Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Vechi/Varuh

←Iudith

DUMNEZEIASCA SCRIPTURĂ VEACHE VARUH

Carte trimisă a Ieremiei→

CAP 1

Prorocul vesteaște și citeaște norodului din Ierusalim cartea primită de la evreii din Vavilon, carii făcând mărturisiri, cer rugăciuni și jârtve pentru păcate.

1. Și aceastea-s cuvintele cărții carele au scris Varuh, feciorul lui Niriu, fiiul lui Maaseu, fiiul lui Sedechiu, fiiul lui Asadiu, fiiul lui Helchiu, în Vavilon, în anul al 5, în 7 ale lunii, în vreamea care au luat haldeii Ierusalimul și-l arsără pre el cu foc.

2. Și ceti Varuh cuvintele cărții aceștiia la urechile Iehoniei, fiiul lui Ioachim, împăratului Iudii, și la urechile a tot norodul, celor ce veniia spre carte, și la urechile celor tari și fiilor împăraților, și la urechile celor bătrâni, și la urechile a tot norodul, de la mic până la mare, tuturor celor ce lăcuiescu la Vavilon, pre râul Sudului.

3. Și plângea, și postiia și să ruga rugi înaintea Domnului. Și adunară argint, pre cât putea a fieștecăruia mână,

4. Și trimisără la Ierusalim cătră Ioachim, feciorul Helchiei, fiiului lui Salom preotul, și cătră preoți, și cătră tot norodul, ceia ce s’au aflat împreună cu el în Ierusalim, când au luat el vasele casii Domnului, cealea ce s’au scos den besearică, să să întoarcă la pământul Iudii, la a zeacea lui siuan, vase de argint carele au făcut Sedechia, fiiul Osiei, împăratul Iudii,

5. După ce au înstriinat Navohodonosor, împăratul Vavilonului, pre Iehonia, și pre boiari, și pre cei legați, și pre cei tari, și pre norodul pământului, de la Ierusalim, și au adus pre ei la Vavilon,

6. Și zisără: „Iată, am trimis la voi argint, și cumpărați pre argint arderi-de-tot, și pentru păcat, și tămâie, și faceți mană, și aduceți preste jârtăvnicul Domnului Dumnezăului nostru.

7. Și vă veți ruga pentru viața lui Navohodonosor, împăratul Vavilonului, și spre viața lui Valtasar, fiiul lui, pentru ca să fie zilele lor ca zilele ceriului pre pământ.

8. Și va da Domnul vârtute noao, și va lumina ochii noștri, și vom trăi supt umbra lui Navohodonosor, împăratului Vavilonului, și supt umbra lui Valtasar, fiiului lui, și vom sluji lor zile multe, și vom afla har înaintea lor.

9. Și vă rugați pentru noi cătră Domnul Dumnezăul nostru, căci am greșit la Domnul Dumnezăul nostru și nu s’au întorsu mânia Domnului și urgia lui de la noi și până în ziua aceasta.

10. Și veți ceti cartea aceasta carea am trimis cătră voi, să mărturisiți în Casa Domnului, la zilele praznicului și la zilele vremii.

11. Și veți grăi: ‘A Domnului Dumnezăului nostru e direptatea, și noao –rușinea obrazelor, ca în ziua aceasta la omul Iudii, și la cei ce lăcuiescu Ierusalimul, și împăraților noștri, și boiarilor noștri, și preoților noștri, și prorocilor noștri, și părinților noștri,

12. Pentru care am greșit înaintea Domnului, și n’am ascultat lui. Și n’am ascultat glasul Domnului Dumnezăului nostru, a mearge întru poruncele lui, carele au dat despre fața noastră.

13. Den ziua carea au scos Domnul pre părinții noștri den pământul Eghipetului și până în ziua aceasta, eram neascultând cătră Domnul Dumnezăul nostru și ocăzuiamu ca să nu auzim glasul lui.

14. Și să lipiră de noi răutățile și blestemul care au rânduit Domnul la Moisi, sluga lui, în ziua carea au scos pre părinții noștri den pământul Eghipetului, să dea noao pământu care cură lapte și miare ca ziua aceasta.

15. Și n’am ascultat glasul Domnului Dumnezăului nostru, după toate cuvintele prorocilor, carele au trimis cătră noi. Și am mersu fieștecarele întru cugetul inimii lui ceii reale, a lucra la alți dumnezăi, a face reale înaintea ochilor Domnului Dumnezăului nostru“.

