Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Vechi/Susana

1. Și era un om lăcuind în Vavilon, și numele lui – Ioachim.

←Înțelepciunea lui Iisus, fiiul lui Sirah

DUMNEZEIASCA SCRIPTURĂ VEACHE A SOSANNEI ISTORIE de la începătura lui Daniil osebită, pentru că nu iaste ea, ca și poveastea ceaea cu bălaurul Vil, în cărțile evreilor.

Pentru a bălaurului→

Doi bătrâni umblă să curvească cu Sosana; judecata morții asupra Sosanei; mântuirea ei prin Daniil.

2. Și luo muiare, căriia era numele ei Sosana, fata lui Helchiu, frumoasă foarte și temătoare de Domnul.

3. Și părinții ei – direpți, și au învățat pre fata lor după leagea lui Moisi.

4. Și era Ioachim bogat foarte, și era la el grădină vecinindu-se alăturea cu casa lui;

5. Și cătră el să aduna jidovii, pentru căci era el mai slăvit decât toți.

6. Și să arătară 2 mai bătrâni den nărod judecători în anul acela, pentru carii au grăit Stăpânitoriul că „Au ieșit fărădeleagea den Vavilon, den bătrâni judecători, carii să părea că otcârmuiescu norodul“.

7. Aceștea aștepta la casa lui Ioachim, și veniia cătră ei toți ceia ce să judeca.

8. Și era când să ducea nărodul la amiazăzi, întra Sosana și îmbla în grădina bărbatului ei.

9. Și o vedea pre ea cei doi bătrâni în toate zilele întrând și îmblând, și să făcură întru pohta ei.

10. Și-ș îndărătniciră gândul lor și abătură ochii lor ca să nu vază la ceriu, nici îș aducea aminte de judecățile ceale direapte.

11. Și era amândoi înfierbântați pentru ea, și n’au spus unul altuia durearea lor, că să rușina a-ș spune pohta lor – că vrea să să împreune cu ea.

12. Și păziia cu nevoință în toate zilele a o vedea pre ea. Și zise unul cătră altul: „Să meargem dară acasă, că vreamea de prânz iaste“.

13. Și ieșind, să despărțiră unul de altul, și înturnându-se, veniră la acelaș loc, și cercetând între eiși pricina, mărturisiră pohta lor;

14. Atuncea de obște rânduiră vreame când o vor putea afla pre ea sângură.

15. Și fu păzind ei zi cu bună tocmeală, ea întră ca și ieri și alaltaieri cu doao feate și pohti să să scalde în grădină, că era zăduh;

16. Și nu era nimeni acolo, afară den cei 2 bătrâni ascunși și privind pre ea.

17. Și zise featelor: „Aduceți-m dară untdelemnu și săpun și porțile grădinii închideț, ca să mă scald“.

18. Și făcură cum au zis și închisără ușile grădinii și ieșiră pre ușile ceale de laturi, ca să aducă ceale ce au poruncit lor, și n’au văzut pre cei bătrâni, că era ascunși.

19. Și să făcu după ce ieșiră featele, să sculară cei doi bătrâni și alergară asupra ei și zisără: „Iată, ușile grădinii sânt închise, și nimenea nu ne veade pre noi, și întru pohta ta sântem;

20. Pentru aceaea, pune-te împreună cu noi și te fă cu noi; iară de nu, vom mărturisi asupra ta că era cu tine un voinic, și pentru aceaea ai gonit featele de la tine“.

21. Și suspină Susana și zise: „Strâmt mie de toate părțile;

22. Că de voiu face aceasta, moarte-m iaste mie, și de nu voiu face, nu voiu scăpa den mâinile voastre;

23. Mai bine iaste mie să nu fac și să caz în mâinile voastre, decât a greși înaintea Domnului“.

24. Și strigă Susana cu glas mare, și strigară și cei 2 bătrâni dempotriva ei și, alergând, unul deșchise ușile grădinii.

25. Și deaca auziră strigarea în grădină cei den casă, săriră înlăuntru pre ușa cea den coastă, să vază ce i s’au întâmplat ei.

26. Și deaca zisără cei bătrâni cuvintele lor, să rușinară slugile foarte, căci niciodinioară nu s’au grăit cuvânt ca acesta pentru Susana.

27. Și fu a doua zi, deaca să adună nărodul cătră bărbatul ei, Ioachim, veniră cei 2 bătrâni plini de cugetul cel fără de leage asupra Susanii, ca să o omoară pre ea,

28. Și ziseră înaintea nărodului: „Trimiteți cătră Susana, fata Helchiei, care iaste fămeaia lui Ioachim“; și ei au trimis.

29. Și veni ea și părinții ei și fiii ei și toate rudeniile ei.

30. Și Susana era gingașă foarte și frumoasă la chip, și cei fără de leage porunciră ca să să descopere ea,

31. Pentru că era acoperită de tot, pentru ca să să sature de frumuseațele ei;

32. Și plângea cei de pre lângă dânsa și toți ceia ce știia pre ea.

