1. Cela ce paști pre Israil, ia aminte, cela ce povățuiești ca pre o oaie pre Iosif!
2. Cela ce șezi preste heruvimi, iveaște-te înaintea lui Efraim și Veniamin și Manassi.
3. Rădică putearea ta și vino, ca să ne mântuiești pre noi!
4. Dumnezeu, întoarce pre noi și arată fața ta și ne vom mântui!
5. Doamne, Dumnezeul puterilor, până când te vei scârbi spre ruga robilor tăi?
6. Hrăni-ne-vei pre noi pâine de lacrămi și ne vei adăpa pre noi cu lacrămi preste măsură.
7. Pus-ai pre noi întru prigonire vecinilor noștri și vrăjmașii noștri batjocuriră pre noi.
8. Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce pre noi și iveaște fața ta și ne vom mântui!
9. Vie de la Eghipet ai rădicat, scoseși limbi și răsădiș pre ea.
10. Făcut-ai cale înaintea ei și răsădiș rădăcinile ei, și împlu pământul.
11. Acoperi munții umbra ei și mlădițile ei, chedrii lui Dumnezeu.
12. Întinse vițele ei până la mare și până la râuri, odraslele ei.
13. Pentru ce răsipești gardul ei și culeg pre ea toți ceia ce merg pre cale?
14. O strică pre ea scroafă den dumbravă și vier sălbatec pre ea o păscu.
15. Dumnezeul puterilor, întoarce-te dară și caută den ceriu și vezi și socoteaște via aceasta!
16. Și o săvârșaște pre ea, pre carea au răsădit direapta ta, și preste fiiul omului, pre carele ai întărit ție!
17. Arsă cu foc și săpată! De cătră certarea feații tale pieri-vor.
18. Facă-să mâna ta preste omul direaptei tale și preste fiiul omului, pre carele ai întărit ție!
19. Și nu ne vom depărta de cătră tine; învia-ne-vei pre noi și numele tău îl vom chema.
20. Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-ne pre noi și iveaște fața ta, și ne vom mântui!
PSALMUL 80 modifică
1. Bucurați-vă lui Dumnezău, ajutoriului nostru; clicuiți Dumnezăului lui Iacov!
2. Luați psalm și dați tâmpănă, canon înfrumusețat cu alăută!
3. Trâmbițați în lună noao cu trâmbițe, în bună rânduită zi a sărbătorii voastre!
4. Căci poruncă lui Israil iaste și judecata Dumnezăului lui Iacov. Mărturie în Iosif puse pre dânsul, când ieși el den pământul Eghipetului; limba carea n’au știut, au auzit:
5. „Depărtă de sarcini umărul lui, mâinile lui întru coșniță au lucrat.
6. Întru necaz m’ai chemat și te-am izbăvit pre tine, ascultatu-te-am întru ascundere de vifor, ispititu-te-am la Apa Pricei.
7. (Strigare) Ascultă, nărodul mieu, și voiu mărturisi ție, Israil: De mă vei auzi, nu va fi întru tine Dumnezău nou, nici te vei închina la dumnezău strein,
8. Pentru că Eu sânt Domnul Dumnezăul tău, cela ce te-au scos den pământul Eghipetului; lărgeaște gura ta și voiu împlea pre ea.
9. Și n’au ascultat nărodul mieu glasul mieu și Israil nu luo aminte mie.
10. Și trimiș pre dânșii după tocmealele inimilor lor, mearge-vor întru tocmealele lor.
11. De m’ar fi ascultat nărodul mieu, Israil, de ar fi mers în căile meale,
12. Întru nemică aș fi smerit pre vrăjmașii lor și pre cei ce necăjiia pre dânșii aș fi pus mâna mea“.
13. Vrăjmașii Domnului mințiră lui, și va fi vreamea lor în veac.
14. Și hrăni pre ei den grăsimea grâului și den piatră cu miare au săturat pre dânșii. Slava.
PSALMUL 81 modifică
1. Dumnezău stătu în adunare de dumnezăi și în mijloc pre dumnezăi va osebi.
2. Până când judecați strâmbătate și feațele păcătoșilor vegheați?
3. (Strigare) Judecați surumanul și săracul, pre cel smerit și pre cel measer îndireptați.
4. Scoateț pre cel measer și pre cel sărac, den mâna păcătosului izbăviți-l pre dânsul!
5. N’au conoscut, nici au priceput, întru ’ntunearec merg; clătească-se toate temeaiele pământului.
6. Eu ziș: „Dumnezăi sânteț și fiii celui de sus toți!“.
7. Și voi ca niște oameni muriți și ca unul den boiari cădeți.
8. Scoală, Dumnezăule, judecă pământul, căci tu vei moșteni de tot întru toate limbile!
PSALMUL 82 modifică
1. Doamne, cine să va asămăna ție? Să nu taci, nici să te potolești, Doamne!
2. Căci iată, vrăjmașii tăi răsunară și cei ce urăsc pre tine rădicară cap.
3. Preste nărodul tău meșterșuguiră gând și sfătuiră asupra sfinților tăi.
4. Ziseră: „Veniți și să-i piardem de tot pre dânșii den limbă și să nu se pomenească numele lui Israil încă“.
5. Că să sfătuiră întru unire dempreună, asupra ta făgăduință puseră lăcașurile idumeilor și ismailteanii,
6. Moav și agareanii, Gheval și Ammon și Amalic, cei streini de fealiu, cu cei ce lăcuiescu Tirul.
7. Pentru că și Asur veni împreună cu dânșii, făcură-se spre sprejeneală fiilor lui Lot.
8. (Strigare) Fă lor ca lui Madian și Sisarii, ca lui Iavim la pârâul Chisson.
9. Pieriră de tot în Aendor, făcură-se ca balega pământului.
10. Pune pre boiarii lor ca pre Oriv și Ziv și Zevee și Salmanan,
11. Pre toți boiarii lor, carii au zis: „Să moștenim noao jârtăvnicul lui Dumnezău!“.
12. Dumnezeul mieu, pune-i pre ei ca pre o roată, ca trestia despre fața vântului,
13. Ca focul carele va arde dumbrava, ca para carea va arde munții,
14. Așa vei goni pre dânșii cu viforul tău și cu urgia ta vei turbura pre dânșii.
15. Împle obrazele lor de necinste și vor cerca numele tău, Doamne.
16. Rușineaze-se și să turbure în veacul veacului și să înfrunteaze și piară.
17. Și cunoască că numele ție – Domnul. Tu sângur nalt preste tot pământul!
PSALMUL 83 modifică
1. Câtu-s de îndrăgite sălașele tale, Doamne al puterilor! Pofteaște și să sfârșaște sufletul mieu la curțile Domnului;
2. Inima mea și trupul mieu bucurară-se pre Dumnezăul cel viu.
3. Pentru că și vrabia ș’au aflat ei casă și turtureaua cuiubu ei, unde va pune puii ei:
4. Jârtăvnicile tale, Doamne al puterilor, Împăratul mieu și Dumnezăul mieu.
5. Fericiți ceia ce lăcuiesc în casa ta, în vecii vecilor lăuda-te-vor pre tine.
6. (Strigare) Fericit omul căruia iaste ajutoriul lui de la tine; suiri în inima lui au pus, la Valea Plângerii, la locul carele au pus.
7. Pentru că blagoslovenii va da cel ce pune leage, mearge-vor den puteare în puteare, ivi-se-va Dumnezăul dumnezăilor în Sion.
8. Domnul, Dumnezăul puterilor, ascultă ruga mea, bagă în ureache, Dumnezăul lui Iacov!
9. (Strigare) Scutitoriul nostru, vezi, Dumnezăule, și caută la fața unsului tău!
10. Căci mai bună e o zi în curțile tale decât mii.
11. Ales-am a mă lepăda în casa Dumnezăului mieu, mai vârtos decât a lăcui la sălașăle păcătoșilor.
12. Căci milă și adevăr iubeaște Domnul Dumnezău, dar și mărire da-va Domnul.
13. Nu va lipsi bunătățile celor ce merg cu nerăutate. Doamne Dumnezăul puterilor, fericit omul cel ce nădejduiaște pre tine!
PSALMUL 84 modifică
1. Bine vruș, Doamne, pământului tău, întorseși robimea lui Iacov.
2. Lăsat-ai fărădelegile norodului tău, acoperit-ai toate păcatele lor.
3. (Strigare) Potoliș toată mânia ta; întorsu-te-ai de cătră urgia mâniei tale.
4. Întoarce pre noi, Dumnezăul mântuirilor noastre, și întoarce mânia ta de preste noi!
5. Au în veaci vei urgisi preste noi? Au întinde-vei urgia ta den rudă în rudă?
6. Dumnezău, tu întorcându-te vei învia pre noi, și norodul tău se va veseli preste tine.
7. Arată-ne noao, Doamne, mila ta, și mântuirea ta da-ne-vei noao.
8. Auzi-voiu ce va grăi întru mine Domnul Dumnezău; căci va grăi pace preste norodul lui
9. Și preste cei curați ai lui și preste cei ce întorc inima cătră el.
10. Însă aproape e de ceia ce să tem de dânsul – mântuirea lui, ca să sălășluiască mărire în pământul nostru.
11. Mila și adevărul s’au întimpinat, direptatea și pacea s’au sărutat.
12. Adevărul den pământ au răsărit și direptatea den ceriu să plecă.
13. Pentru că și Domnul da-va bunătate și pământul nostru da-va roada lui.
14. Direptate înaintea lui mearge-va și va pune la cale pașii lui. Slava.
CATHISMA 12. PSALMUL 85 modifică
1. Pleacă, Doamne, ureachea ta și mă ascultă, căci sărac și measer sânt eu.
2. Păzeaște sufletul mieu, căci curat sânt; mântuiaște pre robul tău, Dumnăzăul mieu, pre cel ce nedejduiaște pre tine!
3. Miluiaște-mă, Doamne, căci cătră tine voiu striga toată ziua. Veseleaște sufletul robului tău, căci cătră tine râdicaiu sufletul mieu.
4. Căci tu, Doamne, bun și blând și mult-milostiv la toți ceia ce te cheamă pre tine.
5. Bagă în urechi, Doamne, rugăciunea mea și ia aminte glasul rugii meale!
6. În ziua necazului mieu strigaiu cătră tine, căci m’ai ascultat.
7. Nu iaste aseamenea ție întru dumnezăi, Doamne, și nu iaste după faptele tale.
8. Toate limbile câte ai făcut veni-vor și se vor închina înaintea ta, Doamne, și vor mări numele tău.
9. Căci mare ești tu și făcând minuni, tu ești Dumnezău sângur.
10. Povățuiaște-mă, Doamne, întru calea ta și voiu mearge întru adevărul tău; veselească-se inima mea ca să să teamă de numele tău.
11. Mărturisi-mă-voiu ție, Doamne Dumnezăul mieu, dentru toată inima mea și voiu mări numele tău în veac.
12. Căce mila ta mare e preste mine și ai izbăvit sufletul mieu den iadul cel mai de jos.
13. Dumnezăule, cei fără de leage s’au rădicat asupra mea și adunarea celor tari au cercat sufletul mieu și n’au pus înainte pre tine înaintea lor.
14. Și tu, Doamne Dumnezăul mieu, milosârd și milostiv, mult îngăduitoriu și mult milostiv și adevărat.
15. Priveaște preste mine și mă miluiaște, dă tăria ta slugii tale și mântuiaște pre fiiul slujnicii tale.
16. Fă cu mine semn spre bine și vază cei ce mă urăsc pre mine și să să rușineaze, căci tu, Doamne, mi’ai ajutat mie și m’ai mângâiat.
PSALMUL 86 modifică
1. Temeiurile lui – în munții cei sfinți. Iubeaște Domnul porțile Sionului, mai vârtos decât toate sălașele lui Iacov.
2. Slăvite să grăiră pentru tine, cetatea lui Dumnezău.
3. (Strigare) Aduce-m-voiu aminte de Raav și de Vavilon celor ce mă cunoscu pre mine.
4. Și iată, cei streini de fealiu și Tirul și nărodul arapilor, aceștea s’au născut acolo.
5. „Maică Sion“, grăi-va omul, și om s’au născut întru ea și sângur cel Preaînalt au întemeiat pre dânsa.
6. Domnul va povesti întru scrisoarea năroadelor și boiarilor acestora, celor ce s’au născut întru ea.
7. (Strigare) Ca celor ce să veselesc tuturor lăcașul întru tine.
PSALMUL 87 modifică
1. Doamne, Dumnezăul mântuirii meale, ziua am strigat și noaptea înaintea ta.
2. Între înaintea ta ruga mea; pleacă ureachea ta la rugăciunea mea,
3. Căci se umplu de reale sufletul mieu și viața mea la iad s’au apropiat.
4. Socotiiu-mă cu cei ce să pogoară în groapă; făcuiu-mă ca un om neajutorit, în morți slobod.
5. Ca niște răniț ce dorm în mormânt, de carii nu ți-ai mai adus aminte, și ei de la mâna ta s’au împins.
6. Pusu-m’au în groapa cea mai de jos, întru întunearece și în umbra morții.
7. Asupra mea să întări mânia ta și toate valurile tale aduseși preste mine.
8. (Strigare) Depărtaș cunoscuții miei de la mine, pusără-mă urâciune lor.
9. Dedeiu-mă și nu ieșiiam, ochii miei slăbiră de sărăcie.
10. Strigaiu cătră tine, Doamne, toată ziua, întinș cătră tine mâinile meale.
11. Au morților vei faci minuni, au doftorii se vor scula și vor mărturisi ție?
12. Au povesti-va cineva în mormânt mila ta și adevărul tău întru pierzare?
13. Au cunoaște-se-vor întru întunearec minunile tale și direptatea ta în pământ uitat?
14. Și eu cătră tine, Doamne, strigaiu și dimineața ruga mea să te apuce.
15. Pentru ce, Doamne, leapezi sufletul mieu, întorci fața ta de cătră mine?
16. Sărac sânt eu și întru osteneale den tinereațele meale, și înălțându-mă mă smeriiu și mă ticăloșiiu.
17. Preste mine veniră urgiile tale, înfricoșările tale m’au turburat.
18. Încungiurară-mă ca apa, toată ziua mă cuprinseră dempreună.
19. Depărtași de cătră mine priatinul și aproapele, și pre cei cunoscuți ai miei den ticăloșie. Slava.
PSALMUL 88 modifică
1. Milele tale, Doamne, în veac voiu cânta.
2. La rudă și la rudă vesti-voiu adevărul tău, în rostul mieu.
3. Căci ai zis: În veac milă se va zidi, în ceriuri găti-se-va adevărul tău.
4. „Pus-am făgăduință celor aleși ai miei, juratu-m’am lui David, robului mieu, până în veac găti-voiu sămânța ta.
5. Și voiu zidi în neam și în neam scaunul tău“.
6. (Strigare) Mărturisi-vor ceriurile minunile tale, Doamne, adevărul tău întru adunarea sfinților.
7. Căci cine în nori se va potrivi cu Domnul, asămăna-se-va Domnului întru fiii lui Dumnezău?
8. Dumnezău slăvindu-se în svatul svinților, mare și înfricoșat iaste, preste toți cei de premprejurul lui.
9. Doamne Dumnezeul puterilor, cine e aseamenea ție? Tare ești, Doamne, și adevărul tău – împrejurul tău.
10. Tu stăpânești tăria mării, și pornirea valurilor ei tu potolești.
11. Tu smeriș ca pre un rănit pre cel mândru, cu brațul puterii tale răsipit-ai vrăjmașii tăi.
12. Ale tale sânt ceriurile și al tău iaste pământul; lumea și împlearea ei tu ai întemeiat; miazănoaptea și marea tu ai zidit.
13. Thavor și Ermon întru numele tău să vor veseli; brațul tău, cel cu puteare.
14. Întărească-se mâna ta, înalțe-se direapta ta; direptatea și judecata, gătirea scaunului tău.
