Biblia/Noul Testament/Marcu/Capitolul 4
- Și iarăși a început Iisus să învețe, lângă mare, și s-a adunat la El mulțime foarte multă, încât El a intrat în corabie și ședea pe mare, iar toată mulțimea era lângă mare, pe uscat.
- Și-i învăța multe în pilde, și în învățătura Sa le zicea:
- Ascultați: Iată, ieșit-a semănătorul să semene.
- Și pe când semăna el, o sămânță a căzut lângă cale și păsările cerului au venit și au mâncat-o.
- Și alta a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, și îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ mult.
- Și când s-a ridicat soarele, s-a veștejit și, neavând rădăcină, s-a uscat.
- Altă sămânță a căzut în spini, a crescut, dar spinii au înăbușit-o și rod n-a dat.
- Și altele au căzut pe pământul cel bun și, înălțându-se și crescând, au dat roade și au adus: una treizeci, alta șaizeci, alta o sută.
- Și zicea: Cine are urechi de auzit să audă.
- Iar când a fost singur, cei ce erau lângă El, împreună cu cei doisprezece, Îl întrebau despre pilde.
- Și le-a răspuns: Vouă vă e dat să cunoașteți taina împărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul se face în pilde,
- Ca uitându-se, să privească și să nu vadă, și, auzind, să nu înțeleagă, ca nu cumva să se întoarcă și să fie iertați.
- Și le-a zis: Nu pricepeți pilda aceasta? Dar cum veți înțelege toate pildele?
- Semănătorul seamănă cuvântul.
- Cele de lângă cale sunt aceia în care se seamănă cuvântul, și, când îl aud, îndată vine satana și ia cuvântul cel semănat în inimile lor.
- Cele semănate pe loc pietros sunt aceia care, când aud cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie,
- Dar n-au rădăcină în ei, ci țin până la un timp; apoi când se întâmplă strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se smintesc.
- Și cele semănate între spini sunt cei ce ascultă cuvântul,
- Dar grijile veacului și înșelăciunea bogăției și poftele după celelalte, pătrunzând în ei, înăbușă cuvântul și îl fac neroditor.
- Iar cele semănate pe pământul cel bun sunt cei ce aud cuvântul și-l primesc și aduc roade: unul treizeci, altul șaizeci și altul o sută.
- Și le zicea: Se aduce oare făclia ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Oare nu ca să fie pusă în sfeșnic?
- Căci nu e nimic ascuns ca să nu se dea pe față; nici n-a fost ceva tăinuit, decât ca să vină la arătare.
- Cine are urechi de auzit să audă.
- Și le zicea: Luați seama la ce auziți: Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura; iar vouă celor ce ascultați, vi se va da și vă va prisosi.
- Căci celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are, și ce are i se va lua.
- Și zicea: Așa este împărăția lui Dumnezeu, ca un om care aruncă sămânța în pământ,
- Și doarme și se scoală, noaptea și ziua, și sămânța răsare și crește, cum nu știe el.
- Pământul rodește de la sine: mai întâi pai, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic.
- Iar când rodul se coace, îndată trimite secera, că a sosit secerișul.
- Și zicea: Cum vom asemăna împărăția lui Dumnezeu, sau în ce pildă o vom închipui?
- Cu grăuntele de muștar care, când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate semințele de pe pământ;
- Dar, după ce s-a semănat, crește și se face mai mare decât toate legumele și face ramuri mari, încât sub umbra lui pot să sălășluiască păsările cerului.
- Și cu multe pilde ca acestea le grăia cuvântul după cum puteau să înțeleagă.
- Iar fără pildă nu le grăia; și ucenicilor Săi le lămurea toate, deosebi.
- Și în ziua aceea, când s-a înserat, a zis către ei: Să trecem pe țărmul celălalt.
- Și lăsând ei mulțimea, L-au luat cu ei în corabie, așa cum era, căci erau cu El și alte corăbii.
- Și s-a pornit o furtună mare de vânt și valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple.
- Iar Iisus era la partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. L-au deșteptat și I-au zis: Învățătorule, nu-Ți este grijă că pierim?
- Și El, sculându-Se, a certat vântul și a poruncit mării: Taci! Încetează! Și vântul s-a potolit și s-a făcut liniște mare.
- Și le-a zis lor: Pentru ce sunteți așa de fricoși? Cum de nu aveți credință?
- Și s-au înfricoșat cu frică mare și ziceau unul către altul: Cine este oare, Acesta, că și vântul și marea I se supun?
▲ Începutul paginii. |