CAP 2

Evreii în robie mărturisesc că pentru păcatele lor li s’au întâmplat realele, și cer milă de la Dumnezău.

1. Și întări Domnul cuvântul lui care au grăit pentru noi, și pentru judecătorii noștri, ceia ce au judecat pre Israil, și pentru împărații noștri, și pentru boiarii noștri, și pentru omul lui Israil și al Iudei,

2. A aduce asupră răutăți mari, carele nu s’au făcut dedesuptul a tot ceriul în ce chip s’au făcut în Ierusalim, după ceale scrise în leagea lui Moisi,

3. A mânca noi, omul cărnurile fiiului și omul cărnurile featei lui.

4. Și au dat pre ei supuși la toate împărățiile ceale de pren prejurul nostru spre ocară și spre pustiire, întru toate năroadele ceale ce-s împrejurul nostru, unde i-au răsipit pre ei Domnul acolo; și s’au făcut dedesupt, și nu deasupra, căci am greșit Domnului Dumnezăului nostru, a nu asculta glasul lui.

5. A Domnului Dumnezeului nostru –direptatea, iară noao, și părinților noștri, rușinea obrazelor, ca în ziua aceasta.

6. Ceale ce au grăit Domnul asupra noastră, toate răutățile aceastea au venit preste noi. Și nu ne-am rugat feații Domnului, a să întoarce fieștecarele de la cugetele inimii lor cei reale.

7. Și preveghe Domnul asupra celor răi, și aduse Domnul asupra noastră, că dirept iaste Domnul preste toate lucrurile lui care au poruncit noao. Și n’am auzit glasul lui, a mearge întru poruncile Domnului, carele au dat despre fața noastră.

8. Și acum, Doamne, Dumnezăul lui Israil, care ai scos pre nărodul tău den pământul Eghipetului, cu mână tare și cu braț nalt, cu seamne și cu minuni, și cu puteare mare, și ai făcut ție nume ca în ziua aceasta,

9. Greșit-am, păgânit-am, făcut-am strâmbătate, Doamne Dumnezăul nostru, preste toate direptățile tale;

10. Întoarcă-se mânia ta de la noi, căci am rămas puțini întru limbi, unde ne-ai răsipit pre noi acolo.

11. Ascultă, Doamne, rugăciunea noastră și umilința noastră, și ne scoate pre noi pentru tine și dă noao har cătră fața celor ce ne-au înstreinat pre noi, pentru ca să cunoască tot pământul că tu ești Domnul Dumnezăul nostru, căci numele tău s’au chemat deasupra lui Israil și preste neamul lui.

12. Și caută den casa cea sfântă a ta, și ia aminte la noi, și pleacă, Doamne, ureachea ta și auzi, deșchide ochii tăi și vezi,

13. Căci nu cei morți în iad, de la carii s’au luat duhul lor de la ficații lor, vor da mărire și îndireptare Domnului, ce sufletul cel ce să mâhneaște preste mărirea carea mearge plecându-se și slăbind, și ochii cei ce să sfârșăsc, și sufletul cel flămând vor da mărire ție și direptate, Doamne.

14. Căci nu pe direptățile părinților noștri și ale împăraților noștri noi oborâm mila înaintea feații tale, Doamne Dumnezeul nostru.

15. Căci ai slobozit mânia ta și urgia ta la noi, în ce chip ai grăit cu mâna slugilor tale, prorocilor, zicând:

16. ‘Așa au zis Domnul: Plecați umărul vostru, lucrați împăratului Vavilonului și șădeți pre pământul carele am dat părinților voștri.

17. Și de nu veți asculta glasul Domnului, a lucra împăratului Vavilonului, sfârșire voiu face, den cetățile Iudei și den afara Ierusalimului, glas de veselie și glas de bucurie, glas de ginere și glas de nevastă; și va fi tot pământul neumblat de cei ce lăcuiesc întru el’.

18. Și n’am ascultat glasul tău, a lucra împăratului Vavilonului, și ai întărit cuvintele tale care ai grăit cu mâinile slugilor tale, prorocilor, ca să scoață oasele împăraților noștri și oasele părinților noștri den locul lor.

19. Și iată, sânt lepădate la arsura zilei și la înghețul nopții, și au murit în durori reale, cu foamete și cu sabie, și cu trimitere.

20. Și ai pus Casa unde să cheamă numele tău preste ea, ca ziua aceasta, pentru răutatea casei lui Israil și casei Iudii.

