Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Vechi/Pentru a bălaurului
1. Și împăratul Astiag să adaose cătră părinții lui, și luo Chiru Persul împărăția lui.
_pagina_1.png)
| ←A Sosannei istorie | DUMNEZEIASCA SCRIPTURĂ VEACHE PENTRU A BĂLAURULUI Vil topire. De la săvârșitul lui Daniil rumtă pildă. |
Al Maccaveilor cuvânt dentâiu→ |
2. Și era Daniil împreună viețuitoriu cu împăratul și mai slăvit decât toți priatenii lui.
3. Și era un idol la vaviloneani, căruia era numele Vil, și să cheltuia la el preste toată ziua făină de grâu artave 12 și oi 40 și veadre de vin 6.
4. Și împăratul cinstiia pre el și mergea în toate zilele a să închina lui; și Daniil să închina Dumnezăului lui.
5. Și zise lui împăratul: „Pentru căci nu te închini lui Vil?“
6. Și el zise: „Căci nu crezu în chipuri făcute de mâni, ce în Dumnezău cel Viu, cela ce au zidit ceriul și pământul și are stăpânirea a tot trupul“.
7. Și zise lui împăratul: „Nu ți să pare ție Vil a fi dumnezău viu? Nu vezi câte mănâncă și bea în toate zilele?“
8. Și zise Daniil râzând: „Nu te înșăla, împărate; acesta iaste denlăuntru lut și denafară aramă, și n’au mâncat niciodinioară“.
9. Și mâniindu-să împăratul, chemă pre preoții lui și zise lor: „De nu-m veți spune cine e cela ce mănâncă cheltuiala aceasta, veți muri;
10. Iară de-m veți arăta că Vil mănâncă aceastea, Daniil va muri, căci au hulit la Vil“.
11. Și zise Daniil împăratului: „Facă-să după cuvântul tău“.
12. Și era preoții lui Vil 70, afară den muieri și fii.
13. Și veni împăratul cu Daniil la casa lui Vil.
14. Și zisără preoții lui Vil: „Iată, noi ieșim afară, și tu, împărate, pune bucatele și vinul turnându îl pune și închide ușa și pecetluiaște cu inelul tău;
15. Și, viind dimineață, de nu vei afla toate mâncate de Vil, să murim noi, sau Daniil cela ce au mințit asupra noastră“.
16. Și ei nu băga în samă, căci făcuse supt masă ascunsă întrare și pren ea întra pururea și mânca pre eale.
17. Și fu deaca ieșiră aceia, și împăratul puse bucatele lui Vil, și porunci Daniil slugilor lui și aduseră cenușă și așternură toată beseareca, înaintea împăratului sângur;
18. Și ieșind, închisără ușa și pecetluiră cu inelul împăratului, și să duseră.
19. Și preoții veniră noaptea, după obiceaiul lor, și muierile lor și copiii lor, și le mâncară toate și băură.
20. Și mânecă împăratul dimineața, și Daniil împreună cu el.
21. Și zise împăratul: „Întregi sânt pecețile, Daniile?“ Și el zise: „Întregi, împărate“.
22. Și fu îndată ce deșchise porțile, căutând pre masă împăratul, strigă cu glas mare: „Mare ești, Vil! Și nu iaste la tine nici un vicleșug“.
23. Și râse Daniil și opri pre împăratul ca să nu între el înlăuntru, și zise: „Vezi dară fața pământului, și cunoaște ale cui sânt urmele aceastea.
24. Văzu urmele că sânt de bărbați și de muieri și de copii“.
25. Și scârbindu-se împăratul, atuncea prinse pe preoți și pre muieri și fiii lor, și arătară lui ușile ceale ascunse, pren carele întra și mânca ceale den masă.
26. Și-i omorî pre ei împăratul și deade pre Vil de tot lui Daniil, și-l surpă pre el și beseareca lui.
27. Și era un bălaur mare într’un loc, și-l cinstiia pre el vaviloneanii.
28. Și zise împăratul cătră Daniil: „Au și acesta vei zice că de aramă iaste?
29. Iată, trăiaște și mănâncă și bea, nu vei putea să zici că nu iaste acesta dumnezău viu; și te închină lui“.
30. Și zise Daniil: „Domnului Dumnezăului mieu mă voiu închina, căci acesta e Dumnezău viu; și tu, împărate, dă-mi voie, și voiu ucide pre bălaur fără de sabie și fără toiag“.
31. Și zise împăratul: „Dau ție“. Și luo Daniil smoală și seu și pieri și le fiarse într’un loc și făcu cocoloș și deade în gura bălaurului, și plesni bălaurul.
32. Și zise: „Vezi închinăciunele voastre“.
33. Și fu deaca auziră vaviloneanii, să scârbiră foarte și să râdicară asupra împăratului.
34. Și ziseră: „Jâdov s’au făcut împăratul: și pre Vil surpă, și pre bălaur omorî, și pe preoți îi junghe“.
35. Și ziseră mergând cătră împăratul: „Dă-ne noao pre Daniil;
36. Iară de nu, vom omorî pre tine și pre casa ta“.
37. Și văzu împăratul că-l întiștesc foarte și, îndemnându-se, deade lor pre Daniil.
38. Și ei puseră pre el în groapa leilor, și fu acolo 6 zile.
39. Și era în groapă 7 lei, și le da lor preste toate zilele 2 trupuri și 2 oi; iară atuncea nu li s’au dat lor, pentru ca să mănânce de tot pre Daniil.
40. Și era Avvacum prorocul în țara jidovască, și el fiarse fiertură și dumică pâine în scafă și mergea la câmp să ducă secerătorilor.
41. Și zise îngerul Domnului lui Avvacum: „Du prânzul carele ai la Vavilon, lui Daniil, la groapa leilor“.
42. Și zise Avvacum: „Doamne, Vavilonul n’am văzut și groapa nu știu unde iaste!“
43. Și-l apucă îngerul de creaștetul lui și, țiindu-l de chica capului lui, îl puse pre el la Vavilon deasupra gropii, cu iuțimea duhului lui.
44. Și strigă Avvacum, zicând: „Daniile, Daniile, ia prânzul carele au trimis ție Dumnezău“.
45. Și zise Daniil: „Pentru că ți-ai adus aminte de mine, Dumnezăule, și n’ai părăsit pre cei ce cearcă pre tine și te iubesc pre tine“.
46. Și, sculându-se, Daniil, mâncă; și îngerul lui Dumnezău așăză pre Avvacum îndată la locul lui.
47. Și împăratul veni în ziua a șaptea ca să plângă pre Daniil; și veni la groapă și căută, și iată, Daniil șădea.
48. Și strigând cu glas mare, împăratul zise: „Mare ești, Doamne, Dumnezăul lui Daniil! Și nu iaste altul afară den tine“.
49. Și-l scoase pre el, iară pre vinovații pierzării lui îi băgă în groapă, și să mâncară îndată de tot înaintea lui.
| ▲ Începutul paginii. |