15. Mila și adevărul mearge-vor înaintea feaței tale. Fericit norodul carele știe clicul.
16. Doamne, în lumina feații tale vor mearge și întru numele tău să vor bucura toată ziua și întru direptatea ta înălța-se-vor.
17. Căci lauda puterii lor tu ești și întru bunăvrearea ta înălța-se-va cornul nostru.
18. Căci a Domnului sprejeneala și a Svântului Israil, împăratului nostru.
19. Atuncea ai grăit în vedeare fiilor tăi și ai zis: „Pus-am ajutoriu asupra celui tare, înălțaiu ales den norodul mieu.
20. Aflat-am pre David, robul mieu, cu untdelemn svânt al mieu unș pre el.
21. Pentru că mâna mea sprejeni-va lui și brațul mieu întări-l-va pre dânsul.
22. Nu va folosi vrăjmaș întru el și fiiul fărădelegii nu va adaoge a face rău lui.
23. Și voiu zdrobi de cătră fața lui pre vrăjmașii lui și pre cei ce-l urăsc pre el înfrânge-i-voiu.
24. Și adevărul mieu și mila mea, cu dânsul; și în numele mieu nălța-se-va cornul lui.
25. Și voiu pune în mare mâna lui și în râuri direapta lui;
26. El mă va chema pre mine: ‘Tată-m ești tu, Dumnezeul mieu, și sprejenitoriul mântuirii meale’.
27. Și eu dentâi născut pune-l-voiu pre dânsul, înalt lângă împărații pământului;
28. În veac păzi-voiu lui mila mea și făgăduința mea credincioasă lui.
29. Și voiu pune în veacul veacului sămânța lui și scaunul lui ca zilele ceriului;
30. De vor lăsa fiii lui leagea mea și după judecățile meale nu vor mearge,
31. De vor spurca direptățile meale, și poruncile meale nu le vor păzi,
32. Socoti-voiu cu toiag fărădelegile lor și cu bice strâmbătățile lor.
33. Iară mila mea nu o voiu răsipi de la ei, nici voiu face strâmbătate întru adevărul mieu,
34. Nici voiu spurca făgăduința mea și ceale ce ies pren buzele meale nu le voiu defăima.
35. Odată am jurat în svântul mieu: De voiu minți lui David? Sămânța lui în veac va rămânea.
36. Și scaunul lui, ca soarele înaintea mea și ca luna întărită în veac; și martur în ceriu credincios“.
37. (Strigare) Și tu ai lepădat și ai ocărât, sfiiș pre unsul tău.
38. Surpaș făgăduința robului tău, spurcaș la pământ svințenia lui.
39. Oborâș toate gardurile lui, pus-ai tăriile lui frică.
40. Jefuia pre el toți ceia ce călătoriia în cale, să făcu ocară vecinilor lui.
41. Înălțaș direapta celor ce năcăjesc pre dânșii, veseliș pre toți vrăjmașii lui.
42. Întors-ai ajutoriul sabiei lui și nu sprejeniș lui în războiu.
43. Stricaș den curățenia lui, scaunul lui la pământ l-ai surpat.
44. Înmicșuraș zilele anului lui, vărsaș preste el rușine.
45. (Strigare) Până când, Doamne, te întorci desăvârșit, ațâța-se-va ca focul urgia ta?
46. Adu-ți aminte ce e statul mieu; au doară ai zidit în deșert pre toți fiii oamenilor?
47. Cine iaste omul carele va trăi și nu va vedea moarte, izbăvi-va sufletul lui den mâna iadului?
48. (Strigare) Unde sânt milele tale ceale de ’nceput, Doamne, carele ai jurat lui David întru adevărul tău?
49. Adu-ți aminte, Doamne, de ocara robilor tăi, carea am sprejenit în sânul mieu, a multe limbi,
50. Carea ocărâră pizmașii tăi, Doamne, cu carea au ocărât schimbarea unsului tău!
51. Blagoslovit Domnul în veac! Facă-se! Facă-se. Slava.
PSALMUL 89 modifică
1. Doamne, scăpare te făcuș noao în rudă și rudă.
2. Mai nainte de a să face munții și a să urzi pământul și lumea și den veac și până în veac tu ești.
3. Să nu întorci om la smerenie; și ziseș: „Întoarceți-vă, fiii oamenilor!“
4. Căci o mie de ani înaintea ochilor tăi, Doamne, ca ziua de ieri, carea au trecut,
5. Și straja în noapte; ponoslurile lor ani vor fi, dimineața ca pajiștea va treace.
6. Dimineața înflori-va și va treace, de cu sara să cază, învârtoșaze-se și să usuce.
7. Căci ne-am sfârșit întru urgia ta, și întru mânia ta ne-am turburat.
8. Pus-ai fărădelegile noastre înaintea ta, veacul nostru la luminarea feaței tale.
9. Căci toate zilele noastre s’au sfârșit și întru urgia ta ne-am sfârșit.
10. Anii noștri ca paianjinul socotiiam; zilele anilor noștri, întru dânșii, 70 de ani.
11. Și de vor fi în puteri, 80 de ani; și cel mai mult al lor, osteneală și dureare.
12. Căci au venit blândeațe preste noi, și ne vom certa.
13. Cine știe tăria urgiei tale? Și de frica ta mânia ta să numere?
14. Direapta ta așa o arată mie, și pre cei legați cu inima, întru învățătură.
15. Întoarce-te, Doamne! Până când? Și te mângâie spre robii tăi!
16. Împlutu-ne-am dimineața de mila ta, Doamne, și ne-am bucurat, și ne-am veselit în toate zilele noastre.
17. Să ne veselim pentru care zile ne-ai smerit pre noi, anii întru carii am văzut reale.
18. Și vez spre robii tăi și spre faptele tale și povățeaște pre fiii lor.
19. Și fie lumina Domnului Dumnezăului nostru preste noi, și faptele mâinilor noastre îndireptează preste noi și lucrul mânilor noastre îndireptează.
PSALMUL 90 modifică
1. Cel ce lăcuiaște în ajutoriul celui Nalt, întru acoperământul Dumnezăului ceriului va petreace.
2. Zice-va Domnului: „Sprejenitoriul mieu ești și scăparea mea, Dumnezăul mieu, și voiu nădejdui pre el“.
3. Căci el te va izbăvi den lațul vânătorilor și den cuvântul gâlcevitoriu.
4. Cu spatele lui va umbri ție și supt aripile lui vei nădejdui.
5. Cu armă te va încungiura adevărul lui, nu te vei teame de frică de noapte,
6. De săgeată ce zboară ziua, de lucru ce întru întunearec umblă, de întâmplare și diavol de amiazăzi.
7. Cădea-va den laturea ta o mie și zeace mii den direapta ta, și cătră tine nu se va apropia;
8. Fără numai cu ochii tăi vei socoti, și răsplătirea păcătoșilor vei vedea.
9. Căci tu, Doamne, nădeajdea mea; pre Cel Înalt ai pus scăpare ție.
10. Nu se vor apropia cătră tine reale, și biciu nu se va apropia în sălașul tău.
11. Căci îngerilor lui va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale.
12. Pre mâini râdica-te-vor, ca să nu împiadeci de piatră piciorul tău.
13. Preste aspidă și vasiliscu vei încăleca și vei călca pre leu și pre bălaur.
14. „Căci pre mine nedejdui și voiu izbăvi pre el, acoperi-voiu pre el, căci au conoscut numele mieu.
15. Striga-va cătră mine și voiu asculta pre el; cu dânsul sânt în necaz, scoate-voiu pre dânsul și-l voiu mări pre el.
16. Cu delungare de zile împlea-voiu pre el și voiu arăta lui mântuirea mea. Slava.
CATHISMA 13. PSALMUL 91 modifică
1. Bine e a să mărturisi Domnului și a cânta numelui tău, Preaînalte,
2. A vesti demineața mila ta și adevărul tău preste noapte,
3. În psaltire cu zeace strune, cu cântare în alăută.
4. Căci m’ai veselit, Doamne, cu facerea ta și întru faptele mâinilor tale bucura-mă-voiu.
5. Foarte să măriră faptele tale, Doamne, foarte să adâncară gândurile tale.
6. Om fără minte nu va cunoaște, și cel nepriceput nu va priceape aceastea.
7. Când vor răsări păcătoșii ca iarba și să plecară toți ceia ce fac fărădeleagea,
8. Pentru ca să piară de tot în vacul vacului. Și tu, Preaînalt în veac, Doamne.
9. Căci iată, vrăjmașii tăi, Doamne, căci iată-i, vrăjmașii tăi pier; și se vor răsipi toți ceia ce fac fărădeleagea.
10. Și se va înălța ca al inorodului cornul mieu, și bătrâneațele meale cu untdelemn gras.
11. Și privi ochiul mieu întru vrăjmașii miei și întru cei ce să scoală preste mine, ce viclenesc, auzi-va ureachea mea.
12. Direptul ca finicul va înflori, ca chedrul cel den Livan se va înmulți.
13. Răsădiți în casa Domnului, în curțile Dumnezăului nostru vor înflori.
14. Încă se vor înmulți cu bătrâneațe grase și bine pătimind vor fi, ca să vestească
15. Căci dirept e Domnul Dumnezăul nostru, și nu iaste strâmbătate întru el.
PSALMUL 92 modifică
1. Domnul au împărățit, cu bunăcuviință să îmbrăcă, îmbrăcă-să Domnul în puteare și să încinse.
2. Pentru că-ș întări lumea, carea nu se va clăti.
3. Gata e scaunul tău, de atuncea den veac ești tu.
4. Ridicară râurile, Doamne, ridicară râurile glasurile lor,
5. Râdica-vor râurile sfărâmăturile lor, de glasuri de ape multe.
6. Minunate-s râdicările mării, minunatu e întru ceale înalte Domnul.
7. Mărturiile tale să încrezură foarte, casii tale să cuvine sfințire, Doamne, întru îndelungare de zile.
PSALMUL 93 modifică
1. Dumnezăul izbândelor, Domnul, Dumnezăul izbândelor să arătă.
2. Înalță-te, cel ce judeci pământul, răsplăteaște răsplătire celor mândri.
3. Până când păcătoșii, Doamne, până când păcătoșii se vor făli?
4. Răspunde-vor și vor grăi strâmbătate, grăi-vor toți ceia ce fac fărădeleagea?
5. Pre norodul tău, Doamne, au smerit și pre moștenirea ta au chinuit.
6. Vădua și săracul omorâră și pre nemearnic uciseră.
7. Și ziseră: „Nu va vedea Domnul, nici va priceape Dumnezăul lui Iacov“.
8. Priceapeți dară, cei fără minte întru norod, și, nebuni, vreodată gândiți?
9. Cel ce au răsădit ureachea nu aude? Au cela ce au zidit ochiul nu socoteaște?
10. Cel ce ceartă limbi nu va mustra? Cel ce învață pre om minte,
11. Domnul, conoaște gândurile oamenilor că sânt în deșărt.
12. Fericit omul ori pre carele vei certa, Doamne, și den leagea ta învăța-l-vei pre el,
13. Ca să-l îmblânzești pre el den zile reale, până unde se va săpa păcătosului groapă.
14. Căci nu va lepăda Domnul pre norodul lui și moștenirea lui nu va părăsi,
15. Până unde direptatea se va întoarce la judecată și țiindu-se de ea toți cei direpți la inimă.
16. (Strigare) Cine să va scula mie preste cei ce viclenesc? Sau cine va sta împreună cu mine preste ceia ce fac fărădeleagea?
17. De nu Domnul mi’ar fi ajutat mie, cât de aproape are fi lăcuit lângă iad sufletul mieu!
18. De ziceam: „Clăti-să piciorul mieu“, mila ta, Doamne, ajuta-m mie.
19. După mulțimea durorilor meale în inima mea, mângâierile tale au veselit sufletul mieu.
20. Nu fie împreună cu tine scaunul fărădelegii, cel ce zideaște osteneală preste poruncă.
21. Vâna-vor preste sufletul direptului și sânge nevinovat vor osândi.
22. Și mi să făcu mie Domnul întru scăpare și Dumnezăul mieu, spre ajutor nădejdii meale.
23. Și va răsplăti lor Domnul fărădeleagea lor și după răutatea lor stinge-i-va pre dânșii Domnul Dumnezău. Slava.
PSALMUL 94 modifică
1. Veniți să ne bucurăm Domnului, să clicuim lui Dumnezău, Mântuitoriului nostru!
2. Să apucăm fața lui cu mărturii și cu cântări să clicuim lui!
3. Căci Dumnezău mare e Domnul, și Împărat mare preste tot pământul.
4. Căci în mâna lui – marginile pământului și înălțimile munților ale lui sânt.
5. Căci a lui iaste marea și el au făcut pre ea, și uscatul mânile lui au zidit.
6. Veniți să ne închinăm și să cădem lui și să plângem înaintea Domnului, celui ce ne-au făcut pre noi.
7. Căci acesta iaste Dumnezeul nostru, și noi norodul pășunei lui și oile mânii lui.
8. Astăzi de veți auzi glasul lui: „Nu învârtoșaț inemile voastre,
9. Ca întru amărăciune, la ziua ispitirii în pustie,
10. Unde m’au ispitit pre mine părinții voștri, ispitiră-mă și văzură faptele meale!
11. Patruzeci de ani am supărat neamului aceluia și ziș: ‘Pururea să înșală cu inemile’.
12. Și ei n’au cunoscut căile meale, că am jurat întru urgia mea: ‘De vor întra la odihna mea!’“.
PSALMUL 95 modifică
1. Cântați Domnului cântare noao, cântați Domnului tot pământul!
2. Cântați Domnului, blagosloviți numele lui, binevestiți den zi în zi mântuirea lui!
3. Vestiți întru limbi mărirea lui, în toate noroadele minunile lui!
4. Căci mare e Domnul și lăudat foarte, groaznic iaste, mai mult decât toți dumnezeii.
5. Căci toți dumnezeii limbilor sânt dimoni; iară Domnul ceriurile au făcut.
6. Mărturisire și frumuseațe e înaintea lui, svințire și mare cuviință întru svințirea lui.
7. Aduceț Domnului, neamurile limbilor, aduceți Domnului mărire și cinste; aduceți Domnului mărire numelui lui!
8. Rădicați jârtve și meargeți în curțile lui; închinați-vă Domnului, în curtea cea svântă a lui!
9. Cutremure-se de cătră fața lui tot pământul; ziceți întru limbi că Domnul au împărățit!
10. Pentru că au isprăvit lumea, carea nu se va clăti; judeca-va noroadele cu direptate.
11. Veselească-se ceriurile și să bucure pământul, clătească-se marea și plinirea ei; bucura-se-vor câmpii și toate câte-s întru ei!
12. Atuncea să vor bucura toate leamnele dumbrăvii de cătră fața Domnului, căci vine, căci vine a judeca pământul!
13. Judeca-va lumea cu direptate și noroadele cu adevărul lui.
PSALMUL 96 modifică
1. Domnul au împărățit, bucure-se pământul, veselească-se ostroave multe!
2. Nor și negură împrejurul lui, direptate și judecată, direptarea scaunului lui.
3. Foc înaintea lui mearge-va și va pârjoli împrejur pre vrăjmașii lui.
4. Străluciră fulgerele lui lumiei; văzu și să clăti pământul.
5. Munții ca ceara să topiră de cătră fața Domnului, de cătră fața Domnului a tot pământul.
6. Vestiră ceriurile direptatea lui și văzută toate noroadele mărirea lui.
7. Rușineaze-se toți ceia ce să închină celor cioplite, cei ce să fălesc în idolii lor.
8. Închinați-vă lui, toți îngerii lui! Auzi și să veseli Sionul
9. Și să bucurară featele jidovimei pentru judecățile tale, Doamne.
