Biblia/Noul Testament/Faptele Apostolilor/Capitolul 19
- Și pe când Apollo era în Corint, Pavel, după ce a străbătut părțile de sus, a venit în Efes. Și găsind câțiva ucenici,
- A zis către ei: Primit-ați voi Duhul Sfânt când ați crezut? Iar ei au zis către el: Dar nici n-am auzit dacă este Duh Sfânt.
- Și el a zis: Deci în ce v-ați botezat? Ei au zis: În botezul lui Ioan.
- Iar Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocăinței, spunând poporului să creadă în Cel ce avea să vină după el, adică în Iisus Hristos.
- Și auzind ei, s-au botezat în numele Domnului Iisus.
- Și punându-și Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor și vorbeau în limbi și prooroceau.
- Și erau toți ca la doisprezece bărbați.
- Și el, intrând în sinagogă, a vorbit cu îndrăzneală timp de trei luni, vorbind cu ei și căutând să-i încredințeze de împărăția lui Dumnezeu.
- Dar fiindcă unii erau învârtoșați și nu credeau, bârfind calea Domnului înaintea mulțimii, Pavel, plecând de la ei, a osebit pe ucenici, învățând în fiecare zi în școala unuia Tiranus.
- Și acesta a ținut vreme de doi ani, încât toți, cei ce locuiau în Asia, și iudei și elini, au auzit cuvântul Domnului.
- Și Dumnezeu făcea, prin mâinile lui Pavel, minuni nemaiîntâlnite.
- Încât și peste cei ce erau bolnavi se puneau ștergare sau șorțuri purtate de Pavel, și bolile se depărtau de ei, iar duhurile cele rele ieșeau din ei.
- Și au încercat unii dintre iudeii care cutreierau lumea, scoțând demoni, să cheme peste cei ce aveau duhuri rele, numele Domnului Iisus, zicând: Vă jur pe Iisus, pe Care-l propovăduiește Pavel!
- Iar cei care făceau aceasta erau cei șapte fii ai unuia Scheva, arhiereu iudeu.
- Și răspunzând, duhul cel rău le-a zis: Pe Iisus Îl cunosc și îl știu și pe Pavel, dar voi cine sunteți?
- Și sărind asupra lor omul în care era duhul cel rău și biruindu-i, s-a întărâtat asupra lor, încât ei au fugit goi și răniți din casa aceea.
- Și acest lucru s-a făcut cunoscut tuturor iudeilor și elinilor care locuiau în Efes, și frică a căzut peste toți aceștia și se slăvea numele Domnului Iisus.
- Și mulți dintre cei ce crezuseră veneau ca să se mărturisească și să spună faptele lor.
- Iar mulți dintre cei ce făcuseră vrăjitorie, aducând cărțile, le ardeau în fața tuturor. Și au socotit prețul lor și au găsit cincizeci de mii de arginți.
- Astfel creștea cu putere cuvântul Domnului și se întărea.
- Și după ce s-au săvârșit acestea, Pavel și-a pus în gând să treacă prin Macedonia și prin Ahaia și să se ducă la Ierusalim, zicând că: După ce voi fi acolo, trebuie să văd și Roma.
- Și trimițând în Macedonia pe doi dintre cei care îl slujeau, pe Timotei și pe Erast, el a rămas o vreme în Asia.
- Și în vremea aceea s-a făcut mare tulburare pentru calea Domnului.
- Căci un argintar, cu numele Dimitrie, care făcea temple de argint Artemisei și da meșterilor săi foarte mare câștig,
- I-a adunat pe aceștia și pe cei care lucrau unele ca acestea, și le-a zis: Bărbaților, știți că din această îndeletnicire este câștigul vostru.
- Și voi vedeți și auziți că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, Pavel acesta, convingând, a întors multă mulțime, zicând că nu sunt dumnezei cei făcuți de mâini.
- Din aceasta nu numai că meseria noastră e în primejdie să ajungă fără trecere, dar și templul marii zeițe Artemisa e în primejdie să nu mai aibă nici un preț, iar cu vremea, mărirea ei - căreia i se închină toată Asia și toată lumea - să fie doborâtă.
- Și auzind ei și umplându-se de mânie, strigau zicând: Mare este Artemisa efesenilor!
- Și s-a umplut toată cetatea de tulburare și au pornit într-un cuget la teatru, răpind împreună pe macedonenii Gaius și Aristarh, însoțitorii lui Pavel.
- Iar Pavel, voind să intre în mijlocul poporului, ucenicii nu l-au lăsat.
- Încă și unii dintre dregătorii Asiei, care îi erau prieteni, trimițând la el, îl rugau să nu se ducă la teatru.
- Deci unii strigau una, alții strigau alta, căci adunarea era învălmășită, iar cei mai mulți nu știau pentru ce s-au adunat acolo.
- Iar unii din mulțime l-au smuls pe Alexandru, pe care l-au împins înainte iudeii. Iar el, făcând semn cu mâna, voia să se apere înaintea poporului.
- Și cunoscând ei că este iudeu, toți într-un glas au strigat aproape două ceasuri: Mare este Artemisa efesenilor!
- Iar secretarul, potolind mulțimea, a zis: Bărbați efeseni, cine este, între oameni, care să nu știe că cetatea efesenilor este păzitoarea templului Artemisei celei mari și a statuii ei, căzută din cer?
- Deci, acestea fiind mai presus de orice îndoială, trebuie să vă liniștiți și să nu faceți nimic cu ușurință.
- Căci ați adus pe bărbații aceștia, care nu sunt nici furi de cele sfinte, nici nu hulesc pe zeița voastră.
- Deci dacă Dimitrie și meșterii cei împreună cu el au vreo plângere împotriva cuiva, au judecători și proconsuli care să judece, și să se cheme în judecată unii pe alții.
- Iar dacă urmăriți altceva, se va hotărî în adunarea cea legiuită,
- Căci noi suntem în primejdie să fim învinuiți de răscoală pentru ziua de azi, fiindcă nu avem nici o pricină pentru care am putea da seama de tulburarea aceasta.
- Zicând acestea, a slobozit adunarea.
| ▲ Începutul paginii. |