Biblia/Noul Testament/Matei/Capitolul 9
- Intrând în corabie, Iisus a trecut și a venit în cetatea Sa.
- Și iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Și Iisus, văzând credința lor, a zis slăbănogului: Îndrăznește, fiule! Iertate sunt păcatele tale!
- Dar unii dintre cărturari ziceau în sine: Acesta hulește.
- Și Iisus, știind gândurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetați rele în inimile voastre?
- Căci ce este mai lesne a zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală-te și umblă?
- Dar ca să știți că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ți patul și mergi la casa ta.
- Și, sculându-se, s-a dus la casa sa.
- Iar mulțimile văzând acestea, s-au înspăimântat și au slăvit pe Dumnezeu, Cel care dă oamenilor asemenea putere.
- Și plecând Iisus de acolo, a văzut un om care ședea la vamă, cu numele Matei, și i-a zis acestuia: Vino după Mine. Și sculându-se, a mers după El.
- Și pe când ședea El la masă, în casă, iată mulți vameși și păcătoși au venit și au șezut la masă împreună cu Iisus și cu ucenicii Lui.
- Și văzând fariseii, au zis ucenicilor: Pentru ce mănâncă Învățătorul vostru cu vameșii și cu păcătoșii?
- Și auzind El, a zis: Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.
- Dar mergând, învățați ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n-am venit să chem pe drepți, ci pe păcătoși la pocăință.
- Atunci au venit la El ucenicii lui Ioan, zicând: Pentru ce noi și fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc?
- Și Iisus le-a zis: Pot oare, fiii nunții să fie triști câtă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei și atunci vor posti.
- Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche, căci peticul acesta, ca umplutură, trage din haină și se face o ruptură și mai rea.
- Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; alminterea burdufurile crapă: vinul se varsă și burdufurile se strică; ci pun vin nou în burdufuri noi și amândouă se păstrează împreună.
- Pe când le spunea acestea, iată un dregător, venind, I s-a închinat, zicând: Fiica mea a murit de curând dar, venind, pune mâna Ta peste ea și va fi vie.
- Atunci Iisus, sculându-Se, a mers după el împreună cu ucenicii.
- Și iată o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui.
- Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui și mă voi face sănătoasă;
- Iar Iisus, întorcându-Se și văzând-o, i-a zis: Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit. Și s-a tămăduit femeia din ceasul acela.
- Iisus, venind la casa dregătorului și văzând pe cântăreții din flaut și mulțimea tulburată, a zis:
- Depărtați-vă, căci copila n-a murit, ci doarme. Dar ei râdeau de El.
- Iar după ce mulțimea a fost scoasă afară, intrând, a luat-o de mână, și copila s-a sculat.
- Și a ieșit vestea aceasta în tot ținutul acela.
- Plecând Iisus de acolo, doi orbi se țineau după El strigând și zicând: Miluiește-ne pe noi, Fiule al lui David.
- După ce a intrat în casă, au venit la El orbii și Iisus i-a întrebat: Credeți că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne!
- Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: După credința voastră, fie vouă!
- Și s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeți, nimeni să nu știe.
- Iar ei, ieșind, L-au vestit în tot ținutul acela.
- Și plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon.
- Și fiind scos demonul, mutul a grăit. Iar mulțimile se minunau zicând: Niciodată nu s-a arătat așa în Israel.
- Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni.
- Și Iisus străbătea toate cetățile și satele, învățând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăției și vindecând toată boala și toată neputința în popor.
- Și văzând mulțimile, I s-a făcut milă de ele că erau necăjite și rătăcite ca niște oi care n-au păstor.
- Atunci a zis ucenicilor Lui: Secerișul e mult, dar lucrătorii sunt puțini.
- Rugați, deci, pe Domnul secerișului, ca să scoată lurcători la secerișul Său.
| ▲ Începutul paginii. |