10. Pentru că tu Domn Nalt ești preste tot pământul; foarte te-ai preaînălțat, mai mult decât toți dumnezeii.
11. Cei ce iubiț pre Domnul, urâți realele! Păzeaște Domnul sufletul curaților lui; den mâna păcătosului izbăvi-va pre dânșii.
12. Lumină răsări direptului și celor direpți la inimă, veselie.
13. Veseliți-vă, direpții, întru Domnul și vă mărturisiți cu pomenirea svințirii lui. Slava.
PSALMUL 97 modifică
1. Cântați Domnului cântare noao, că minunate au făcut Domnul!
2. Mântuitu-l-au pre el direapta lui și brațul cel svânt al lui.
3. Arătă Domnul mântuirea lui, înaintea limbilor descoperi direptatea lui.
4. Pomeni mila lui lui Iacov și adevărul lui lui Israil.
5. Văzut-au toate marginile pământului mântuirea Dumnezeului nostru.
6. Clicuiț lui Dumnezeu, tot pământul; cântați și vă bucurați și cântați!
7. Pevețuiți Domnului cu alăută, cu alăută și cu glas de cântare, cu trâmbițe bătute și cu glas de trâmbiță de corn,
8. Clicuiți înaintea Împăratului, Domnului. Clătească-se marea și plinirea ei, lumea și toți ceia ce lăcuiesc întru ea.
9. Râurile bate-vor cu mâna deodată, măgurile se vor veseli de cătră fața Domnului, căci vine, căci apropie a judeca pământul.
10. Judeca-va lumea cu direptate și noroadele cu îndireptare.
PSALMUL 98 modifică
1. Domnul au împărățit: urgisască-se noroadele; cela ce șade pre Heruvimi: clatine-se pământul!
2. Domnul în Sion mare și înalt iaste preste toate noroadele.
3. Mărturisască-se numele tău cel mare, căci groznic și sfânt iaste. Și cinstea Împăratului judecată iubeaște.
4. Tu ai gătit îndireptări; judicată și direptate întru Iacov tu ai făcut.
5. Înălțați pre Domnul Dumnezăul nostru și vă închinați supunerii picioarelor lui, căci sfânt iaste!
6. Moisi și Aaron, întru preoții lui, și Samoil, întru cei ce cheamă numele lui,
7. Chema pre Domnul; și el asculta pre dânșii, cu stâlp de nor grăia cătră dânșii;
8. Căci păziia mărturiile lui și poruncile lui carele au dat lor.
9. Domnul Dumnezăul nostru, tu auziiai pre ei; tu bun iertătoriu te făceai lor, și izbândind preste toate tocmealele lor.
10. Înălțați pre Domnul Dumnăzăul nostru și vă închinați la măgura cea sfântă a lui, căci sfânt Domnul Dumnezăul nostru!
PSALMUL 99 modifică
1. Clicuiți Domnului, tot pământul, slujiți Domnului cu veselie! Întrați înaintea lui cu bucurie!
2. Conoașteți că Domnul, acesta iaste Dumnezăul nostru, el ne-au făcut pre noi, și nu noi.
3. Și noi, norodul lui și oile pășunei lui. Întrați la porțile lui cu ispovedanie, la curțile lui cu laude mărturisiți-vă lui!
4. Lăudați numele lui! Căci iaste bun Domn; în veac mila lui și până în neam și în neam adevărul lui!
PSALMUL 100 modifică
1. Milă și judecată cânta-ț-voiu ție, Doamne.
2. Cânta-voiu și voiu priceape în cale fără prihană. Când vei veni cătră mine?
3. Mergeam întru nerăutatea inimii meale în mijlocul casii meale.
4. Nu puneam înaintea ochilor miei lucru fără de leage; pre cei ce făcea călcări de leage am urât.
5. Nu să lipi de mine inimă îndărătnică, abătându-se de la mine; cel rău nu cunoșteam.
6. Pre cel ce clevetiia pre ascuns pre aproapele său, pre acesta îl goniiam.
7. Cu cel mândru ochiu și cu nesățioasă inimă, cu acesta nu mâncam împreună.
8. Ochii miei, preste credincioșii pământului, ca să șază ei împreună cu mine; mergând în cale fără prihană, acela îm slujiia.
9. Nu lăcuia în mijlocul casei meale făcând mândrie; grăind nedireptăți, nu să îndirepta înaintea ochilor miei.
10. Întru demineți am ucis pre toți păcătoșii pământului, ca să pierz de tot, den cetatea Domnului, pre toți ceia ce fac fărădeleagea. Slava.
CATHISMA 14. PSALMUL 101 modifică
1. Doamne, ascultă ruga mea și strigarea mea cătră tine vie!
2. Să nu întorci fața ta de cătră mine; ori întru carea zi mă necăjesc, pleacă cătră mine ureachea ta!
3. În carea zi voiu chema pre tine, degrabă ascultă-mă!
4. Căci săvârșiră ca fumul zilele meale și oasele meale ca o uscăciune să uscară.
5. Bătut fuiu ca iarba și să uscă inima mea; căci am uitat a mânca pâinea mea.
6. De glasul suspinului mieu să lipi osul mieu de carnea mea.
7. Asămănaiu-mă cu pelecanul pustnic, făcuiu-mă ca corbul de noapte în jăriște.
8. Am privegheat și m’am făcut ca o vrabie ce e singură pre casă.
9. Toată ziua mă ocărâia nepriatenii miei, și cei ce lăuda pre mine asupra mea să jura.
10. Că cenușă ca pâinea mâncaiu și băutura mea cu plânsoare amestecam,
11. De cătră fața urgiei tale și mâniei tale; căci rădicându-mă, m’ai surpat.
12. Zilele meale ca umbra să plecară și eu ca iarba mă uscaiu.
13. Și tu, Doamne, în veac rămâi și pomenirea ta, în neam și în neam.
14. Tu, sculându-te, vei milui Sionul, căce vreamea e a te milostivi spre el, că au venit vreamea.
15. Căce bine au vrut robii tăi pietrile lui, și țărâna lui vor cruța.
16. Și se vor teame limbile de numele Domnului și toți împărații pământului, de mărirea ta.
17. Căce va zidi Domnul Sionul și să va ivi întru mărirea lui.
18. Căută spre ruga celor smeriți, și n’au defăimat ruga lor.
19. Să să scrie aceasta la altă rudă și norodul cel ce să zideaște va lăuda pre Domnul;
20. Căce să plecă dentru nălțimea cea sfântă a lui, Domnul den ceriu preste pământ privi,
21. Ca să auză suspinul celor obeziți, ca să dezleage pre fiii celor omorâț,
22. Ca să vestească în Sion numele Domnului și lauda lui în Ierusalim,
23. Când să vor aduna noroade dempreună și împărați a sluji Domnului.
24. Răspunse lui în calea vârtutei lui: Împuținarea zilelor meale vesteaște-mi;
25. Nu mă lua la înjumătățarea zilelor meale; în neam de neamuri – anii tăi.
26. De ’nceput tu, Doamne, pământul ai întemeiat și faptele mânilor tale sânt ceriurile.
27. Acealea vor pieri, iară tu vei rămânea, și toți ca haina să vor vechi, și ca o învălitoare învăli-vei pre ei, și să vor premeni.
28. Iară tu acelaș ești, și anii tăi nu vor lipsi.
29. Fiii robilor tăi voru sălășlui și sămânță lor în veac să va îndirepta.
PSALMUL 102 modifică
1. Binecuvintează, sufletul mieu, pre Domnul și toate ceale denlăuntrul mieu numele cel sfânt al lui!
2. Blagosloveaște, sufletul mieu, pre Domnul, și nu uita toate răsplătirile lui!
3. Pre cela ce bine iartă toate fărădelegile tale, pre cela ce vindecă toate boalele tale;
4. Pre cel ce izbăveaște den stricăciune viața ta, pre cela ce te cunună cu milă și milosârdii;
5. Pre cela ce satură întru bunătăți pohta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereațele tale.
6. Făcând mile Domnul și judecată la toți ceia ce li să face strâmbătate.
7. Arătă căile lui lui Moisi, fiilor lui Israil voile lui.
8. Îndurătoriu și milostiv – Domnul, mult îngăduitoriu, și mult milostiv.
9. Nu desăvârșit să va urgisi, nici în vac va ținea mânie.
10. Nu după fărădelegile noastre au făcut noao, nici după greșalele noastre ne răsplăti noao,
11. Căci după înălțimea ceriului de la pământ au întărit Domnul mila lui preste ceia ce să tem de el.
12. Pre cât sânt depărtate răsăriturile de apusuri, depărtă de cătră noi fărădelegile noastre.
13. În ce chip miluiaște părintele pre fii, au miluit Domnul pre cei ce să tem de el, căci el au cunoscut ziditura noastră.
14. Aduse-ș aminte că țărână sântem; omul, ca iarba zilele lui; ca floarea câmpului, așa va înflori.
15. Căci duh trecu într’însul și nu va fi, și nu va mai cunoaște încă locul lui.
16. Iară mila Domnului, den veac și până în veac preste ceia ce să tem de dânsul.
17. Și direptatea lui, preste fiii fiilor, la cei ce păzescu făgăduința lui
18. Și pomenescu poruncile lui, ca să le facă pre eale.
19. Domnul în ceriu găti scaunul lui și împărăția lui tuturor stăpâneaște.
20. Binecuvântați pre Domnul, toți îngerii lui cei tari la vârtute, făcând cuvântul lui, ca să auziți glasului cuvintelor lui!
21. Binecuvântați pre Domnul, toate puterile lui, slujitorii lui făcând voia lui!
22. Binecuvântați pre Domnul, toate faptele lui, în tot locul stăpânirii lui; binecuvântează, sufletul mieu, pre Domnul! Slava.
PSALMUL 103 modifică
1. Binecuvintează, sufletul mieu, pre Domnul! Doamne, Dumnezăul mieu, măriși-te foarte!
2. Cu mărturisire și mare cuviință îmbrăcași-te, îmbrăcându-te cu lumină, ca o haină;
3. Întinzând ceriul ca o piale; cel ce acoperi cu ape cerdacurile lui;
4. Cela ce pune nori încălecarea lui; cela ce îmblă preste aripile vânturilor;
5. Cela ce face îngerii lui duhuri și pre slugile lui, pară de foc;
6. Cela ce întemeiază pământul pre întemeiarea lui, nu se va pleca în veacul veacului.
7. Fără-fundul, ca o haină – îmbrăcămintea lui, preste munți sta-vor ape.
8. De cătră certarea ta fugi-vor, de glasul tunetului tău se vor spăria.
9. Suie-să munții și să pogoară câmpii la locul carele ai întemeiat lor.
10. Hotar ai pus, carele nu-l vor treace, nici se vor întoarce a acoperi pământul.
11. Cela ce trimite izvoară în văi, între mijlocul munților treace-vor ape.
12. Adăpa-vor toate hiarăle câmpului, priimi-vor colunii la seatea lor.
13. Preste eale pasările ceriului vor sălășlui; den mijlocul pietrilor da-vor glas.
14. Adăpând munți den cerdacurile lui, den roada faptelor tale sătura-se-va pământul.
15. Cel ce răsare iarbă dobitoacelor și pajiște la lucrul oamenilor,
16. Ca să scoață pâine den pământ, și vinul veseleaște inima omului,
17. Ca să netezască fața cu untdelemn, și pâinea inima omului întăreaște.
18. Sătura-se-vor leamnele câmpului, chedrii Livanului, carele ai răsădit; acolo pasări vor încuiba.
19. Lăcașul erodiului povățuiaște lor; munții cei înalți – cerbilor, piatra – scăpare iepurilor.
20. Făcu pre luna la vremi, soarele cunoscu apusul lui.
21. Puseș întunearec și să făcu noapte; întru ea vor treace toate hiarăle dumbrăvii.
22. Puii de lei – răcnind ca să apuce și să ceară de la Dumnezău mâncare lor.
23. Răsări soarele și să adunară și la staolile lor vor zăcea.
24. Ieși-va omul la lucrul lui și la lucrarea lui până în sară.
25. Foarte să măriră lucrurile tale, Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut; să împlu pământul de zidirea ta!
26. Marea aceasta – cea mare și largă; acolo – jiganii cărora nu iaste număr,
27. Dobitoace mici și mari. Acolo vase merg;
28. Bălaurul acesta carele ai zidit a să batjocuri cu el. Toate cătră tine așteaptă să le dai hrană lor la bună vreame.
29. Dându tu lor, aduna-vor; deșchizând tu mâna, toate se vor împlea de bunătate;
30. Și întorcând tu fața ta, se vor turbura; lua-le-vei duhul lor și se vor sfârși și la țărâna lor se vor întoarce.
31. Trimite-vei Duhul tău și se vor zidi și vei înnoi fața pământului.
32. Fie mărirea Domnului în veaci! Veseli-se-va Domnul pre faptele lui,
33. Cela ce privești pre pământ și faci pre el a tremura; cel ce să atinge de munți și să afumă!
34. Cânta-voiu Domnului în viața mea, pevețui-voiu Dumnezăului mieu până voiu fi.
35. Îndulcească-se lui socoteala mea, și eu mă voiu veseli pre Domnul.
36. Sfârșască-se păcătoșii de la pământ și cei fără de leage, cât să nu fie ei. Binecuvintează, sufletul mieu, pre Domnul! Slava.
PSALMUL 104 modifică
1. Mărturisiți-vă Domnului și chemați numele lui, vestiți întru limbi faptele lui.
2. Cântați lui și pevețuiț lui; povestiți toate minunile lui.
3. Lăudați-vă întru numele cel sfânt al lui; veselească-se inima celor ce cearcă pre Domnul.
4. Cercați pre Domnul și vă întăriți; cercați fața lui pururea.
5. Pomeniți minunile lui carele au făcut, ciudeasele lui și judecățile rostului lui,
6. Sămânța lui Avraam, robii lui; fiii lui Iacov, aleșii lui.
7. Acesta e Domnul Dumnezăul nostru, în tot pământul judecățile lui.
8. Pomeni în veac făgăduința lui, cuvânt care au poruncit întru o mie de neamuri,
9. Carele au pus lui Avraam și jurământul lui lui Isaac.
10. Și puse pre el lui Iacov spre poruncă și lui Israil spre făgăduință veacinică,
11. Zicând: „Ție voiu da pământul lui Hanaan funire moștenirii voastre“.
12. Fiind ei la număr puțini, împuținați și nemearnici într’însul,
13. Și trecu den limbă în limbă și de la o împărăție, la alt norod,
14. Nu lăsă om ca să le facă lor strâmbătate și mustră pentru dânșii împărați:
15. „Nu vă atingeți de unșii miei, și întru prorocii miei nu vicleniți!“.
16. Și chemă foamete pre pământ, toată întărirea pâinii o zdrobi.
17. Trimise înaintea lor om; întru rob să vându Iosif.
18. Smeriră cu obezi picioarele lui, în hier petrecu sufletul lui până va veni cuvântul lui.
19. Cuvântarea Domnului lămuri pre el; trimise împărat și dezlegă pre el boiarin de norod și-l lăsă pre el.
20. Puse-l pre el domn casii lui și boiarin a toată câștigarea lui,
21. Ca să cearte pre boiarii lui ca pre sine și pre cei bătrâni ai lui ca să-i înțelepțască.
22. Și întră Israil la Eghipet și Iacov nemernici în pământul lui Ham.
23. Și crescu pre norodul lui foarte și-l întări pre el mai mult decât pre nepriatenii lui.
24. Întoarse inima lui ca să urască pre norodul lui, ca să-i robească întru robii lui.