33. Și sculându-se cei doi bătrâni în mijlocul nărodului, pusără mânile pre capul ei;

34. Și ea, plângând, căuta la ceriu, căci era inema ei nădejduită pre Domnul.

35. Și ziseră bătrânii: „Îmblându noi în grădină sânguri, întrat-au ea cu doao slujnice și au închis ușile grădinii și slobozi slujnicile;

36. Și veni cătră ea un voinic, carele era ascuns, și să culcă cu ea.

37. Și noi fiind în unghiul grădinii, văzând fărădeleagea, am alergat asupră-le;

38. Și văzându-i pre ei împreunându-se, pre acela nu-l putum opri, căci era mai tare el decât noi, și deșchizând ușele au sărit afară,

39. Și de aceasta apucându-ne, o întrebam cine era voinicul acela, și n’au vrut să ne spuie.

40. Aceasta mărturisim“.

41. Și-i crezu pre ei adunarea, ca pre nește mai bătrâni ai nărodului și judecători, și o judecară pre ea ca să moară.

42. Și strigă cu glas mare Susana și zise: „Dumnezeu cel Veacinic, știutoriul celor ascunse, cela ce știi toate mai nainte de facerea lor, tu știi că minciuni asupră-mi au mărturisit;

43. Și iată, moriu, nefăcând eu nemică dentru carele aceștea au viclenit asupră-mi“.

44. Și ascultă Dumnezeu glasul ei și, ducându-se ea să piară, Dumnezeu rădică duhul cel svânt unui copilaș tânăr, căruia era numele Daniil,

45. Și strigă cu glas mare: „Curat sânt eu de sângele aceștiia“.

46. Și să întoarse tot norodul cătră el și zise: „Ce e cuvântul acesta carele tu ai grăit“?

47. Și el, stând în mijlocul lor, zise: „Așa sânteț de nebuni, fiii lui Israil?

48. Necercetând, nici adeverința cunoscând, ați osândit pre fata lui Israil?

49. Întoarceți-vă la judecată, pentru că minciuni au mărturisit aceștea asupra ei“.

50. Și să întoarse tot nărodul cu grabă. Și ziseră lui cei bătrâni: „Vino de șăzi în mijlocul nostru și spune noao, că ț’au dat Dumnezeu ție cinstea bătrâneațelor“.

51. Și zise cătră ei Daniil: „Osebiți-i pre ei departe unul de altul, și voiu iscodi pre ei“.

52. Și deaca să despărțiră unul de altul, chemă pre unul dentru ei și zise cătră el: „Învechitule de zile reale, acum au venit păcatele tale carele făceai mai nainte, judecând judecăți strâmbe și pre cei nevinovaț vinuind și pre cei vinovați slobozind, zicând Domnul: ‘Pre cel nevinovat și pre cel dirept să nu-l omori’.

53. Acum dară, pre aceasta de o ai văzut, spune: Supt ce copaci ai văzut pre ei împreunându-se întru sine?“ Și el zise: „Supt shin“.

54. Zise Daniil: „Dirept ai mințit la capul tău,

55. Pentru că acum îngerul lui Dumnezeu, luând răspuns de la Dumnezeu, te va spinteca în doao“.

56. Și mutând pre acela, porunci să apropie pre celalalt; și zise lui: „Sămânța lui Hanaan și nu a Iudii, frumuseațele te-au înșălat pre tine, și pohta îndărătnici inema ta;

57. Așa făceaț featelor lui Israil, și acealea, temându-se, să împreuna cu voi, ce nu îngădui fata Iudii fărădeleagea voastră;

58. Acum dară, spune-mi: Supt ce copaci ați prins pre ei împreunându-se întru sine?“ Și el zise: „Supt prin“.

59. Și zise lui Daniil: „Dirept ai mințit și tu asupra capului tău,

60. Pentru că așteaptă îngerul lui Dumnezeu, sabie având, să te taie în doao, ca să vă piarză de tot pre voi“.

61. Și strigă toată adunarea cu glas mare și binecuvântară pre Dumnezău, pre cel ce mântuiaște pre ceia ce nădejduiescu pre el.

62. Și să sculară asupra celor 2 bătrâni, că-i dovedi pre ei Daniil den gura lor mărturisind minciuni, și au făcut lor în ce chip au viclenit să facă vecinului, după leagea lui Moisi, și au omorât pre ei; și scăpă sânge nevinovat în ziua aceaea.

63. Și Helchia și muiarea lui lăudară pre Dumnezău pentru fata lor, Susana, cu Ioachim, bărbatul ei, și toate rudeniile, căci nu s’au aflat întru ea lucru grozav.

64. Și Daniil să făcu mare înaintea norodului den ziua aceaea și înainte.

▲ Începutul paginii.