Biblia/Vechiul Testament/Cartea înțelepciunii lui Solomon/Capitolul 12
- Duhul Tău cel fără stricăciune este întru toate.
- Pentru aceea pedepsești cu măsură pe cei care cad și, când păcătuiesc, le deschizi ochii și-i dojenești, ca să se lase de răutatea lor și să creadă întru Tine, Doamne.
- De locuitorii cei de demult ai sfântului Tău pământ Te-ai scârbit,
- Căci făceau lucruri nelegiuite, vrăjitorești și aduceau jertfe necurate,
- Omorând fără milă pe prunci, mâncând carne omenească și adăpându-se cu sânge; pe acești jertfitori spurcați
- Și părinți ucigași ai unor prunci fără de apărare ai voit să-i nimicești prin mâinile părinților noștri,
- Așa încât acest pământ, care este mai de cinste înaintea Ta decât toate celelalte, să primească - vrednici locuitori - pe fiii lui Dumnezeu.
- Dar și pe aceia ca pe niște oameni i-ai iertat și le-ai trimis, ca soli ai oștirii Tale pedepsitoare, tăuni care înțeapă, ca să-i ucidă cu încetul.
- Nu pentru că n-ai fi putut supune cu război pe cei necredincioși celor drepți, sau să-i pierzi dintr-odată cu groaznice fiare, sau cu o poruncă scurtă,
- Ci ai judecat să-i iei cu încetul dându-le loc de pocăință, deși bine știai că neamul lor este viclean și răutatea lor este firească și răsădită înlăuntru și că gândul lor nu se va schimba în veac,
- Pentru că din început a fost sămânță blestemată. Apoi nici pentru aceea că Te-ai teme de cineva, Te-ai arătat îndelung-răbdător cu păcatele lor.
- Căci cine ar putea să-ți zică: Ce-ai făcut? Sau cine va sta împotriva judecății Tale? Sau cine Te va scoate vinovat pentru neamurile cele nimicite, pe care Tu însuți le-ai făcut? Sau cine se va ridica asupra Ta cu judecată pentru oamenii cei nedrepți?
- Că nu este alt dumnezeu afară de Tine, care să aibă grijă de toate și căruia să-i dovedești că judecățile Tale sunt totdeauna drepte.
- Nu este nici împărat, nici stăpânitor care să poată să ridice ochii în fața Ta și să-ți ceară socoteală pentru cei pe care i-ai nimicit.
- Ci, fiind drept, toate le cârmuiești cu dreptate și socotești lucru nepotrivit cu puterea Ta ca să osândești pe cel care nu trebuie pedepsit.
- Puterea Ta este începutul dreptății și, pentru că ești Stăpân a toate, către toți cu îngăduință Te arăți.
- Arăți tăria Ta celor care nu cred în atotputernicia Ta și înfrângi cutezanța celor care o cunosc.
- Stăpân al puterii cum ești, judeci cu blândețe și ne cârmuiești cu multă cruțare, că la Tine este puterea, când voiești.
- Prin lucruri ca acestea ai învățat pe poporul Tău că cel drept trebuie să fie iubitor de oameni și ai dat fiilor Tăi bună nădejde, că le lași timp să se pocăiască de păcate.
- Că de vreme ce ai pedepsit cu atâta încetineală și îngăduință pe dușmanii slujitorilor Tăi, deși erau vinovați până la moarte, dându-le timp și loc să se abată de la nelegiuirea lor,
- Atunci cu câtă luare aminte judeci Tu pe robii Tăi, ai căror părinți au primit de la Tine jurăminte și legămintele unor strălucite făgăduințe!
- Deci când ne mustri, Tu bați pe vrăjmașii noștri de mii de ori mai mult, ca să ținem în seamă bunătatea Ta, când judecăm; iar când suntem judecați, să nădăjduim în îndurarea Ta.
- Drept aceea, pe cei nedrepți care și-au trăit viața nebunește, i-ai pedepsit cu înseși faptele lor urâcioase.
- Căci au mers atât de departe pe căile rătăcirii, încât socoteau drept dumnezei dobitoacele cele mai respingătoare, înșelându-se ca pruncii cei fără de înțelepciune.
- Pentru aceea, ca unor prunci fără de minte le-ai trimis o pedeapsă de râs.
- Iar cei care nu s-au pătruns de această certare neînsemnată vor simți o pedeapsă vrednică de Dumnezeu.
- Suferind și tulburându-se cu ceea ce ei socoteau a fi dumnezei, au cunoscut pe Dumnezeul cel adevărat, pe Care altădată au zis că nu-L cunosc; pentru aceea, osânda cea mai de pe urmă a venit asupra lor.
| ▲ Începutul paginii. |