25. Trimise pre Moisi, robul lui, pre Aaron, carele au ales lui.
26. Puse întru dânșii cuvintele seamnelor lui și minunilor lui în pământul lui Ham.
27. Trimise întunearec și întunecă, căci amărâră cuvintele lui;
28. Întoarse apele lor spre sânge și omorî peștii lor;
29. Scoase pământul lor broaște în cămările împărățiilor lor.
30. Zise și veni muscă câinească și mușițe în toate hotarăle lor.
31. Puse ploile lor grindină, foc arzând în pământul lor;
32. Și lovi viile lor și smochinii lor și zdrobi tot lemnul hotarului lor.
33. Zise, și veni lăcustă și omidă, cărora nu era număr,
34. Și mâncă toată iarba în pământul lor și mâncă toată roada pământului lor.
35. Și lovi tot dentâiu născutul, în pământul lor, începătura a toată osteneala lor,
36. Și-i scoase pre ei cu argint și cu aur, și nu era întru neamurile lor cel ce boleaște.
37. Veseli-se Eghipetul întru ieșirea lor, căci căzu frica lor preste ei.
38. Întinse nor spre acoperirea lor și foc, ca să lumineaze lor noaptea.
39. Cerșură și veniră cârstei și cu pâinea ceriului săturară pre ei.
40. Rupse piatra și curseră ape, mearseră întru râuri fără ape,
41. Căci îș aduse aminte de cuvântul cel sfânt al lui, cel cătră Avraam, robul lui,
42. Și scoase norodul lui cu bucurie și pre cei aleș ai lui cu veselie,
43. Și le deade lor țările limbilor și osteneala noroadelor moșteniră,
44. Pentru ca să păzască direptățile lui și leagea lui vor cerceta. Slava.
CATHISMA 15. PSALMUL 105 modifică
1. Mărturisiți-vă Domnului, căci e bun, căci în veac mila lui!
2. Cine va grăi puterniciile Domnului, auzite va face toate laudele lui?
3. Fericiți ceia ce păzesc judecata și fac direptate în toată vreamea.
4. Adu-ți aminte de noi, Doamne, întru bunăvrearea norodului tău; socoteaște pre noi întru mântuirea ta,
5. Ca să vedem întru bunătatea aleșilor tăi, ca să ne veselim întru veselia limbii tale, ca să ne lăudăm cu moștenirea ta.
6. Greșit-am cu părinții noștri, nelegiuit-am, făcut-am strâmbătate.
7. Părinții noștri în Eghipet n’au priceput minunile tale, nu ș’au adus aminte de mulțimea milei tale
8. Și amărâră suindu-se la Marea Roșie.
9. Și mântui pre dânșii pentru numele lui, ca să cunoască puternicia lui.
10. Și certă pre Marea Roșie și secă și povățui pre dânșii în beznă ca în pustie;
11. Și mântui pre dânșii den mâna celuia ce uraște și mântui pre ei den mâna vrăjmașilor;
12. Acoperi apa pre cei ce necăjiia pre ei, unul dentru dânșii n’au rămas
13. Și crezură cuvântul lui și cântară lauda lui;
14. Sârguiră, uitară lucrurile lui, nu îngăduiră svatul lui;
15. Și poftiră poftă în pustiiu și ispitiră pre Dumnezeu în loc fără de apă.
16. Și deade lor cearerea lor, trimise sațiu la sufletele lor.
17. Și scârbiră pre Moisi în tabără, pre Aaron, pre svântul Domnului.
18. Să deșchise pământul și înghiți pre Dathan și acoperi preste adunarea lui Aviron.
19. Și să ațâță foc întru adunarea lor, pară au mistuit pre păcătoși.
20. Și au făcut vițel în Horiv și să închinară la cel cioplit.
21. Și schimbară mărirea lui întru asemănare de vițel, ce mănâncă iarbă.
22. Și uitară pre Dumnezeu, cel ce mântuiaște pre dânșii, pre cela ce au făcut mari în Eghipet, minunate în pământul lui Ham, înfricoșate la Marea Roșie.
23. Și zise ca să-i piarză de tot pre dânșii, de nu ar fi stătut Moisi, cel ales al lui, întru zdrobire înaintea lui,
24. Ca să întoarcă mânia lui, ca să nu-i piarză de tot pre ei.
25. Și defăimară pământ pohtit, nu crezură cuvântul lui; și răpștiră în sălașele lor, nu ascultară glasul Domnului.
26. Și rădică mâna lui preste dânșii, ca să-i surpe pre ei în pustiiu
27. Și ca să le oboară sămânța lor întru limbi și să-i răsipască pre dânșii pren țări.
28. Și să lipiră de Veelfegor și mâncară jârtvele morților.
29. Și-l întărâtară pre el întru tocmealele lor și să înmulți întru dânșii cădearea.
30. Și stătu Finees și izbândi și încetă rana,
31. Și să socoti lui întru direptate, în neam și în neam, până în veac.
32. Și-l mâniară pre el la Apa Pricei și să dosădi Moisi pentru ei, că amărâră Duhul lui,
33. Și usebi cu buzele lui. N’au pierdut de tot limbile carele au zis Domnul lor,
34. Și să amestecară întru limbi și învățară faptele lor și slujiră celor cioplite ale lor și li se făcu lor întru piadecă.
35. Și jârtvuiră pre fiii lor și pre featele lor dracilor
36. Și vărsară sânge nevinovat, sângele fiilor lor și al featelor, cărora au jârtvuit cioplitelor lui Hanaan,
37. Și să omorî cu ucidere pământul întru sânge, și să spurcă cu faptele lor și curviră cu tocmealele lor.
38. Și să urgisi cu mânie Domnul preste norodul lui și urî moștenirea lui.
39. Și-i deade pre dânșii în mânile vrăjmașilor și stăpâniră pre ei ceia ce urâia pre dânșii
40. Și necăjiră pre ei vrăjmașii lor și să smeriră supt mânile lor. De multe ori au mântuit pre dânșii,
41. Iară ei l-au amărât pre el cu svatul lor și s’au smerit cu fărădelegile lor.
42. Și văzu Domnul când să năcăjiia ei, când el auzi rugăciunea lor,
43. Și-ș aduse aminte de făgăduința lui și să căi după mulțimea milei lui,
44. Și-i deade pre ei la mile înaintea tuturor cărora au robit pre dânșii.
45. Mântuiaște-ne pre noi, Doamne, Dumnezeul nostru, și ne adună pre noi den limbi,
46. Ca să ne mărturisim numelui tău celui svânt, ca să ne fălim întru lauda ta.
47. Binecuvântat – Domnul Dumnezeul lui Israil, den veac și până în veac! Și va grăi tot norodul: „Facă-se. Facă-se!“. Slava.
PSALMUL 106 modifică
1. Mărturisiți-vă Domnului, căci e bun, căci e în veac mila lui!
2. Zică cei mântuiți de Domnul, pre carii au mântuit den mâna vrăjmașului, și den țări au adunat pre dânșii,
3. De la răsărituri, și apusuri, și crivăț, și mare.
4. Rătăciră în pustiiul cel fără apă, calea cetății lăcașului n’au aflat,
5. Flămânzind și însetând, sufletul lor întru dânșii să săvârșiia;
6. Și strigară cătră Domnul, năcăjindu-se ei, și den nevoile lor mântui pre ei,
7. Și povăță pre ei la cale direaptă, ca să meargă la cetate de lăcaș.
8. Mărturisască-se Domnului milele lui și minunile lui flilor oamenilor!
9. Căci au săturat suflet deșert și suflet flămând împlu de bunătăți.
10. Pre cei ce ședea întru întunearec și în umbra morții, legați cu sărăcie și cu fier,
11. Căce au amărât cuvintele lui Dumnezău și sfatul celui Nalt întărâtară,
12. Și să smeri întru osteneale inimile lor, slăbiră, și nu era cine ajuta;
13. Și strigară cătră Domnul când să necăjiia ei și den nevoile lor mântui pre dânșii,
14. Și-i scoase pre ei dentru întunearec și umbra morții și legăturile lor au rumptu.
15. Mărturisască-se Domnului milele lui și minunile lui fiilor oamenilor!
16. Căce au sfărâmat porți de aramă și zăvoară de fier frânse.
17. Îi sprejini pre dânșii den calea fărădelegii lor, că pentru păcatele lor s’au smerit.
18. Toată mâncarea urî sufletul lor și să apropiară până la porțile morții.
19. Și strigară cătră Domnul când să necăjiia ei și den nevoile lor mântui pre ei,
20. Trimise cuvântul lui, și vindecă pre ei dentru stricăciunile lor.
21. Mărturisască-se Domnului milele lui, și minunile lui fiilor oamenilor!
22. Și jârtvuiască lui jârtvă de laudă, și vestească faptele lui cu bucurie!
23. Cei ce să pogoară la mare cu vase, făcând lucrare în ape multe,
24. Aceștea au văzut faptele Domnului și minunile lui întru adâncu.
25. Zise și stătu duh de vifor și să înălțară valurile ei;
26. Suie-să până la ceriuri și să pogoară până la ceale fără funduri, sufletul lor întru răutăți să topiia.
27. Turburară-să, clătiră-să, ca cel ce să îmbată; și toată învățătura lor să cufundă.
28. Și strigară cătră Domnul când să necăjiia ei și den nevoile lor scoase-i pre dânșii
29. Și porunci vihorului și stătu spre abur, și încetară valurile ei.
30. Și să veseliră, căce s’au așăzat, și povățui pre dânșii la limanul voii lor.
31. Mărturisască-se Domnului milele lui și minunile lui fiilor oamenilor!
32. Înalțe-l pre dânsul întru adunarea norodului și întru ședearea bătrânilor laude-l pre el.
33. Puse râuri la pustiiu și cursurile apelor la seate,
34. Pământul roditoriu la sărătură, de răutatea celor ce lăcuiescu într’însul.
35. Pus-au pustiiul la iazere de apă și pământul fără de apă la cursori de ape
36. Și lăcui acolo flămânzind și au așezat cetăți de lăcuință
37. Și sămănară țarine și răsădiră vii și au făcut roadă de naștere
38. Și-i blagoslovi pre ei și să înmulțiră foarte și dobitoacele lor nu le-au împuținat.
39. Și să împuținară și căzură la rău de năcazul realelor și durerii.
40. Răvărsatu-s’au ocară preste boiarii lor și-i rătăci pre dânșii întru neumblată, și nu în cale.
41. Și ajută săracului den sărăcie și puse ca oile neamului.
42. Vedea-vor direpții și să vor veseli și toată fărădeleagea va astupa gura ei.
43. Cine e înțelept, și va păzi aceastea, și va priceape milele Domnului. Slava.
PSALMUL 107 modifică
1. Gata e inima mea, Doamne, gata e inima mea; cânta-voiu și voiu pevețui întru mărirea mea.
2. Scoală-te, slava mea! Deștaptă-te, psaltire și alăută! Deștepta-mă-voiu la mânecate.
3. Mărturisi-mă-voiu ție întru noroade, Doamne, cânta-voiu ție întru limbi,
4. Căce mare e deasupra ceriurilor mila ta și până la nori adevărul tău.
5. Înalță-te preste ceriuri, Dumnezău, și preste tot pământul mărirea ta; pentru ca să să izbăvească cei iubiți ai tăi,
6. Mântuiaște cu direapta ta și mă ascultă! Dumnezău au grăit întru sfântul lui:
7. „Înălța-mă-voiu și voiu împărți Sâchima și Valea Corturilor voiu măsura.
8. Al mieu iaste Galaad și al mieu iaste Manassi; și Efraim, sprejenire capului mieu;
9. Iuda, împăratul mieu; Moav, căldarea nădejdei meale,
10. Preste Idumea voiu pune încălțămintea mea, mie cei de alt neam să supuseră“.
11. Cine mă va aduce la cetatea îngrădirii? Au cine mă va povățui până la Idumea?
12. Au nu tu, Dumnezău, cela ce ne-ai lepădat pre noi? Și nu vei ieși, Dumnezăule, întru puterile noastre?
13. Dă-ne noao ajutoriu den supărare; și deșartă e mântuirea omului.
14. Întru Dumnezău vom face puteare și acesta va defăima pre vrăjmașii noștri.
PSALMUL 108 modifică
1. Dumnezău, lauda mea să nu o taci! Căci gura păcătosului și gura vicleanului asupra mea să deșchise,
2. Grăit-au împotriva mea cu limbă vicleană și cu cuvinte de urâciune m’au încungiurat și-m deaderă războiu în zadar.
3. În loc să mă iubească, mă pârâia, și eu mă rugam.
4. Și puseră asupra mea reale în loc de bune și ură, în loc de îndrăgirea mea.
5. Pune preste dânsul greșit și diavolul să stea den direapta lui.
6. Când se va judeca el, să iasă osândit și ruga lui facă-se întru păcat.
7. Fie zilele lui puține și oblăduirea lui să o ia altul.
8. Facă-se fiii lui săraci și muiarea lui, văduă.
9. Legănându-se să să scoale fiii lui și să ceară; scoață-se den jirăștele caselor lor.
10. Cerceteaze datornicul toate câte sânt la el și să jăfuiască streinii ostenealele lui.
11. Să nu fie lui sprejenitoriu, nici să să facă milostivitoriu surimanilor lui.
12. Facă-să fiii lui întru pierzare, într’un neam stingă-se numele lui.
13. Pomenească-se de iznoavă fărădeleagea părinților lui înaintea Domnului; și păcatul maicii lui să nu să stingă.
14. Facă-se înaintea Domnului pururea și piară de tot den pământ pomeana lor, pentru căci nu ș’au adus aminte a face milă
15. Și goni pre omul cel measer și sărac și umilit la inimă, a-l omorî.
16. Și iubi blăstămul, și va veni la dânsul; și nu vru blagoslovenia, și se va depărta de la el.
17. Și să îmbrăcă cu blăstemul ca cu o haină, și întră ca o apă în mațele lui și ca untul-de-lemn în oasele lui.
18. Facă-se lui ca o haină care să îmbracă și ca brâul carele pururea să încinge.
19. Acesta e lucrul celor ce mă pârăsc pre mine la Domnul și celor ce grăiesc reale asupra sufletului mieu.
20. Și tu, Doamne, Doamne, fă cu mine pentru numele tău, căci bună e mila ta.
21. Izbăveaște-mă, căci sărac și measer sânt eu și inima mea să turbură înlăuntrul mieu.
22. Ca umbra, când să abate ea, mă răsipiiu, scuturaiu-mă ca lăcustele.
23. Genuchele meale slăbiră de post și carnea mea să schimbă de untdelemn.
24. Și eu mă făcuiu ocară lor; văzură-mă, clătiră capetele lor.
25. Ajută-mi, Doamne, Dumnezăul mieu, și mă mântuiaște, după mila ta!
26. Și cunoască că e mâna ta aceasta și tu, Doamne, ai făcut pre dânsa.
27. Blăstăma-vor ei, și tu vei blagoslovi. Cei ce să rădică asupră-mi rușineaze-se, iară robul tău se va veseli.
28. Îmbrace-să cei ce mă pârăsc pre mine în rușine și să învălească ca cu un veșmânt cu rușinea lor.
29. Mărturisi-mă-voiu Domnului foarte în rostul mieu și în mijlocul multora voiu lăuda pre el,
30. Căci stătu den direapta săracului, ca să mântuiască de spre cei ce gonesc sufletul mieu. Slava.
CATHISMA 16. PSALMUL 109 modifică
1. Zise Domnul Domnului mieu: „Șăzi den direapta mea,
2. Până voiu pune pre vrăjmașii tăi supunere picioarelor tale“.
3. Toiagul puterii trimite-ț-va ție Domnul den Sion: „Și biruiaște în mijlocul vrăjmașilor tăi!“
4. Cu tine, începătura în ziua puterii tale, întru minunile sfinților tăi; den pântece mainte de luceafărul am născut pre tine.