21. Și ai făcut la noi, Doamne Dumnezeul nostru, după toată liniștea ta și după toată îndurarea ta cea mare, în ce chip ai grăit în mâna slugii tale, lui Moisi, în ziua care ai poruncit lui să scrie leagea ta înaintea fiilor lui Israil, zicând:

22. ‘De nu veți asculta glasul mieu cu adevărat, sunetul cel mare și mult acesta ți să va întoarce spre micu întru limbi, unde voiu răsipi pre ei acolo, căci am cunoscut că nu mă vor asculta, căci nărodul năsilnic la cerbice iaste.

23. Și să vor întoarce întru inema lor, în pământul înstriinării lor, și vor cunoaște că Eu sânt Domnul Dumnezeul lor; și voiu da lor inemă, și urechi de vor auzi; și vor lăuda pre mine în pământul înstriinării lor și vor pomeni numele mieu.

24. Și să vor întoarce despre dosul lor cel năsilnic și de la ceale reale lucrurile lor, căci îș vor aduce aminte de calea părinților lor, celor ce au greșit înaintea Domnului.

25. Și voiu înturna pre ei la pământul carele am jurat părinților lor, lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov, și vor stăpâni pre el, și voiu înmulți pre ei, și nu să vor împuțina.

26. Și voiu întări lor făgăduință veacinică, ca să fiu lor Dumnezeu, și ei vor fi mie întru nărod, și nu voiu mai mișca pre nărodul mieu, Israil, de la pământul carele am dat lor’“.

CAP 3

Urmarea mărturisirii păcatelor. Israil robit pentru părăsirea înțelepciunii lui Dumnezău. Prorocie despre Mesia.

1. Doamne Atotțiitoriul, Dumnezeul lui Israil, suflet den strimturi și duhul trândăviilor au strigat cătră tine. Ascultă, Doamne, și miluiaște, căci am greșit înaintea ta, căci tu –cel ce șăzi pre veac, și noi –cei ce pierim în veac.

2. Doamne Atotțiitoriul, Dumnezeul lui Israil, auzi dară rugăciunea celor ce au murit ai lui Israil și a fiilor celor ce au greșit înaintea ta, carii n’au ascultat glasul tău, Dumnezeului lor, și s’au lipit de noi realele.

3. Să nu-ț aduci aminte de strâmbătățile părinților noștri, ce adu-ț aminte de mâna ta și de numele tău în vreamea aceasta, căci tu ești Domnul Dumnezeul nostru, și vom lăuda pre tine, Doamne.

4. Căci pentru aceaea ai dat frica ta în inemile noastre, ca să chemăm numele tău, și vom lăuda pre tine întru înstriinarea noastră.

5. Căci am întors de la inema noastră toată strâmbătatea părinților noștri, celor ce au greșit înaintea ta, noi, astăzi, întru înstriinarea noastră, unde ne-ai sămănat pre noi acolo, spre ponoslu și spre blestăm și spre datorie, după toate strâmbătățile părinților noștri, carii s’au depărtat de la Domnul Dumnezeul lor.

6. Auzi, Israile, poruncile vieții, băgați în urechi a cunoaște înțelepciunea!

7. Ce iaste, Israile, de te-ai vechit în pământul limbilor? În pământ striinu te-ai spurcat împreună cu morții? Socotitu-te-ai împreună cu cei de la iadu? Părăsit-ai izvorul înțelepciunei. Pre calea lui Dumnezău de ai fi mers, ai fi lăcuit cu pace în veacinică vreame.

8. Învață-te unde e mintea, unde e vârtutea și unde înțeleagerea a conoaște deodată, unde e îndelungarea vieții și traiul, unde e lumina ochilor și pacea!

9. Cine au aflat locul ei și cine au întrat la visteriile ei? Unde sânt boiarii limbilor și cei ce stăpânesc hiarăle lor ceale de pre pământ?

10. Cei ce cu pasările ceriului batjocuresc, și argintul strângând, și aurul, la carele au nădejduit oamenii, și nu iaste săvârșit agonisealei lor?

11. Căci ceia ce argintul meșterșugesc și grijesc lucrul lor, și nu iaste aflare: stânsu-s’au și la iad s’au pogorât, și alții s’au sculat în locul lor.

12. Cei mai tineri văzură lumină și au lăcuit pre pământ, și calea științii n’au cunoscut, nici au înțeles cărările ei, nici s’au apucat de ea.

