Biblia/Vechiul Testament/Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul)/Capitolul 1
←←Cartea înțelepciunii lui Solomon, Capitolul 19 | Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Vechiul Testament, Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul), Capitolul 1) |
Capitolul 2→→ |
- Toată înțelepciunea este de la Domnul și cu El este în veac.
- Nisipul mărilor și picăturile ploii și zilele veacului, cine le va număra?
- Înălțimea cerului și lățimea pământului, și adâncul și înțelepciunea, cine le va cerceta?
- Înainte de toate s-a zidit înțelepciunea și înțelegerea minții este din veac.
- Izvorul înțelepciunii este cuvântul lui Dumnezeu întru cele înalte, și căile ei sunt porunci veșnice.
- Rădăcina înțelepciunii, cui s-a descoperit? Și izvoarele ei, cine le cunoaște?
- Unul este înțelept, înfricoșător foarte, Domnul, Cel care șade pe scaunul Său.
- El a zidit-o și a văzut-o, și a numărat-o, și a revărsat-o peste toate lucrările Sale.
- Ea se află la tot trupul după măsura dărniciei Lui, și a dat-o celor ce-L iubesc pe El.
- Frica Domnului este mărire și laudă și veselie și cunună de bucurie.
- Frica Domnului va desfăta inima și va da veselie și bucurie și lungime de zile.
- Celui ce se teme de Domnul bine îi va fi; întru cele mai de pe urmă și în ziua sfârșitului său va afla har. Temerea de Domnul este dar de la Dumnezeu și îndreaptă pe om pe căile iubirii.
- Iubirea de Dumnezeu este înțelepciunea slăvită și cui voiește El, aceluia o împarte după chibzuința Sa.
- Începutul înțelepciunii este frica de Dumnezeu și cu cei credincioși ea se formează o dată în sânul mamei. Între oameni ea și-a pus temelie veșnică și seminției lor se încredințează.
- Deplinătatea înțelepciunii este a se teme de Domnul, și ea îi adapă din roadele sale.
- Casa lor o va umple de ce poftesc ei, și cămările lor de roadele ei.
- Cununa înțelepciunii este temerea de Domnul, care odrăslește pace și sănătate nevătămată; dar și una și alta sunt daruri de la Dumnezeu, Care revarsă cinste peste cei care Îl iubesc pe Dânsul.
- El a văzut-o și a măsurat-o; știință și înțeleaptă înțelegere ca ploaia a revărsat și a înălțat mărirea celor ce o stăpânesc pe dânsa.
- Rădăcina înțelepciunii este a se teme de Domnul, iar ramurile ei, lungime de zile.
- Frica Domnului îndepărtează păcatele, și la cine petrece, de la acela abate mânia.
- Mânia celui nedrept nu poate să aibă îndreptățire, că iuțimea mâniei lui cădere îi este.
- Până la o vreme va suferi cel îndelung-răbdător, după aceea îi va răsări veselie.
- Până la o vreme își va ascunde cuvintele sale, dar buzele celor credincioși vor grăi cumințenia lui.
- În vistieriile înțelepciunii sunt pildele științei; celui păcătos îi este urâtă temerea de Dumnezeu.
- Poftești înțelepciune? ține poruncile și Domnul îți va da-o ție.
- Că înțelepciunea și învățătura stau în temerea de Domnul, și plăcute sunt Lui credința și blândețea.
- Nu fi neîncrezător în temerea de Domnul și să nu te apropii de El cu inimă îndoită.
- Nu te fățărnici înaintea oamenilor, și buzelor tale ia aminte.
- Nu te înălța, ca să nu cazi și să aduci necinste sufletului tău.
- Căci va descoperi Domnul cele ascunse ale tale și în mijlocul adunării te va înjosi,
- Pentru că nu te-ai apropiat cu inimă curată de frica Domnului, și inima ta este plină de vicleșug.
▲ Începutul paginii. |