5. Jură-să Domnul și nu se va căi: „Tu – preot în veac, după orânduiala lui Melhisedec“.
6. Domnul den direapta ta sfărâmat-au în ziua urgiei lui împărați.
7. Judeca-va întru limbi; plini-va căderi; zdrobi-va capete, pre pământ, ale multora;
8. Den pârâu pre cale va bea: pentru aceaea va înălța capul.
PSALMUL 110 modifică
1. Mărturisi-mă-voiu ție, Doamne, cu toată inema mea, în svatul celor direpți și în adunare!
2. Mare-s lucrurile Domnului, cercate la toate voile lui!
3. Mărturisire și mare cuviință, lucrul lui și direptatea lui rămâne în veacul veacului.
4. Pomenire făcu minunelor lui; milostiv și îndurătoriu, Domnul. Hrană au dat celor ce să tem de dânsul,
5. Pomeni-va în veac făgăduința lui; putearea lucrurilor lui vestit-au norodului său,
6. Ca să le dea lor moștenirea limbilor: faptele mânelor lui, adevărul și judecata.
7. Crezute-s toate poruncile lui, întărite în veacul veacului, făcute cu adevăr și direptate.
8. Mântuire trimise norodului său, porunci în veac făgăduința lui.
9. Svânt și înfricoșat iaste numele lui; începătura înțelepciunii – frica Domnului
10. Și priceapere bună la toți ceia ce fac pre ea. Lauda lui rămâne în veacul veacului.
PSALMUL 111 modifică
1. Fericit omul cela ce să teame de Domnul; întru poruncile lui vrea-va foarte.
2. Tare în pământ va fi sămânța lui; neamul direpților să va blagoslovi.
3. Măriri și avuție în casa lui; și direptatea lui rămâne în veacul veacului.
4. Răsări întru întunearec lumină direpților, milostiv și îndurătoriu și dirept.
5. Bun om cela ce să îndură și împrumutează; găti-va cuvintele lui la judecată, căci în veac nu să va clăti.
6. La pomenire veacinică va fi direptul, de auz rău nu să va teame.
7. Gata e inema lui să nădejduiască pre Domnul; întăritu-s’au inema lui, nu să va teame, până unde va căuta spre vrăjmașii lui,
8. Răsipi, deade săracilor; direptatea lui rămâne în veacul veacului,
9. Cornul lui să va înălța cu mărire; păcătosul va vedea și să va urgisi, dinții lui va scrâșni și să va topi; pohta păcătosului va pieri. Slava.
PSALMUL 112 modifică
1. Lăudați, copii, pre Domnul, lăudați numele Domnului!
2. Fie numele Domnului blagoslovit de acum și până în veac!
3. De la răsăritul soarelui, până la apusuri, lăudat numele Domnului!
4. Înalt preste toate limbile, Domnul, preste ceriuri mărirea lui!
5. Cine e ca Domnul Dumnezeul nostru, cel ce lăcuiaște întru ceale înalte și ceale smerite privind în ceriu și în pământ?
6. Cel ce rădică de la pământ pre sărac și de la gunoiu rădicând pre measer,
7. Ca să-l șază pre el cu boiarii, cu boiarii norodului lui.
8. Cel ce lăcuiaște pre stearpă în casă, maică preste feciori veselindu-se.
PSALMUL 113 modifică
1. În ieșirea lui Israil de la Eghipet, casei lui Iacov den norod varvar,
2. Să făcu Iudeea svințirea ei; Israil, stăpânirea ei.
3. Marea văzu și fugi, Iordanul să întoarsă îndărăt.
4. Munții săltară ca berbecii și dealurile, ca mieii oilor.
5. Ce-ți iaste ție, mare, de ai fugit? Și tu, Iordane, de ai întors îndărăt?
6. Munții, că ați săltat ca berbecii, și dealurile, ca mieii oilor?
7. De cătră fața Domnului să clătină pământul, de cătră fața Dumnezeului lui Iacov,
8. Celuia ce au întors piatra, în iazere de ape, și cea în colțuri cioplită, în izvoară de ape.
9. Nu noao, Doamne, nu noao, ce numai numelui tău dă mărire,
10. Pre mila ta și pre adevărul tău, ca nu cândai să zică limbile: „Unde iaste Dumnezeul lor?“
11. Și Dumnezeul nostru, în ceriu și pre pământ, toate câte au vrut au făcut.
12. Idolii limbilor – argint și aur, fapte de mâni de oameni;
13. Gură au, și nu vor grăi; ochi au, și nu vor vedea;
14. Urechi au, și nu vor auzi; nasuri au, și nu vor mirosi;
15. Mâni au, și nu vor pipăi; picioare au, și nu vor îmbla; nu vor glăsui cu gâtlejul lor.
16. Aseamenea lor să să facă cei ce fac aceastea și toți ceia ce nădejduiesc preste ei.
17. Casa lui Israil nădejdui pre Domnul, ajutoriu și scutitoriu lor iaste.
18. Casa lui Aaron nădejdui pre Domnul, ajutoriu și scutitoriu lor iaste.
19. Ceia ce să tem de Domnul nădejduiră pre Domnul, ajutoriu și scutitoriu lor iaste.
20. Domnul pomenind pre noi, blagoslovi pre noi;
21. Blagoslovi casa lui Israil, blagoslovi casa lui Aaron,
22. Blagoslovi pre cei ce să tem de Domnul, pre cei mici, cu cei mari.
23. Adaogă Domnul preste voi, preste voi și preste fiii voștri!
24. Blagosloviți sânteți voi Domnului, celui ce au făcut ceriul și pământul.
25. Ceriul ceriului – Domnului; și pământul l-au dat fiilor oamenilor.
26. Nu cei morți te vor lăuda, Doamne, nice toț ceia ce lăcuiescu în iad,
27. Ce noi, cei vii, vom blagoslovi pre Domnul, de acum și până în veac.
PSALMUL 114 modifică
1. Îndrăgiiu, căce va asculta Domnul glasul rugii meale,
2. Căce au plecat ureachea lui mie, și în zilele meale îl voiu chema.
3. Cuprinsără-mă durori de moarte, primejdiile iadului aflatu-m’au;
4. Necaz și durori aflaiu, și numele Domnului am chemat:
5. „O, Doamne, izbăveaște sufletul mieu!“ Milostiv Domnul și dirept, și Dumnezăul nostru miluiaște.
6. Păzind pruncii Domnul; smeriiu-mă și mă mântui.
7. Întoarce-te, sufletul mieu, la odihna ta, căce Domnul au făcut bine ție;
8. Căce au scos sufletul mieu den moarte, ochii miei den lacrămi și picioarele meale de la lunecare.
9. Bine voiu plăcea înaintea Domnului în țara celor vii. Slava.
PSALMUL 115 modifică
1. Crezut-am, pentru aceaea am grăit și eu m’am smerit foarte.
2. Și eu ziș întru uimirea mea: „Tot omul – mincinos!“
3. Ce voiu răsplăti Domnului pentru toate câte au dat mie?
4. Păhar de mântuire voiu lua și numele Domnului voiu chema.
5. Rugile meale Domnului voiu da naintea a tot norodului lui. Cinstită e înaintea Domnului moartea cuvioșilor lui.
6. O, Doamne, eu – robul tău, eu – robul tău și fiiul slujnicii tale.
7. Rumpseși legăturile meale, ție voiu jârtvui jârtve de mântuire și întru numele Domnului voiu chema.
8. Rugile meale Domnului voiu da, naintea a tot norodul lui, în curțile casii Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime.
PSALMUL 116 modifică
1. Lăudați pre Domnul, toate limbile; făliți pre el, toate noroadele!
2. Căce să întări mila lui preste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.
PSALMUL 117 modifică
1. Mărturisiți-vă Domnului, căce e bun, căci în veac – mila lui!
2. Zică, dară, casa lui Israil căce e bun, căce e în veac mila lui!
3. Să zică, dară, casa lui Aaron, că e bun, că e în veac mila lui!
4. Zică dară, toți ceia ce să tem de Domnul, că e bun, că e în veac mila lui!
5. Den scârbă chemaiu pre Domnul și mă ascultă spre lărgime.
6. Domnul, mie ajutoriu și nu mă voiu teame ce-m va face mie omul.
7. Domnul, mie ajutoriu și eu voiu vedea pre pizmașii miei.
8. Bine e a nedejdui pre Domnul decât a nedejdui pre om;
9. Bine e a nedejdui pre Domnul decât a nedejdui pre boiari.
10. Toate limbile încunjurară-mă: și cu numele Domnului îm izbândiiu pre ei.
11. Încungiurându-mă încunjurare, și cu numele Domnului îm izbândiiu pre ei.
12. Încunjurară-mă ca albinile fagurul, și se ațâțară ca focul în spini, și cu numele Domnului îm izbândiiu pre ei.
13. Împinsu fiind, mă întorșu a cădea, și Domnul m’au sprijenit.
14. Vârtutea mea și lauda mea – Domnul; și fu mie întru mântuire.
15. Glas de bucurie și de mântuire în corturile direpților:
16. „Direapta Domnului făcu puteare, direapta Domnului mă înălță, direapta Domnului făcu puteare!“
17. Nu voiu muri, ce voiu trăi și voiu povesti lucrurile Domnului.
18. Certând mă certă Domnul, și morții nu mă deade.
19. Deșchideți mie porțile direptății; întrând întru eale, mărturisi-mă-voiu Domnului. Aceasta e poarta Domnului; direpții vor întra întru ea.
20. Mărturisi-mă-voiu ție, căce ai ascultat mie și te făcuși mie întru mântuire.
21. Piatra carea nu o au socotit ziditorii, aceasta fu în capul unghiului.
22. De la Domnul s’au făcut aceasta și iaste minunată întru ochii noștri.
23. Aceasta e ziua carea o au făcut Domnul; să ne bucurăm și să ne veselim întru dânsa.
24. O, Doamne, mântuiaște-mă dară! O, Doamne, sporeaște dară! Blagoslovit cel ce vine întru numele Domnului;
25. Blagoslovit-am pre voi den casa Domnului. Dumnezău – Domnul și să ivi noao.
26. Adunați sărbătoare întru umbrare, până la cornurile jârtăvnicului!
27. Dumnezăul mieu ești tu și mă voiu ispovedi ție; Dumnezăul mieu ești tu, și te voiu înălța.
28. Mărturisi-mă-voiu ție, căci ai ascultat pre mine și te făcuș mie întru mântuire.
29. Mărturisiți-vă Domnului, căci e bun, căci în veac mila lui! Slava.
CATHISMA 17. PSALMUL 118 modifică
1. Fericiți cei nevinovați în cale, cei ce îmblă în leagea Domnului!
2. Fericiți ceia ce cearcă mărturiile lui; cu toată inima vor cerceta pre el,
3. Pentru că nu cei ce fac fărădeleagea în căile lui au mers.
4. Tu ai poruncit poruncile tale ca să le păzim foarte.
5. Măcară de s’ar îndirepta căile meale, ca să păzesc direptățile tale!
6. Atuncea nu mă voiu rușina eu, când voiu vedea preste toate poruncile tale.
7. Mărturisi-mă-voiu ție cu direptatea inimii, învățând eu judecățile direptății tale.
8. Îndreptările tale păzi-le-voiu; nu mă părăsi până în sfârșit!
9. Întru ce va isprăvi tânărul calea lui? Întru cruțarea cuvintelor tale.
10. Cu toată inima am cercat pre tine; să nu mă leapezi de cătră poruncile tale!
11. În inima mea am ascuns cuvintele tale, pentru ca să nu greșesc ție.
12. Blagoslovit ești, Doamne; învață-mă direptățile tale!
13. Cu buzele meale vestiiu toate judecățile rostului tău.
14. În calea mărturiilor tale mă desfătaiu ca spre toată avuția.
15. Întru poruncile tale voiu zăbovi și voiu socoti căile tale.
16. Întru direptățile tale voiu cugeta, nu voiu uita cuvintele tale.
17. Răsplăteaște robului tău! Trăiaște-mă, și voiu păzi cuvintele tale.
18. Descoperi ochii miei, și voiu socoti minunile den leagea ta.
19. Nemearnic sânt eu în pământ; să nu ascunzi de la mine poruncile tale.
20. Pofti sufletul mieu ca să poftească judecățile tale, în toată vreamea.
21. Certaș pre cei mândri; blăstămați ceia ce să abat de cătră poruncile tale.
22. Ia de premprejurul mieu ocara și defăimarea, căci mărturiile tale am cercetat.
23. Pentru că au șezut boiari și asupra mea grăiia, iară robul tău zăboviia întru direptățile tale.
24. Pentru că mărturiile tale cugetul mieu iaste; și sfaturile meale, direptățile tale.
25. Lipitu-s’au de pământ sufletul mieu; trăiaște-mă după cuvântul mieu.
26. Căile meale le-am vestit și m’ai ascultat; învață-mă direptățile tale.
27. În calea îndireptărilor tale înțelepțeaște-mă și voiu zăbovi întru minunile tale.
28. Adormită sufletul mieu de trândăvie; adeverează-mă întru cuvintele tale.
29. Calea strâmbătății depărtează de la mine și cu leagea ta miluiaște-mă!
30. Calea adevărului am ales și judecățile tale n’am uitat.
31. Lipiiu-mă de mărturiile tale; Doamne, nu mă rușina!
32. Calea poruncilor tale am alergat, când ai lărgit inima mea.
33. Leage pune mie, Doamne, calea direptăților tale, și voiu cerceta-o pre ea pururea.
34. Înțelepțeaște-mă și voiu cerceta leagea ta și voiu păzi pre ea cu toată inima mea.
35. Povățuiaște-mă în calea poruncilor tale, căci pre dânsa vruiu.
36. Pleacă inima mea la mărturiile tale, și nu la lăcomie.
37. Întoarce ochii miei, ca să nu văz deșertăciune; în calea ta trăiaște-mă.
38. Pune robului tău cuvântul tău la frica ta.
39. Ia demprejurul mieu ocara mea carea am prepus, căci judecățile tale-s bune.
40. Iată, poftiiu poruncile tale; întru direptatea ta trăiaște-mă.
41. Și să vie preste mine mila ta, Doamne, mântuirea ta, după cuvântul tău!
42. Și voiu răspunde celor ce-mi împută cuvânt, căci am nedejuit pre cuvintele tale.
43. Și să nu iai den rostul mieu cuvântul adevărului, până la moarte, căci pre judecățile tale nedejduiiu.
44. Și voiu cruța leagea ta pururea în veac și în veacul veacului.
45. Și mergeam întru lărgime, căci poruncile tale am cercat.
46. Și grăiiam întru mărturiile tale înaintea împăraților, și nu mă rușinam.
47. Și cugetam întru poruncile tale, carele am iubit foarte.
48. Și am rădicat mâinile meale cătră poruncile tale, carele am iubit, și zăboviiam întru direptățile tale.
49. Pomeneaște cuvintele tale robului tău, cărora m’ai nedejduit.
50. Aceasta m’au mângâiat întru smerenia mea, căci cuvântarea ta m’au trăit.
51. Cei mândri nelegiuiră foarte, iară de la leagea ta nu m’am abătut.
52. Pomenit-am judecățile tale den veac, Doamne, și mă mângâiai.
53. Mâhnire mă cuprinse de la cei păcătoși, carii ce părăsăscu leagea ta.
54. Cântate era mie direptățile tale în locul nemerniciei meale.
55. Îm aduș aminte noaptea de numele tău, Doamne, și păziiu leagea ta.