13. Fiii lor departe fură de la calea lor, nici s’au auzit în Hanaan, nici s’au văzut în Theman.

14. Nici fiii Agarii, cei ce cercetează înțeleagerea cei de pre pământ, neguțitorii Meranului și Themanului, și băsnarii, și cei cercetători de priceapere, și calea înțelepciunii n’au conoscut, nici ș’au adus aminte de cărările ei.

15. O, Israile, câtu e de mare casa lui Dumnezău și îndelungat locul câștigului lui! Mare e și n’are sfârșit, înalt și nenumărat!

16. Acolo au născut uriașii cei numiți, de ’nceput făcându-se bune la mărime, știind războiul.

17. Nu pre aceștea au ales Dumnezău, nici cale de știință au dat lor, și au pierit, pentru că n’au avut înțelepciune; pierit-au pentru nesfătuirea lor.

18. Cine s’au suit în ceriu și au luat pre ea și au pogorât pre ea den nori? Cine au trecut decindea de mare, și au aflat pre ea, și va aduce prea ea pre aur curat?

19. Nu iaste cel ce să știe calea ei, nici cel ce să pomenească cărarea ei;

20. Ci cela ce știe toate știe pre ea și află pre ea cu înțeleagerea lui, cela ce au lucrat pământul în vreamea veacului, împlut-au pre el de dobitoace cu 4 picioare,

21. Cela ce trimite lumina și va mearge, chemă pre ea și-l ascultă pre el cu cutremur.

22. Și stealele luminară întru păzile lor și să veseliră. Chematu-le-au pre eale, și ziseră: ‘De față sântem’. Luminat-au cu veselie celui ce le-au făcut pre eale. Acesta e Dumnezăul nostru, nu să va socoti altul spre dânsul.

23. Află toată calea științii și deade pre ea lui Iacov, slugii lui, și lui Israil, celui iubit de el. După aceasta pre pământ să ivi și cu oamenii să amestecă“.

CAP 4

Ierusalimul jeleaște pustiirea sa. Îndemn spre răbdare. Prorocie despre mântuire.

1. Aceasta e cartea poruncii lui Dumnezău și leagea ceaea ce iaste în veac; toți ceia ce o țin pre ea sânt spre viață, iară ceia ce părăsesc pre ea vor muri.

2. Întoarce-te, Iacove, și te apucă de ea, pasă spre lumină den preajma luminei ei.

3. Să nu dai altuia mărirea ta, și cealea ce-ți sânt de folos, la limbă striină. Fericiți sântem, Israile, căci ceale plăcute lui Dumnezău noao conoscute sânt.

4. Îndrăzniți, norodul mieu, pomenirea lui Israil. Vândutu-v’ați limbilor nu spre pieire, ce, căci ați mâniat voi pre Dumnezău, v’ați dat pizmașilor.

5. Pentru că ați întărâtat pre cela ce au făcut pre voi, jârtvuind la draci, și nu la Dumnezău; ați uitat voi pre cela ce au făcut pre voi, Dumnezăul cel Veacinic, și ați mâhnit și pre cel ce au hrănit pre voi, Ierusalimul.

6. Văzut-au și cea ce au venit voao urgie de la Dumnezău, și zise: „Auziți, nemearnicele Sionului, pentru că au adus mie Dumnezău plângere mare,

7. Pentru că am văzut robirea fiilor miei și featelor, carea au adus lor Cel Veacinic; pentru că am hrănit pre ei cu veselie, și i-am trimis cu plângere și jale.

8. Nimeni să nu să bucure pre mine, văduva și cea părăsită de mulți; pustiitu-m’am pentru păcatele fiilor miei,

9. Pentru căci s’au abătut den leagea lui Dumnezău, și direptățile lui nu le-au cunoscut, nici au mersu pre căile poruncilor lui Dumnezău, nici pre cărările învățăturii întru direptatea lui au mers.

10. Vie ceale nemearnice ale Sionului, și vă aduceț aminte de robimea fiilor miei și featelor, carea au adus lor Cel Veacinicu.

11. Pentru că au adus preste ei limbă de departe, limbă fără rușine, și de altă limbă, căci nu s’au rușinat de bătrânu, nici copil au miluit, și au dus pre cei iubiți ai văduvei, și den feate pre cea sângură au pustiit.

12. Și eu ce putearnică sânt a ajuta voao? Pentru că cela ce au adus răutățile va scoate pre voi den mâna vrăjmașilor voștri.

