Biblia/Vechiul Testament/Cartea înțelepciunii lui Solomon/Capitolul 11
- Făcut-a să sporească lucrările lor prin mâna sfântului prooroc,
- Și-au făcut cale prin pustiul cel nelocuit, și-au întins corturile lor în locuri neumblate.
- Au stat dârji împotriva dușmanilor lor și au respins pe potrivnicii lor.
- Au îndurat setea și au chemat numele Tău și apă li s-a dat dintr-o stâncă aspră și din piatră și-au astâmpărat astfel setea.
- Ceea ce fusese pedeapsă pentru vrăjmași s-a făcut pentru ei, în nevoia lor, binecuvântare.
- Și pe când apa marelui fluviu se prefăcuse în. sânge necurat,
- Spre pedeapsă că Faraon poruncise să ucidă pe copii, Tu ai dat celor ce-și pierduseră nădejdea apă din belșug;
- Și astfel le-ai arătat prin setea de care suferiseră, cu ce pedeapsă pedepsești pe potrivnicii lor.
- Și din această certare, cu toate că fuseseră certați cu cruțare, ei au știut cum sunt chinuiți nelegiuiții, judecați sub mânie.
- Cercatu-i-ai pe unii ca un părinte care dojenește, iar pe ceilalți i-ai pedepsit ca un împărat aspru care osândește.
- Și cei care erau de față și cei de departe se chinuiau deopotrivă.
- O îndoită durere i-a cuprins și suspinau, aducându-și aminte de lucrurile trecute.
- Căci dându-și seama că pedepsele lor au fost spre binele celor scăpați, au cunoscut puterea lui Dumnezeu,
- Acela pe Care mai înainte L-au lepădat și L-au avut de batjocură, mai pe urmă s-au minunat în fața Lui, după ce au suferit o sete cu totul altfel decât cei drepți.
- Pentru gândurile cele neînțelegătoare ale destrăbălării lor, care îi rătăceau și-i aduceau să cinstească animalele cele necuvântătoare și fiarele netrebnice, ai trimis peste ei, Stăpâne, spre pedeapsă, mulțime de animale fără minte,
- Ca să învețe că prin ceea ce păcătuiește cineva, prin aceea se și pedepsește.
- Nu era cu anevoie mâinii Tale atotputernice, care a zidit lumea din nimic, să trimită asupra lor mulțime de urși și lei fioroși,
- Sau de fiare nou-create, necunoscute și pline de turbare, suflând aburi arzători, scoțând pe nas fum puturos, sau risipind din ochi înfricoșătoare fulgere.
- Și aceste fiare puteau să-i omoare nu numai cu mușcătura, dar să-i îngrozească și chiar să-i ucidă cu vederea lor.
- Și fără de acestea, puteau să piară numai la o suflare, urmăriți de dreptatea răzbunătoare și vânturați de vântul puterii Tale; ci toate le-ai rânduit cu măsură, cu număr și cu cumpănă.
- Căci Tu pururea ai putere nemărginită și tăriei brațului Tău cine va sta împotrivă?
- Lumea toată, înaintea Ta, este ca acel pic de praf, care face cumpăna să se plece și ca picătura de rouă cea de dimineață, ce se coboară pe pământ.
- Și miluiești pe toți, că toate le poți și treci cu vederea greșelile oamenilor, ca să se pocăiască.
- Pentru că iubești toate cele ce sunt și nimic nu urgisești din cele ce ai făcut, că dacă ai fi urât un lucru, nu l-ai fi plăsmuit.
- Și cum ar fi rămas ceva, de n-ai fi voit Tu? Sau cum ar dăinui, dacă n-ar fi fost chemat de Tine la ființă?
- Dar Tu ierți tuturor, că toate ale Tale sunt, Stăpâne, iubitorule de suflete.
| ▲ Începutul paginii. |