56. Aceasta mi să făcu mie, căci direptățile tale am cercetat.
57. Partea mea ești Doamne, ziș a păzi leagea ta.
58. Rugaiu-mă feații tale cu toată inima mea, miluiaște-mă după cuvântarea ta.
59. Socotiiu căile tale și am întors picioarele meale la mărturiile tale.
60. Gătiiu-mă și nu mă turburaiu a păzi poruncile tale.
61. Funile păcătoșilor să încâlciră la mine, și leagea ta n’am uitat.
62. La miazănoapte m’am sculat ca să mă mărturisescu ție, spre judecățile direptății tale.
63. Părtaș eu sânt tuturor celor ce să tem de tine și celor ce păzăsc poruncile tale.
64. De mila ta, Doamne, plinu e pământul; direptățile tale învață-mă.
65. Bunătate ai făcut cu robul tău, Doamne, după cuvântul tău.
66. Bunătate și învățătură și cunoștință învață-mă, căci poruncile tale am crezut.
67. Mainte de a mă smeri, eu am păcătuit; pentru aceaea cuvântarea ta am păzit.
68. Bun ești tu, Doamne, și cu bunătatea ta învață-mă direptățile tale.
69. Înmulți-se preste mine strâmbătatea mândrilor, și eu cu toată inima voiu cerceta poruncile tale.
70. Închegatu-s’au ca laptele inima lor, iară eu leagea ta am cercetat.
71. Bine e mie, căci m’ai smerit, pentru ca să învăț direptățile tale.
72. Bună mi-e leagea gurii tale, decât mii de aur și de argint. Slava.
Stare 1
73. Mâinile tale făcură-mă și mă zidiră; înțelepțeaște-mă și voiu învăța poruncile tale.
74. Ceia ce să tem de tine vedea-mă-vor și se vor veseli, căci la cuvintele tale am nedejduit.
75. Cunoscut-am, Doamne, că direptate e judecățile tale și cu adevăr m’ai smerit pre mine.
76. Facă-se dară mila ta ca să mă mângâie pre mine, după cuvântarea ta, robului tău.
77. Vie mie îndurările tale și voiu trăi, căci leagea ta cugetul mieu iaste.
78. Rușineaze-se mândrii, căci fără direptate au nelegiuit mie; și eu voiu zăbovi întru poruncile tale.
79. Întoarcă-mă pre mine ceia ce să tem de tine și ceia ce cunosc mărturiile tale.
80. Facă-se inima mea nevinovată întru direptățile tale, pentru ca să nu mă rușinez.
81. Sfârșaște-să la mântuirea ta sufletul mieu, la cuvintele tale nedejduiiu.
82. Sfârșiră-se ochii miei la cuvântătoriul tău, zicând: „Când mă vei mângâia?“
83. Căci m’am făcut ca un foale la brumă, direptățile tale n’am uitat.
84. Câte sânt zilele robului tău, când îm vei face mie judecată de cătră cei ce mă gonesc?
85. Povestiră mie cei fără de leage limbuții; ce nu e ca leagea ta, Doamne.
86. Toate poruncile tale – adevăr; pre strâmbătate m’au gonit pre mine. Ajută mie!
87. Cât de puțin mă conceniră la pământ, și eu n’am părăsit poruncile tale.
88. După mila ta trăiaște-mă și voiu păzi mărturiile gurii tale.
89. În veac, Doamne, cuvântul tău rămâne în ceriu.
90. În rudă și în rudă, adevărul tău. Întemeiat-ai pământul și rămâne.
91. Cu rânduiala ta rămâne ziua, căci toate-s roabe ție.
92. De nu căci leagea ta cugetul mieu iaste, atuncea aș pieri întru smerenia mea.
93. În veac nu voiu uita îndireptările tale, căci întru eale m’ai trăit.
Starea a doao
94. Al tău sânt eu, mântuiaște-mă, căci direptățile tale am cercetat.
95. Pre mine îngăduiră păcătoșii ca să mă piarză. Mărturiile tale pricepuiu.
96. A toată săvârșirea văzuiu marginea, largă e porunca ta foarte.
97. Cât iubiiu leagea ta, Doamne, toată ziua cugetul mieu iaste.
98. Mai mult decât pre nepriatinii miei m’ai învățat porunca ta, căci în veac a mea iaste.
99. Mai mult decât toți ceia ce mă învață pre mine pricepuiu, căci mărturiile tale cugetul mieu iaste.
100. Mai mult decât cei bătrâni pricep, căci poruncile tale cercetaiu.
101. Den toată calea rea am oprit picioarele meale, pentru ca să păzesc cuvintele tale.
102. De la judecățile tale nu m’am abătut, căci tu ai pus leage mie. Câtu-s de dulci gâtlejului mieu cuvintele tale, mai mult decât miarea rostului mieu!
103. De la poruncile tale pricep, pentru aceaea am urât toată calea strâmbătății.
104. Luminătoriu picioarelor meale e leagea ta, și lumină cărărilor meale.
105. Juraiu și puș ca să păzesc judecățile direptății tale.
106. Smeriiu-mă până în săvârșit; Doamne, trăiaște-mă după cuvântul tău !
107. Ceale de bunăvoie ale gurii meale binevoiaște dară, Doamne, și judecățile tale învață-mă!
108. Sufletul mieu – în mânile tale pururea și leagea ta n’am uitat.
109. Puseră păcătoșii laț mie, și den poruncile tale nu mă rătăciiu.
110. Moșteniiu mărturiile tale în veac, căci bucurie inimii meale sânt.
111. Plecaiu inema mea, ca să fac direptățile tale în veac pentru răsplătire.
112. Pre cei fără de leage urâiu și leagea ta îndrăgiiu.
113. Ajutoriul mieu și sprejenitoriul mieu ești tu, la cuvintele tale nădejduiiu.
114. Abateți-vă de la mine, cei ce vicleniț, și voiu cerceta poruncile Dumnezeului mieu.
115. Sprejeneaște-mă după cuvântarea ta și mă trăiaște și nu mă rușina de la așteptarea mea!
116. Ajută-mi și mă voiu mântui; și voiu cugeta întru direptățile tale pururea.
117. Defăimaș pre toți ceia ce viclenesc de la direptățile tale, căci strâmbă e gândirea lor.
118. Smintiți am socotit pre toți păcătoșii pământului, pentru aceaea am iubit mărturiile tale.
119. Țintuiaște de frica ta cărnurile meale, pentru că de judecățile tale mă spământaiu.
120. Făcut-am judecată și direptate; să nu mă dai pre mine la cei ce mă năpăstuiesc.
121. Priimeaște pre robul tău spre bine; să nu mă năpăstuiască mândrii.
122. Ochii miei să sfârșiră la mântuirea ta și la cuvântătoriul direptății tale.
123. Fă cu robul tău după mila ta și direptățile tale învață-mă.
124. Robul tău sânt eu; înțelepțeaște-mă și voiu cunoaște mărturiile tale.
125. Vreamea e a face Domnului; răsipiră leagea ta.
126. Pentru aceaea iubiiu poruncile tale, mai mult decât aurul și topazion.
127. Pentru aceaea cătră toate poruncile tale mă îndireptam, toată calea strâmbă am urât.
128. Minunate-s mărturiile tale; pentru aceaea le-au cercetat pre eale sufletul mieu.
129. Arătarea cuvintelor tale lumina-va și va înțelepți pruncii.
130. Gura mea am deșchis și am tras duh, căci poruncile tale poftiiam. Slava.
Starea a treia
131. Priveaște spre mine și mă miluiaște, după judecata celor ce iubesc numele tău.
132. Pașii miei îndireptează după cuvântătoriul tău și să nu mă stăpânească toată fărădeleagea.
133. Mântuiaște-mă de năpasta oamenilor și voiu păzi poruncile tale.
134. Fața ta iveaște spre robul tău și mă învață direptățile tale.
135. În cursori de apă se afundară ochii miei, de vreame ce n’am păzit leagea ta.
136. Dirept ești, Doamne, și direapte-s judecățile tale.
137. Porunciși direptate mărturiile tale și adevăr foarte.
138. Topitu-m’au râvnirea ta, căce uitară cuvintele tale vrăjmașii miei.
139. Lămurit cuvântătoriul tău foarte, și robul tău iubi pre el.
140. Tânăr eu sânt și ocărât; direptățile tale nu le-am uitat.
141. Direptatea ta direptate e în veac și leagea ta – adevăr.
142. Năcazuri și nevoi aflară-mă; poruncile tale – cugetul mieu.
143. Direptate-s mărturiile tale în veac; înțelepțeaște-mă și voiu trăi.
144. Strigaiu cu toată inima mea: Ascultă-mă, Doamne! Direptățile tale voiu cerceta.
145. Strigaiu ție; mântuiaște-mă, și voiu păzi mărturiile tale.
146. Apucaiu fără vreame și strigaiu, la cuvintele tale nedejduiiu.
147. Apucară-mă ochii miei spre mânecate, ca să deprinzu cuvintele tale.
148. Glasului mieu ascultă, Doamne, după mila ta; după judecata ta trăiaște-mă.
149. Apropiară-se cei ce mă goniia cu nelegiuire, și de la leagea ta s’au depărtat.
150. Aproape ești, Doamne, și toate căile tale – adevăr.
151. De ’nceput cunoscuiu dentru mărturiile tale, căce în veac întemeiaș pre eale.
152. Vezi smerenia mea și mă scoate, căce leagea ta n’am uitat.
153. Judecă judecata mea și mă mântuiaște; pentru cuvântul tău trăiaște-mă!
154. Departe e de la păcătoși mântuirea, căce direptățile tale n’au cruțat.
155. Milosârdiile tale multe-s, Doamne; și după judecata ta trăiaște-mă.
156. Mulți-s ceia ce mă gonescu și mă necăjescu; de la mărturiile tale nu m’am abătut.
157. Văzuiu nepricepuți și mă topiiam, căce cuvintele tale n’au păzit.
158. Caută că poruncile tale am iubit, Doamne, în mila ta trăiaște-mă.
159. Începătura cuvintelor tale e adevărul și în veac toate judecățile direptății tale.
160. Boiarii goniră-mă în zadar; și de cuvintele tale să înfricoșă inima mea.
161. Bucura-mă-voiu eu pre cuvintele tale ca cela ce află jafuri multe.
162. Strâmbătatea am urât și m’am scârbit, și leagea ta îndrăgiiu.
163. De șapte ori ziua lăudaiu-te, pre judecățile direptății tale.
164. Pace multă la cei ce iubescu leagea ta, și nu iaste lor piadecă.
165. Așteptam mântuirea ta, Doamne, și poruncile tale îndrăgiiu.
166. Păzi sufletul mieu mărturiile tale și le iubi foarte.
167. Păzit-am poruncile tale și mărturiile tale, căce toate căile meale înaintea ta sânt, Doamne.
168. Apropie-se rugăciunea mea înaintea ta, Doamne; după cuvântarea ta înțelepțeaște-mă.
169. Între rugăciunea mea înaintea ta, Doamne; după cuvântătoriul tău mântuiaște-mă.
170. Izbucnească buzele meale laudă când mă vei învăța direptățile tale.
171. Răspunză limba mea cuvintele tale, căce toate poruncile tale direptate sânt.
172. Facă-se mâna ta a mă mântui, căce poruncile tale am ales.
173. Poftiiu mântuirea ta, Doamne; și leagea ta deprindere mie iaste.
174. Trăi-va sufletul mieu și te va lăuda, și judecățile tale ajuta-m-vor mie.
175. Rătăciiu ca o oaie pierdută; cearcă pre robul tău, căce poruncile tale n’am uitat. Slava.
CATHISMA 18. PSALMUL 119 modifică
1. Cătră Domnul, când mă necăjiiu, strigaiu și mă ascultă.
2. Doamne, izbăveaște sufletul mieu de buze nedireapte și de limbă vicleană!
3. Ce să va da ție și ce să va adaoge ție cătră limba vicleană?
4. Săgețile celui tare – ascuțite, cu cărbunii cei pustinici.
5. Vai, că nemernicia mea s’au delungat, sălășluiiu-mă cu sălașurile lui Chidar! Multe nemernici sufletul mieu.
6. Cu cei ce urâia pacea eram cu pace; când grăiiam lor, îm da război în zadar.
PSALMUL 120 modifică
1. Rădicaiu ochii miei la munți; de unde va veni ajutoriul mieu?
2. Ajutoriul mieu – de la Domnul, cela ce au făcut ceriul și pământul.
3. Să nu dai la clătire piciorul tău, nici să dormiteaze cela ce te păzeaște pre tine.
4. Iată, nu va dormita, nici va adormi cela ce păzeaște pre Israil. Domnul păzi-te-va.
5. Domnul să te păzască pre tine, pre mâna direapta ta.
6. Ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea.
7. Domnul te va păzi pre tine de cătră tot răul; păzi-va sufletul tău Domnul.
8. Domnul va păzi întrarea ta și ieșirea ta, de acum și până în veac.
PSALMUL 121 modifică
1. Veseliiu-mă spre cealea ce mi s’au zis mie: „La casa Domnului mearge-vom!“
2. Stând era picioarele noastre în curțile tale, Ierusalim. Ierusalime, care te zidești ca o cetate, căriia partea ei dempreună!
3. Pentru că acolo s’au suit neamurile, fealurile Domnului, mărturia lui Israil,
4. Ca să să mărturisască numelui Domnului.
5. Căci acolo au șezut scaune la judecată, scaune la casa lui David.
6. Întrebați dară ceale de pace Ierusalimului; și ieftinătate celor ce te iubesc pre tine!
7. Facă-să dară pace întru putearea ta și ieftinătate întru băștile turnului tău.
8. Pentru frații miei și pentru vecinii miei grăiam dară pace pentru tine.
9. Pentru casa Domnului Dumnezăului nostru, am cercetat ceale bune ție.
PSALMUL 122 modifică
1. Cătră tine râdicaiu ochii miei, cela ce lăcuiești în ceriu.
2. Iată, ca ochii robilor în mânile stăpânilor lor,
3. Ca ochii slujnicii la mânile stăpânei ei, așa-s ochii noștri cătră Domnul Dumnezăul nostru, până unde se va milostivi spre noi.
4. Miluiaște-ne pre noi, Doamne, miluiaște-ne, căci întru mult ne-am împlut de hulă!
5. Întru mult să împlu sufletul nostru – ocara celor ce sânt în bogăție și hula celor mândri.
PSALMUL 123 modifică
1. De nu ar fi că Domnul era întru noi – zică dară Israil! –,
2. De nu ar fi că Domnul era întru noi, când s’ar râdica oamenii preste noi, oare vii ne-ar fi înghițit pre noi, când s’au urgisit mânia lui preste noi.
3. Oare apa ne-ar fi cufundat pre noi,
4. Pârâu au trecut sufletul nostru, oare trecut-au sufletul nostru apa cea neașăzată!
5. Blagoslovit Domnul, carele n’au dat pre noi spre vânat dinților lor!
6. Sufletul nostru ca o pasăre să izbăvi den lațul vânătoriului;
7. Lațul să zdrobi și noi ne-am mântuit.
8. Ajutoriul nostru, întru numele Domnului, celui ce au făcut ceriul și pământul. Slava.
PSALMUL 124 modifică
1. Ceia ce nedejduiesc pre Domnul, ca muntele Sionului; nu se va clăti în veac cela ce lăcuiaște în Ierusalim.
2. Munți – împrejurul lui și Domnul – împrejurul norodului lui, de acum și până în veac.
3. Căci nu va lăsa Domnul toiagul păcătoșilor preste sorțul direpților, pentru ca să nu întinză direpții întru fărădelegi mânile lor.
4. Fă bine, Doamne, celor buni și celor direpți la inimă.
5. Iară pre cei ce pleacă la îndărătnicii duce-i-va Domnul cu ceia ce fac fărădeleagea. Pace preste Israil!
PSALMUL 125 modifică
1. Când întoarse Domnul robirea Sionului, făcutu-ne-am ca niște mângâiați.
2. Atuncea să împlu de bucurie gura noastră și limba noastră, de veselie.
3. Atuncea vor grăi întru limbi:
4. „Mări Domnul a face cu dânșii!“ Mări Domnul a face cu noi, făcutu-ne-am veselindu-ne.
5. Întoarce, Doamne, robimea noastră, ca pâraiele în austru!