13. Păsați, fiilor, păsați, și eu am rămas pustie. Dezbrăcatu-m’am den veșmântul păcii și m’am îmbrăcat cu sacul rugii meale; striga-voiu cătră Cel Veacinic în zilele meale.

14. Îndrăzniți, fiilor, strigați cătră Dumnezău, și va scoate pre voi den sâlnicie den mâna vrăjmașilor.

15. Pentru că eu am nădejduit pre Cel Veacinic mântuirea voastră, și veni mie bucurie de la Cel Sfânt, spre milostenia carea va veni voao de sârgu de la Cel Veacinic, Mântuitoriul nostru.

16. Pentru că am trimis pre voi cu plângere și jale, și va da mie Dumnezău pre voi cu bucurie și veselie în veac.

17. Că, în ce chip acum au văzut nemearnicile Sionului robirea noastră, așa vor vedea curând cea de la Dumnezăul nostru mântuire, carea va veni preste voi cu mărire mare, cu luminarea Celui Veacinicu.

18. Fiilor, răbdați cu delungarea cea ce au venit de la Dumnezău voao urgie! Pentru că goni pre tine vrăjmașul tău, și vei vedea a lui pieire în grabă, și pre grumazii lor vei încăleca.

19. Cei gingași ai miei au mersu pre căi vârtoase, rădicatu-s’au ca o turmă hrăpită de vrăjmași.

20. Îndrăzniți, fiilor, și strigați cătră Dumnezău, pentru că va fi voao de la cel ce aduce pomenire.

21. Pentru că, în ce chip s’au făcut cugetul vostru spre rătăcirea voastră de la Dumnezău, cu 10 părți adaogeți întorcându-vă să-l cercați pre el, pentru că cela ce au adus voao realele aduce-va voao cea veacinică veselie, împreună cu mântuirea voastră.

22. Îndrăzneaște, Ierusalime, mângâia-te-va cel ce te-au numit!

23. Mișei cei ce pre tine au chinuit și s’au bucurat de cădearea ta, ticăloase cetățile cărora au slujit fiii tăi, ticăloasă ceaea ce au priimit pre fiii tăi!

24. Pentru că, în ce chip s’au bucurat pre a ta cădeare și s’au veselit pre surparea ta, așa să va mâhni pre a ei pustiire. Și voiu lua ei bucuria cea de multă gloată, și sămeția ei va fi spre jale.

25. Pentru că foc va veni preste ea, de la Cel Veacinic, spre zile îndelungate, și să va lăcui de draci cea mai multă vreame.

26. Caută împrejur cătră răsărituri, Ierusalime, și vezi veselia cea ce vine de la Dumnezăul tău.

27. Iată, vinu fiii tăi pre carii ai trimis, vinu adunați de la răsărituri până la apusuri cu graiul Celui Sfânt, bucurându-se cu a lui Dumnezău mărire.

CAP 5

Chemarea Ierusalimului spre bucurie pentru întoarcerea fiilor săi cu mărire.

1. Dezbracă-te, Ierusalime, de veșmântul jălii și chinuirii tale și te îmbracă cu bunăcuviința cei de la Dumnezău măriri în veac.

2. Îmbracă veșmântul cei de la Dumnezău direptăți, pune mitra măririi Celui Veacinic preste capul tău,

3. Pentru că Dumnezău va arăta la tot cel de supt ceriu strălucirea ta, pentru că să va chema numele tău de la Dumnezău în veac ‘Pacea direptății’ și ‘Mărirea cinstei dumnezăiești’.

4. Scoală-te, Ierusalime, și stăi preste ceale înalte, și caută împrejur cătră răsărituri, și vezi pre fiii tăi adunați, de la apusurile soarelui până la răsărituri, cu graiul Celui Sfânt, bucurându-se cu a lui Dumnezău pomenire.

5. Pentru că ieșiră de la tine pedestri, aducându-se de vrăjmași, iară-i bagă pre ei Dumnezău cătră tine rădicați fiind cu mărire, ca pre fiii împărăției.

6. Pentru că porunci Dumnezău să să smerească toată măgura înaltă și năsipurile ceale veacinice, și văile să să împle spre netezirea pământului, pentru ca să îmble Israil întemeiat cu a lui Dumnezău mărire.

7. Și umbriră și dumbrăvile, și tot lemnul bun-mirositoriu lui Israil, cu porunca lui Dumnezău;

8. Pentru că va povățui Dumnezău lui Israil, cu veselie, cu lumina măririi lui, cu milostenia și direptatea cea de la el.

▲ Începutul paginii.