Biblia/Noul Testament/Iacob/Capitolul 2
- Frații mei, nu căutând la fața omului să aveți credința în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei.
- Căci, dacă va intra în adunarea voastră un om cu inele de aur în degete, în haină strălucită, și va intra și un sărac, în haină murdară,
- Iar voi puneți ochii pe cel care poartă haină strălucită și-i ziceți: Tu șezi bine aici, pe când săracului îi ziceți: Tu stai acolo, în picioare, sau: Șezi jos, la picioarele mele,
- N-ați făcut voi, oare, în gândul vostru, deosebire între unul și altul și nu v-ați făcut judecători cu socoteli viclene?
- Ascultați, iubiții mei frați: Au nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt săraci în ochii lumii, dar bogați în credință și moștenitori ai împărăției pe care a făgăduit-o El celor ce Îl iubesc?
- Iar voi ați necinstit pe cel sărac! Oare nu bogații vă asupresc pe voi și nu ei vă târăsc la judecăți?
- Nu sunt ei cei ce hulesc numele cel bun întru care ați fost chemați?
- Dacă, într-adevăr, împliniți legea împărătească, potrivit Scripturii: "Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți", bine faceți;
- Iar de căutați la fața omului, faceți păcat și legea vă osândește ca pe niște călcători de lege.
- Pentru că cine va păzi toată legea, dar va greși într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat față de toate poruncile.
- Căci Cel ce a zis: "Să nu săvârșești adulter", a zis și: "Să nu ucizi". Și dacă nu săvârșești adulter, dar ucizi, te-ai făcut călcător de lege.
- Așa să grăiți și așa să lucrați, ca unii care veți fi judecați prin legea libertății.
- Căci judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă. Și mila biruiește în fața judecății.
- Ce folos, frații mei, dacă zice cineva că are credință, iar fapte nu are? Oare credința poate să-l mântuiască?
- Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana cea de toate zilele,
- Și cineva dintre voi le-ar zice: Mergeți în pace! Încălziți-vă și vă săturați, dar nu le dați cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?
- Așa și cu credința: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăși.
- Dar va zice cineva: Tu ai credință, iar eu am fapte; arată-mi credința ta fără fapte și eu îți voi arăta, din faptele mele, credința mea.
- Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar și demonii cred și se cutremură.
- Vrei însă să înțelegi, omule nesocotit, că credința fără de fapte moartă este?
- Avraam, părintele nostru, au nu din fapte s-a îndreptat, când a pus pe Isaac, fiul său, pe jertfelnic?
- Vezi că, credința lucra împreună cu faptele lui și din fapte credința s-a desăvârșit?
- Și s-a împlinit Scriptura care zice: "Și a crezut Avraam lui Dumnezeu și i s-a socotit lui ca dreptate" și "a fost numit prieten al lui Dumnezeu".
- Vedeți dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credință.
- La fel și Rahav, desfrânata, au nu din fapte s-a îndreptat când a primit pe cei trimiși și i-a scos afară, pe altă cale?
- Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel și credința fără de fapte, moartă este.
| ▲ Începutul paginii. |