6. Cei ce samănă cu lacrămi, cu bucurie vor secera.
7. Mergând mergea și plângea puind semențile lor.
8. Și venind vor veni cu bucurie râdicând znopii lor.
PSALMUL 126 modifică
1. De nu va Domnul zidi casa, în deșărt au ostenit cei ce zidesc.
2. De nu va Domnul păzi cetatea, în deșărt au privegheat cel ce păzeaște; în deșărt voao iaste a mâneca,
3. Sculați-vă, după ce aț șăzut, ceia ce mâncați pâinea durerii,
4. Când va da iubiților lui somnu! Iată, moștenirea Domnului – fiii, plata rodului pântecelui!
5. Ca niște săgeți în mâna celui tare, așa – fiii celor scuturați.
6. Fericit cine va plini pofta lui dentru dânșii; nu se vor rușina când grăiesc vrăjmașilor lor în porți.
PSALMUL 127 modifică
1. Fericiți toți ceia ce să tem de Domnul, ceia ce merg în căile lui!
2. Ostenealele roadelor tale vei mânca; fericit ești și bine-ț va fi.
3. Muierea ta – ca o vie rodită în laturile casei tale;
4. Fiii tăi – ca niște tinere odrasle de maslin împrejurul measei tale.
5. Iată, așa se va blagoslovi omul cela ce să teame de Domnul.
6. Blagoslovească-te Domnul den Sion și să vezi bunătățile Ierusalimului toate zilele vieții tale.
7. Și să vezi fiii fiilor tăi. Pace preste Israil!
PSALMUL 128 modifică
1. De multe ori îm deaderă războiu den tinereațele meale – zică dară Israil! –,
2. De multe ori îm deaderă războiu den tinereațele meale și încă nu putură spre mine.
3. Pre umărul mieu ciopliia păcătoșii, îndelungară fărădeleagea lor.
4. Domnul cel dirept tăia grumazii păcătoșilor;
5. Rușineaze-se și să întoarcă îndărăt toți ceia ce urăsc Sionul.
6. Facă-se ca iarba podurilor, carea mai nainte de a să zmulge să uscă,
7. De carele n’au împlut mâna lui săcerătoriul și sânul lui, cel ce adună znopii!
8. Și nu ziseră cei ce trec pre aproape: „Blagoslovenia Domnului, preste voi! Blagoslovit-am pre voi întru numele Domnului“. Slava.
PSALMUL 129 modifică
1. Den adâncuri strigaiu ție, Doamne! Doamne, ascultă glasul mieu!
2. Facă-se urechile tale păzind la glasul rugii meale.
3. De vei lua aminte fărădelegile, Doamne, Doamne cine va suferi?
4. Căci lângă tine iertarea iaste, pentru numele tău îngăduiiu-te, Doamne;
5. Îngădui sufletul mieu la cuvântul tău, nedejdui sufletul mieu pre Domnul,
6. De la straja de dimineață până în noapte; de la straja de dimineață nedejduiască Israil pre Domnul.
7. Căci lângă Domnul e mila și multă mântuire lângă el.
8. Și el va mântui pre Israil den toate fărădelegile lui.
PSALMUL 130 modifică
1. Doamne, nu să înălță inima mea, nici să înălțară ochii miei,
2. Nici merș întru măriri, nici întru minunate, mai mult decât mine;
3. De nu mă smeriiam, ce înălțaiu sufletul mieu,
4. Ca înțărcatul spre maica lui, așa să răsplătești sufletului mieu.
5. Nedejduiască Israil pre Domnul, de acum și până în veac!
PSALMUL 131 modifică
1. Adu-ți aminte, Doamne, de David și de toate blândeațele lui,
2. Cum s’au jurat Domnului, făgăduitu-s’au Dumnezăului lui Iacov:
3. „De voiu întra în sălașul casei meale, de mă voiu sui pre patul așternutului mieu,
4. De voiu da somn ochilor miei și geanelor meale adormitare
5. Și odihnă tâmplelor meale, până unde voiu afla loc Domnului, sălaș Dumnezăului lui Iacov“.
6. Iată, am auzit pre ea în Efratha, aflăm pre ea în câmpii Dumbrăvii.
7. „Întra-vom la lăcașurile lui, închina-ne-vom la locul unde au stătut picioarele lui“.
8. Scoală-te, Doamne, la odihna ta, tu și chivotul sfințirii tale!
9. Preoții tăi îmbrăca-se-vor cu direptatea, și curații tăi se vor bucura.
10. Pentru David, robul tău, să nu întorci fața unsului tău!
11. Jură Domnul lui David adevăr și nu va lepăda pre el: „Den roada pântecelui tău pune-voiu preste scaunul tău.
12. De vor păzi fiii tăi făgăduința mea și mărturiile meale aceastea, carele voiu învăța pre ei,
13. Și fiii lor până în veac vor ședea pre scaunul tău“.
14. Căce au ales Domnul Sionul, osebi pre dânsul spre lăcaș lui.
15. „Aceasta e odihna mea în veacul veacului, aicea voiu lăcui, căce am ales pre el.
16. Vânatul lui blagoslovind voiu blagoslovi; pre săracii lui sătura-i-voiu de pâine.
17. Pre preoții lui îmbrăca-i-voiu cu mântuire, și curații lui cu bucurie să vor bucura.
18. Acolo voiu răsări cornul lui David, gătit-am luminătoriu unsului mieu.
19. Pre vrăjmașii lui îmbrăca-i-voiu cu rușine, și preste dânsul va înflori sfințenia mea“.
PSALMUL 132 modifică
1. Iată dară ce e bun sau ce e înfrumsețat, fără numai a lăcui frații dempreună!
2. Ca mirul preste cap, cel ce pogoară preste barbă, pre barba lui Aaron,
3. Ce pogoară pre marginea îmbrăcămintei lui, ca roua Ermonului, cea ce să pogoară pre munții Sionului.
4. Căce acolo au poruncit Domnul blagoslovenia, viață până în veac.
PSALMUL 133 modifică
1. Iată dară, binecuvântați pre Domnul, toți robii Domnului,
2. Ceia ce stați în casa Domnului, în curțile casii Dumnezăului nostru!
3. În nopți rădicați mânile voastre la sfinte, blagosloviți pre Domnul!
4. Blagoslovească-te Domnul den Sion, cela ce au făcut ceriul și pământul! Slava.
CATHISMA 19. PSALMUL 134 modifică
1. Lăudați numele Domnului, lăudați, robii, pre Domnul,
2. Cei ce stați în casa Domnului, în curțile casii Dumnezăului nostru!
3. Lăudați pre Domnul, căce e bun Domnul, cântați numelui lui, căce e bun!
4. Căce pre Iacov au ales lui Domnul, pre Israil, spre aveare lui.
5. Căce eu am cunoscut că e mare Domnul, și Domnul nostru – mai mare decât toți dumnezăii.
6. Toate câte au vrut Domnul au făcut în ceriu și pre pământ, în mări și în toate beznele.
7. Suind nori de la marginea pământului, fulgere la ploaie au făcut.
8. Cela ce scoate vânturi den visteriile lui; carele au lovit ceale dentâi născute ale Eghipetului, den om până în dobitoc.
9. Trimis-au seamne și minuni în mijlocul tău, Eghipte, întru Faraon și întru toți robii lui.
10. Carele au lovit limbi multe și au ucis împărați tari,
11. Pre Sion, împăratul amoreilor, și pre Og, împăratul Vasanului, și toate împărățiile lui Hanaan,
12. Și deade pământul lor moștenire lui Israil, norodului lui.
13. Doamne, numele tău – în veac, și pomenirea ta – în rudă și în rudă.
14. Căce va judeca Domnul pre norodul lui, și preste robii lui să va mângâia.
15. Idolii limbilor – argint și aur, fapte de mâini omenești.
16. Gură au, și nu vor grăi, ochi au, și nu vor vedea,
17. Urechi au, și nu vor auzi, pentru că nu iaste duh în gura lor.
18. Aseamenea cu dânșii facă-se ceia ce fac aceastea și toți ceia ce nedejduiescu preste ei!
19. Casa lui Israil, binecuvântați pre Domnul; casa lui Aaron, binecuvântați pre Domnul;
20. Casa lui Levi, binecuvântați pre Domnul; ceia ce vă teameți de Domnul, binecuvântați pre Domnul!
21. Bine e cuvântat Domnul den Sion, cela ce lăcuiaște Ierusalimul.
PSALMUL 135 modifică
1. Mărturisiți-vă Domnului, căci iaste bun, căci e în veac mila lui!
2. Mărturisiți-vă Dumnezăului dumnezeilor, căci e în veac mila lui!
3. Mărturisiți-vă Domnului domnilor, căce e în veac mila lui!
4. Celuia ce au făcut minuni mari sângur, căci e în veac mila lui!
5. Celuia ce au făcut ceriurile cu preceapere, căci e în veac mila lui!
6. Celui ce au întărit pământul preste ape, căci e în veac mila lui!
7. Celui ce au făcut luminători mari sângur, căci e în veac mila lui;
8. Soarele, spre stăpânirea zilei, căci e în veac mila lui;
9. Luna și stealele, spre stăpânirea nopții, căci e în veac mila lui!
10. Cela ce au lovit Eghipetul cu cei dentâi născuți ai lor, căci e în veac mila lui,
11. Și au scos pre Israil den mijlocul lor, căci e în veac mila lui,
12. Cu mână tare și cu braț înalt, căci e în veac mila lui!
13. Celuia ce au împărțit Marea Roșie în despărțituri, căci e în veac mila lui,
14. Și au trecut pre Israil pren mijlocul ei, căci e în veac mila lui,
15. Și au scuturat pre Faraon și putearea lui în Marea Roșie, căci e în veac mila lui!
16. Celui ce au trecut nărodul lui în pustiiu, căci e în veac mila lui!
17. Celui ce au lovit împărați mari, căci e în veac mila lui!
18. Și au omorât împărați tari, căci e în veac mila lui,
19. Pre Sion, împăratul amorreilor, căci e în veac mila lui,
20. Și pre Og, împăratul Vasanului, căci e în veac mila lui,
21. Și au dat pământul lor moștenire, căci e în veac mila lui,
22. Moștenire lui Israil, robului lui, căci e în veac mila lui!
23. Căci întru smearenia noastră pomeni pre noi Domnul, căci e în veac mila lui!
24. Și ne mântui pre noi de vrăjmașii noștri, căci e în veac mila lui!
25. Cela ce dă hrană la tot trupul, căci e în veac mila lui!
26. Mărturisiți-vă Dumnezeului ceriului, căci e în veac mila lui!
PSALMUL 136 modifică
1. La râurile Vavilonului, acolo am șăzut și am plâns, pomenind noi Sionul.
2. La sălcii, în mijlocul lui, am spânzurat unealtele noastre,
3. Căci acolo ne-au întrebat pre noi cei ce ne-au robit pre noi cuvinte de cântări,
4. Și cei ce ne-au adus pre noi laudă: „Cântați noao den cântările Sionului!“
5. Cum vom cânta cântarea Domnului pre pământ striin?
6. De te voiu uita, Ierusalime, să să uite direapta mea!
7. Să să lipască limba mea de gâtlejul mieu, de nu-m voiu aduce aminte de tine,
8. De nu voiu rândui întâiu Ierusalimul ca la începătura veseliei meale!
9. Adu-ți aminte, Doamne, de fiii Edomului ziua Ierusalimului,
10. Cei ce zicea: „Deșertați, deșertați până la temeliile lui“.
11. Fata Vavilonului cea ticăloasă! Fericit carele-ț va da ție răsplătirea ta carea ai dat noao.
12. Fericit cine va prinde și va trânti pruncii tăi cătră piatră. Slava.
PSALMUL 137 modifică
1. Mărturisi-mă-voiu ție, Doamne, cu toată inema mea, și înaintea îngerilor cânta-voiu ție, căci ai auzit toate graiurile rostului mieu.
2. Închina-mă-voiu cătră biseareca cea svântă a ta și mă voiu mărturisi numelui tău,
3. Pre mila ta și adevărul tău; căci ai mărit preste tot numele cel svânt al tău.
4. În carea zi te voiu chema, de sârg ascultă-mă! Înmulți-mă-vei în sufletul mieu cu putearea ta.
5. Mărturisască-se ție, Doamne, toți împărații pământului, căci au auzit toate graiurile gurii tale,
6. Și cânte întru cântările Domnului, căci mare e mărirea Domnului,
7. Căci înaltu e Domnul, și ceale smerite priveaște și ceale înalte de departe cunoaște.
8. De voiu mearge în mijlocul năcazului, trăi-mă-vei! Preste urgia vrăjmașilor miei întinseș mâna ta și mă mântui direapta ta.
9. Domnul va răsplăti pentru mine. Doamne, mila ta, în veac; faptele mânilor tale să nu le treci cu vedearea.
PSALMUL 138 modifică
1. Doamne, ispitiși-mă și mă cunoscuș. Tu cunoscuși ședearea mea și scularea mea;
2. Tu pricepi gândurile meale de departe. Cărarea mea și funea mea tu ai iscoditu-o,
3. Și toate căile meale le-ai văzut înainte; căci nu iaste vicleșug în limba mea.
4. Iată, Doamne, tu cunoscuș toate, ceale de apoi și ceale de ’nceput; tu m’ai zidit, și ai pus preste mine mâna ta.
5. Minună-se știința ta, de cătră mine; să întări, nu voiu putea cătră ea.
6. Unde voiu mearge de cătră duhul tău, și de cătră fața ta unde voiu fugi?
7. De mă voiu sui la ceriu, tu acolo ești; de mă voiu pogorî la iad, ești de față;
8. De-m voiu lua arepile meale la mânecate și voiu lăcui la margenile mării,
9. Pentru că și acolo mâna ta mă va povățui și mă va ținea direapta ta.
10. Și ziș: „Oare întunearec călca-mă-va, și noaptea – lumină întru desfătăciunea mea?“.
11. Căci întunearec nu se va întuneca de la tine, și noaptea ca ziua se va lumina; cum iaste întunearecul ei, așa e și lumina ei.
12. Căci tu ai câștigat rănichii miei, sprijenitu-m’ai den pântecele maicei meale.
13. Mărturisi-mă-voiu ție, că cu groază te-ai minunat; minunate-s lucrurile tale, și sufletul mieu le conoaște foarte.
14. Nu s’au ascuns osul mieu de la tine, carele ai făcut întru ascuns, și statul mieu, întru ceale prea de jos ale pământului.
15. Cel nefăcut al mieu au conoscut ochii tăi și pre cartea ta toți se vor scrie; ziua se vor zidi, și nimea, întru dânșii.
16. Și mie foarte să cinstiră priatenii tăi, Dumnezăule, o, foarte să întăriră începăturile lor.
17. Număra-i-voiu pre dânșii, și mai mult decât năsipul se vor înmulți. Sculaiu-mă și încă sânt cu tine.
18. De vei omori pre păcătoși, Dumnezăule! Oamenii sângerilor, abateți-vă de la mine,
19. Căci pricitori sânteți la gânduri! Lua-vor la deșertăciune cetățile tale.
20. Au nu pre cei ce te-au urât, Doamne, am urât, și pre vrăjmașii tăi mă topiiam?
21. Deplin ură urâiam pre ei, în loc de nepriatini mi să făcură.
22. Ispiteaște-mă, Doamne, și conoaște inima mea; cearcă-mă și conoaște cărările meale.
23. Și vezi de iaste cale fără de leage în mine și mă povățeaște în cale veacinică.
PSALMUL 139 modifică
1. Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean; de om nedirept mântuiaște-mă,
2. Carii au socotit strâmbătate la inimă, toată ziua rânduia războaie.
3. Ascuțiră limbile lor ca a șarpelui; otrava aspidelor – supt buzele lor.
4. (Strigare) Păzeaște-mă, Doamne, den mâna păcătosului; de oameni nedirepți scoate-mă,
5. Carii au socotit ca să împiadece pașii miei. Ascunseră mândrii laț mie
6. Și cu funi au întins laț picioarelor meale; țiindu-se de cărare, piadeci puseră mie.
