Biblia/Noul Testament/Matei/Capitolul 8
- Și coborându-Se El din munte, mulțimi multe au mers după El.
- Și iată un lepros, apropiindu-se, I se închina, zicând: Doamne, dacă voiești, poți să mă curățești.
- Și Iisus, întinzând mâna, S-a atins de el, zicând: Voiesc, curățește-te. Și îndată s-a curățit lepra lui.
- Și i-a zis Iisus: Vezi, nu spune nimănui, ci mergi, arată-te preotului și adu darul pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie lor.
- Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaș, rugându-L,
- Și zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit.
- Și i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca.
- Dar sutașul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, ci numai zi cu cuvântul și se va vindeca sluga mea.
- Că și eu sunt om sub stăpânirea altora și am sub mine ostași și-i spun acestuia: Du-te, și se duce; și celuilalt: Vino, și vine; și slugii mele: Fă aceasta, și face.
- Auzind, Iisus S-a minunat și a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credință.
- Și zic vouă că mulți de la răsărit și de la apus vor veni și vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov în împărăția cerurilor.
- Iar fiii împărăției vor fi aruncați în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.
- Și a zis Iisus sutașului: Du-te, fie ție după cum ai crezut. Și s-a însănătoșit sluga lui în ceasul acela.
- Și venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia zăcând, prinsă de friguri.
- Și S-a atins de mâna ei, și au lăsat-o frigurile și s-a sculat și Îi slujea Lui.
- Și făcându-se seară, au adus la El mulți demonizați și a scos duhurile cu cuvântul și pe toți cei bolnavi i-a vindecat,
- Ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul, care zice: "Acesta neputințele noastre a luat și bolile noastre le-a purtat".
- Și văzând Iisus mulțime împrejurul Lui, a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării.
- Și apropiindu-se un cărturar, i-a zis: Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge.
- Dar Iisus i-a răspuns: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; Fiul Omului însă nu are unde să-Și plece capul.
- Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc și să îngrop pe tatăl meu.
- Iar Iisus i-a zis: Vino după Mine și lasă morții să-și îngroape morții lor.
- Intrând El în corabie, ucenicii Lui L-au urmat.
- Și, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea.
- Și venind ucenicii la El, L-au deșteptat zicând: Doamne, mântuiește-ne, că pierim.
- Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puțin credincioșilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile și marea și s-a făcut liniște deplină.
- Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că și vânturile și marea ascultă de El?
- Și trecând El dincolo, în ținutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizați, care ieșeau din morminte, foarte cumpliți, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.
- Și iată, au început să strige și să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuiești?
- Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând.
- Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoți afară, trimite-ne în turma de porci.
- Și El le-a zis: Duceți-vă. Iar ei, ieșind, s-au dus în turma de porci. Și iată, toată turma s-a aruncat de pe țărm în mare și a pierit în apă.
- Iar păzitorii au fugit și, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizații.
- Și iată toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Iisus și, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.
| ▲ Începutul paginii. |