7. (Strigare) Ziș Domnului: „Dumnezăul mieu ești, bagă în urechi, Doamne, glasul rugii meale“.
8. Doamne, Doamne, putearea mântuirii meale, umbriș preste capul mieu, în ziua războiului.
9. Să nu mă dai, Doamne, de la pohta mea, celui păcătos; gândiră asupra mea; să nu mă părăsești, pentru ca să nu se înalțe.
10. (Strigare) Capul încungiurării lor, truda buzelor lor, va acoperi pre dânșii!
11. Cădea-vor preste dânșii cărbuni; cu foc vei oborî pre ei, cu ticăloșii, și nu vor suferi.
12. Om limbut nu se va îndirepta pre pământ, pre bărbatul strâmb realele-l vor vâna spre stricăciuni.
13. Conoscuiu că va face Domnul judecata săracilor și direptatea measerilor;
14. Însă direpții vor mărturisi numele tău și vor lăcui direpți împreună cu fața ta. Slava.
PSALMUL 140 modifică
1. Doamne, strigaiu cătră tine, ascultă-mă; ia aminte glasul rugii meale, când strig cătră tine!
2. Îndirepteaze-se ruga mea ca tămâia înaintea ta, râdicarea mânilor meale, jârtvă de sară.
3. Pune, Doamne, straje gurii meale, și ușă de îngrădire împrejur buzelor meale.
4. Să nu abați inima mea la cuvinte de vicleșug, ca să vinuiesc vini în păcate
5. Cu oameni ce lucrează fărădeleagea, și nu mă voiu însoți cu aleșii lor.
6. Certa-mă-va direptul cu milă și mă va mustra, și untdelemnul păcătosului să nu ungă capul mieu;
7. Căci încă și ruga mea, întru bune-vrerile lor. Să înghițiră lângă piatră judecătorii lor.
8. Auzi-vor graiurile meale, căci să îndulciră; ca grăsimea pământului să rumpse pre pământ, răsipiră-se oasele lor lângă iad.
9. Căci cătră tine-s Doamne, Doamne, ochii miei; pre tine nedejduiiu, să nu iai sufletul mieu.
10. Păzeaște-mă de lațul carele mi’au întins mie și de piadecile cealea ce fac mie fărădeleagea.
11. Cădea-vor în mreaja lor păcătoșii; în sângurătate sânt eu până voiu treace.
PSALMUL 141 modifică
1. Cu glasul mieu cătră Domnul strigaiu, cu glasul mieu cătră Domnul mă rugaiu.
2. Vărsa-voiu înaintea lui ruga mea, necazul mieu înaintea lui voiu vesti.
3. Când lipsiia dentru mine duhul mieu, și tu conoscuș cărările meale.
4. În calea aceasta carea mergeam ascunseră laț mie.
5. Socotiiam în a direapta și priviiam, și nu era cela ce mă cunoaște.
6. Pieri fuga de la mine, și nu iaste cela ce cearcă sufletul mieu.
7. Strigaiu cătră tine, Doamne, ziș: „Tu ești nedeajdea mea, partea mea ești în pământul celor vii“.
8. Ia aminte cătră ruga mea, căci mă smeriiu foarte.
9. Mântuiaște-mă de cei ce mă gonescu pre mine, căci să întăriră preste mine.
10. Scoate den temniță sufletul mieu, ca să să mărturisască numelui tău.
11. Pre mine mă vor îngădui direpții până unde îm vei răsplăti.
PSALMUL 142 modifică
1. Doamne, ascultă ruga mea, bagă in urechi rugăciunea mea; întru adevărul tău ascultă-mă, întru direptatea ta!
2. Și să nu întri la judecată cu robul tău, căci nu se va îndirepta înaintea ta tot viul.
3. Căci au gonit vrăjmașul sufletul mieu, smeri la pământ viața mea;
4. Șăzutu-m’au întru întunecări ca morții vacului și să obidi întru mine duhul mieu.
5. Întru mine să turbură inima mea; îm aduș aminte de zilele ceale de ’nceput, învățaiu-mă întru toate lucrurile tale, în faptele mâinilor tale mă învățam.
6. Întinș cătră tine mâinile meale; sufletul mieu ca pământul fără de apă e ție.
7. (Strigare) De sârg ascultă-mă, Doamne! Să sfârși duhul mieu.
8. Să nu întorci fața ta de la mine, și mă voiu asămăna celor ce să pogoară la groapă!
9. Auzită fă mie demineața mila ta, căci pre tine nedejduiiu.
10. Arată-mi, Doamne, calea întru carea voiu mearge, căci cătră tine râdicaiu sufletul mieu.
11. Scoate-mă dentru vrăjmașii miei, Doamne, cătră tine fugiiu. Învață-mă ca să fac voia ta, căci tu ești Dumnezăul mieu.
12. Duhul tău cel bun povățui-mă-va în pământ dirept. Pentru numele tău, Doamne, mă vei trăi; în direptatea ta
13. Scoate-vei den necaz sufletul mieu. Și întru mila ta vei piarde de tot pre pizmașii miei,
14. Și vei piarde pre toți ceia ce necăjăsc sufletul mieu, căci eu robul tău sânt. Slava.
CATHISMA 20. PSALMUL 143 modifică
1. Bine e cuvântat Domnul Dumnezăul mieu, cel ce învață mâinile meale rânduială, deagetele meale la războiu.
2. Mila mea și Scăparea mea, Sprejenitoriul mieu și Mântuitoriul mieu,
3. Scutitoriul mieu, și preste el am nedejduit, cela ce supune nărodul mieu supt mine!
4. Doamne, ce iaste omul, căci te-ai cunoscut lui, sau fiiul omului, căci îl socotești pre el?
5. Omul întru deșărtăciune să asămănă, zilele lui ca umbra trec.
6. Doamne, pleacă ceriurile și te pogoară, atinge-te de munți și se vor afuma!
7. Fulgeră fulger, și vei răsipi pre dânșii! Trimite săgețile tale, și vei turbura pre ei!
8. Trimite mâna ta dentru înălțime, scoate-mă și mă mântuiaște den ape multe, den mâna fiilor celor streini,
9. Cărora gura au grăit în deșărt și direapta lor – direaptă de strâmbătate.
10. Dumnezeule, cântare noao cânta-voiu ție, cu psaltire cu zeace strune cânta-voiu ție,
11. Celui ce dă mântuirea împăraților, celui ce mântuiaște pre David, robul său, den sabie rea.
12. Mântuiaște-mă și mă scoate den mâna fiilor celor striini, cărora gura au grăit deșertăciune, și direapta lor – direapta strâmbătății!
13. Cărora fiii lor – ca niște tinere răsădituri, întărite întru tinereațele lor;
14. Featele lor – înfrâmsățate, împodobite, ca asămănarea besearicii;
15. Cămările lor – pline, vărsându-se den ceaea în ceaea;
16. Oile lor – mult fătătoare, înmulțind în ieșirile lor; boii lor – graș;
17. Nu iaste căzătură de gard, nici trecătoare, nici strigare în ulițele lor!
18. Au fericit norodul la carele aceastea sânt, fericit norodul căruia Domnul – Dumnezeul lui!
PSALMUL 144 modifică
1. Înălța-te-voiu, Dumnezeul mieu, Împăratul mieu, și voiu binecuvânta numele tău în veac și în veacul veacului.
2. Preste toată ziua blagoslovi-te-voiu și voiu lăuda numele tău în veac și în veacul veacului.
3. Mare e Domnul și lăudat foarte și mărimei lui nu iaste margine.
4. Rudă și rudă va lăuda lucrurile tale și putearea ta vor vesti.
5. Mare-cuviința mărirei svințirii tale vor grăi și minunile tale vor povesti.
6. Și putearea celor groaznice ale tale vor grăi și mărimea ta vor povesti.
7. Pomenirea mulțimei bunătății tale vor izbucni și cu direptatea ta să vor bucura.
8. Îndurătoriu și milostiv Domnul, mult îngăduitoriu și mult milostiv.
9. Bun e Domnul tuturor și îndurările lui – preste toate lucrurile lui.
10. Mărturisască-se ție, Doamne, toate faptele tale și curații tăi blagoslovească-te pre tine.
11. Mărirea împărăției tale vor grăi și puternicia ta vor grăi,
12. Ca să arate fiilor oamenilor puternicia ta și mărirea marii-cuviinței împărăției tale.
13. Împărăția ta – împărăția tuturor veacurilor, și stăpânirea ta – întru toată ruda și ruda.
14. Credincios Domnul, întru toate cuvintele lui, și curat, întru toate lucrurile lui.
15. Sprejeneaște Domnul pre toți ceia ce cad și îndireptează pre toți ceia ce-s dărâmați.
16. Ochii tuturor la tine nădejduiesc și tu dai lor hrană în vreame bună.
17. Deșchizi tu mâna ta și saturi pre tot viul den bunăvoie.
18. Dirept e Domnul întru toate căile lui și curat întru toate lucrurile lui.
19. Aproape e Domnul la toți ceia ce cheamă pre el, la toți ceia ce cheamă pre el cu adevăr.
20. Voia celor ce să tem de el va face și rugii lor va asculta și va mântui pre dânșii.
21. Păzeaște Domnul pre toți ceia ce iubesc pre el, și pre toți păcătoșii va piarde de tot.
22. Lauda Domnului va grăi gura mea, și blagoslovească tot trupul numele cel svânt al lui în veac și în veacul veacului. Slava.
PSALMUL 145 modifică
1. Laudă, sufletul mieu, pre Domnul! Lăuda-voiu pre Domnul în viața mea, cânta-voiu Dumnezeului mieu până voiu fi!
2. Nu nădăjduiți pre boiari, pre fiii oamenilor, la carii nu iaste mântuire.
3. Ieși-va duhul lui și să va întoarce la pământul lui; în ziua aceaea vor pieri toate gândurile lui.
4. Fericit căruia Dumnezeul lui Iacov e ajutoriu lui, nădeajdea lui pre Domnul Dumnezeul lui, pre cela ce au făcut ceriul și pământul, marea și toate ce-s întru dânsăle,
5. Pre cela ce păzeaște adevărul în veac, făcând judecată celor ce să năpăstuiesc, dând hrană celor flămânzi.
6. Domnul dezleagă pre cei ce-s în obeade, Domnul înțelepțeaște orbii.
7. Domnul îndireptează pre cei dărâmaț. Domnul iubeaște pre cei direpți.
8. Domnul păzeaște pre cei prișleți, pre sărac și pre văduo va ajutori, și calea păcătoșilor va stinge.
9. Împărăți-va Domnul în veac; Dumnezăul tău, Sion, – în neam și în neam.
PSALMUL 146 modifică
1. Lăudați pre Domnul, căci e bun psalmul; Dumnezeului nostru îndulcească-să lauda!
2. Zidind Ierusalimul, Domnul rășchirările lui Israil va aduna,
3. Cela ce vindecă pre cei zdrobiț la inemă și legând struncinăturile lor,
4. Cel ce numără mulțimea stealelor și la toate la eale nume chemând.
5. Mare e Domnul nostru și mare e vârtutea lui și priceaperii lui nu iaste număr!
6. Luând la sine pre cei blânzi Domnul, și smerind pre cei păcătoș, până la pământ.
7. Înceapeți Domnului cu mărturisire, cântați Dumnezăului nostru cu alăută,
8. Celuia ce învăleaște ceriul cu nori, celui ce găteaște pământului ploaie,
9. Celui ce răsare în munți iarbă și pajiște la lucrul oamenilor,
10. Dând dobitoacelor hrana lor și puilor corbilor celor ce cheamă pre el!
11. Nu întru puternicia calului va vrea, nici în pulpele omului binevoiaște.
12. Binevoiaște Domnul întru cei ce să tem de dânsul și întru cei ce nedejduiesc pre mila lui. Alliluia.
PSALMUL 147 modifică
1. Laudă, Ierusalime, pre Domnul, făleaște pre Domnul tău, Sion!
2. Căci au întărit zăvoarăle porții tale, blagoslovit-au pre fiii tăi întru tine
3. Cel ce au pus hotarăle tale pace și de grăsime de grâu săturându-te.
4. Căci trimițând cuvântătoriul lui pământului, cât de sârg va alerga cuvântul lui.
5. Dând omătul lui ca lâna, negura ca cenușa celui ce presară;
6. Puind gheața lui ca pâinile; în fața gerului lui cine va suferi?
7. Trimite-va cuvântul lui și le va topi pre eale, sufla-va vântul lui și vor cură apele:
8. Cel ce vesteaște cuvântul lui lui Iacov, direptăți și judecățile lui lui Israil.
9. N’au făcut așa la toată limba, și judecățile lui nu le-au arătat. Slava.
PSALMUL 148 modifică
1. Lăudați pre Domnul den ceriuri, lăudați pre el întru ceale înalte!
2. Lăudați pre el, toți îngerii lui, lăudați pre el, toate puterile lui!
3. Lăudați pre el, soarele și luna, lăudați pre el, toate stealele și lumina!
4. Lăudați pre el, ceriurile ceriurilor, și apa cea pre deasupra ceriurilor laude numele Domnului!
5. Căci el au zis și s’au făcut, el au poruncit și s’au zidit,
6. Pus-au pre eale în veac și în veacul veacului, poruncă au pus și nu va treace.
7. Lăudați pre Domnul, den pământ, balauri și toate beznele;
8. Foc, grindină, zăpadă. gheață, vânt de vifor, ceale ce fac cuvântul lui;
9. Munții și toate dealurile, leamne roditoare și toți chedrii;
10. Hiarăle și toate dobitoacele târâitoare și pasări zburătoare;
11. Împărații pământului și toate noroadele, boiari și toți judecătorii pământului;
12. Tinerii și fecioare, bătrâni, cu cei mai tineri, laude numele Domnului! Căci să înălță numele lui sângur:
13. Mărturisirea lui – pre pământ și în ceriu. Și va înălța cornul norodului lui:
14. Laudă la toți cei curați ai lui, la fiii lui Israil, norodului ce să apropie de el!
PSALMUL 149 modifică
1. Cântați Domnului cântare noao, lauda lui în beseareca cuvioșilor!
2. Veselească-se Israil de cel ce l-au făcut și fiii Sionului să să bucure de Împăratul lor!
3. Să laude numele lui cu danț, cu tâmpănă și cu psaltire cântă lui!
4. Căci bineva Domnul întru norodul lui și va înălța pre cei blânzi cu mântuire.
5. Făli-se-vor cei curați cu mărire și se vor bucura pre așternuturile lor!
6. Înălțările Dumnezăului – în gâtlejul lor și săbii de amândoao părțile ascuțite în mânile lor,
7. Ca să facă izbândă întru limbi, mustrări întru noroade;
8. Ca să leage pre împărații lor cu obezi și pre slăviții lor cu cătuși de fier,
9. Ca să facă întru ei judecată scrisă! Mărirea aceasta fi-va la toți cei curați ai lui.
PSALMUL 150 modifică
1. Lăudați pre Dumnezău întru sfinții lui! Lăudați pre dânsul întru întărirea puterii lui!
2. Lăudați pentru puterniciile lui, lăudați pre el după mulțimea mărimei lui!
3. Lăudați pre dânsul cu glas de trâmbiță, lăudați pre el cu psaltire și alăută!
4. Lăudați pre el cu cu tâmpănă și danț, lăudați pre el cu strune și organe!
5. Lăudați pre el cu țimbale bine răsunătoare, lăudați pre el cu țimbale de clic! Toată suflarea să laude pre Domnul! Slava.
| ▲ Începutul paginii. |